Urmariti va rog si:
Ne punem aștepta ca în viitor să ajungem să fim la fel de controlați ca în filmul Matrix? În aprilie 2007, un comunicat de presă al organizaţiei CASPIAN (consumatorii împotriva invadării intimităţii de către supermarketuri) avertiza opinia publică despre apariţia unei metode perverse de supraveghere a populaţiei. De data aceasta, nu era vorba de camerele de supraveghere sau de telefoanele mobile, ci de plasarea unor sisteme de urmărire în haine şi încălţăminte, fără ştiinţa celor care cumpără şi apoi poartă produsele în cauză. Presa corporatistă a ignorat cu desăvârşire aceste informaţii.
Katherine Albrecht, fondatoarea şi preşedinta CASPIAN, anticipase acest moment încă din 2005, când publicase, în colaborare cu Liz McInty, lucrarea Cipurile-spion: Cum plănuiesc mega-corporaţiile şi guvernul să vă urmărească orice mişcare cu RFID (Spychips: How major corporations and government plan to track your every move with RFID).
În capitolul patru al acestei cărţi, intitulat în mod sugestiv Spionul din pantof autoarele scriau: „cel mai cumplit coşmar al oamenilor, în calitate de consumatori, va fi reprezentat în curând de combinarea sistemelor antifurt de pe produse (cunoscute sub numele de EAS) cu dispozitivele pentru identificare cu ajutorul frecvenţelor radio (radio frequency identification device – RFID).”
Nu au trecut nici doi ani şi acest gen de etichete-spion a fost lansat pe piaţă de firma Checkpoint Systems, sub numele de Evolve. Pentru a convinge supermarketurile să cumpere şi să utilizez astfel de etichete, Checkpoint Systmes le prezintă drept o modalitate mult mai eficientă de a descuraja tentativele de furt şi totodată de a realiza o inventariere mai rapidă a produselor din magazin.
Sursa: filmedocumentare.com.
Urmariti va rog si:
Europarlamentarul Monica Macovei s-a întâlnit, în această dimineață, cu mai mulți oameni de cultură din Timișoara cu care a discutat despre problemele existente în societatea românească. Educația a reprezentat primul punct de discuție, europarlamentarul nu a ratat ocazia de a-l ataca pe premierul Victor Ponta și a comentat că “e greu să le ceri studenților să nu copieze, când avem un premier plagiator”, relateaza pressalert.com.
Provocată de un profesor de la Universitate Politehnica din Timișoara să-și exprime punctul de vedere cu privire la faptul că în școli se predă religia, Monica Macovei a precizat că “religia nu are ce căuta în școli, ci istoria religiilor ar trebui să fie introdusă. Lasă copilul să-și aleagă singur religia și dă-i istoria religiilor, care reprezintă de fapt istoria umanității, e multă cultură generală acolo”.
Nu a lipsit de la eveniment și Marius Giura, organizatorul Festivalului de Jazz de la Gărâna, care s-a plâns de faptul că, în acest an, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, nu i-a mai finanțat proiectul. Monica Macovei s-a arătat indignată de faptul că evenimentele culturale importante nu sunt finanțate și l-a învățat pe Marius Giura ce să spună atunci când va mai fi refuzat de guvernanți. “Săptămânal, din fondul de rezervă se dau bani pentru biserici, pentru asta sunt bani. “Dacă aveți bani pentru biserici, dați și pentru cultură”, așa trebuie să le spuneți guvernanților când veți mai fi refuzat. Bani sunt, există acest fond de rezervă care ar trebui folosit atunci când este nevoie, în caz de calamități, inundații, etc, dar 90 % din acești bani s-au dus la biserici. Mai bine s-ar da acești bani căminelor de bătrâni”, a explicat Monica Macovei.
Comentariu VT: Acestia sunt noile „minti luminate” ale tarii, Bisericile asa ca sa o informez pe doamna Macovei, se autofinateaza singure, singurele fonduri catre Biserica sunt cele catre salariile preotilor, (mai precis 60% din salariul preotului il suporta statul) care sunt de mizerie. Mai merge un fond catre Catedrala Mantuirii Namului cu care nici eu nu sunt de acord. Dar de aici si pana sa lovesti asa drastic in ortodoxie e cale lunga, dar astea sunt noile directive UE.
Exact de asta nu sunt bani pentru cultura, pentru ca se duc la Biserici !?!
Am si eu in schimb cateva intrebari in sensul acesta:
– Doamna Macovei de ce nu vorbiti de taxele pe care firmele starine ar trebui sa le platesca statului si merg prin offshor-uri, pierderi de miliarde?
– De ce nu vorbiti doamna de banii pe care statul roman ii pierde datorita redeventelor de mizerie puse pe petrol si gazele nautrale, de 3.5, 4 %, cand ar putea linistit sa ceara cel putin 30%, ca de, sunt resursele Romaniei?
– De ce nu spuneti doamna ca NATO acum cere ca fiecare reprezentant al organizatiei, trebuie sa aloce 2% din PIB, cam 3 miliarde de Euro, bani aruncati in vand?
– De ce nu vorbitit de facilitatile multiple ale dumneavoastra, parlamentarilor, bani prapaditi numai pentru placerile si comoditatile voastre, din care rezulta alte sute de milioane daca nu mai mult?
– De ce nu vorbiti de toate privatizarile frauduloase la care mai toti politicenii din 90 si pana acum au luat parte si care au dus tara asta de rapa?
– De ce nu vorbiti doamna de banii pierduti prin jafurile continue la care sunt supuse padurile Romaniei de catre straini?
– De ce nu vorbiti doamna de banii pierduti din cauza ca nu avem proiecte sustenabile pentru agricultura si stau terenurile arabile goale sau cumparate de straini si pe care nu le lucreaza nimeni?
Ierati-ma ca va spun dar sunteti de-a dreptul penibila, eu stiu ca vreti sa faceti doar jocurile mai marilor din UE si a celor care stapanesc SUA, si nu mai stiti cum sa va dati mai bine pe langa ei ca sa obtineti profituri si functii, dar chiar asa de jos sa va coborati incat sa spuneti ca nu sunt bani in tara asta, pentru ca se duc la Biserici si in concluzie un pas important ar fi scoaterea religiei din scoli???
„Cum să luptăm împotriva duhului tristeţii?
– Să fiţi veseli. Dragă, eu ştii ce vă spun, cu toată siguranţa: ori şi ori şi oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: Stai, că este ceva drac aici! Şi nu acceptaţi.”
(Ne vorbește Părintele Arsenie, Părintele Arsenie Papacioc, Editura Mânăstirii Sihăstria, p. 112)
Sursa: doxologia.ro
Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie
Alte detalii interesante despre grupul Illuminati, gasiti la rubrica: Illuminati
În această lună, în ziua a douăsprezecea pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Autonom.
Sfântul ierarh mucenic Autonom a fost episcop în Italia. În vremea persecuţiilor asupra creştinilor ale împăratului Diocleţian (284-305), Sfântul Autonom şi-a părăsit ţara şi s-a statornicit în Bitinia (Asia Mică), în aşezarea de la Soreus, dimpreună cu un alt bărbat numit Cornelius.
Sfântul Autonom şi-a îndeplinit îndatoririle apostoleşti cu râvnă, drept care mulţi păgâni au fost botezaţi în Hristos şi o mare comunitate a fost formată, comunitate a cărei biserică a primit hramul Sfântului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfântul hirotoneşte pe Cornelius, mai întâi diacon, iar mai apoi îl ridică la cinstita treaptă a preoţiei. În peregrinările sale apostoleşti, predicând învăţătura mântuitoare despre Hristos, Sfântul Autonom a ajuns şi în ţinuturile Lykaonia şi Isauria.
Împăratul Diocleţian a ordonat arestarea sfântului, drept pentru care sfântul se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagră. Întorcându-se mai apoi la Soreus l-a înălţat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat după acestea să predice în Asia, iar la întoarcerea din Asia a predicat în împrejurimile Soreusului, la Limna.
Odată, unii dintre noii convertiţi au distrus unul dintre templele păgâne, pentru care păgânii s-au decis să se răzbune împotriva creştinilor. Văzînd aceştia ceasul potrivit, au năvălit asupra bisericii Sfântului Arhanghel Mihail, chiar pe când Sfântul Autonom slujea dumnezeiască Liturghie acolo. şi după ce l-au căznit, omorât-au pe dânsul, înroşind cu sângele lui mucenicesc sfântul altar. Diaconiţa Maria a scos mai apoi trupul sfântului de sub o gramadă de dărâmături şi i-a dat îngropăciunea cuvenită .
În vremea sfântului împărat Constantin, s-a construit o biserică deasupra mormântului. În 430 un anume preot a dărâmat biserica, făra să cunoască că aceasta fusese construită deasupra mormântului, şi a reconstruit-o într-un alt loc. După alţi 60 de ani, moaştele sfântului au fost găsite nestricăcioase, şi s-a construit acolo o sfânta biserică închinată sfântului ierarh martir Autonom.
Tot în această zi, pomenirea Sf. Sfintitului Mucenic Curnut, episcopul Iconiei.
Acest sfânt, aflîndu-se în satul Sursalul, a fost prins de prigonitori şi dus înaintea lui Perinie domnitorul, pe care mustrîndu-l pentru nebunia lui, acela a poruncit de i s-a tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, cel din Alexandria.
Acesta nu este sfântul mucenic Teodor, arhiepiscop de Alexandria, care este prăznuit în ziua de 3 decembrie.
Ci pe sfântul acesta prinzîndu-l alexandrinii că propovăduia cu îndrăzneală pe Hristos, şi aprinzîndu-se ei de mânie, îl încununară cu spini, îl bătură peste obraz, îl purtară legat prin oras şi îl aruncară în mare. Dar din toate acestea rămânînd nevatamat cu dumnezeiescul ajutor, la sfârşit din porunca domnitorului i s-a tăiat capul şi s-a suit la ceruri purtător de biruintă.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Machedonie, Tatian şi Teodul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ochian, care prin foc s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Galatia, şi cei 40 de împreună-pătimitori cu el.
Acest sfânt a trăit pe vremea lui Diocletian, şi era în cetatea Galatia. Domnitor al cetătii aceleia fiind Antonie, căruia făcându-i-se ştire că sfântul este crestin şi stă cu alti patruzeci într-o peşteră, a poruncit să fie prins şi silit să spună şi pe ceilalţi. Văzând însă că avea a sta înaintea domnitorului, a strigat sfântul cu glas mare către cei împreună pustnici cu dânsul, zicând: „Iată m-au prins şi merg să mărturisesc şi nu vă vând; iar voi sârguiţi de veniţi să mă aflaţi”. Iar Antonie i-a zis: „Apropie-te către zeu şi adu jertfă”. Iar fericitul i-a zis: „Tu te făcuşi nouă bun sfetnic, de vreme ce alt lucru mai bun şi mai de folos la noi nu este decât a muri pentru credinţa cu care ne-am crescut”. Sfârşind iarăşi judecătorul întrebările, a poruncit să fie ars cu foc un pat de fier, şi să fie pus sfântul deasupra patului cu faţa în sus. Iar sfântul, însemnîndu-se peste tot trupul cu semnul cinstitei Cruci, s-a suit pe acel pat încins, dar îngerul Domnului rourînd văpaia, a păzit nevătămat pe mucenic. Antonie s-a îngrozit foarte şi a început a întreba pe sfântul:
„Cine eşti tu, de biruieşti şi focul aşa lesne?” Zise mucenicul: „Slujitor al lui Dumnezeu sunt, şi Iulian mă cheamă”; iar Antonie zise: „Dar care îti sunt părintii?” şi sfântul zise: „O bătrână este maica mea iar tatăl meu s-a mutat către Domnul”. Atunci a poruncit ca degrab’ să vina maica-sa înaintea lui; şi venind ea de faţă, căutând asupra ei cu sălbăticiune, răstit îi zise: „Pleacă-ţi, femeie, pe cel născut al tău să tămâieze la zei, că de nu, te vor apuca oamenii şi-ţi vor ruşina trupul tău, cu necinste”. Dar viteaza mamă zise: „Dar ce osândă voi avea dacă în silă mi se va ruşina trupul? Ci mai vârtos aceasta îmi va fi mie răsplătire şi cunună”.
De acestea mirându-se tiranul, a poruncit să se dea drumul mamei sfântului, iar Fericitului Iulian să-i taie capul. Mergând în munte, la locul de execuţie, sfântul, rugîndu-se să-l lase puţin ca să-şi facă rugăciunea, zise: „Multumescu-ţi, Doamne, că m-ai păzit neruşinat până la vărsarea sângelui meu; şi dă celor ce vor lua din ţărână mormântului meu, iertare de păcate şi ferire de patimi. şi să nu vina asupra ţarinilor lor păsări stricătoare sau lăcuste sau alte vietăţi pricinuitoare de stricăciune; şi-mi primeşte duhul cu pace”. Atunci s-a auzit glas din cer, zicând: „Puitorul de nevoinţe a deschis porţile, şi tu intră ca cel ce te-ai nevoit după lege”. Acest glas auzindu-l şi ceilalţi patruzeci de creştini ce erau ascunşi la poalele muntelui, au aflat săvârşit pe mucenicul lui Hristos.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Daniil cel din Tasios, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Andronic cel de la Atroa, în Muntele Olimp al Bitiniei, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie12.htm
Iata ce aflam de la cititorul Dorin Sten la articolul Predica de la Mangalia impotriva Masoneriei a lui IPS Serafim de Pireu – IPS Serafim mitropolit de Pireu a fost pur şi simplu împiedicat făţiş şi fără jenă să stea de vorbă cu noi, mireni veniţi de departe la Adamclisi, jud. Constanţa, pentru a ne lămuri de ce este această tăcere despre erezii şi ecumenism la noi în Bisercă ?
Concret, când cei adunaţi la o mânăstire din zonă, pe care o vizita IPS Serafim, au îndrăznit să-l întrebe despre mântuire, botez, cipuri, după câteva minute a fost atenţionat din scurt şi categoric de către un trimis al unui prelat, să părăsească locul şi să se urce in maşina cu care fusese adus. Am fost acolo şi am rămas uluit de dispreţul făţiş al tinereilor imberbi cu cruci mari la gât peste reverende, care se erijaseră în body-guarzii preasfinţitului mitropolit Serafim.
De ce se tem ierarhii ecumenizaţi ? În ziua de azi tot românul muncitor are i-phone şi acces la internet , aşa că informaţia zboară ca gândul. Tot aflăm, preacinstite feţe bisericesti, ce vor sincretiştii religioşi, anti-ortodocsii şi cei ce poartă pe sub sutane straiele patimilor puterii şi arghirofiliei.
Multumesc lui Dorin despre aceste informatii, daca si altii dintre dumneavoastra ati patit la fel, va rog semnalati pentru ca lumea sa stie cum functioneaza sistemul de la noi si poate reusim sa aflam pe cine deranjeaza aceste subiecte.
Eu, personal am primit o amenintare ca se va incerca sa mi se inchida blogul, pentru ca promovez invataturile crestin ortodoxe si lovesc in masonerie si in noua ordine mondiala propusa de elite.
Cu Dumnezeu inainte!
Viaţa duhovnicească din închisori
„Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici”
Sa va spun o mica istorioara de la inchisoare. Cineva a fost inchis si a stat 20 de ani in inchisoare, un tanar imbatranit in suferinte. Intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea si si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc ca sa-si curme viata. Si-a adus aminte insa, ca in tinerete, cand era liber, bunica ii spunea : „Cand ai un necaz mare, sa te rogi Maicii Domnului !”.
Si-a adus aminte de acest lucru, si spunea el:
„Catre Mantuitorul n-aveam curajul sa ma rog – pentru ca a avut si el greselile lui – dar catre Maica Domnului, care a fost si ea pamanteana ca si noi, m-am rugat !” Scurt.
O rugaciune la disperare: „Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici! Ajuta-ma!” Se ruga in celula. Si peste cateva clipe vede intrand prin usa inalta a celulei o faptura in alb cu un Prunc in brate: „M-ai chemat ! Am sa te ajut. Fii in pace !” Si a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat dupa aceea la ancheta. L-au mutat intr-un alt loc, la Polul Nord undeva, si toata viata lui de dupa aceea – ca a trait inca multi ani in inchisoare – a avut o viata foarte linistita in sufletul lui, desi suferintele din afara erau destul de grele din cand in cand. Maica Domnului l-a ajutat in momentul urmator dupa rugaciunea sa.
Aceasta intamplare o stiu de la cel care a patit-o. El mi-a spus-o. Si in inchisoare nu se minte ! In inchisoare spune fiecare ce are curat in inima lui. Mi-a spus bietul om ce a patit si cum i s-a rezolvat problema lui.
Asa face Maica Domnului cea „grabnic ajutatoare”! Insa rugaciunea sa fie facuta cu tot dorul, cu toata fiinta, cu toata puterea, cu toata increderea, chiar cand suntem la disperare. Si rugaciunea se implineste in momentul urmator. Nu trebuie timp si rugaciuni prea lungi, uneori. Cateodata, insa, avem nevoie de rugaciuni lungi, ca sa ne potolim noi, sa ne adunam noi, sa ne concentram catre Dumnezeu. Alteori, in momente ca acestea foarte grele, pe loc iti raspunde. – facebook/Părintele Arsenie Boca
(Pr. Sofian Boghiu)
[Mărturia video a părintelui Sofian Boghiu despre aceeași minune, începând cu minutul 3:45 n.n.]
Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie
În data de 9 septembrie 2014, partidul înființat pe criterii etnice UDMR (Uniunea Democrată a Maghiarilor din România) a lansat în spațiul public printr-un document scris, proiectul extrem de controversat și de-a dreptul scandalos sub toate aspectele sale, al autonomiei aşa zisului ținut secuiesc (județelor Covasna, Harghita și Mureș), pentru dezbaterea publică necesară înaintea introducerii acestuia în procedurile de legiferare din Parlament.
Tot în aceeași zi postul de televiziune Realitatea TV a avut curajul și inițiativa lăudabilă de a pune pe tapet acest proiect al politicienilor maghiari în emisiunea Jocuri de putere. Nu credem că este întâmplător faptul că principalul iniţiator al acestuia este Laszlo Tokes, pastorul protestant implicat şi în declanşarea Revoluţiei de la Timişoara (16-17 decembrie 1989), ulterior decorat de Ion Iliescu cu Steaua României în grad de cavaler. Se cunoaşte în prezent poziţia net revizionistă a acestuia pentru maghiari şi faptul bizar cel puţin, că a fost desemnat europarlamentar în UE din partea statului vecin Ungaria…
Făcând abstracție de invitaţii Florian Bichir și Oreste Teodorescu, care au încercat mai mult să inflameze spiritele și să creeze dezbateri pe marginea articolelor din acest proiect (făcând astfel jocul celor care au conceput proiectul acesta de destabilizare și dezmembrare a României!), ceilalți doi invitați, domnii Aurelian Pavelescu (președintele PNȚCD) și Costin Georgescu (fost șef al SRI) au pledat ferm şi cu argumente temeinice pentru respingerea de facto şi in integrum a proiectului.
Domnul Aurelian Pavelescu a afirmat astfel răspicat că acest proiect promovează SEPARATISMUL și EXTREMISMUL iar suveranitatea României se afirmă, nu se discută. Adică nu se negociază. De asemenea domnia sa a susținut ideea că prin tăcerea autorităților române se consimte practic aprobarea acestui proiect urzit de altfel din exterior. Nu are relevanţă faptul că UDMR este cooptat la guvernare. Oricum fostul USL are o majoritate confortabilă în Parlament. Cine are aşadar interesul să facă jocul revizioniştilor maghiari?
Și așa este. Masoneria din Ungaria și Rusia, alături de cea română, și-au dat mâna pentru a destabiliza şi a torpila în prezent România, profitând de conflictul din apropiere ruso-ucrainean tot mai ameninţător și a crea un stat în stat chiar în inima țării noastre, în contextul în care Ungaria vizează și partea de sud-vest din Ucraina… Se prevalează chipurile de ,,ţinutul secuiesc’’ inexistent dar şi de precedentul ,,model’’ al autonomiei Tirolului de sud din Italia dar în raport cu care, de fapt vedem că există dimpotrivă mult prea multe deosebiri… Cu siguranţă mai degrabă vedem această autonomie ca pe o posibilă secesiune, care poate fi sângeroasă precum s-a întâmplat în provincia Kosovo (Doamne fereşte!) sau paşnică precum cea recentă din Crimeea, care a ales printr-un referendum, manipulat sau nu, să treacă la Rusia…
Deși în România minoritățile naționale au drepturi garantate prin Constituție și avem într-adevăr un regim privilegiat al acestora în raport cu toate țările europene, acum se trezesc câțiva politicieni maghiari cu un proiect al lor tocmai în campania preelectorală pentru alegerile prezidenţiale, fiind de fapt al masoneriei, care se foloseşte de acest prilej pentru ca să obţină ceva concret din partea celorlalte partide aflate la guvernare pentru autonomia acestei regiuni pe care tot ei au impus-o de altfel, o regiune creată însă pe criteriul etnic. Trebuie subliniat şi faptul că nu este nicidecum un proiect aparţinând comunității maghiare din România, care în mod categoric nu a fost consultată în acest sens. Se pot întreba cetățenii din zonă în acest sens, se pot face sondaje. Un asemenea proiect şi de o asemenea anvergură credem că este conceput pentru a crea în mod artificial o învrăjbire între români și maghiari și secui. Deși, la nivelul comunităților locale aceștia se înțeleg bine și se respectă de mult timp.
Prin urmare, susţinem că acest proiect intră sub incidența legilor care interzic manifestări de incitare la ură etnică şi segregaționiste. Reinventează cumva ei acum apartheidul din Africa de Sud în România și încă în secolul XXI? Pentru că nu putem crede că este doar o diversiune mediatică. Lucrurile sunt extrem de serioase. Nu se poate vorbi despre afirmarea unor drepturi colective după cum au ei în vedere, în detrimentul celorlalți cetățeni. Comisia de la Veneția din Uniunea Europeană a respins astfel de proiecte de autonomie. Ce s-ar alege din România dacă fiecare etnie ar dori acum să-și facă câte un stat propriu pe teritoriul românesc? În care stat din UE sau din lume s-a mai întâmplat o asemenea aberație? România nu reprezintă o federaţie de state, precum decedatul URSS sau cum îl considerau vechii comunişti români şi sovietici din perioada interbelică, care au încercat să dezmembreze tânărul stat român.
Și ca să vedeți până unde poate merge aberația acestui proiect antinațional, în articolul 81 se prevede că două treimi dintre judecători să fie maghiari, adică să fie aleși pe criterii etnice!… La fel, și unde se vorbește despre angajări în sectorul public, se prevede faptul să aibă prioritate maghiarii!… Toate instituțiile publice, tot patrimoniul statului român (fondul forestier, drumurile, etc. etc.) sunt prevăzute ca să devină parte integrantă a așa zisului ,,ținut secuiesc’’ (de fapt ale Noii Ungarii)!… Noul stat va avea desigur monedă proprie, Parlament și Guvern propriu… Iată ce înseamnă pentru ei autonomie!!! Un nou stat pe teritoriul României! Păi, ce cred ei, că vor fi asemenea statului Vatican din Italia?!
Totul a plecat de la un proiect al autonomiei culturale din 2006, dar care a fost respins. Acum observăm că politicienii maghiari şi dâmboviţeni după caracterul lor, sunt eminamente extremişti şi radicali: vor totul sau nimic. Dar ceea ce ei exclud cu bună ştiinţă şi din start este neconstituționalitatea acestui proiect. Dacă ne uităm puțin, chiar din articolul 1 din Constituția României se prevede în mod expres că facem parte dintr-un stat ,,unitar și indivizibil.” Însă inițiatorii proiectului se pare că nu țin cont deloc de aceste prevederi (poate pentru ei depăşite, în contextul regionalizării şi globalizării), ba au în vedere chiar și modificarea Constituției României, pentru ca pe lângă noile prevederi referitoare la regionalizare, să-și impună și propriile amendamente legate de autonomia celor trei judeţe…
În faţa acestui proiect anticonstituţional şi antiromânesc, autorităţile române şi toţi parlamentarii români au obligaţia juridică şi morală să-l respingă cu fermitate, fără a face vreo concesie cât de mică partidului UDMR, care pentru această acţiune trebuie acţionat în instanţă pentru încercarea de a destabiliza statul român.
Mai ţinem să facem precizarea importantă că în alte ţări europene, deşi există desigur numeroase minorităţi, acestea de cele mai multe ori nici nu sunt reprezentate în Parlament. Singura cetăţenie şi limbă acceptate sunt ale statelor respective. Politicienii din UDMR vor ca în aceste judeţe limba oficială să fie maghiara şi câte altele…
Faceţi de asemenea numai o simplă comparaţie între drepturile pe care le au în prezent maghiarii în România şi drepturile românilor din Ungaria. Observăm că acest contrast este mult prea mare şi nu înţelegem faptul nici de ce statul român nu se implică mai mult în apărarea şi promovarea drepturilor şi identităţii cetăţenilor români de pe teritoriul statelor vecine. Nu înţelegem nici de ce în toţi aceşti ani de după 1989, când UDMR a fost aproape mereu cooptat la guvernare, nu a făcut mai nimic pentru cetăţenii români de etnie maghiară iar acum vin în campania electorală cu un proiect care practic dinamitează viaţa politică din România.
Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 11 septembrie 2014
Sursa: raduiacoboaie.wordpress.com
Pentru o mai buna intelegere a subiectului, urmariti va rog si:
În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Alexandria.
Precum împărăţia cerurilor s-a asemănat cu zece fecioare, după pilda lui Hristos în Evanghelie, în acelaşi chip şi zece femei, asemănându-se cu schima bărbaţilor, au zdrobit boldurile ucigătorului de oameni diavol. Una dintre aceste zece a fost şi Teodora ce se prăznuieşte acum, având numele de dar al lui Dumnezeu. Ea se trăgea din cetatea Alexandriei, şi a trăit pe vremea lui Zenon împăratul în anul 472. Însoţindu-se prin nuntă cu bărbat legiuit, trăia viaţa cu bună rânduială şi neprihănită. Dar, din pizma urâtorului de bine diavol, a căzut pe ascuns în preacurvie, şi cugeta a căuta şi a-şi afla mântuirea. Auzind cuvintele Domnului că nu este nimic ascuns, care să nu se facă arătăt la judecata cea de apoi: „Că nu este lucru de taină, care să nu se arate” (Luca 8, 17), îndată a cunoscut greutatea păcatului ce a făcut. şi lepădând îmbrăcămintea femeiască, şi luând îngerească schima a monahilor, şi în loc de Teodora s-a numit Teodor, a mers într-o mănăstire bărbătească, şi acolo se pocăia şi plângea pentru păcatul său.
După ce a petrecut, fericită, doi ani întregi, ostenindu-se cu slujbe grele şi nevoindu-se la aducerea lucrurilor celor trebuincioase mănăstirii, din pizma urâtorului de suflet diavol, a fost clevetită cum că a făcut desfrânare cu o femeie, de către unii care au adus un prunc şi aruncându-l afară la poarta mănăstirii, spunând mincinos că era al ei. Pentru aceasta Fericita Teodora, primind prihănirea aceasta ca fiind adevărată, a luat pruncul şi-l hrănea pe el cu curăţenie ca şi când era al său. Aşa se sârguia, de trei ori fericită, a se tăinui pe sine că era femeie după fire.
După aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru canonul păcatului său, i-au îngăduit să locuiască lângă mănăstire şapte ani întregi, luptându-se cu gerul iernii şi cu arşiţa verii şi cu culcarea pe jos, şi abia cu greu mai pe urmă a intrat în mănăstire. De atunci, uscându-şi trupul cu desele rugăciuni, cu osteneli şi cu starea şi privegherea cea de toată noaptea, şi cugetând la moştenirea împărăţiei cerurilor, a ajuns la ţelul pe care l-a iubit. Căci femeie fiind după fire, a vieţuit împreună cu bărbaţii fără a fi cunoscută, şi s-a nevoit ca un bărbat, strălucind prin pustnicie ca un mare luminător. Pentru aceasta, fiind împovărată de ostenelile sale cele vrednice de plată, s-a suit cu bucurie către Hristos, Mirele său Cel dorit. Iar monahii văzând minunea aceasta preamărită, s-au spăimântat şi au mărit pe Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Eufrosin bucătarul.
Acest cuvios s-a născut din părinţi ţărani şi fiind crescut fără de învăţătură, a venit la mănăstire. şi îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat şi luat în râs de către toţi monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăţia inimii şi a cugetului şi cu liniştea gândului, fără a se tulbura cât de puţin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu şi cu înţelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguinţă pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătăţile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El. Sf. Eufrosin bucătarul.
Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină şi privea cu mirare şi cu spaimă la bunătăţile cele veselitoare ce se aflau acolo. şi văzu acolo şi pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii şi se desfăta de bunătăţile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: „A cui este grădina aceea? şi cum s-a aflat el acolo?” Iar Eufrosin a răspuns: „Grădina aceasta este locuinţa aleşilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici”. Iar preotul i-a zis lui: „şi oare ce faci în această grădină?” Eufrosin a răspuns: „Eu stăpânesc toate câte vezi aici şi mă bucur şi mă veselesc de privirea şi câştigarea acestora”.
Atunci preotul i-a zis: „Poţi să-mi dai ceva din bunătăţile acestea?” Eufrosin a răspuns aşa: „Ia cele ce voieşti din acestea, prin darul Dumnezeului meu”. Atunci preotul i-a arătat merele, şi cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: „Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut”. şi fiindcă atunci a lovit în toacă pentru ca să se scoale părinţii la Utrenie, s-a trezit preotul.
şi în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la rasa sa, şi, o, minune! a aflat în fapt merele. şi minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemişcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, şi văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit şi l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: „Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie”. şi preotul a zis: „Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toţi măririle lui Dumnezeu, şi tu nu voieşti să arăţi adevărul?” Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: „Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătăţile pe care vor a le moşteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care şi tu de mulţi ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut şi pe mine desfătându-mă cu bunătăţile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredinţeze pe sfinţia ta despre bunătăţile celor dorite drepţilor, a lucrat prin mine smeritul această minune”. Atunci a zis preotul: „Părinte Eufrosine, şi ce mi-ai dat din bunătăţile livezii?” Iar Eufrosin a răspuns: „Merele cele frumoase şi mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme şi nu om”.
Atunci preotul a povestit la toţi fraţii vedenia ce a văzut. şi printr-aceasta a îndemnat pe toţi a se minuna şi a se spăimânta, şi spre dorinţa binelui şi a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. şi s-a depărtat fugind şi rămânând necunoscut până în sfârşit. Iar din merele acelea mâncând mulţi bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Diodor, Diomid şi Didim.
Aceştia au fost din Laodiceea Siriei şi fiind prinşi de domnitorul locului şi mărturisind cu îndrăzneală adevărul, au fost bătuţi fără milă şi aşa au primit sfârşitul vieţii lor.
Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfintei Muceniţe Ia, cea bătrână de vârstă.
Sfânta Martiră Ia a fost prinsă împreună cu 9000 de creştini de către împăratul Persan Sapor II şi au fost duşi în oraşul Persan Bisada. şeful vrăjitorilor persani a cerut sfintei să renuţe la Hristos dar ea a rămas neclintită şi a fost supusă torturii. Apoi ei au aruncat-o în închisoare, şi după torturi repetate i-au tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Dimitrie şi Evantia soţia sa şi Dimitrian fiul lor, care fiind chinuiţi cu foamea, s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfintei Xenia cea nebună în Hristos, de la Sankt Petersburg (Rusia).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie11.htm
Vremuritulburi 