Parintele Ilie Cleopa despre cum sa ne ferim de pacatul de a curvi cu privirea

vt Ortodoxie, Parintele Ilie Cleopa ,

„Ce să fac, părinte, că eu, când le văd așa dezbrăcate și cu picioarele așa frumoase… Să umblu cu ochii închiși pe stradă?”. „Nu, taică, nu, că ai să cazi în canalizare și ai să-ți rupi gâtul… Să te uiți și să zici: „Doamne, dacă picioarele ei sunt așa de frumoase, dar Tu, Care le-ai făcut, cum trebuie să fii?”

Dapoi, la privire ne-a dat părintele Cleopa leac. Că zicea un student de la ASCOR: „Ce să fac, părinte, că eu, când le văd așa dezbrăcate și cu picioarele așa frumoase… Să umblu cu ochii închiși pe stradă?”. „Nu, taică, nu, că ai să cazi în canalizare și ai să-ți rupi gâtul… Să te uiți și să zici: „Doamne, dacă picioarele ei sunt așa de frumoase, dar Tu, Care le-ai făcut, cum trebuie să fii?”

Omule, când ai înălțat gândul la Dumnezeu se rezolvă problema! E frumoasă, bat-o vina, e dezbrăcată, dar eu sunt omul lui Dumnezeu și vreau o soție mai învelită, mai ascunsă, care să se păstreze pentru mine și să nu facă prea mult probe înainte! Eu nu cred că vreun mire poate să fie fericit cu o mireasă campioană la căsătoriile de probă! Ce-ai simți dacă mireasa ta ți-ar spune în noaptea nunții: „Iubitule, ești cel mai bun. Am probat 215 și ești cel mai bun dintre ei!”. Eu nu cred că există asemenea performanțe, cu proba asta care se propune acum, dar la asta ajungem dacă nu înțelegem gravitatea păcatului curviei care poate fi făcut și cu gândul, cu imaginația!

Să ne uităm mult la icoane și să ne gândim la Dumnezeu. Fetele să se uite în ochii Maicii Domnului, nu în oglindă. Dacă te uiți în oglindă, ți se pare că arăți bine. Uită-te la Maica Domnului: „Maica Domnului, îți place buricul meu?”. Și dacă Maica Domnului zice: „Da, fetița mea, du-te cu el dezvelit la școală și la biserică!”, atunci du-te! Dacă nu, pune-ți haina pe tine că habar nu ai câte păcate faci cu acest buric gol al tău. Nu știi ce fac cei pe care îi ispitești cu trupul tău în gândul lor! Și te mai crezi și fată cuminte!

Iar cu impulsurile, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să recunoaștem că le avem. Maică, așa ne-a făcut Dumnezeu, așa e firea omului după cădere și nu se schimbă până nu devenim sfinți. Toți avem, din naștere, impulsuri de-astea, de la găină până la om… E impulsul vieții care ne cheamă, ne trage să nu-i oprim cursul. Că ar rămâne pământul fără viață. Avem aceleași impulsuri ca și animalele, dar avem putere și chemare să le folosim ca oameni. Dacă nu știm să fim oameni, ne vom lăsa trăiți de ele ca și dobitoacele. Când apare să zici: stai, că eu sunt om, la mine alta e rânduiala.

M-a întrebat un tânăr, mă iertați părinților, într-o școală: „Așa-i că e plăcut să faci sex în grup?”. Și i-am răspuns: „Măi copile, drept să-ți spun, nu știu. Dar cred că e plăcut de vreme ce vedem prin spațiile verzi agitându-se toți câinii din cartier în jurul câte unei cățelușe aflate în călduri… Numai că la oameni e altă rânduială, nu ?”. Apoi, să vă învăț și pe dumneavoastră ce l-am învățat pe el: nimeni nu poate face sex. Sexul e făcut de Doamne-Doamne, te-ai născut cu el și e pus în păstrare acolo în chiloței, lucru sfințit, măi copile. Prin el te-ai născut pe această lume. Dacă semincioara aia nu nimerea cealaltă semincioară nu erai tu, ci era altul și nu te bucurai acum de tine! Acela e organul omenesc prin care lucrează Dumnezeu cu omul ca să aducă acum și aici oameni noi pe lume. Dumnezeu l-a făcut pe om creator, ca El împreună cu omul să aducă pe lume oameni noi. Mai ales împreună cu femeia. Ce minune. Că și bărbatul contribuie acolo, sigur, însămânțează, pe urmă ară de jur-împrejur, închide poarta, păzește pe afară. Dar femeia se lasă mâncată de omul cel nou. Fiul o mănâncă pe dinăuntru, după aceea o mănâncă pe dinafară, pe urmă îi mănâncă zilele… Apoi, se mai și însoară cu o penticostală, îi mănâncă viața toată… E greu tare, dar asta e, ne dăm spre mâncare pe noi înșine ca celălalt să aibă viață. Și toată asta pornește de acolo. Și suntem responsabili. Ce ai făcut cu sămânța ta? Nu vedeți în unele biserici, pe iconostase, în arborele lui Iesei cum a crescut ca om din coapsele lui Iesei? Uitați-vă de unde și-a luat firea omenească! Aveți grijă! Este lucrul lui Dumnezeu acolo și trebuie păstrat cu grijă. Răspundem pentru tot ce și cum facem. Nu ne jucăm cu focul.

Apoi, impulsurile acestea sunt animalice, sunt în noi pentru că noi suntem microcosmos. Avem toate fiarele și dobitoacele în noi, dar ca să le stăpânim și nu să ne lăsăm stăpâniți de ele. Nu vă uitați la cei care vă spun că e bine, că e firesc, că e sănătos. E firesc și sănătos pentru pisici să se lase conduse de aceste porniri, nu și pentru om. Noi suntem oameni, trebuie să le îmblânzim cum fac sfinții cu leii, să ne stea leul la picioare. Impulsurile acelea la un băiat de 17 – 18 ani, și la o tânără sunt ca niște lei care pot să ne devoreze. Nu poți nici să-i dresezi, nu poți nici să-i închizi în grădini zoologice, poți numai să-i îmblânzești dacă tu te sfințești, te înduhovnicești. Și să accepți că ai impulsuri și să accepți că Dumnezeu știe că ai asta și că îți dă putere să le stăpânești. Și să nu-ți otrăvești sufletul cu privirea la lucruri nerușinate, pentru că ce vede ochiul se transmite la hipotalamus. Eu nu știu, iertați-mă, dacă sunt specialiști în sală, e un talamus de acesta pe acolo, care se ocupă cu ce e plăcut și ce e neplăcut. Și ăla nu judecă maică, ăla zice: „hi, ce frumoasă e… a început nunta!”. Și repede trimite comenzi să primești hormonii și puterile de care ai nevoie ca să trăiești nunta. Și, dacă „mireasa” e on line sau pe hârtie, tu te perpelești în focul poftei până cazi în mocirla păcatului. Stai, ce să mai faci, n-ai încotro! Să nu te mai uiți, aia să faci! Să te păzești, să te aperi, să fii stăpân pe tine și, mai ales, să strigi la adevăratul tău Stăpân, Dumnezeu! Cum să faci să nu te uiți? Un părinte dădea un leac. Astăzi când pornografia a crescut atât de mult și când nu putem să umblăm cu ochii închiși, că ne calcă tramvaiul, cădem în canalizare, să privim fără să judecăm și să ne ducem acasă să ne vindecăm privirea uitându-ne la icoane, privindu-L pe Cel prezent acolo și spunându-I toată neputința și durerea noastră. Nu vedeți ce foame de icoane s-a făcut în viața noastră? Cum ne umplem pereții? Înainte era o icoană în casă și eram bucuroși. Acum punem icoane peste tot. De ce? Ca să contracarăm această violență, această violență drăcească care vine peste noi.

Așadar, nu se face sex. Sexul ți l-a făcut Dumnezeu și tu îl folosești mai mult sau mai puțin după voia lui Dumnezeu, adică mai mult sau mai puțin adecvat. Și tu răspunzi de ce ai făcut cu mâna ta, ce ai făcut cu ochii tăi, ce-ai făcut cu piciorul tău, ce-ai făcut cu ce numești tu sex. Dumnezeu te întreabă ce ai făcut cu darurile Lui. Tot ce a făcut Dumnezeu e minunat! Urâtul e făcut de noi. Noi nu putem face decât să ne bucurăm mulțumind de darul vieții și al creației, sau să profanăm totul mutilându-ne pe noi înșine pentru vecie! Să nu ne jucăm cu focul, pentru că ofertele răului sunt foarte mari, dar prețul, costul e boală și suferință acum, și moarte la capătul lor! Eu ascult atâtea suspine, atâția tineri, atâția copii care vor să scape de păcat, de păcatul masturbării, de păcatul pornografiei, și părinții lor nu știu nimic. E jale! Dar te poți ridica! Acum! Dumnezeu te-a făcut să stai drept, în picioare! – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Europa in pragul razboaielor civile. Previziuni sumbre pentru anul 2016

vt Criza imigrantilor ,

Katheon este platforma unui think-thank unde contribuie cu articole autori din toată lumea, inclusiv din România.

Think-thank: În 2016, tendința majoră va fi izbucnirea unui război civil în Europa. Evoluții și previziuni pentru 2016. 

Conform propriei descrieri, „Think-thank-ul Katheon este o organizație indepedentă – formată dintr-o rețea internațională de oameni cu specializări variate – specializată în analiza geopolitică, geostrategică și politică a evenimentelor.

Printre cei care publică pe Katheon sunt: Patrick J Buchanan, Zygmunt Bauman, Peter Wilson, Alain de Benoist sau Arhimandritul Efrem.

2015 a fost un an extrem de greu pentru Europa: situația instabilă din lumea islamică, mai ales din Siria, a adus haosul pe continentul european, când mai mult de un milion de imigranți au păstruns în Europa.

În Uniunea Europeană, politicile privind imigrația resping orice formă de identitate colectivă care să stea la baza Uniunii. Acest lucru a condus la escaladarea conflictelor etno-sociale. Ca urmare a acestui fenomen al imigrației, politica în UE s-a schimbat pe măsură ce Europa a ajuns să fie populată de grupuri etno-sociale de imigranți proveniți din Orientul Mijlociu, care sunt, în fond, exponenții unei culturi islamice arhaice și inflexibile, care nu este cunoscută de europeanul obișnuit.

Principiile exagerate de toleranță, de drepturi acordate în susținerea individualismului și multiculturalismului, impun elitelor politice europene să confere imigranților libertăți maxime fără a cere nimic în schimb. Drept rezultat al acestei politici privind imigrația aplicate în UE în 2015: 1) balanța etnică dintre europenii nativi și imigranți s-a schimbat semnificativ; 2) s-a creat polul socio-cultural uriaș al unei populații islamo-arabe (existența acestuia este pe deplin ignorată de elitele europene liberale, din cauza absenței criteriilor care să definească o identitate colectivă în legislația și politica europeană modernă); 3) au fost create condițiile pentru dezvoltarea unor forme de islamism radical (printre imigranții s-au aflat și membri ai grupurilor islamiste radicale).

Două exemple care reflectă „ciocnirea civilizațiilor” în 2015 sunt atentatele din Paris din noiembrie și agresiunile sexuale în masă din Köln. Acest „9/11” francez a fost cea mai mare tragedie din întreaga istorie a Franței, iar atentatul din Paris au fost unul dintre cele mai grave atentate comise în Paris de la al Doilea Război Mondial încoace. Ceea ce s-a întâmplat de Anul Nou în Köln reflectă diferența dintre Europa și culturile islamice în privința modului cum sunt percepute deosebirile dintre sexe și faptul că există o discrepanță la nivel de mentalitate între societatea islamică (cu modelul ei rigid de patriarhat) și Europa, unde predomină politici flexibile referitoare la gen.

Singura țară care a aplicat efectiv o politică anti-imigraționistă a fost Ungaria. Prim-ministrul Ungariei, Victor Orban, practic a prezis tulburările sociale care vor izbucni în UE în urma primirii imigranților și a fost primul lider european care a apelat la măsura închiderii granițelor (gardul împotriva imigranților a fost construit la granița Ungariei cu Serbia).

Imigrație ilegală în Europa
În multe țări europene, pozițiile politice anti-imigrație au devenit mai ferme și au fost formulate multe critici cu privire la politicile privitoare la imigrație ale Bruxelles-ului.
Creșterea popularității partidelor de dreapta
În 2015, partidele de dreapta din Europa au început să câștige un număr tot mai mare de voturi și o popularitate tot mai sporită: Frontul Național în Franța, PEGIDA și „Alternativa pentru Germania” în Germania, Partidul Libertății în Austria, Lega Nord în Italia, Zorii Aurii în Grecia. Primul tur al alegerilor regionale din Franța a arătat că Frontul Național nu doar că a devenit un partid legitim, ci a câștigat și un statut legal mai bun.
Rezultatele primului tur al alegerilor regionale
Aceste rezultate au fost șocante atât pentru partidele de stângă, cât și pentru cele de dreapta. Prim-ministrul francez socialist Manuel Valls a afirmat necesitatea creării unui front unit împotriva Frontului Național. Acesta nu s-a format în mod oficial după prima rundă a alegerilor (Sarkozy a refuzat să colaboreze cu forțele de stânga), dar acest front a luat ființă.
O alianță ad-hoc a fost inițiată de Partidul Socialist, care și-a retras candidații din mai multe regiuni, unde Frontul Național a obținut rezultate bune în primul tur de scrutin. Odată cu retragerea candidaților lor, persoanele care au votat pentru Partidul Socialist au votat apoi pentru Partidul Republican. Dușmanul comun a determinat stânga liberală și dreapta liberală să se unească.

În pofida rezultatelor din cel de-al doilea tur de scrutin, Frontul Național este unul dintre cele mai populare partide politice din Franța. Rezultatele din primul tur au reflectat voința și preferințele politice ale francezilor. Rezultatele celui de-al doilea tur s-au datorat strategiilor „democratice” liberale, incluzând un război mediatic îndârjit împotriva lui Marine Le Pen și a Frontului Național. Este evident că dacă popularitatea Frontului Național crește constant, acest lucru poate afecta rezultatele alegerilor prezidențiale din 2017.

 

În Germania, partidul de dreapta PEGIDA câștigă tot mai multă popularitate, mai mult de treizeci de mii de oameni au participat la demonstrațiile anti-imigranți organizate de PEGIDA. Celălalt partid de centru-dreapta, „Alternativa pentru Germania”, capătă tot mai multă influență. În 2014, a câștigat un procent de aproximativ 10% la alegerile europarlamentare. Programul politic al partidului include o atitudine critică la adresa hegemoniei pro-americane liberale a Bruxelles-ului și are o direcție eurosceptică clasică. Popularitatea partidului crește vertiginos, iar acest lucru se va vedea clar la rezultatele alegerilor regionale din martie 2016.

Euroscepticismul

Una dintre tendințele anului 2015 a fost ascensiunea partidelor eurosceptice în Europa: Frontul Național, Alternativa pentru Germania, Partidul Libertății din Austria, Lega Nord, UKIP, Jobbik și aderarea la NATO sunt efectuate de prim-ministrul pro-american al Muntenegrului, Milo Djukanovich, care este binecunoscut pentru relațiile sale cu lumea interlopă internațională, în special cu mafia italiană.

Perspectiva aderării la blocul NATO a dat naștere unor serii de proteste împotriva lui Djukanovich în capitala Muntenegrului. Dar, în ciuda protestelor în masă, Djukanovich a continuat procesul de aderare la blocul NATO, ignorând preferințele oamenilor.

• 2015: rezultate

Evenimentele din 2015 au făcut ca posibilitatea izbucnirii unui război civil în Europa să fie și mai mare, conflictele și dezacordurile interne s-au acutizat, divergențele la nivel internațional s-au intensificat, prăpastia dintre interesele populației europene și interesele elitelor politice s-a adâncit.

Europa e tot mai aproape de izbucnirea unui război civil.

Previziuni pentru anul 2016

• Imigranții din Europa: „ciocnirea civilizațiilor”

Politica Uniunii Europene privind imigrația nu își va schimba principiile fundamentale (principiul toleranței). Numărul imigranților va continua să crească

În 2016, dezacordurile la nivel internațional vor lua amploare. Activiștii din grupurile islamiste radicale vor încerca să comită noi atacuri teroriste, existând posibilitatea să apeleze la arme biologice. Europa se va cufunda treptat în haos și va fi aproape de începutul unui război civil. Este posibilă punerea la calea în Europa a unui scenariu similar cu ceea ce s-a întâmplat în Siria.

• Creșterea popularității forțelor de dreapta antisistem

În 2016, partidele de dreapta anti-sistem din Europa vor deveni din ce în ce mai populare. Rezultatele primului tur al alegerilor regionale au arătat că Frontul Național nu numai că a devenit un partid legitim, dar a obținut un statut legal mai bun, devenind un concurent redutabil atât al socialiștilor, cât și al republicanilor. Forțele liberale prosistem de stânga și de dreapta vor duce un război politic și mai aprig împotriva lui Marine Le Pen și se vor uni într-un bloc comun împotriva Frontului Național. Această coaliție va face tot posibilul pentru a discredita Frontul Național înainte de alegerile prezidențiale din 2017. Este evident că în 2016 Frontul Național va fi considerat de elitele politice franceze drept o amenințare la adresa sistemului liberal. În același timp, Frontul Național va încerca să unească cele mai bune aspecte ale unui program economic de stânga cu cele ale unei politici de dreapta (conservatorism, o agendă anti-imigrație, tradiționalism).

Partidul Republican va incerca să câștige popularitate cu o agendă anti-imigrație. În Germania, sunt șanse ca PEGIDA să obțină tot mai mult sprijin popular, iar „Alternativa pentru Germania” să cunoască o ascensiune. Este posibil ca „Alternativa pentru Germania” să obțină o victorie în mai multe regiuni ale Germaniei în timpul alegerilor regionale din martie 2016. Politica germană va înclina către eurosceptisism și naționalism.

În Italia, este foarte posibilă creșterea popularității partidului „Lega Nord”, care va încerca să găsească o modalitate de colaborare cu Berlusconi. De asemenea, este previzibilă consolidarea partidelor de dreapta. Salvini se va bucura de o popularitate considerabilă, în special datorită poziției sale antiamericane și proruse. Influența sa va crește în regiunile din sudul Italiei.

În Polonia, vor predomina tendințele de dreapta liberal-conservatoare (partidul Platforma Civică). În Ungaria, ne putem aștepta la consolidarea forțelor de dreapta, precum și la ascensiunea mișcărilor naționaliste (precum Jobbik).

• Euroscepticismul

Sentimentele eurosceptice nu se vor atenua. Politica Uniunii Europene privind imigrația s-a dovedit incapabilă să amelioreze conflictele intercivilizaționale, iar în acest context au fost posibile atacurile teroriste din Paris și agresiunile sexuale din Köln.

În februarie 2016, Marea Britanie va revizui condițiile aderării sale la Uniunea Europeană (revizuirea prevederii care stabilește că euro este singura monedă folosită în UE, refuzul de a contribui la programele de ajutor financiar acordat țărilor din Eurozonă, reducerea reglementărilor excesive impuse de UE asupra economiei, revizuirea prevederii privind ajutoarele acordate imigranților). Un referendum cu privire la aderarea la UE va avea loc înainte de sfârșitul anului 2017.

Guvernul italian va stabili un echilibru între politica Bruxelles-ului și interesele economice reale (eliminarea parțială a sancțiunilor impuse Rusiei). Tendințele eurosceptice vor fi cultivate de partidele conservatoare de dreapta.

UE va pierde rapid încrederea oamenilor și influența politică.

• Criza forțelor de stânga

Prim-ministrul grec Alexis Tsipras și guvernul său de stânga nu vor putea soluționa problemele economice și sociale ale Greciei. Tsipras nu mai poate fi un adevărat politician de stânga, nu este capabil să-și împlinească promisiunile din campania electorală și să susțină sistemul social. În dificilul context economic actual, sub supravegherea atentă a Bruxelului, idealurile stângiste nu pot fi realizate. Din pricina nemulțumirii tot mai accentuate față de forțele de stânga, va izbucni un val de proteste pe scară largă în Grecia.

În același timp, pe măsură ce partidele de stânga își vor pierde legitimitatea, partidele de dreapta își vor consolida poziția. Un fenomen interesant este că partidele de dreapta din Grecia și din Europa vor promova un program economic de stanga (este posibil ca Zorii Aurii să înceapă să susțină o doctrină economică mai mult de stânga).

În Europa, în 2016, multe partide de dreapta vor ajunge să susțină un program economic de stânga. Tendința de a împărți rigid partidele în partide de stânga și partide de dreapta nu va mai fi valabilă.

„Astăzi, în Franța, diviziunea nu mai este între partidele politice de stânga și cele de dreapta, ci între patrioți și globaliști”, a declarat Marine Le Pen pe 13 decembrie 2015, într-un discurs susținut după anunțarea rezultatelor celui de-al doilea tur al alegerilor.

• Regionalismul

În Europa, tendințele separatiste se vor intensifica. Lupta fermă pentru câștigarea independenței va fi dusă de Catalonia, Corsica și Scoția.

• NATO și încercările sale de a-și consolida pozițiile în Europa

NATO își va continua politica de consolidare a controlului pe continentul european. Posibila alianță a Muntenegrului cu NATO va avea un rol simbolic pentru poporul muntenegrean: va simboliza exercitarea unei anumite presiuni asupra conștiinței istorice a țării. Majoritatea populației Muntenegrului încă își amintește de bombardarea Iugoslaviei în 1999. Aderarea precipitată a Muntenegrului la blocul NATO este pusă la cale de NATO pentru a modifica mentalitatea muntenegrenilor, creând un fel de sindrom Stockholm și pregătind terenul pentru aderarea ulterioară a Serbiei la blocul NATO.

• 2016: tendința majoră

În 2016, tendința majoră va fi izbucnirea unui război civil în Europa. Problemele politice și conflictele pe plan intern se vor înmulți cu repeziciune. Diviziunea dintre elitele politice liberale și națiunile europene se va adânci. Viteza și amploarea evenimentelor va crește vertiginos (printre acestea, atentate teroriste, crime etc.). Putem prevedea data când va izbucni un război civil în Europa dacă putem analiza viteza si amploarea evenimentelor din Europa anului 2016. – activenews.ro

Alte detalii deosebit de inetersante despre criza sociala din Europa, datoarata migratiei masive, puteti citi la categoria: Criza Imigrantilor

 

 

Patriarhul Daniel a decorat cu medalia Sfinţii Martiri Brâncoveni 18 medici din Timişoara care au refuzat să mai facă avorturi la cerere. Video: Era exact acelaşi sentiment ca şi cum aş fi fost plătit să ucid.

vt Biserica Ortodoxa ,

Patriarhul Daniel a decorat cu medalia Sfinţii Martiri Brâncoveni 18 medici din Timişoara care au refuzat să mai facă avorturi la cerere.

VIDEO Patriarhul Daniel a decorat 18 medici pentru că au REFUZAT să mai facă avorturi. MĂRTURII CUTREMURĂTOARE: Mă simţeam ca un killer plătit să ucidă

Cei 18 medici sunt: Cristina Valea (medic primar de familie care a convins peste 700 de femei să renunţe la avort), conf. dr. Dan Păscuţ (şeful Clinicii de Obstetrică Ginecologie II, Universitatea de Medicină şi Farmacie), Ionel Cioată, Mariana Luca, Dănciulescu Carmen, Oana Cristina Damaschin, Gheorghe Budău, conf. dr. Ioan Sas, Gabriela Cristea, Marius Forga, Florica Al Jobory, Anca Hudiţeanu, Alexandru Moscu, Zoran Popa, Olimpia Oprea, Florina Todoruţ, Olivera Iordache şi Ionel Spătaru.

Cnferenţiarul Dan Păscuţ, şeful Clinicii de Obstetrică Ginecologie II din cadrul Univerităţii de Medicină şi Farmacie Victor Babeş din Timişoara. Acesta vorbeşte despre motivele pentru care a decis să nu mai facă întreruperi de sarcină.

„Văzând embrionul, citind pe tema acestui subiect şi înfiinţându-mi un cabinet privat unde primeam bani pentru avorturi am început să mă simt ca un killer plătit să ucidă. Exact ca un killer. Atunci nu m-am mai putut suporta pe mine însumi. Era exact acelaşi sentiment ca şi cum aş fi fost plătit să ucid. Măcar un adult are posibilitatea să se apere. Fătul intrauterin nu are nicio posibilitate să se apere. Sunt absolut convins că există viaţă şi că prin avort se distruge o viaţă. Am şi declarat oarecum anecdotic că şi dacă ar trebui să fac puşcărie pentru asta nu voi mai face avorturi”, a declarat medicul Dan Păscuţ în cadrul unui interviu postat pe YouTube de Asociaţia Pro Vita.

Un alt ginecolog care a renunţat să mai facă întreruperi de sarcină este Ionel Cioată.  „A fost o decizie greu de luat pentru că avortul era o practică pe care am învăţat-o în cursul pregătirii mele şi mă ascundeam în spatele acestei datorii ale mele de a face acest lucru”, a spus acesta într-un interviu pentru televiziunea Alfa şi Omega TV. Ionel Cioată povesteşte că a luat decizia după ce s-a spovedit, iar un preot a refuzat să-l împărtăşească pentru că făcea avorturi. „A fost picătura care a umplut paharul”, îşi aminteşte medical.

activenews.ro

Mugur Vasiliu despre MIGRATORII care ar urma sa vina in Romania

vt Criza imigrantilor ,

Tot ce trebuie sa stiti despre migratia masiva din ultima vreme, puteti afla citind articolele de la categoria: Criza imigrantilor

În vremurile de pe urmă, două lucruri vor ajuta Biserica şi pe credincioşi

vt Ortodoxie, Parintele Ilie Cleopa, Vremurile din Urma

Biserica este mama noastră cea de obşte. Prin Biserică intrăm în lume, în viaţă, şi prin ea plecăm din lume, în cealaltă viață, veşnică.

Minunea Sfantului Nectarie, care s-a aratat unui jandarm, la 3 ani de la trecerea sa la cele vesnice

vt Minuni, Ortodoxie, Sfantul Nectarie ,

– Frate, ascultă-ne ce spunem, Stareţul Nectarie a murit acum trei ani. Dacă nu ne crezi, du-te sus la mănăstire şi îţi vor arăta maicile mormântul lui.

Pe timpul în care era încă în viaţă, Sfântul Nectarie avea obiceiul să se plimbe câteodată prin diverse locuri ale insulei, să vorbească cu oamenii, sa le ofere un sfat bun şi să îi cunoască mai bine. Într-una din zile, cam cu doi ani înainte de a trece la cele veşnice, s-a întâlnit cu un jandarm care păzea în insulă un depozit de muniţie. Au stat de vorbă pe mai multe teme, jandarmul fiind curios să afle cât mai multe lucruri legate de credinţă, dar având în sine un puternic spirit de contrazicere. Era un om care nu accepta decât argumentele materiale, un fel de Toma necredinciosul, care nu credea nimic până când nu vedea cu ochii săi şi pipăia cu mâinile sale. De aceea, discuţiile se prelungeau adeseori şi se terminau fără rezultate prea impresionante. Influenţat de ideile materialiste, jandarmul nu accepta să creadă în cele spiritual.

După o bună bucată de vreme, jandarmul respectiv a fost transferat la o altă unitate, care se afla departe, pe o altă insulă din Marea Egee. A stat acolo câţiva ani buni, fără să mai audă nimic despre Sfântul Nectarie. La un moment-dat, a fost din nou trimis, cu probleme de serviciu, în insula Eghina. Coborând de pe vapor, a apucat pe drumul care ducea spre unitatea militară şi mare i-a fost mirarea şi bucuria când s-a întâlnit din nou cu Sfântul Nectarie, pe drumul prăfuit şi încins de caldură. S-au aşezat pe o bancă la umbra şi au început să reia anumite discuţii mai vechi, pe teme de teologie. Nici o schimbare însă, nu se vedea în punctele de vedere ale celor doi. După ce s-au odihnit şi au discutat vreme de aproape jumătate de oră, şi-au văzut fiecare de drumul său.
Îndată ce a predat actele pentru care venise la unitatea respectivă, jandarmul a coborât jos în oraş, la cafenea, ca să se întâlnească cu vechii săi prieteni, pe care de atâta timp nu îi mai vazuse. Din vorbă în vorbă le spuse:

– Îmi place la stareţul Nectarie că nu işi schimbă convingerile cu uşurinţă. M-am întâlnit astăzi cu el şi mi-a dat aceleaşi sfaturi pe care mi le dădea şi în urmă cu cinci ani.

– Care stareţ Nectarie, l-au întrebat prietenii, poate l-ai confundat, stareţul Nectarie a murit acum trei ani.

– Cum aşa, doar îl cunosc atât de bine, şi apoi mi-a spus exact aceleaşi lucruri pe care mi le  spunea şi atunci.

– Frate, ascultă-ne ce spunem, Stareţul Nectarie a murit acum trei ani. Dacă nu ne crezi, du-te sus la mănăstire şi îţi vor arăta maicile mormântul lui.

Tulburat, dându-şi seama de minunea care se întamplase, jandarmul a început să plângă şi a pornit cu paşi repezi sus spre mănăstire. Pe drum îi întreba pe oameni dacă este adevărat că a murit stareţul Nectarie şi toţi îi spuneau acelaşi lucru. Sfântul s-a mutat la Domnul în urmă cu trei ani.

A ajuns sus la mănăstire şi a cerut să vadă cu ochii lui mormântul Sfântului Nectarie. Nedumerite de faptul că îl vedeau plângând, maicile l-au condus la mormânt. A rămas acolo multă vreme nemişcat căzut într-o adâncă meditaţie. Începea să înţeleagă în sfârşit că credinţa în Dumnezeu nu se bazează numai pe argumente văzute, aşa cum ceruse el tot timpul în discuţiile cu Sfântul Nectarie. Îi era din ce în ce mai clar că, în marea Sa iubire faţă de oameni, Dumnezeu respectă libertatea fiecăruia şi aşteaptă o participare liberă şi voită din partea noastră la acest dialog al dragostei care se manifestă prin credinţă. Sfântul Nectarie îl ajutase şi îl luminase prin această minunată aratare a sa după moarte, dar în acelaşi timp îi explicase că noi trebuie să credem nu doar datorită unei minuni, care eventual ni se întâmplă sau la care suntem martori oculari. Pentru că astfel am fi oarecum privaţi de libertate şi am cere tot mereu alte şi alte minuni care să ne încredinţeze. Mai mult, am putea ajunge să ne îndoim încă şi de simţurile noastre, să negăm minunea şi să rămânem necredincioşi. Dumnezeu vrea aşadar o participare liberă la acest dialog al iubirii, pe care necontenit îl poartă cu întreaga umanitate. Iar minunea cea mai mare este chiar aceea a existenţei noastre şi a întregii făpturi. Ajunge doar ca ochii noştri duhovniceşti să se deschidă prin credinţă şi rugăciune şi să vadă şi să recunoască această minune, preaslăvind pe Creatorul tuturor.

A plecat într-un târziu de la mănăstire, cu hotărârea că viaţa sa să ia un alt drum de acum înainte.

(Diac. drd. Morlova Nicuşor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumeniţa, pp. 75-76) – doxologia.ro

Alte minuni de la dragul nostru Sfant Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Nectarie

Părintele Timotei despre erezia ecumenistă petrecută intre 18 si 25 Ianuarie la Patriarhie

vt Ortodoxie

Urmariti va rog si:

Alte lucruri care va ajuta sa intelegti ce inseamna ecumenismul si cat de periculos este, puteti afla la categoria: Ecumenism 

Un VIRUS misterios a UCIS 20 de soldați din Ucraina, separatiștii pro-rusi, dau vina pe un laborator american aflat in apropiere

vt Ucraina , ,

Începând cu primele zile ale lunii decembrie, si-a facut aparitia un nou virus ciudat, care a dus la infectarea personalului militar în estul Ucrainei.

Mysterious Virus Kills 20 Ukrainian Soldiers, Separatists Blame U.S. Lab

Până în prezent, nimeni nu stie din ce tulpină provine, iar mass-media centrală din vest a neglijat să o raporteze. O actualizare recentă de la de agenția de știri internationala din Donbass (care pare a fi un site separatist pro-rus) sugerează că virusul are o origine americană.

Tulpina, care a fost numita „Gripa Californiana”, a provocat moartea a 20 de soldați din Ucraina și alti peste 200 sunt spializati. Virusul produce febră mare, pare imun la medicina modernă, și persoanele infectate care mor, cedează în termen de 2 zile. Potrivit vice comandantului separatiștilor pro-ruși, virusul „s-a scurs” de la un laborator de cercetare care se află în apropiere de orașul Harkov, condus de „experți militari americani.”

Indiferent de originea sa, virusul a început să infecteze de asemenea si populația civilă, și se raspandeste tot mai mult prin orașul ucrainean Kramatorsk. Medicii de pe partea ucraineană a frontierei, nu au reușit să identifice tulpina virală, deoarece laboratorul de care au nevoie, se află în teritoriul separatist.

Dacă acest virus este real și ratele de infectare actuale sunt corecte, atunci ar avea o rată a mortalitatii de peste 1%. Acest lucru ar face să fie aproape la jumatate ca periculozitate, față de cum a fost gripa spaniolă din 1918, dar semnificativ mai letală, decât un virus gripal obișnuit. – infowars.com

Despre situatia din Ucraina, puteti afla mai multe, urmarind subiectele de la categoria: Ucraina

Bucurie duhovnicească pentru toţi românii: Patriarhia Ierusalimului va proclama duminică, 31 ianuarie 2016, canonizarea Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ

vt Sfântul Ioan Iacob de la Neamt

Patriarhia Ierusalimului va proclama duminică, 31 ianuarie 2016, canonizarea Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ, informează părintele Arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan. Patriarhia Română va fi reprezentată la eveniment de către o delegaţie a Bisericii noastre condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Ioan Iacob va avea loc la Mănăstirea Sfântul Cuvios Gheorghe de la Hozeva. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu mai mulţi ierarhi, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

Hotărârea de proclamare a canonizării Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ a fost luată în şedinţa Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, din toamna anului 2015.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, având zi de prăznuire 5 august, data trecerii sale la Domnul.

***

Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani credincioşi, Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. La Botez a primit numele de Ilie, şi din pruncie s-a dovedit un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu.

După şase luni de la naştere, mama sa, fiind o fire bolnăvicioasă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani moare şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate. Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin, şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.

În vara anului 1932, rudele voiau să urmeze Facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să devină preot. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: Nu, eu vreau să mă fac călugăr! După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: Mănăstirea! Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ. Stareţul mănăstirii, Episcopul Nicodim, l-a primit cu multă dragoste şi, după ce l-a trimis să se închine în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, i-a rânduit ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii. Era foarte tăcut, ascultător şi smerit.

Între anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, având multă milă de cei bolnavi şi fiind iubit de toţi. În toamna anului 1935 se reîntoarce în obştea Mănăstirii Neamţ, şi continuă aceeaşi ascultare de bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. Toţi se foloseau de smerenia, de blândeţea şi de dragostea lui, şi cugetau că este un ales al lui Dumnezeu.

La 8 aprilie 1936, în miercurea din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, fericitul rasofor Ilie Iacob este tuns în îngerescul cin călugăresc de arhiereul Valerie Moglan, noul stareţ al marii lavre, împreună cu alţi doi fraţi rasofori, primind la călugărie numele de Ioan. Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin. După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi Mormântul Domnului, cei trei călugări se retrag să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamţ, fericitul monah Ioan Iacob se nevoieşte, în continuare, în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli. Prima ascultare în obştea Mănăstirii Sfântul Sava a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea, păstra o atmosferă de iubire, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta, îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţii. Duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoştea limba română, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă. Astfel, ziua era în slujba obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940, fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Aici l-a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a rămas ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Ca pustnic, se hrănea doar cu pesmeţi şi puţine fructe. Obişnuia să se roage noaptea, singur, răbdând multe ispite.

Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.

Cu aprobarea Patriarhiei Ierusalimului, în anul 1947, la 13 mai, este hirotonit diacon, în biserica Sfântului Mormânt, cu binecuvântarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Căminului Românesc din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh din Patriarhia Ierusalimului, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos. Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârşit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovniceşti, a înnoit chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor români, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei Maria Egipteanca. Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi Magdalena, care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub ascultarea sa.

În luna noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din ascultarea de egumen şi, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (sau Horat). După un an se retrage cu ucenicul său într-o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţie, ea se ruga lui Dumnezeu săi dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peşteră, vieţuia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii, şi cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat. La peşteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul său. La sărbătorile mari şi în posturi, Sfântul Ioan săvârşea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana împreună cu ucenicul său, şi se împărtăşeau amândoi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei şi în clipe de răgaz, scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept pernă.

În vara anului 1960 era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră de egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie, iar după 20 de ani, la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata Sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toţi.

La 15 august 1980, acelaşi egumen i-a pregătit o raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a aşezat în ea, cu mare cinste, şi l-a dus în procesiune, depunând Sfintele moaşte în biserica cu hramul Sfântul Ştefan din incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul. De atunci, vin zilnic pelerini să se închine la moaştele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă îl primesc.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfinţenia vieţii Cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaşte, l-a trecut în rândul Sfinţilor, la data de 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, fixându-i-se zi de prăznuire 5 august, data mutării lui la cele veşnice. – basilica.ro

 

Pagina de pe Facebook cu poza de profil prezentata mai jos, nu are nici o legatura cu Blogul Vremuritulburi!

vt Activitate blog

Aceasta este poza de profil.

Vremuri tulburi

Iar pagina de pe Facebook, da impresia ca este link-uita catre blogul Vremuritulburi, majoritatea postarilor fiind de pe blogul meu.

Nu stiu, poate intentiile celui care a creat pagina sunt bune, dar nu are acceptul meu. Il rog pe cel care a creat aceasta pagina, sa ii schimbe titlul si sa confirme cele relatate.

Blogul Vremuritulburi, nu are nici un fel de profil pe Facebook. Daca in viitor voi face acest lucru, va anunt eu pe blog.