Apariţia volumului „România penală văzută de un senator fost procuror” de Valer Marian (Editura Compania, Bucureşti, 2013) este evenimentul editorial al anului. Fără a avea valenţe literare, ceea ce autorul nici nu şi-a propus, cartea este, în ansamblu, un rechizitoriu sobru şi corect, dar cumplit, la adresa preşedinţiei, a guvernanţilor vechi şi noi, partidelor politice şi mahărilor ce taie şi spânzură prin ţară, cocoţaţi în diverse funcţii publice, prin numire directă sau aleşi de un electorat care, din păcate, se mai lasă ademenit de promisiunile mincinoase.
Autorul rechizitoriilor necruţătoare, procuror de meserie, a fost exclus din magistratură în urma demisiei în semn de protest faţă de iliescienele manipulări din comisia de anchetă constituită în 1990 pentru a cerceta „crimele” lui Nicu Ceauşescu de la Sibiu. În acelaşi an a ajuns, volens nolens, în ziaristică, iar mai apoi în politică. Seria dezvăluirilor din acest volum începe cu puşlamalele aduse la putere de Traian Băsescu, oameni de care acesta avea nevoie vitală pentru a-şi clădi sinistrul eşafodaj al unei dictaturi perverse ce a sfârşit prin a-i cuceri chiar şi pe liderii Comisiei Europene, după ce, într-o primă etapă „romantică”, aceştia începuseră prin a-i întoarce spatele marinarului, cu un dispreţ deloc sau foarte prost disimulat.
Rând pe rând, personajele cărţii despre care vorbim, personaje al căror ridicol e întrecut doar de caracterul nefast al „sacerdoţiului” lor în slujba dărâmării definitive a statului de drept şi a subminării, până la neantizare, a economiei naţionale –Sorin Blejnar, Traian Igaş, Codruţa Kovesi, Daniel Morar, „Hăimă(nea)la de la CSM”, şefii serviciilor secrete etc. – sunt chemate la bară prin intermediul unor declaraţii politice, interpelări, scrisori deschise şi denunţuri penale ce, prin conţinutul lor exploziv, fac să ţi se ridice părul în cap.
Dar nu numai şleahta băsistă se bucură de atenţia autorului. Senator şi, o vreme, preşedinte al organizaţiei judeţene Satu Mare a PSD, Valer Marian s-a ridicat împotriva propriului său partid şi a conducătorilor de la vârf, încă „în pită fiind”, mai precis după ce Victor Ponta s-a hotărât să o pună şefă la DNA pe Codruţa, devotată trup şi suflet lui Băsescu. Pentru a-şi putea ataca şefii de partid, s-a autosuspendat din calitatea de membru al PSD chiar cu două săptămâni înainte de congresul de pomină al partidului. Pe timpul acestei autosuspendări i-a trimis lui Ponta o scrisoare deschisă în care îi punea întrebări cu privire la cele 8, mi se pare, păcate capitale de care îl suspecta.
Nu ştim dacă actualul prim-ministru l-a asasinat pe procurorul Panait sau doar a avut un rol decisiv în moartea acestuia, nu ştim dacă e reală apartenenţa lui ca ofiţer acoperit la serviciile secrete, caltate în care s-a ocupat de Carla del Ponte, dacă şi-a maltratat tatăl aflat pe patul de suferinţă în chiar faza terminală a bolii, sau dacă a participat într-adevăr la orgiile sexuale de o orientare sau alta, în ţară şi la Paris, după cum nu ştim nici în ce măsură sunt reale celelalte presupuse păcate. Ceea ce ştim este că nici până acum Victor Ponta nu a catadicsit să răspundă punctual la nici una din întrebări. S-a mulţumint să-l catalogheze pe autor drept bolnav psihic şi să-i interzică nu numai să ia cuvântul la congres, dar chiar să voteze pentru alegerea sau nealegerea noului preşedinte al PSD, invocând mai apoi faptul că acesta n-ar mai fi fost membru al partidului, cu toate că, ceva mai târziu, a regizat în mod cu totul nestatutar excluderea sa, recunoscând implicit că nu îşi pierduse această calitate. Nici nu avea cum, de vreme ce îşi încheiase autosuspendarea cu o zi înainte de congres.
Premierul Victor Ponta a declarat ieri la manifestările din Pasul Nyerges, judeţul Harghita, că atât el, cât şi preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, care i-a făcut invitaţia de a participa la acest eveniment, “sigur” vor fi criticaţi amândoi pentru acest lucru. Ceremoniile au comemorat o bătălie în care o unitate secuiască a fost zdrobită de alianţa contra-revoluţionară habsburgo-ţaristă, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Premierul României a fost primit ca un oficial străin în “Ţinutul Secuiesc” duminică după-amiază, la manifestările comemorative prilejuite de împlinirea a 165 de ani de la bătălia din Pasul Nyerges, în care aproximativ 200 de secui au fost ucişi de trupele ruseşti şi austriece, el venind împreună cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, şi fiind întâmpinat de primarul comunei Cozmeni, Bodo David, şi de preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Harghita, Borboly Csaba.
A urmat apoi un elogiu la adresa revoluţionarilor secui din partea premierului României. “Am aflat despre acest loc ca fiind un Termopile al secuilor şi cred că merită tot respectul, pentru că acei oameni şi-au dat viaţa pentru nişte idealuri comune pentru toate naţiunile şi pentru toate ţările, pentru libertate, pentru dreptul de a-şi decide soarta”, a menţionat acesta, flancat de husari maghiri cu drapele ale Ungariei şi steaguri secuieşti separatiste.
“Domnule prim-ministru, vă mulţumesc că aţi accepat invitaţia mea, invitaţia noastră şi aţi venit la Pasul Nyerges, un loc simbolic pentru secui şi pentru maghiari, pentru lupta noastră pentru libertate din 1848-1849. Este prima dată când vine un prim-ministru al României în acest loc, trebuie să avem curaj de foarte multe ori şi să fim deschişi la dialog. Mă bucur că aţi venit să ne cunoaşteţi aici, în Harghita, Covasna, că ieri şi astăzi aţi fost în Covasna, să ne cunoaşteţi aşa cum suntem noi, fiindcă dacă ne cunoaşteţi aşa cum suntem noi, ne veţi înţelege mai bine. Şi dacă ne veţi înţelege mai bine, sunt convins că şi dezideratele noastre, pe de o parte dezideratele comunităţii maghiare, pe de altă parte dezideratele României vor fi duse la îndeplinire mult mai uşor”, a declarat la rândul lui Kelemen Hunor.
Ceremonia s-a încheiat cu o depunere de coroane de flori iar din partea premierului Victor Ponta a fost depus un aranjament din garoafe rosii, cu tricolorul României.
Vremuritulburi 