Romania

Document. Romania are de primit zeci de miliarde de euro

vt Romania ,

Iata ce aflam din articolul: Exclusiv: DOCUMENT incendiar: ROMÂNIA trebuie să primească zeci de MILIARDE de euro

DOCUMENT incendiar: ROMÂNIA trebuie să primească zeci de MILIARDE de euro
Oficialii români au primit, în 2012, o propunere pentru înființarea unei Agenții Naționale de Recuperare a Creanțelor României. Propunerea a fost înregistrată la Secretariatul General al Guvernului, iar agenția urma să activeze în subordinea directă a premierului și să aibă drept unic scop recuperarea tuturor creanțelor provenite din activitățile de export, cooperare economică internațională și alte acțiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989.Anterior demersurilor făcute de Victor Ponta și Traian Băsescu, autoritățile de la București nu au reușit să poarte nicio discuție cu reprezentanții anumitor state – precum Cuba, care are să ne dea 1,2 miliarde de ruble – și nu au putut să cuantifice suma totală a creanțelor pe care le avem de recuperat. Oficialii au susținut întotdeauna că valoarea acestora este de numai 1,4 miliarde de dolari și nu de ordinul zecilor de miliarde și au precizat că aproximativ 80% din această sumă a fost recuperată sau reglementată.



De unde provin zecile de miliarde de euro

Potrivit documentului înregistrat la Secretariatul General al Guvernului în 4 septembrie 2012, țara noastră are de recuperat datorii de zeci de miliarde de dolari. Acestea se compun din creanțele și vârfurile de sarcină provenite din schimburile comerciale și economice reglementate prin acordurile CAER, derulate până la sfârșitul anului 1989, precum și din rublele convertibile și „invalutare”, pe care România le-a făcut într-o fostă bancă de stat din fosta URSS. Precizăm că, în Convenția din 22 octombrie 1963, privind decontările multilaterale în ruble transferabile și organizarea Băncii Internaționale de Colaborare Economică se precizează, la articolul 3, că Republica Socialistă Română a avut o cotă de participare de 16 milioane de ruble în capitalul statutar al băncii. În același text de lege se arată că o rublă transferabilă are un conținut în aur pur de 0,987412 grame, ceea ce presupune aproximativ 15,7 tone de aur aferente celor 16 milioane de ruble.

În același document se vorbește și despre acordurile companiei Tarom, între 1972 și 1989, prin care Tarom are dreptul de a primi, tot cu titlu gratuit, pe o durată de 10 ani, cantități importante de kerosen și lubrifianți, dar și despre dreptul țării noastre de a primi trei milioane de tone de țiței pe an, respectiv trei miliarde de metri cubi de gaze naturale, timp de 25 de ani, în baza investițiilor și acordurilor guvernamentale semnate între 1982-1989. Totodată, se face referire și la înțelegerile, acordurile, memorandumurile și asocierile perfectate în perioada 1980-1989 între diferite societăți de stat din cadrul fostei URSS și foste societăți de stat, specializate în comerțul exterior, din România, prin care țara noastră ar trebui să primească o parte din beneficii după 10 sau 20 de ani de exploatare a investiției respective, sub formă de acțiuni, comisioane sau participații la asociații sau sub alte forme de asociere. Datorită faptului că din 1990 și până acum nicio instituție din România nu a mai urmărit derularea acestor proiecte, valorile care ar trebui să revină țării noastre sunt foarte mari.

Totodată, se face referire la acordul comercial dintre România interbelică și Germania, prin care avem de încasat de la statul german o datorie de circa 19 miliarde de euro.

Trebuie să primim 1,2 miliarde de ruble transferabile

Anterior semnării pactului de coabitare, oficialii de la Ministerul de Finanțe au susținut – în „Raportul privind creanțele României la 30 iunie 2012 provenite din activitatea de export, cooperare economică internațională și alte acțiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989″ – că țara noastră a recuperat aproape 80% din creanțele pe care le aveau celelalte țări, pe care le evaluau la circa numai 1,1 miliarde de dolari. În același document s-a vorbit și despre 1,2 miliade de ruble transferabile pe care trebuie să le primmi înapoi de la autoritățile din Cuba, care au respins însă toate „propunerile părții române privind soluționarea datoriei”.

În încercarea de a recupera aceste ruble, reprezentanții Ministerului Finanțelor au susținut că „se va ține seama și de opțiunea privind participarea directă la eventualele negocieri viitoare dintre creditorii membri ai Clubului de la Paris și Cuba”, însă tot ei au afirmat că „având în vedere condițiile politice, precum și faptul că această țară nu este membră a Fondului Monetar Internațional, Clubul de la Paris nu se poate implica direct, cu toate că în anii `90 au existat încercări de negociere cu autoritățile cubaneze, fără a se obține rezultate concrete”.

Rusia și-a recunoscut datoria!

Autoritățile de la Kremlin și-au asumat înapoierea creanțelor pe care fosta URSS le avea față de partenerii săi, în special statele ce au avut un regim socialist, punând condiția să dețină toate datoriile pe care URSS le avea de recuperat de la țările din lumea a treia.

În mai 2013, oficialii de la Kremlin au rambursat Serbiei și Slovaciei datoriile pe care le avea fosta Uniune Sovietică și care proveneau din Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Sumele au fost de ordinul a 288,8 milioane de dolari, respectiv 1,7 miliarde de dolari. Precizăm în acest caz că analiștii economici apreciază că este un lucru interesant și, totodată, încurajator și pentru România faptul că Slovacia a primit înapoi banii ce-i reveneau din fostul CAER, întrucât Slovacia este, asemeni țării noastre, membră în Uniunea Europeană, dar și membră a zonei euro.

În ceea ce privește datoria Rusiei față de România, jurnaliștii de la Kremlin au precizat că țara noastră trebuie să primească peste 200 de milioane de dolari și că autoritățile rusești au recunoscut această creanță și chiar au început negocierile cu oficialii de la noi. Într-un articol publicat în ziarul Pravda se spune că această datorie este de când muncitorii români au participat la construcția unei fabrici de exploatare și prelucrare de la Krivoi Rog, însă din cauza faptului că în prezent întreprinderea se află în Ucraina, procesul de plată a creanței este complicat, însă banii vor fi înapoiați.

Referitor la datoria pe care România o are de recuperat de la Rusia prin prisma CAER, analistul economic Radu Golban ne-a spus: „La sfârșitul războiului, modelul de clearing a fost preluat de Uniunea Sovietică, pentru că a fost modelul hegemonului: te obligă să-i furnizezi mărfuri, îți promite că îți dă în schimb ceva, ceea ce nu vezi niciodată. Este forma de legalizare a unui comerț care are la bază o idee efectiv de exploatare economică și politică. În barter-ul cu Uniunea Sovietică – România fiind țară fondatoare a modelului CAER – România a participat la banca CAER-ului care a fost un model similar cu Casa de Compensație de la Berlin. În această Casă de Compensație s-o numim, bancă CAER, care există și astăzi, care ținea evidența comerțului intra-CAER, România a avut la finele anului `89 un disponibil de câteva sute și mii de tone de petrol, de produse feroase, neferoase etc. Tot ce revenea României prin comerțul intra-CAER. Știu că, de exemplu, doar petrolul la care avea România dreptul din disponibilul de la banca CAER este undeva la 50-60 de miliarde de dolari”.

De unde ne datorează Germania 19 miliarde de euro?!

Contactat de ZIUAnews, analistul economic Radu Golban ne-a explicat cum a descoperit datoria pe care țara noastră o are de primit de la Germania, în valoare de circa 19 miliarde de euro, dar și care sunt dovezile ce stau la baza afirmațiilor lui: „În cadrul pregătirii mele pentru teza de doctorat, am consultat surse istorice de colaborare monetară. Am găsit întâmplător o uniune de clearing, despre care nu mai auzisem niciodată în vreun curs la facultate și mi-a stârnit curiozitatea. Am descoperit că România făcea parte de această uniune monetară. Am văzut că particularitatea acestei uniuni monetare germane, care a început în 1936, consta într-un sistem barter: România trebuia să trimită mărfuri către Germania, în special produse agricole, feroase, neferoase și petrol și avea în valoarea acestor produse exportate în Germania un disponibil la așa-zisa Casă de Compensație a Germaniei – centrala uniunii de clearing (…) Pentru că România exporta mai mult în Germania decât importa, datorită războiului, la Berlin a fost un disponibil mai mare în mărci al României decât al Germaniei. România a căutat de mai multe ori, începând cu `39-`40 să limiteze creșterea accelerată a acestui disponibil la Berlin, dar nu a reușit decât parțial. Germania, la un moment dat, a început să ne plătească câteva produse în aur. Asta a făcut ca disponibilul de la Berlin să crească mai încet, dar el tot a crescut. (…) Toate aceste tranzacții între Germania și România au rămas în evidența ce aparține Băncii Reglementelor Internaționale, care este Banca Centrală a Băncilor Centrale. Arhiva este publică. În arhive veți găsi că: <<În relațiile comerciale germano-române, Germania încearcă prin măsuri abuzive și agresive să reducă disponibilul României la Berlin>>. Cu toate aceste instrumente, când s-a încheiat taraba, spus așa simplist, la sfârșitul războiului, în contul României a rămas un miliard de mărci imperiale, în septembrie 1944, când a fost închisă Casa de Compenasație.

În 1947, România a semnat un tratat de pace cu aliații. În articolul 28 al Tratatului de pace cu Germania, alineatul 4, România spune în felul următor: <<România se obligă să renunțe la toate pretențiile de despăgubire împotriva Germaniei, pretenție la 8 mai 1944 – deci ziua când s-a încheiat războiul – cu excepția drepturilor dobândite din contracte și tratate anterioare datei de 1 septembrie 1939>> (…) Cum să pun o capcană, să numim așa, sau cum să scot eu din gura Guvernului german valabilitatea tratatului din `36 și cum să-i fac să admită că noi nu am renunțat la datorie prin tratatul de pace din `47 de la Paris? I-am întrebat în felul următor, printr-o interpelare parlamentară în Bundenstag, dacă România a renunțat prin tratatul din 23 martie 1939 la drepturile dobândite la care face referire tratatul de pace din `47. Am primit cel mai bun răspuns: acel tratat a fost semnat în `39, dar a fost ratificat în `40, așa că este în perioada în care România renunță la drepturile dobândite, pentru că este după data de `39 cum prevede articolul 28, alineatul 4, din tratatul de la Paris”.

Creanța Germaniei, disputată în Bundestag

Ulla Jelpke – economist, sociolog și jurnalist -, purtătoarea de cuvânt a partidului german „Stânga” (Die Linke) – este membră a Bundestag-ului chiar din 1990, practic a șase din cele șapte legislaturi din ultimii 24 de ani, cu o pauză între 2002 și 2005. În 2010, Ulla Jelpke a fost parlamentarul german care a susținut la nivelul cel mai înalt cauza economistului româno-elvețian Radu Golban, privind o posibilă uriașă datorie a Germaniei, din perioada nazistă, către statul român. Aceasta a interpelat Ministerul de Finanțe al Germaniei cu privire la posibila datorie a RFG către România. Pe 16 august 2010, Finanțele de la Berlin au răspuns printr-o adresă oficială, semnată de secretarul de stat Steffen Kampeter, negând eventualitatea acestei datorii. Pe 23 august 2010, Ulla Jelpke a notificat Parlamentul german despre demersul ei în favoarea elucidării datoriei către România, subliniind îndoielile personale privind corectitudinea răspunsului Finanțelor germane.

Potrivit Ullei Jelpke, răspunsul Finanțelor, care se referă exclusiv la perioada războiului, conține „incertitudini vădite” și tema ar necesita revizuiri obligatorii. În încheierea intervenției sale, parlamentarul german sugera că banii ar trebui plătiți României pentru recompensarea victimelor Regimului Antonescu. (A.C.)

 PDL și USL au votat la fel

În 2011, când la putere era Partidul Democrat Liberal, iar Vasile Blaga era președintele Senatului, în Parlament s-a discutat despre înființarea unei comisii speciale care să analizeze datoria pe care țara noastră o are de recuperat de la Germania, în urma unei scrisori deschise redactate de Radu Golban. Membrii Biroului Permanent au supus la vot în plenul Senatului propunerea de înființare a comisiei respective, însă s-a votat împotrivă.

Anterior votului, Vasile Blaga a declarat: „Am discutat de două ori până acum în Biroul Permanent al Senatului înfiinţarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei către România. Vă fac o singură precizare: Am transmis aseară un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseară, de la direcţia juridică a Băncii Naţionale. Vi-l citesc oricum şi dumneavoastră: <<În completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, vă informăm că au fost identificate documente suplimentare în legătură cu problematica supusă atenţiei de către dumneavoastră, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civilă. Din analiza acestora nu rezultă însă existenţa unei creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie>>. Vă spun doar o părere personală: dacă ar fi existat o marcă, cred că vechiul regim nu ezita să o recupereze”.

Comentariu VT:  Acesti bani ne-ar putea ajuta enorm, dar conducatorii nostrii fiind niste starini vanduti nu-i intereseaza sa puna piciorul in prag si sa-i ceara inapoi. Dar pe liderii alesi nu-i intereseaza sa guverneze tara asa cum se cuvine, nu-i intereseaza decat lupetele politice si cum sa stoarca cat mai mult de pe asupritul popor roman, Cum sa ceara ei Germaniei datoria, cine i-ar mai sprijinii sa ajung in fruntea tarii, cine i-ar mai ajuta sa ia spagile care sa-i imbogateasca? Dar lumea e oarba si nu vede aceste lucruri, ei doar se cearta care e mai bun si mai tare dintre toti miseii astia? Daca incerci sa le semnalezi ceva. imediat esti jignit si ti se spune ba ca esti basist, ba ca esti cu ailalti, ba ca esti comunist si tot asa, pierzand de fapt esenta care este interesul national, Cu asa popor manipulat, Dumnezeu cu mila!

Frumusetile Romaniei- Filmari aeriene

vt Frumos, Romania ,

Urmariti va rog si:

Jafurile asupra padurilor, cauza inundatilor din ultimii 20 ani!

vt Distrugerea Romaniei, Romania , , ,

– Pădurile româneşti sunt ucise cu sânge rece. Dauna statului de pe urma tăierilor ilegale de păduri este de 5 miliarde de euro. Echivalentul câtorva tranşe de împrumut cerute Fondului Monetar Internaţional. “Formula AS” a făcut o incursiune incognito în epicentrul dezastrului şi vă prezintă realitatea cutremurătoare a defrişărilor din Apuseni –

defrisari

Un dezastru cu zerouri multe în coadă

– Afaceri de peste 1 miliard de euro pe an, din tă­ie­rile de pădure din România. * Profituri de zeci şi sute de mi­lioane, din exporturi masive ale unor produse prelucrate sumar. * 41 de hec­tare de pădure rase, zil­nic, din care mare parte o re­pre­zintă tăie­rile ilegale. * După 1990, în Româ­nia s-au tăiat ilegal peste 80 de mi­lioane de metri cubi de lemn, echi­va­lentul a 366.000 de hectare de pădure! –

Ce citiţi sunt date şi informaţii pe cât de grave, pe atât de serioase. Ele apar în analize de presă sem­nate în publicaţii prestigioase, pre­cum “Zia­rul Financiar”, sau în rapoarte ale Curţii de Conturi. Dar realitatea din spatele acestor informaţii e încă mai terifiantă. Departe de şosea, departe de ochii turistului naiv, departe de traseele obişnuite de plimbare, pădu­rile României sunt rase, sistematic, cu largul concurs al legii şi al celor puşi să o aplice. În spatele datelor şi informaţiilor se întinde o incredibilă caracatiţă a corupţiei şi multă, multă inconştienţă, la toate nivelurile… Atât de multă incon­ştienţă încât, în doar câţiva ani, mai multe comune din România îşi vor fi exploatat toată masa lemnoasă de care dispuneau! Pare de necre­zut, dar chiar aşa e.
Mergând pe firul numeroaselor capete de informaţii ce vorbeau des­pre prăpădul din pădurile României, am ajuns în chiar inima Ardealului, la doi paşi de Roşia Montană, într-o zonă în care lemnul a fost exploatat cu sălbăticie în ultimii 10 ani, într-atât încât primăriile au ajuns să nu mai poată face obişnuitele alocări de masă lemnoasă din pădurile comunale către propriii locuitori! În vre­me ce o ţară întreagă ieşea în stradă pentru salvarea Apu­senilor, de jur-împrejurul Roşiei Montane druj­bele puneau la cale una dintre cele mai mari crime ecologice din istoria României…

Realitatea din spatele fotografiilor de vacanţă

defrisari-arges

Terasa înaltă a barului aflat taman peste drum de piaţa din centrul Albacului, la o aruncătură de băţ de primăria binecunoscutei staţiuni turistice din judeţul Alba, e unul dintre cele mai frumoase locuri de “bel­vedere” din zonă. Turişti de la noi şi de aiurea trag acolo de cum se dau jos din maşini şi, cât beau o bere rece, se întrec în a face fotografii cu Pădurea Cerbului, ce reazemă norii înfumuraţi ai începutului de vară. “Ce aer curat! Şi cât verde!!!”, se entuziasmează o tu­ris­tă din Bucureşti, în engleză, în dialog cu o prietenă din Olanda, venită în vacanţă prin Ardeal. Cristian Vârciu, ghidul meu în zonaApusenilor, mă trage de mânecă şi îmi zâmbeşte amar. “Dacă nu ştii bine mun­tele, habar nu ai ce pozezi. Habar nu ai de dimen­siu­nea dezastrului!” şi îmi arată, chiar în direcţia mun­telui care-i impresionase pe turişti: “Vezi coama aia de la mijloc? Şi vezi, sub ea, că e un verde mai pal? Ei bine, acolo toată zona a fost rasă şi ce creşte e un stufăriş de arbuşti răsărit la în­tâm­plare peste groapa comună a fostei păduri de brad”.

Cristian Vârciu este ghid montan şi consilier local la Scărişoara, următoarea comună după Albac. Îmi po­vesteşte că în satul lui, consiliul local nu va mai fi ca­pa­­bil în foarte scurt timp să facă alocări de masă lem­noasă din pădurea comunală către locuitorii săi. În ultimii ani, prin hotă­râri de consiliu, fiecare persoană cu domiciliul în Scă­rişoara primea câte 5 metri cubi de brad, la un preţ prefe­renţial, cam ju­mătate din preţul pieţei. Moţii pre­lucrau acest lemn, îi creş­teau valoa­rea, îl vindeau prin târguri şi scoteau un bănuţ. “În 3 ani de zile, nu vom mai putea da lemn oamenilor, pentru că nu vom mai avea de unde! S-a tăiat tot!”, spune Cristian. În si­tuaţii similare se află toate comunele din jur: şi Gârda de Sus, şi Arieşeniul, şi Horea… Cel mai grav este însă la Al­bac. În cea mai vizitată staţiune mon­tană din Munţii Apuseni, din pă­durea exploatabilă, retrocedată de stat acum circa 10 ani, nu a mai rămas ni­mic! Nimic! Mi-o confirmă Petri­şor Pe­trea, consilier local la Albac. “De un­de să mai dăm lemn dacă nu mai este?”, ridică omul din umeri…

Darul lui Adrian Năstase

Povestea dispariţiei lemnului din pădurile româneşti e una extrem de complicată. O poveste cu primari co­rupţi, cu pădurari puşi pe căpătuială, cu ingineri silvici dispuşi să jongleze cu legi făcute în dispreţul contribua­bilului, cu poliţişti pe-un interes cu cei ce fură, cu inspectori conduşi, de sus, tocmai de unii care se fac vino­vaţi de cele mai mari ilegalităţi ima­ginabile şi, peste toate, cu politicieni influenţi, di­rect interesaţi să dij­muiască banul, făcut uşor în interes propriu, sau în inte­res de partid, după caz. Şi nu sunt doar poveşti spu­se îmbuf­nat, pe la colţ de gard, de oameni care s-au să­­turat să mai suporte aro­gan­ţa prima­rilor sau a pă­du­rarilor îmbo­găţiţi pes­te noap­te din salarii ce nu trec oficial de 900 de lei pe lună. Sunt cazuri do­ve­dite în in­stanţă, sunt pă­durari daţi afară după ce li s-au imputat sume colo­sale (pe care, desi­gur, nu le vor plăti niciodată, căci şi-au ascuns averile pe nu­mele unor rude sau apro­piaţi), sunt rapoartele Curţii de Con­turi care arată, negru pe alb, dauna de 5 miliarde de euro suferită de statul ro­mân de pe urma tăierilor ilegale de pădure. Dar, ca şi cum tăierile ilegale nu ar fi fost îndeajuns de crimi­nale, statul român a dat el în­suşi o mână de ajutor celor interesaţi să profite de pe urma lemnului din munţii Româ­niei. Cazul celor de la Holzindustrie Schweig­hofer este de notorietate. În 2002, Guvernul Nastase a adoptat o ordonanţă de ur­genţă “cu dedicaţie”, prin care încuraja Regia Naţio­nală a Pădurilor Romsilva să încheie contracte de vân­zare de masă lemnoasă, pe termen lung, de până la 10 ani, cu agenţi economici mari, a căror capacitate de producţie depăşeşte 20.000 de metri cubi pe an. Firma Holzindustrie venea cu promisiunea a mii de locuri de muncă şi cu bani la bu­get, iar Guvernul Năstase s-a fă­­cut preş în faţa investi­torilor austrieci, fără să ţină cont că aceştia curtau Ro­mânia pentru că fuseseră for­ţaţi să plece din propria ţară, apoi din Cehia şi Polonia, din pricina stilului extrem de agresiv de exploatare a pădurilor. Astfel, cu concursul statului român, marile fir­me exploatatoare (Schweighofer, Kronospan şi Egger) au pus mâna pe cel mai bun lemn de la Rom­silva, fără a mai participa la licitaţiile organizate de regie, la fel ca firmele mici. Conform contractelor sem­nate cu Romsilva în 2002 şi 2003, Holzindustrie Schweighofer a dobândit drep­tul de a exploata în jur de 1 milion de metri cubi anual! Unele contracte au expirat la finele lui 2013, dar altele mai sunt valabile şi astăzi, în Alba şi Sibiu. Şi, oricum, Schweighofer se descurcă foarte bine şi fără ele, căci austriecii şi-au creat între timp un sofisticat sistem de achiziţii în în­treaga ţară, astfel încât mare parte din lem­nul de brad tăiat la noi ajunge la ei prin interme­diari…

74066maxim

“Credeţi-mă, pentru România, firmele care ex­ploa­tează masiv lemnul sunt mai periculoase şi de­cât Roşia Montană Gold Corporation. Cianura Goldului afectează o regiune, dar Holzindustrie afec­tează toată ţara, din Apuseni până în Rădăuţi şi Co­vasna”, aver­tiza, în urmă cu puţin timp, Dorel Morar, directorul executiv al fabricii de mobilă “Transilvania Produc­tion”, în cadrul unui interviu pe care i l-am luat în sediul său de lucru din Câmpeni. “Noi am simţit peri­colul încă de la începutul anilor 2000, când Holzin­dus­trie a început să construiască fabrica de la Sebeş. Au semnat un contract preferenţial de achiziţie de lemn brut de la Romsilva şi au obţinut o cotă foarte importantă, având în vedere că achiziţionau cantităţi uriaşe. Pe lângă cota respectivă, se puteau băga şi la alte licitaţii, alături de firmele din zonă. Furnizorii noş­tri de mobilă, care sunt firme mai mici, au fost direct afectaţi, iar preţul lemnului a crescut verti­gi­nos”, îmi explica Dorel Morar.

“Orice om înţelege că lemnul e bunul întregului popor. Toţi au dreptul să trăiască un pic mai bine de pe urma acestei bogăţii naturale lăsate de Dumnezeu. Nu zicea nimeni dacă Holzindustrie venea aici să facă produse finite, cu valoare adăugată, cum facem noi. Era extraordinar dacă făceau asta! Nu să vină să ia lemnul din pădure, să-l debiteze primar şi să-l vândă mai departe, în străinătate. Bogăţia ţării e vân­dută pe bani de nimic! Încontinuu pleacă maşini care duc lem­nul la Holtz, în Sebeş şi în Rădăuţi, la fabricile lor. Colac peste pupăză, mai fac o fabrică în Covasna, la Reci. În ritmul ăsta, în 5 ani de zile, nu mai avem lemn! Preţul materiei prime va creşte exorbitant, iar noi, cei care facem produse finite, nu o să ne mai pu­tem susţine. Nu ai voie să exporţi cherestea dintr-o ţară caRomânia, care are o atât de mare tradiţie în prelucrarea lemnului. Ca şi Gold Corporation, marii exploatatori de pădure droghează lumea cu promi­siu­nea de locuri de muncă. Dacă ar face o fabrică de pro­­duse finite, numărul de locuri de muncă s-ar mul­tiplica cu patru sau cinci!”.

Dorel Morar scoate o foaie şi un creion şi îmi face o demonstraţie uimitoare, în numai două minute. La fabrica din Sebeş, Holzindustrie debitează 5.000 de metri cubi de buştean în 24 de ore. Deci, în 48 de ore, fac 10.000 de metri cubi. Transformat în cherestea, la un randament normal, rezultă 7.500 de metri cubi de cherestea în 48 de ore. Ei bine, asta e exact cantitatea de materie primă pe care fabrica Transilvania Produc­tion din Câmpeni, firmă care exportă mobilier de lux în Alpii francezi şi în alte regiuni cu pretenţii ale lumii, o consumă într-un an de zile!!! Imaginaţi-vă cât lemn s-ar putea salva dacă s-ar descuraja tăierile masive şi ar fi încurajate firmele care fac produse cu un grad înalt de finisare… Ca să nu mai vorbim despre faptul că valoarea exporturilor de mobilă din România, care consumă, conform demonstraţiei, foarte puţin lemn, a fost dublă, anul trecut, decât cea a ex­porturilor de che­restea, pentru care sunt defrişate, zilnic, zeci de hectare de pădure.

Apusenii, o bombă cu ceas!

Afirmaţiile lui Dorel Morar sunt susţinute şi de Aurica Sereny, preşedintele Asociaţiei Pro­ducătorilor de Mobilă din România (APMR). “Din cauza firmelor mari, care iau masă lem­noasă ca să o exporte, preţul lem­nului creşte foarte mult, iar fabricile de mobilă devin ne­competitive”. Într-o declaraţie acor­dată “Zia­rului Financiar”, ea arăta că de la în­ce­putul anu­lui, preţul lemnului a crescut cu 30-40%, iar cel al mobilei cu maximum 2-3%.

Protestele pe care exploatarea masivă a lem­nului de către marii jucători austrieci care controlează piaţa românească le-a provocat în cursul acestui an în Apuseni, în Covasna şi în Suceava au atras, în fine, şi atenţia autorităţilor. Vale­riu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, a avut o poziţie dură vizavi de “modelul Schweighofer”. “Nu-l re­co­mand, pentru că a gene­rat nemulţumirea în­tre­prin­derilor mici şi mij­locii şi pierderea locu­rilor de muncă. Nu a gene­rat va­loare adăugată şi a omorât tot ce înseamnă întreprin­deri mici şi mijlo­cii”, a spus Zgonea, care a adău­gat că, în cazul Schweig­­hofer, s-au dat ga­ranţii de stat pentru zece ani şi nu este un model de succes, iar dacă e nevoie de o comisie de anchetă pen­tru a se cerceta ce s-a întâm­plat în ultimii ani, el va susţine demersul.
Dar lamentările guver­nan­ţilor (culmea, din ace­laşi partid care a dat “Le­gea Schweighofer”), ar pu­tea fi tardive. “La mine pe stradă, la Scărişoara, zece case în sus de la casa mea, toată lumea câştiga un bă­nuţ din prelucrarea lemnu­lui. Acum, dacă au mai ră­mas vreo doi. Pe restul îi aşteaptă foamea sau Spa­nia, dacă sunt mai tineri şi mai în putere…”, îmi spu­ne Cristi Vârciu, îngânat de o mână de moţi “protes­tatari”, care se tem, ca şi el, că în câţiva ani, după ce lemnul se va termina cu totul, Apusenii vor deveni o bombă cu ceas. “Dar ce vă tot povestim noi, trebuie să vedeţi cu ochii voştri, ca să înţelegeţi ce se întâmplă, cu adevărat, aici la noi…”, mă îndeamnă doi băieţi mai curajoşi. De ce să nu vedem, dacă pentru asta am mers acolo? Aşa că ne aruncăm în două maşini de teren şi pornim în trombă spre locurile prin care turiştii nu ajung nici din gre­şeală…

Cu sânge rece

Sunt atâtea locuri cu păduri rase de pe faţa pământului prin Apuseni, că oame­nilor le e greu să se decidă. Până la urmă, o pornim spre zona “La Măşoi”. Intrăm pe un drum îngust, făcut din fonduri europene, parcă dinadins ca să poată facilita transpor­tarea lemnului de pe munte. Camioanele pline de buşteni coboară la intervale regu­late, ca şi cum ar bate ora exactă. Ai, deja, fără să fi văzut nimic, o ciudată senzaţie de conspiraţie sistematică, de crimă progra­mată şi executată cu sânge rece, fără emoţii şi fără complicaţii inutile. Urcăm minute bune înspre creierii Apusenilor, în­ghe­suin­du-ne printre TIR-urile ce vin ca tăvălugul şi pe lângă căruţe cu cai băţoşi, ce se spetesc cu câte trei-patru buşteni luuungi, ai unor brazi care, de dimineaţă, încă mai iscodiseră cerul. Tragem pe dreapta, într-o poieniţă, să privim munţii de sus şi să ne mai luăm repere pentru continuarea traseu­lui. E unul dintre cele mai frumoase locuri din Apu­seni, aşa că facem câteva fotografii, ultime­le fotografii turistice. E o vreme ca­pri­cioa­să, soarele se joacă de-a v-aţi-ascun­selea cu norii, ba e cald, ba e rece, ba plouă, ba stă de ploaie. Ieşim de sub un petec de nor şi mergem spre soare prin iarba înaltă până la genunchi. Un zumzet de albine învăluie, ca-ntr-o simfonie, liniştea din inima Apuse­nilor… De la o vreme, însă, drumul “euro­pean” al buş­tenilor din Apuseni o coteşte într-o parte, iar noi intrăm, cu jeep-urile, pe drumuri forestiere. Sus, pe munte, la jumătate de oră de mers de la drumul principal, eşti uimit să descoperi o adevărată platformă industrială. Gatere peste gatere, stivuitoare, uti­laje hidraulice de încărcare, veri­tabile parcuri auto de TIR-uri şi camioane… Străjuit de un cartier întreg de zgârie-nori de cherestea, rea­lizezi că simfonia albinelor din poieniţă era, de fapt, simfonia drujbelor ce tăiau, în depărtare, lemnul Apusenilor.

lemn

Scenariul unui jaf de noapte

De la o vreme, maşinile se răresc, stivele de cherestea dispar şi lasă loc trunchiurilor unor brazi executaţi sumar de dimineaţă şi aruncaţi în şanţuri, ca-n nişte gropi comune. Oameni cu securi în mâini îşi tot fac de lucru prin drumul nostru, intrigaţi că nişte “turişti” s-au abătut până prin locurile secrete ale tăierilor de pă­dure. Îi privim în ochi şi ştim că am ajuns în iad, deşi locul se numeşte “La Stea”. “Aici, în primă­vară, era o pădure frumoasă”, arată unul dintre ghizi spre coasta dealului aflat la picioarele noastre. Trei cioturi subţiri, trei brazi caraghioşi, care nu meri­tau, pe­semne, osteneala de a fi daţi jos, sunt ultimii martori ai măcelului. În rest, cât vezi cu ochii, pe sute de metri de jur-împrejur, doar rădăcinile înfipte în pământ, înalte de două palme, ca nişte mici pietre fu­ne­rare, ce amintesc de eroismul unor soldaţi necu­noscuţi. Un câmp întreg, ca un cimitir, în plin paradis al Apuse­nilor! La un sfert de oră de mers mai departe, peisajul e şi mai deplorabil. Intrăm pe un drum desfun­dat, ce desparte două lumi. La Dorna, de-a dreapta, e o pădure superbă, de brad secular, proprietatea comu­nei Vadu Mo­ţilor, de-a stânga e un deşert postapo­ca­liptic apar­ţi­nând comunei Albac. E o mizerie de ne­descris, crengi lăsate aiurea peste tot, cioturi stâlcite de copaci, rume­guş şi doze goale de bere, pachete moto­tolite de ţigări. Scena unui jaf de noapte. Ici-colo, pâlcuri de iederă şi arbuşti mici acoperă mizeria. De jos, de pe terasa baru­lui din centrul Albacului sau din vreun alt loc de bel­vedere, turiştii vor fi zâmbind foto­grafiind zo­na din depărtare, fără să ştie că zâmbesc unui loc mort.

Pe drumul de întoarcere, o ploaie deasă, mocă­neas­că, bate încăpăţânat în tăblia jeep-urilor. Cuvintele nu-şi prea mai au locul. Ca-n exemplul de pe foaia lui Dorel Morar, demonstraţia e totală. Mai coborâm puţin şi, pe dreapta drumului, ne întâmpină o imagine care vorbeşte singură despre drama Apusenilor. Un ma­re semn de atenţionare auto cocoţat peste un maldăr de buşteni, ca un mare semnal de alarmă. SOS, Munţii Apuseni!

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

Miluieste Doamne, poporul tau!

vt Ortodoxie, Romania ,

In aceste momente grele pentru tara noastra, cand totul pare pierdut si fara intoarcere, cand tara este praduita de atatia banditii, fie de afara sau interni, cand tara datorita defrisarilor facute fara nici un control si doar in interesul firmelor starine a ajuns sa fie sub ape, am considerat oportun sa fac un indemn la rugaciune catre Bunul Dumnezeu, considerand ca doar El ne mai poate face sa constientizam, ca daca nu ne trezim odata, din frumoasa noastra patrie nu va mai ramane nimic.

Mantuieste Doamne poporul Tau
Si binecuvinteaza mostenirea Ta
Biruinta binecredinciosilor crestini
Asupra celui potrivnic daruieste
Si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau!

 

Reprezentantul bulgarilor în Parlamentul României, deputatul Niculae Mircovici, se opune categoric exploatării gazelor de șist în județul Timiș.

vt Distrugerea Romaniei, Gaze de Sist, Romania ,

Reprezentantul bulgarilor în Parlamentul României, deputatul Niculae Mircovici, se opune categoric exploatării gazelor de șist în județul Timiș. Deputatul a transmis în urmă cu puțin timp un comunicat de presă tranșant, relateaza pressalert.ro.

mircovici-576x640

”NU categoric exploatării în Judeţul Timiş a gazelor de şist! Referitor la atitudinea şi interesele unor “oameni de bine” care în această perioadă vizitează localităţi din zona de Vest a judeţului (Beba Veche, Cherestur, Cheglevici, Dudeştii Vechi, etc) doresc să informez opinia publică în calitate de deputat, secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor şi Preşedinte al Uniunii Bulgare din Banat România, mă opun categoric oricăror demersuri menite să transforme judeţul nostru într-o zonă poluată care să satisfacă interesele de căştig ale unor oameni care nu au nici o legătură cu Banatul”, transmite Mircovici prin intermediul unui comunicat de presă.

Parlamentarul bănățean susține că Timişul este un judeţ care îşi onorează cu vârf şi îndesat obligaţiile şi contribuţiile la Produsul Intern Brut şi bugetul statului prin activităţi industriale, agricole şi de servicii, ”fără a fi necesară transformarea lui într-o exploataţie minieră cu efecte de mediu cel puţin neclare, dacă nu nocive cu siguranţă”.

Întrucât există o iniţiativă legislativă privind interzicerea exploatării gazelor de şist, Niculae Mircovici ține să informeze lumea că în sesiunea încheiată în iunie 2014, Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale, din care și el face parte, a hotărât prin vot susţinerea acestui proiect de lege şi protejarea teritoriului naţional de efectele contrare intereselor de mediu ale exploatării gazelor de şist.

Comentariu VT: Bulgarii nu de mult au votat impotriva exploatarii gazelor de sist, ei au contientizat deja despre acest lucru si incearca sa ne trezeasca si pe noi. Dar cred ca domnul deputat nu si-a dat seama inca cat de misei sunt cei care ne conduc tara. Dar o voce importanta daca se face auzita e mereu binevenita. Doamne ajuta!

Cititi va rog si alte informatii despre exploatarea gazelor de sist de la noi din tara la categoria: Gaze de Sist

Scrisoarea prin care Mugur Isarescu a inceput Vanzarea Romaniei catre Bancheri incepand cu anul 1990!

vt Distrugerea Romaniei, FED, FMI, Mugur Isarescu, Rockefeler, Romania , , , ,

ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală • În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România • În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești • Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est, relateaza diasporatv.eu.

mugur-isarescu2

O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.

ZIUAnews vă prezintă, în exclusivitate, traducerea integrală a scrisorii

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre.
Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite. În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar. În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România. În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite. Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.

Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale. Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:

Pentru conturile curente:

Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut)
Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și
Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi

Pentru licitațiile de schimburi străine:

Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rare
Să evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupția
Să limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și
Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.

Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.

Ce este Federal Reserve

Constituţia americană de la 1787 interzice explicit înfiinţarea unei Bănci Naţionale a Statelor Unite. Dar, la începutul secolului trecut, s-a forţat crearea unei Bănci Centrale numite Federal Reserve (FED), invocându-se stabilitatea economică. Astfel, FED a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de bancherul J. P. Morgan. În 1907, acesta a început să răspândească zvonul că băncile au difficultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci). Apoi, Congresul american a demarat o anchetă, pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi omul celor mai puternici bancheri americani. Aldrich a propus, ca soluţie “salvatoare”, crearea unei Bănci Centrale care să apere SUA de dezastru. În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani, aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi, documentul i-a fost dat lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului. La început, nu a avut sorţi de izbândă, dar, în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba, fără să clipească, constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA. Senatorul Louis McFadden spunea, în 1932, în Congresul american: “Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat controlat de bancherii internaţionali, care acţionează împreună, pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat Guvernul”.

Comentariu VT: Tradatorul de tara Mugur Isarescu, este evreu si mason de grad 33, pus intentionat in fruntea BNR-ului si tinut in functie, special pentru a face jocul oligarhilor.

Pentru a intelege mai bine de ce s-a facut lovitura de stat din 1989 urmariti si posturile de mai jos:  

TREZIREA DRAGI ROMANI! Gyorgy Frunda a adoptat un memorandum pentru autonomie.

vt Distrugerea Romaniei, Romania, UDMR , , ,

Au adoptat un memorandum pentru AUTONOMIE

UDMR+anun%C5%A3%C4%83+referendum+pentru+%C5%A2inutul+Secuiesc_319217

Frunda: “Noțiunea de autonomie figurează și-n Constituție. E un lucru normal!”

O nouă tentativă de înfiinţare a Ţinutului Secuiesc ca regiune cu statut autonom are loc în aceste zile în judeţele cu minoritate maghiară. 20 de consilii locale din Covasna, Harghita şi Mureş au adoptat un memorandum pentru autonomie iniţiat de Consiliul Naţional Secuiesc.

Prefectul de Harghita, Jean-Adrian Andrei, a atacat deja în instanţă patru hotărâri ale consiliilor locale din judeţ. Consilierul premierului, Gyorgy Frunda, acuză că gestul prefectului este urmarea unei decizii dictate de la centru, de la Guvern, dar pe de altă susține că premierul Victor Ponta este un spirit european, care încearcă să evite conflictele, scrie DIGI24.RO

„Prefecții, în sistemul românesc, lucrează sub supravegherea ministrului Internelor. Este clar că această decizie s-a luat la nivelul Guvernului și li s-a dat ordin ca să atace hotărârile respective.”

–  a comentat, la Digi24, Gyorgy Frunda, consilier al premierului, membru UDMR.

Pe de altă parte, el a precizat că nu a discutat concret despre acest lucru (despre autonomie – n.r.), la acest moment, cu prim-ministrul Victor Ponta. „Am vorbit cu premierul în mai multe rânduri despre problemele comunității maghiaren și vă pot asigura că Victor Ponta este un european, nu este un naționalist, mai mult este un cosmopolit, un om care încearcă să evite conflictul, care a făcut lucruri bune pe atunci când UDMR nu era la guvernare, a acceptat ca secretarul de stat la Învățământ care răspunde de problemele minorităților să fie reprezentantul UDMR-ului, președintele Consiliului împotriva Discriminării este de asemenea un ungur de naționalitate, deci Victor Ponta nu a avut asemenea manifestări naționaliste și cred că acest lucru este bine nu numai pentru comunitatea maghiară din România, dar pentru România însăși”, susține consilierul premierului.

Gyorgy Frunda a menționat că UDMR nu este un susținător al Consiliului Național Secuiesc, dar a dezvăluit că, împreună cu Partidul Civic Maghiar, lucrează la un proiect al autonomiei care urmează să fie finalizat în curând, în iulie-august. Acesta va fi făcut public și va constitui baza unui proiect de lege care să fie discutat în Parlament. „Asta este democrația”, a subliniat Gyorgy Frunda.

Autonomia nu este un bau-bau

„Dacă vorbești despre autonomie, foarte mulți oameni cred că este vorba despre un atac la suveranitatea României. Pe de altă parte, noțiunea de autonomie figurează și-n Constituția României. Nu este un bau-bau, e un lucru normal.”

– a spus Gyorgy Frunda.

„Eu sunt proautonomist pentru că am studiat istoria europeană după al Doilea Război Mondial și știu că după 40-50 de ani de la al Doilea Război Mondial, țările care au fost centralizate, ca de exemplu Franța, au scăzut din punct de vedere economic, ca nivel de viață al cetățenilor, iar alte state, care au adoptat principiul autonomiei teritoriale, au crescut. Autonomia înseamnă, de fapt, să aduci decizia aproape de cetățean.”

– a argumentat consilierul prim-ministrului.

Dacă dăm unor regiuni autonomie, le dăm dreptul de a hotărî în domeniul sănătății, educației, sportului, mediului și lăsăm la puterea centrală doar apărarea națională, finanțele, politica externă, a mai explicat consilierul premierului Victor Ponta. El susține că în aceste condiții, în România s-ar trăi mai bine.

„Dacă însă vorbim despre un statut special al unei regiuni a Ținutului Secuiesc, atunci e o altă autonomie. Eu sunt proautonomist, cred că autonomia aduce beneficii tuturor, încurajează munca, încurajează autoritățile locale să găsească soluții. De exemplu, alta este situația învățământului în Bistrița decât este cea din Constanța. Într-una vorbim despre păduri, tradiții, în Constanța vorbim despre marinărit și alte tradiții. Alta este nevoia spitalului în Târgu Mureș, unde am un spital universitar cunoscut, și alta e la Bistrița, unde am numai spitale regionale. Autonomia rezolvă tocmai aceste probleme.”

– a spus Gyorgy Frunda la Digi24.

Comentariu VT: Acum cateva zile celalat tradator Laszlo Tokes urla sus si tare ca a sosit momentul ca Ungurii sa ia Ardealul, iar astazi aflam ca Gyorgy Frunda a initiat deja referendum in aceasta directie. Oare chiar asa ne lasam calcati pe cap de acesti hortisti? E timpul sa ne trezim dragi romani, ca altfel riscam sa patim ce au patit si palestinienii cand au intrat Jidanii peste ei.

La inceput Evreii nu erau organizati, nu aveau putere militara si singurul lucru prin care puteau sa cucereasca Palestina a fost prin cumpararea terenurilor si propietatilor palestiniene. Nu vedeti ca acelasi lucru se intampla si la noi, iar alesii nostrii inchid ochii la toate? Daca noi romanii ne mai lasam condusi de asemnea specimene si nu ne vom ridica la timp vom pierde tot. Parintele Arsenie Boca ne-a vorbit despre acest pericol care ne paste, deci nu e nimic intamplator.

Trezirea dragi romani ca s-a dormit destul!

Cititi va rog despre ce ni se pregateste de catre unguri la rubrica: UDMR.

Romania Ortodoxa si razboiul psihologic purtat impotriva poporului ROMÂN

vt Comentarii de la cititori, Distrugerea Romaniei, Psihologie, Romania , ,

Articol publicat la sugestia cititorului Radu Iacoboaie, 30 iulie 2014.

În lumea contemporană, este bine cunoscut faptul, că astăzi războaiele din toate zonele de conflict tind tot mai mult să folosească războiul psihologic, ca parte componentă activă a acestora. Dar acest război psihologic este purtat în același timp și separat împotriva statelor lumii neangajate în conflicte regionale, în încercarea de a le slăbi până la desființare. Prin el, se urmărește distrugerea identității naționale, valorilor naționale și creștine pentru a pregăti Noua Ordine Mondială prin care va apărea un singur stat atotputernic, un imperiu global, chipurile o republică universală.

consciousness2

Analizând doar succint starea actuală a națiunii române, observăm că poporul român este supus constant și în prezent unui război psihologic complex, prin care se caută cu orice preț aruncarea românilor în sărăcie și deznădejde, în paralel cu slăbirea în credință.
Pe lângă manipulare, intoxicare și reeducare, mass-media aservită în mare parte stăpânilor din umbră, contribuie din plin la crearea unei imagini deprimante asupra viitorului și la grefarea unui negativism și scepticism, menit să preîntâmpine luarea de atitudine, spiritul civic și gândirea critică. Democrația este golită de conținut dacă nu există opoziția față de putere. Mass-media este cea care practic anesteziază conștiințele și demonizează treptat valorile creștine și naționale. Evreii sioniști cunosc foarte bine puterea mass-mediei și de aceea au investit mult în ea. Până și cinematografia din divertisment a devenit o industrie dar și un mijloc de pervertire a gândirii și modului de viață.

Cu îngăduința lui Dumnezeu (drept pedeapsă pentru milioanele de avorturi făcute din 1990 încoace și alte păcate grele), putem spune că asemenea vechiului popor al lui Israel dus în robia egipteană, din ianuarie 2007 a început pentru poporul român ,,robia babiloniană”. De altfel, sediul de la Bruxelles este conceput ca o replică la Turnul Babel din vechime. Dar robia aceasta ne este dată și pentru ca suferința să ne deschidă ochii sufletului. Se va trezi oare poporul român, conștientizând păcatele sale pentru a dobândi iertarea înaintea lui Dumnezeu? Avem nevoie fraților de o ROMÂNIE CREȘTINĂ! România are nevoie în ceasul acesta critic al existenței sale de foarte multă rugăciune și pocăință adevărată. Este timpul mărturisirii Adevărului!

Continuă lectura →

Interviu cu Parintele protopop Florin Tohanean. S-a ajuns ca, în Covasna si Harghita, limba română să se mai vorbească doar în biserică

vt Romania, UDMR , , ,

S-a ajuns ca, în inima ţării, limba română să se mai vorbească doar în biserică?

Vor să părăsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim câte două biserici româneşti. Şi mai sunt câte 10-15 suflete care se declară că sunt români. Ceilalţi sunt români de sânge, botezaţi ortodocşi, dar care zic ”dom’le, suntem unguri!”. Ce să mai zici?

dscn2372

Dar să vedeţi în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul şi cu episcopul, şi când am mers la masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungureşte între ei. Şi i-am întrebat: „Băi, fraţilor, voi ce sunteţi? Români! Păi de ce vorbiţi ungureşte? Păi în casă vorbim ungureşte, numai la biserică vorbim româneşte”. Mi-am făcut cruce, da!

S-a cam retrocedat tot în Harghita şi Covasna, mai puţin pământurile Bisericii Ortodoxe Române…

E o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate suprafeţele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios să studieze un pic legea actuală, aşa cum e ea, cu imperfecţiunile ei, va vedea că „nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost expropriată înainte de 1945”, or, ei şi-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deşi se plătiseră atunci şi despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de retrocedat, în condiţiile în care Biserica noastră – în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cunoştinţă de cauză – mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat şi peste 300 de hectare de pădure.

La nivel judeţean se încearcă „ştergerea urmelor”?

Eu m-am preoţit mai târziu oleacă, aşa pe la 38 de ani, fiind iniţial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a pământurilor. Am găsit hărţi, schiţe cadastrale de la reforma agrară, procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut copii, cât am putut să fac… Nu sunt chiar aşa de nevinovaţi, acţionează în perfectă cunoştinţă de cauză.

Care este reacţia guvernului?

Să ştiţi că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar şi acolo unde mai sunt români, statul nu şi-a manifestat în niciun moment interesul – culmea – să-şi apere proprietăţile lui! Practic ştiţi ce se întâmplă? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosinţă. A rămas statul proprietar, Biserica având drept de folosinţă. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuratură, pe la Preşedinţie, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviinţă să-i înştiinţez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi răspundă, darămite să mai ia şi măsuri! Nu i-a interesat şi nu-i interesează nici acuma.

S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi”, şi mai toate au jucat ceardaşul cu UDMR. Care să fie motivul?

Până anul acesta – şi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele – s-au supus toţi unui şantaj ordinar, scuzaţi-mi expresia. Aveau nevoie de udemerişti pentru a se menţine la putere cu orice preţ. N-au ţinut seama de mamă, de tată… doar puterea! Pur şi simplu nu le-a păsat. Dar nici măcar acum, existând această „circumstanţă atenuantă”, nu se întâmplă nimic. Ăştia nu mai au nevoie de unguri la putere şi nu-i înţeleg de ce nu fac nimic. Am crezut că se va „mişca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio formă. De-aia sunt aşa obraznici, pentru că se cred intangibili. Şi ştiţi de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplică. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pasă, domnule!

Ce-nseamnă, părinte, să-ţi duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic HarCov?

Vedeţi, toată lumea se foloseşte de sintagma asta, ”românii minoritari”. Noi nu ne considerăm şi nu ne simţim minoritari pentru un simplu motiv: în ţara ta nu poţi să fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puţini – suntem cam 24 la sută -, dar suntem la noi în ţară. Şi-aici e durerea mare, pentru că noi cu ungurii am trăit – aici trăind şi moşii noştri şi strămoşii şi vom mai trăi şi noi şi cei de după noi -, dar cei puşi de Dumnezeu să ne conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele politice şi materiale. Ăştia cu bani mulţi nu se mai uită care e ungur şi care e român… N-au ruşine faţă de oameni şi nici în faţa lui Dumnezeu. Ne-au părăsit! Ba mai mult, atunci când le convine şi le-apare câte-o situaţie favorabilă, îşi mai aduc aminte, aşa în treacăt…

Era o vreme când pe tricolor, pe stema regală, scria „Nimic fără Dumnezeu”… Când vom mai vedea aşa ceva?

Probabil când se va pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu faţa spre Dumnezeu. Noi ştim să ne trăim viaţa aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată şi un domn ministru de-aici din zonă, domnul Duşa – Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca şi când ar fi descoperit apa caldă: „Domnilor, românii şi ungurii de condiţie socială normală se înţeleg domnule, e o armonie”. Da’ cum să nu, leul şi mielul trăiesc împreună! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru generaţiile mai vârstnice. Generaţiile de după 1990 nu mai sunt aşa. De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-şi urmărească consecvent strategia pe care şi-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ăsta de vedere, să ştiţi. Le zic „bravo!”. Şi-aţi văzut cum s-a purtat şi preşedintele Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, cu ce aroganţă…

Mi-ar fi ruşine să mă numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacă aş realiza ce se întâmplă. După 1990 s-a realizat şi s-a reuşit o segregare. Şcoala e separată. Ruşine, în secolul 21 să vorbeşti de şcoala românească şi şcoala ungurească. Cultura… Avem teatru românesc şi unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc şi românesc, auziţi…! Prima lor grijă în ’90 a fost să arunce exponatele româneşti din muzeul judeţean şi să-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta al intoleranţei, educaţi în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care prezintă, culmea, istoria şi geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea şi îngăduinţa guvernanţilor… Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare naţională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.

Spuneaţi nu demult că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaţiei horthyste din ’40…

Am spus lucrul ăsta. Deja suntem în situaţia de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înţeleg pe domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el asta urmăreşte. Dacă statul şi-ar exercita autoritatea aşa cum trebuie – nu să facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vă dau un exemplu: am primit o clădire – Banca Naţională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a dat această clădire în folosinţă Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre de guvern. A ieşit un scandal mare, care continuă şi astăzi. Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea clădirea în folosinţa Bisericii Ortodoxe… Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela – Lenin al lor -, care avea vreo patru miniştri în guvern şi care a zis că „sub nici o forme nu se pote da această clodire… indiferent de consecinţe, românilor; trebuie neaporat să fie a comunităţii locale”. De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.

Biserica noastră vă sprijină?

Ne sprijină, dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce ţine de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar să ştiţi că părintele arhiepiscop Ioan, aşa ne-a educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în spiritul dreptăţii şi legalităţii. Biserica nu poate, prin natura ei, să folosească măsuri represive şi agresive.

Sunteţi cel mai fin observator al zonei, pentru că toată lumea vine la dumneavoastră. Care ar fi calea de ieşire, paşii ce trebuie urmaţi pentru a reveni la normalitate?

Un singur pas ar trebui făcut: statul să revină în îndatoririle şi drepturile lui. Să-şi restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voinţă ăsta, şi de responsabilitate naţională. Dacă nu realizează guvernanţii că ei sunt cei care trebuie să-şi restabilească autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respectă legea, justiţia. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tamaş Şandor: „Domnule Tamaş, dumneavoastră respectaţi o sentinţă definitivă şi irevocabilă?”, la care domnul Tamaş a răspuns: „Da, eu respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret în care el dispreţuieşte şi nu se conformează unei sentinţe definitive, irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iar partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu complicitatea RA-APPS-ului, o instituţie de stat, subordonată Guvernului României. Nu respectă legile ţării pentru că nu le cunosc. Trebuie puşi la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. – fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei şi le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toţi: „Munteanu afară!”. Le-a făcut pe plac. Revenind la domnul Duşa, dânsul zicea că există o înţelegere inter-etnică. Nu există, e un slogan fals ăsta. Există numai între oamenii bătrâni, că aşa au fost educaţi. Tinerii sunt educaţi în spirit revanşard, intoleranţă şi dispreţ faţă de tot ce este românesc. Între tineri nu există această convieţuire, ei resping tot ce este românesc.

Tare mi-e teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Judeţean, va fi în altă parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca să se autodetermine teritorial şi politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grave, pentru că atunci ei stau şi mai ascunşi şi îşi fac lucrarea şi mai obscur, mai liniştiţi. Adică cum? Statul român finanţează activităţile societăţilor lor fasciste? Statul român le finanţează tabere şi şcoli de vară în care se ştie ce se întâmplă?

Considerând că de mâine îmi iau catrafusele şi doresc mă mut undeva în Covasna, să îmi iau o casă, am variante să rezist acolo ca român?

Nu, dacă nu aveţi ceva, puţin acolo, aşa cum avem noi, deşi nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic. Păi venetic e el, eu sunt în ţara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniţi în locuri cum e partea noastră a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, că sunteţi încă român. Dar dincolo, unde aveţi nevoie de o autorizaţie, aveţi nevoie să vă cumpăraţi pământul. Ştiţi că există, neoficial, interdicţie de a se vinde pământ românilor? Deci unguri care vor să îşi vândă pământul în condiţii normale românilor sunt pur şi simplu proscrişi, daţi deoparte, stigmatizaţi. Ăsta este adevărul. Greu poate un român să îşi cumpere pământ în zonă. au apucat să îşi cumpere, că eu ştiu în zona asta apropiată de Braşov că şi-au mai cumpărat după ’90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă dacă mai poate! Nu mai vinde nimeni, că şi ungurilor le e frică, pentru că sunt scoşi afară din comunitate. Sunt consideraţi trădători. Nu prea mai ai unde să te angajezi, şi aici îţi spune clar, în faţă: ştii ungureşte, bine, nu ştii ungureşte, să fii sănătos, ori înveţi, ori pleci!

Şi să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat! De Marcel Bărbătei – Cotidianul

preot

Sursa: frontpress.ro

Cititi va rog si alte subiecte similare la rubrica: UDMR

NOUL COD FISCAL: Noi impozite si taxe pentru anul 2015

vt Distrugerea Romaniei, Romania , ,

Proiectul de Cod Fiscal, retras de pe pagina web a Ministerului de Finanțe, după ce presa a semnalat creșteri uriașe ale impozitelor, începând de anul viitor, ne va aduce  majorări pe toate planurile. Guvernul propune creșterea impozitelor pe terenuri, pe case și pe mașini, informeaza cronica-gaestiului.ro.

taxe_si_impozite-1

Impozitele vor crește de cca 8 ori pentru terenurile intravilane. Noul Cod Fiscal va impune pentru un hectar de teren intravilan aflat în zona A dintr-o localitate cu rang 0, un impozitul de 83.000 lei față, de 10.353 lei, în prezent. Proiectul nu mai include ajustarea actuală, cu un coeficient de corecție care porneşte de la 8 pentru zona A, rangul 0 și coboară la 1 pentru zona D, rangul 5. Acum, impozitul pe terenurile intravilane, înregistrate în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu construcții, se stabileşte prin înmulțirea suprafeței cu sume care pornesc de la 10.353 lei/ha pentru zona A, rangul 0 și ajung la 175 lei/ha pentru zona D, rang 5.

taxe pamant

Impozitele vor crește de două ori și jumătate pentru terenurile arabile și pentru terenurile extravilane pe care se află construcții. Dacă în prezent, impozitul este de 31 lei/ha, în viitor va ajunge la 80 lei/ha. Pentru terenurile arabile, impozitele vor ajunge la 130 lei/ha, față de 50 lei/ha, cât este în prezent.

De asemenea, vor crește și impozitele pentru pășuni și fânețe, de la 28 lei/ha, la 75 lei/ha, iar cele pentru viță de vie vor ajunge la 140 lei/ha, față de 55 lei/ha, în prezent. În cazul acestor impozite, proiectul prevede un coeficient de corecție de la 8 la 1 în funcție de zona și rangul localității.

Va crește și impozitul pe clădirile firmelor, după ce se va schimba radical modul de calcul al impozitului. Acesta este stabilit în prezent în funcție de valoarea contabilă,dar se va impune un mod de calcul bazat strict pe valoarea clădirii, rezultată dintr-un raport de evaluare, similară valorii de piață. Astfel, suma de platăva crește, contribuind la majorarea veniturilor atrase din aceastăsursă.

Pe de altă parte, cei care dețin mai multe proprietăți în afara celei de domiciliu nu vor mai fi impozitați suplimentar, așa cum prevede sistemului aplicat în ultimii ani. Această impunere urmează să fie eliminată de anul viitor, prin noul Cod Fiscal. Legislația actuală impune persoanelor fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri un impozit majorat cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, cu 150% pentru a doua clădire şi cu 300% pentru a treia clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

Deși noul Cod Fiscal a fost retras de pe site-ul Ministerului Finanțelor, proiectulul a fost rediscutat de Guvern, săptămâna trecută, într-o variantă aproape nemodificată față de cea care nu a mai ajuns în dezbatere publică. Conform declarațiilor premierului Victor Ponta, proiectul va ajunge în Parlament, în luna septembrie, iar modificările vor intra în vigoare de anul viitor.

Pentru anul 2015 trebuie să ne mai așteptăm, conform proiectului de Cod Fiscal, la majorarea impozitelor pentru autoturisme, dar și la creșterea contribuției pentru sănătate, chiar dacă aceasta din urmă nu a fost recunoscută încă oficial.

Comentariu VT: Asta pentru cei care inca mai credeti ce va spune Victor Ponta referitor la faptul ca nu vor mai fi noi taxe si impozite anul viitor. Iar aceste taxe sunt sigur ca nu vor fi singulare, vor urma si altele, majorarea CAS-ului cat si plati din datoria externa care trebuie acoperite cumva, si cum altfel decat prin introducerea altor taxe si impozite.

Singurul lucru bun este faptul ca si corporatiile vor trebui sa platesaca aceste sume marite, si asta pentru ca detin cladiri, hale de procuctie, cat si spatii comerciale uriase pe aceste terenuri. Important este ca Ponta si cei care guverneaza tara sa-i foloseasca in mod benefic pentru Romania.

In rest Dumnezeu cu mila!

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.