Parintele Ilarion Argatu – DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE

2.1 Am văzut cum arată sufletul după moarte1

După moarte până la îngropare, sufletul  timp de 3 zile, este dus să vadă cerul, vede lucrurile celor ce şi-au îndeplinit pe pământ datoria, se bucură că poate va fi şi el acolo. Este dus pe acolo unde vede ce păcate aufăcut unii şi vede unde sunt, gândindu-se la păcatele săvârşite de el şi dacă nu cumva acolo va ajunge şi el.Cum s-a împlinit a 3-a zi, sufletul este dus în faţa sicriului. Îşi vede trupul în sicriu şi vede pe toţi din jurul sicriului. Asta am văzut eu cu ochii mei, pe un mort pe care-l duceau să-l îngroape. Cred că în viaţa lui a  fost un om păcătos, după cum arăta chipul şi după cum era îmbrăcat. Eu mă miram, cum de trec oamenii şi nu-l văd. Mă miram cum de trec şi nu-l simt. Mă miram cum  de nu  cade,  că  multă  lume  trece încoace  şi  încolo  ca şi  cum pe  el nu-l deranja nimeni şi nimic. Era  subţire şi transparent. Când am văzut acest lucru, era în timpul celor 16 ani de prigoană, eram urmărit de comunişti şi de securitate ca să mă prindă şi să mă omoare, să mă lichideze. Mă aflam în podul casei tatălui meu la Valea Glodului. Nu mai puteam sta la Boroaia pentru că eram urmărit. De acolo, din pod, printr-o nişă am văzut procesiunea  şi  sufletul  acelui  mort. Era prima dată când vedeam aşa ceva, când vedeam cum arată un suflet ieşit din trup. De prima dată, m-am înfricoşat, dar după aceea, nu am mai avut acest sentiment de frică.  Mă treceau nişte fiori.

2.2 Cum va fi judecata faptelor ?

O bună credincioasă se nevoia mult cu cele duhovniceşti: ţinea post negru trei zile pe săptămână, trăia o viaţa trupească curată, sporea cu: milostenia, primirea de străini, paticiparea la Biserică în zile de duminică şi sărbători, şi pe lângă acestea citea zilnic psaltirea, acatiste şi toate rugăciunile ce le ştia. La fel făceau şi cele trei fetiţe pe care le avea. Într-o zi, s-a dus cu gândul şi se întreba cum sunt judecate faptele cele bune înaintea lui Dumnezeu? Se gândea că, cel bogat poate să dea mai mult decât cel sărac pentru că are de unde da ceea ce face să se mîntuiască mai uşor. Vedea că, cel bogat la zilele de prăznuire a morţilor şi mai ales la Sfintele Paşti dădea câte 3-4 ouă, pe când cel mai sărman câte un ou. Se gândea în sine, că cel bogat are pe pământ bine şi îndestulare şi va avea şi dincolo tot mai mult, decât cel sărman pentru că poate să dea mai mult. Şi aşa se frământa în sine, se scârbea pentru necazul celor săraci. Dar Dumnezeu, cel ce este cunoscătorul inimilor tuturor, nu a voit   s-o lase în nedumerire, ea fiind o iubitoare a căilor Lui, i-a trimis următoarea vedenie:

După, ce şi-a făcut rugăciunile de seară, s-a dus să se culce. Deodată, s-a văzut că mergea pe un drumuşor cunoscut ce ducea spre apus. Şi aşa mergând, auzea multă vorbă ce venea dinspre miază-zi şi privind spre acolo a văzut că în cimitirul satului, era multă lume printre morminte, s-a dus să vadă şi ea ce se întâmplă acolo. Ajungând în acel loc, l-a văzut pe preotul satului cu epitrahul pe gât stând pe un scaun între morminte cu faţa către miază-zi, şi avea în mână o balanţă cu două talgere. Dar nici un fel de greutate pe ele, ambele talgere erau goale. Femeile care erau acolo puneau ouă roşii pe talger, câte unul, până ce talgerul trăgea în jos, şi atunci lua ouăle şi le punea într-o traistă ce stătea atârnată  de   şoldul  părintelui.    Stând  aşa  şi uitându-se la fiecare  cum pun ouăle pe talger a observat  trei situaţii şi anume:

I.-  Erau unele femei, care puneau numai câte un ou sau cel mult două şi talgerul trăgea în jos, iar preotul le lua şi le punea în acea traistă.

II.-  Erau unele femei, care puneau multe ouă până ce trăgea talgerul în jos.

III.- Erau unele femei, care îşi puneau toate ouăle, de aproape nu mai încăpeau pe talger şi tot nu trăgea talgerul în jos şi atunci venea o altă femeie de punea numai un ou şi atunci talgerul trăgea în jos. Şi aşa stând ea pe iarbă şi uitându-se la acele femei, se mira de cele ce vedea: cum de un ou la unele femei trage talgerul în jos şi cum atât de multe ouă la alte femei nu pot trage talgerul până ce nu pune o alta femei un ou? Şi stând aşa a văzut şi o femeie cunoscută, care pusese toate ouăle, de nu mai încăpeau pe talger şi tot nu trăgea talgerul în jos până când o alta femeie  tot cunoscută, însă mai lipsită ca celelalte, i-a pus un ou deasupra celorlalte, şi a tras talgerul în jos.

După această vedenie, femeia şi-a revenit şi se mira de cele văzute şi arătate ale  Judecăţii lui Dumnezeu.Atunci, a înţeles că Dumnezeu nu se uită la faţa omului ci la faptele lui. A înţeles că “banul văduvei” este mai preţuit înaintea lui Dumnezeu decât dărnicia bogatului. A înţeles că o faptă bună cât de mică ar fi ea, atunci când este făcută cu credinţă multă, cu smerenie şi cu dragoste şi cu toată fiinţa, cântăreşte mai mult decât bogăţia faptelor celor multe făcute de unii dintr-un belşug şi cu mândrie multă.

2.3 Am văzut călătoria sufletului după moarte

Omului i se deschid ochii, când i se apropie sfârşitul, şi vede lumea nevăzută care se află în jurul nostru. Vede Îngerii care se luptă cu diavolii, căci în jurul lui se află atâţia draci, câte păcate a făcut, şi atâţia îngeri, câte fapte bune a făcut. Dacă nu s-a îngrijit în viaţă să se spovedească şi să se împărtăşească, el are toată povara păcatelor. Şi pentru fiecare păcat, stă pe om, un diavol. Acesta vede venind asupra sa, mulţime de diavoli, unul mai hidos decât altul. Şi omul este înfricoşat, se zbate în pat, ar vorbi dacă ar putea, dar i s-a legat limba. Acum nu mai poate vorbi. Cei care reuşesc să vorbească, cer să vină preotul, ca să se spovedească. Unii se aruncă din patul de suferinţă, de frica diavolilor, alţii îţi zic: uite iese dracul de sub pernă, uite vine peste mine; se zbate, se învârteşte în pat, aruncă lucrurile, şi este asaltat de diavoli din toate părţile. Cei din familie, văd toată neliniştea şi spaima, dar ei nu văd ceea ce vede cel care este pe moarte. Ca să-l ajute, rudele cheamă preotul, ca să-i citească rugăciuni, iar de poate vorbi, face spovedanie, şi primeşte Împărtăşanie, şi se linişteşte. Face Sf.Maslu, pentru iertare de păcate. După Maslu, chinurile se mai uşurează. La cei cu păcate grele se face săptămânal Sfântul Maslu. Se pot face până la 9 masluri. Unii, care au trăit toată viaţa fără cununie cer pe patul de moarte ca să-i cunune preotul. Le face preotul slujba Sfintei Cununii, acum pe patul de moarte. Vine cu cununiile acasă, şi îi cunună, dacă muribundul mai poate vorbi. Dacă nu mai poate vorbi, nu se poate face cununia.

-Cel care toată viaţa a trăit cu dreptate,împlinind cele plăcute Lui Dumnezeu, şi s-a spovedit şi împărtăşit în toate posturile rânduite de Sfânta Biserică, spre sfârşitul vieţii diavolii îl luptă, ca să-l prăbuşească măcar în ultimul moment.

1.-Diavolii caută să-ţi arate păcatele făcute în viaţă, cât munţii, ca să te ducă la deznădejde, şi să gândeşti că nu te poţi mântui. Tu să zici: prin spovedania făcută, şi prin canonul împlinit, prin Sfânta Împărtăşanie primită, prin mila Lui Dumnezeu, păcatele mele cele multe, au fost iertate.

2.-Îţi aduce satana suferinţe trupeşti, ca să te facă să deznădăjduieşti, şi să-L huleşti pe Dumnezeu. Tu să zici:- Doamne, pentru păcatele mele pătimesc eu aceasta.

3.-Poate îţi aduc în minte gânduri de mândrie: – Uite ce fapte bune am făcut, şi ce posturi am ţinut, şi ce multe rugăciuni am făcut… Tu să zici:

– Toată viaţa m-am străduit să fac cele plăcute Lui Dumnezeu, dar nu am împlinit decât puţine, şi chiar şi acelea împlinite, nu sunt desăvârşite. Nădăjduiesc însă la mila Lui Dumnezeu, că va privi cu îndurare, la mine nevrednicul.

Unul dintre sfinţi, pe care îl luptau dracii spre sfârşitul vieţii, îi ziceau dracii: ” ne-ai biruit pe noi”, el le răspundea,” nu v-am biruit”.Când a murit, şi trecea prin vămi, către tronul Dumnezeiesc, atunci, le-a zis:

Acum v-a biruit Hristos, cu puterea Sa.

Deci omul nu este sigur de biruinţă asupra satanei, decât după ce a murit. Cât timp este în viaţă, el poate să cadă, dar are grijă să se ridice.

Călătoria sufletuluiam văzut-o în felul următor:

Din clipa când omul moare şi până când trupuleste înmormântat, iată cum petrece sufletul cele trei zile:

O zi:  Prima zi.

Sufletul când a ieşit din trup, stă 24 ore la capul celui mort, stă în picioare, şi priveşte trupul din care a ieşit; vede şi aude ce vorbesc rudele rămase în viaţă.

Oricât de păcătos ar fi un om, până la judecată, sufletul este strălucitor ca un Înger, este luminos, are chipul slavei celei dintâi. Este frumos şi tânăr, chiar dacă cel mort este om în vârstă. Numai după Judecata particulară care are loc în a 40-a zi de la moarte, dacă este păcătos se va întuneca, şi devine asemenea îngerilor căzuţi, care au devenit diavoli. Îngerii cei căzuţi, peste haina albă a strălucirii, au îmbrăcat haina neagră a întunericului.

O zi:   A doua zi.

Apoi iarăşi timp de 24 de ore, Îngerul Păzitor, poartă sufletul cu el peste tot pe unde a călătorit în viaţa pământească, îi arată faptele făcute în viaţă, bune şi rele, şi-i spune:  aici ai băut şi te-ai certat şi ai înjurat; aici ai furat; aici cuvinte de ruşine ai spus; aici ai vorbit de rău pe altul; aici ai fost la ghicitoare; aici ai făcut milostenie; aici ai fost la Liturghie; aici ai făcut parastas pentru cei morţi ai tăi, ca să-i scoţi din iad; aici ai cheltuit salariul pe jocuri de noroc; aici ai făcut rugăciune; aici ai miluit un sărman; aici ai fost la o vrăjitoare şi i-ai cerut să-ţi lucreze vrăji; aici ţi-ai cumpărat podoabe şi tot felul de zorzoane cu care te-ai împodobit;  aici ai venit martor mincinos; aici ai apăsat la serviciu viaţa salariaţilor şi i-ai pus să muncească peste putere; aici ai ajutat o bătrână să-şi sape grădina; aici ai mutat gardul şi te-ai întins pe pământul vecinului; aici ai cumpărat lumânări, tămâie, şi le-ai aprins şi te-ai rugat la Dumnezeu; aici ai bătut un cumnat pentru avere; aici cu o femeie te-ai întâlnit şi ai curvit, etc. Aceasta se perindă cu mare viteză, pentru că merge mai repede decât gândul, şi-ţi arată cu cine ai vorbit, şi cine mai era de faţă când ai făcut fapta, îţi arată şi cu ce haine erai îmbrăcat.

O zi :   A treia zi.

Sufletul trebuie să plece la Tronul Dumnezeiesc ca săse închine Lui Dumnezeu, adică sfintei Treimi. Pentru această călătorie, Îngerul Păzitor, primeşte din cer încă şase îngeri, care împreună cu Îngerul Păzitor, însoţesc acel suflet, până la Tronul lui Dumnezeu. În această călătorie, sufletul trece prin cele 24 de vămi, şi la fiecare vamă, diavolii îi arată scris tot ce a făcut omul în viaţă. Îi arată, nu numai faptele, îi arată şi gândurile pe care le-a avut. Dacă în gândul tău ai dorit răul altuia, aceasta este fapta vrăjitorilor.

La fiecare vamă, diavolii se reped să smulgă acel suflet dintre îngeri, ca să-l ia cu ei, şi să-l chinuiască. De spaimă, sufletul se ascunde Sub  aripile  Îngerului Păzitor.  Dar  Îngerii de escortă, îl apără zicând :

– Da, adevărat, a păcătuit, dar nu voi sunteţi judecătorii. Noi trebuie să ducem sufletul acesta  la Dreptul Judecător.

Şi aşa trec prin cele 24 de vămi, care se află sub cerul acesta pământesc, după care începe Cerul Dumnezeiesc. De unde începe Cerul Dumnezeiesc, drumul este luminos, şi este străjuit de îngeri, care cântă, şi dau slavă Lui Dumnzeu : » Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi » ;   » Slavă întru Cei de Sus Lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire » (înţelegere, armonie) «  Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Aleluia ! » ; «  Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin !

Când ajungi la Tronul Dumnezeiesc, pe care stă Sfânta Treime, sunt de faţă : Maica Domnului, Sfinţii, Îngerii, Heruvimii, şi Serafimii care  cântă : » Sfânt, Sfânt, Sfânt,  este  Domnul Savaot,  plin  este  Cerul şi pământul  de Slava Sa ».

La Tronul Dumnezeiesc, Îngerul păzitor, rămâne lângă acel suflet la judecată. Cei şase îngeri de excortă, merg înapoi la ceata îngerească, din care fac parte.

Îngerul păzitor, va însoţi acel suflet, în toate locurile în care va fi trimis. După judecata particulară, îngerul păzitor, nu se desparte de acel suflet. Este trimis în Rai, sau merge în iad cu acel suflet, şi îl însoţeşte până la Judecata Universală, Judecata cea de Apoi, adică Ultima. Dacă sufletul va fi trimis în iad, Îngerul Păzitor îi aduce acolo, toate pomenile cu lumânare aprinsă, pe care le fac rudele de pe pământ, pentru uşurarea situaţiei acelui suflet.

Deci, a ieşit sufletul din trup şi petrece aici pe pământ trei zile, iar în ziua a treia, merge la Tronul Dumnezeiesc, ca să se închine înaintea Sfintei Treimi. De aceea în a treia zi de la moarte, ziua când are loc înmormântarea trupului, rudele fac pomană mare, parastas, şi preotul face slujba de înmormântare, care este cea mai puternică slujbă, care se face pentru iertarea şi deslegarea de păcate a celui mort. Cei din familie, prietenii, cunoştinţele, se roagă împreună cu preotul, pentru iertarea păcatelor acelui suflet. Rugăciunile acestea, lumânările aprinse, tămâia, milostenia, pomana făcută de cei de pe pământ pentru acel  suflet, ajung ca  jertfă înaintea Lui Dumnezeu.

Acum, în a treia zi, sufletul fiind în faţa Dreptului Judecător, a Mântuitorului Iisus Hristos, este întrebat despre toate faptele făcute în viaţă, şi despre gândurile avute. Ţi se arată şi cele bune ale tale, şi cele rele, despre banii care   i-ai cheltuit în viaţă… I-ai cheltuit pe lucruri trupeşti, ca să-ţi împlineşti nişte pofte păcătoase ca lux, bijuterii, petreceri, beţii, desfrâu? I-ai cheltuit pentru cele sufleteşti, ca milostenie, liturghii, parastase, pentru cei morţi ai tăi, ca să-i scoţi din iad ; i-ai cheltuit pe lumânări tămâie, icoane sfinte, zidirea de biserici…După ce l-a cercetat, Dumnezeu, porunceşte :

– „Duceţi sufletul acesta, şase zile în Rai !„

Şi sufletul este trimis cu îngerul păzitor, ca să viziteze toate lăcaşurile Dumnezeieşti, în care locuiesc sufletele celor fericiţi şi a celor mântuiţi, care pe pământ s-au străduit pentru a dobândi acestea. Acum sufletul vede Sânul Lui Avraam- Raiul, cu cetele patriarhilor, ale proorocilor, ale sfinţilor, ceata apostolilor, a ucenicilor, ceata ierarhilor, cetele cuvioşilor, cetele mucenicilor care şi-au dat viaţa, pentru a mărturisi credinţa în Hristos. Vede cetele fericiţilor : cei blânzi, cei curaţi cu inima, făcătorii de pace, cei care s-au jertfit pentru stabilirea adevărului şi a dreptăţii, se întâlneşte cu strămoşii, cu rudele, cu prietenii care au murit mai de mult, să se bucure că îi regăseşte.

Lăcaşurile Cereşti sunt vizitate nu numai de cei care se mântuiesc, sunt vizitate şi de cei care se vor osândi pentru păcatele lor, la muncile iadului. Aceştia, la chinurile iadului vor adăuga, şi suferinţa că  au văzut, Lăcaşurile  Cereşti ale celor sfinţi, care au ascultat şi au împlinit în viaţa pământească, poruncile lui Dumnezeu. Văzând frumuseţile şi fericirea din Rai, sufletul îl roagă pe îngerul păzitor, ca să-l lase acolo în această fericire. Dar Îngerul îi răspunde :

– Nu eu, ci Dreptul Judecător Iisus Hristos,  judecă şi trimite sufletele, unele la fericire în Rai, iar altele la chin veşnic în iad. Fiecare merge în locul pentru care s-a străduit în viaţa pământească.

Pentru toate sufletele, atât pentru cele care se mântuiesc, cât şi pentru cele care se osândesc, vizitarea Raiului durează tot şase zile.

O altă zi: Ziua a noua

de la moarte, sau a şasea zi de la înmormântare, după ce a văzut Raiul, sufletul vine a doua oară la Tronul Dumnezeiescşi se închină înaintea Sfintei Treimi. Aici este cercetat a doua oară. De aceea rudele pe pământ fac pomană mare în a noua zi, ca jertfă înaintea Lui Dumnezeu, pentru a uşura situaţia acelui suflet prin milostenie şi prin rugăciunile făcute de preot. Acum, Dumnezeu, porunceşte :

– Du, acest suflet să vadă iadul.

Drumul către iad este înfricoşător şi întunecos. Acum sufletul însoţit de înger este trimis să viziteze iadul, cu toate locaşurile lui de chinuire.

Vizitarea iadului durează 30 de zile, atât pentru sufletele păcătoase, cât şi pentru sufletele care s-au mântuit. Acum sufletele doar vizitează, nu se muncesc (chinuiesc), nu se ard de dogoarea iadului. Puterea Lui Dumnezeu le fereşte neatinse de foc şi de feluritele suferinţe din iad. Îngerul păzitor luminează ca un far, spre fiecare loc de suferinţă. Fără această lumină, sufletul nu ar putea să vadă nimic, pentru că este întuneric. Cei munciţi în iad, stau în întuneric, şi nu au  mângâierea de a se vedea unii pe alţii. Fiecare se chinuieşte în singurătate. În iad, sufletul vede dintre strămoşii săi şi dintre rudele sale şi prieteni care au murit mai de mult, şi au ajuns în acel loc de suferinţă. Şi văzându-i în chinuri, sufletul se întristează.

După vizitarea timp de 30 de zile a iadului, sufletul se întoarce înapoi la Tronul Dumnezeiesc.

 O altă zi: Ziua a 40-a zi

de la moartea sufletului este cercetat a treia oară. Acum este cea mai importantă zi pentru acel suflet. Aceasta este Judecata Particulară a sufletului. Acum Dreptul Judecător, Mântuitorul Iisus Hristos, hotărăşte unde va merge acel suflet până la Judecata Universală : în Rai, sau în iad.

Deci, 3 zile înmormântarea, plus 6 zile în Rai, plus 30 zile în iad, fac  39 zile.

În a 40-a zi, rudele de pe pământ fac pomană mare, parastas şi milostenie, şi preotul face rugăciuni, pentru a uşura situaţia acelui suflet. Tămâiază în fiecare zi mormântul aprinzând lumânări şi rugându-se lui Dumnezeu pentru a ierta şi a mântui acel suflet.

Pomana de 40 zile se face cu 2-3 zile înainte de a 40-a zi, sau măcar cu o zi înainte, ca să ajungă la Dumnezeu jertfa, înainte de această Judecată.

Pentru sufletul celui mort, rudele plătesc Liturghii pentru morţi la mănăstire, unde se face zilnic timp de 40 de zile Sfânta Liturghie.  Se plătesc pentru 40 zile, dar cine poate plăteşte pentru un an.

1).- Dacă cel mort s-a străduit pentru mântuire în viaţa pământească:

s-a spovedit s-a împărtăşit, a făcut canonul dat de duhovnic pentru păcate, dar au mai rămas anumite fapte pe care nu le-a spus,  pentru că nu le-a socotit ca păcate, sau anumite păcate a uitat să le spună la spovedit, prin toate aceste pomeni, rugăciuni şi milostenii, la judecata din a 40-a zi, pe acel suflet Dumnezeu îl iartă, şi intră în Împărăţia Cerurilor. Îl aşează măcar la Cei Drepţi,acest loc se află la sud şi este primul loc din Rai.

Rudele, continuînd cu pomenile şi pomenirea la Sfânta Liturghie, făcând tot ce a rânduit Sfânta Biserică pentru cei morţi, poate muta acel suflet, către est, la Cei Sfinţi, este al doilea loc din Rai.

Dacă  rudele  nu  au  făcut   pomenirile  şi slujbele rânduite de Sfânta Biserică, atunci acel suflet, pentru acele păcate nespovedite, merge în iad.

Sufletul poate ieşi din iad în următoarele situaţii:

a)    Când se hotărăsc rudele să-i facă parastase, şi cele rânduite pentru morţi.

b)   Iese din iad prin pomenirea neîncetată pe care o face Sfânta Biserică pentru cei care nu au cine să-i pomenească. Deci până la Judecata Universală iese din iad prin pomenirea Sfintei Biserici.

c)     Dacă pomenele făcute de rude sunt întinate, şi nu ajung înaintea Lui Dumnezeu, atunci acel suflet, nefiind ajutat prin aceste pomene, merge în iad, sau nu poate ieşi din iad.

Pomenele sunt întinate:

a)    Dacă cei ce fac pomene sau praznic pentru cei morţi au furat din alimente  sau bani şinu au fost făcute cu banii obţiniţi prin muncă cinstită, aceste pomene şi praznice sunt întinate.

b)   Dacă cei ce fac pomene şi praznice în ziua când le fac, sunt întinaţi cu păcatul curviei sau au avut relaţii soţ-soţie, sau  femeia este necurată de necurăţie trupească sau este lehuză, păcate de beţie, de fumat şi altele acestora, atunci tot ce fac în ziua aceea este întinat.

c)     Dacă au fost făcute cu părere de rău pentru cheltuială şi pentru muncă, dacă s-au făcut cu ceartă, scandal, dacă s-a dat răului şi s-a pomenit numele diavolului, pomana merge la satana, nu merge la Dumnezeu.

d)   Dacă au fost oferite de cei care trăiesc necununaţi, fiindcă trăiesc în curvie, opunându-se poruncii lui Dumnezeu, pomenile nu sunt primite înaintea lui Dumnezeu ; stau pe loc, până se cunună.

2) Dacă un suflet nu s-a străduit pentru a se mântui în viaţa pământească.

Dacă cel ce a murit nu s-a ostenit de a-şi curăţi sufletului prin spovedanie şi pocăinţă şi dacă a refuzat sau a fugit de Sfânta Împărtăşanie, atunci pomenele făcute de rude, nu reuşesc să acopere mulţimea păcatelor, şi acel suflet merge în iad. Rudele trebuie să facă toate pomenele rânduite de Sfânta Biserică : de 3 zile, de 9 zile, de 3 săptămâni, de 40 zile, de 3 luni, de 6 luni, de 9 luni, de un an şi în fiecare an până la 7 ani.

Apoi timp de 7 ani se fac parastasele rânduite de Sfânta Biserică, şi se pomeneşte la Sfânta Liturghie zilnic, în mănăstire. În felul acesta îi scoate treptat din iad, şi îi aduce măcar la Cei Drepţi. Această străduinţă continuă pe pământ, până la Judecata Universală, care va avea loc la sfârşitul lumii. Momentul sfârşitului lumii îl cunoaşte numai Tatăl Ceresc. După acea Judecată, nu se mai poate schimba situaţia unui suflet, pentru că va fi veşnică, fără de sfârşit.

2.4 Pentru cei ce plâng morţii 2

Se spune că o familie nu avea decât un copil. Dar, o boală nemiloasă îl cuprinse pe copil şi într-o noapte pe când aţipise părinţii lângă el, copilul a muri. Când s-au trezit, l-au văzut pe copil şi li s-a părut că doarme liniştit. Au suflat uşuraţi şi vorbeau bucuroşi, că poate boala o fi încetat. A trecut un ceas, două, trei, au început să se nelinştească pentru că nu se trezea copilul. S-au dus mai aproape să-l vadă dacă suflă, înfricoşaţi, au văzut că era mort copilul lor. Şi-ncepură să plângă şi să bocească că nădejdea lor de bucurie se duse. Sprijinul bătrâneţilor nu mai era. Au făcut pregătiri, pentru o înmormântare frumoasă. Seara fiind obosiţi de lucru, dar mai obosiţi de plâns, au adormit. Mama lui se rugase la Dumnezeu să-i mai arate copilul viu, iar tatăl la fel. Şi-au spus că numai aşa mai puteau crede în Dumnezeu. Că dacă au avut un copil şi pe acela i l-au luat, atunci cum pot să mai creadă în mila Lui de oameni, în bunătatea Lui? Şi cu astfel de gânduri s-au culcat. Şi iată că vine în vis la mamă, un tânăr îmbrăcat în haine albe şi i-a zis:

Hai cu mine să-ţi arăt copilul.

Ea s-a dus. Intrând împreună într-o grădină cu fel de fel de pomi, cu flori şi iarbă pe jos, cu cântec de multe păsărele, cu lumina plăcută, şi-a văzut copilul îmbrăcat în cămăşuţă foarte albă până jos şi împreună cu mulţi copii se plimbau prin acea grădină şi cântau. Ea atunci a dat să-l strige, dar n-a lăsat-o şi apoi s-a trezit. Avea o oarecare mângâiere în suflet de ce văzuse, dar inima ei dorea să fie viu în lume şi a început  să  plângă. În ziua a doua au continuat pregătirile pentru înmormântare, iar seara după ce şi-a făcut rugăciunea a adormit. In vis a venit acel tânăr a luat-o şi a dus-o întru loc întunecos unde se auzea plânsul copilului ei. La porunca tânărului, întunericul s-a ridicat şi a văzut pe un tânăr ce semăna cu copilul ei.  Era copilul ei. Stătea într-o mocirlă cu multe gângănii, ce îl rupeau. Era înspăimântată şi nu ştia ce să creadă că acela semăna cu fiul ei, doar că era mai mare. Se mira cum de a ajuns fiul ei dintr-o grădină atât de frumoasă unde l-a vazut jucându-se cu alţi copii, într-un loc atât de întunecat şi urât? Dar neputând să-şi explice, a crezut că poate fi o nălucire şi a început să plângă necontenit cerând de la Dumnezeu să-i învie fiul. A venit preotul pentru a începe slujba înmormântării. L-a primit cu mare tânguire şi făgăduiţă, că nu va mai crede în Dumnezeu de nu-i va da copilul înapoi. În acel timp Dumnezeu a poruncit, să se întoarcă sufletul copilului înapoi. Ingerul l-a adus. Sufletul venind până la trup şi când şi-a văzut trupul ca pe un putregai şi atât de urât mirositor, nu voia să intre. Iar îngerul i-a zis:

Trebuie să te întorci în lume, pentru că părinţii te cer şi nu voiesc ca tu să fii aici.

Atunci, sufletul a intrat cu mult plâns în acel trup şi trupul a căpătat viaţă. Lumea care era de faţă s-a speriat, văzând că mortul se trezeşte la viaţă. Părinţii l-au îmbrăţişat  şi l-au luat acasă cu multă bucurie. Trecând anii, copilul a început să înveţe fel de fel de obiceiuri rele stricătoare de suflet. Părinţii primeau ocară de la oameni, pentru educaţia rea a copilului. Copilul fura, bătea, fuma, înjura, desfrâna. De multe ori, părinţii îşi ziceau că mai bine îl lăsau să fi fost mort, decât să primească atâta ruşine în urma lui. Şi iată că într-o bună zi, copilul lor ce avea vârsta de  20 de ani, s-a dus la furat cu alţii derbedei şi cu această ocazie a ucis pe omul care era de pază. Autorităţile l-au prins şi l-au judecat, condamnându-l la moarte, ca să fie moarte pentru  moarte. Părinţii de mare supărare nu mai puteau nici să mănânce, nici să se mai odihnească, dar nici în lume nu mai puteau să iasă de ruşine. Şi aşa trudiţi de multa lor supărare, adormiseră după multe zile, când îi copleşiseră oboseala. În vis l-au văzut pe acel tânăr îmbrăcat în haine albe care a venit la ei şi le-a zis: haideţi cu mine până la fiul vostru, că vă cheamă. Şi ei bucuroşi parcă s-au sculat şi au plecat. I-au dus în acea peşteră întunecoasă de mai înainte, unde au auzit glasul fiului lor. La porunca tânărului, întunericul s-a ridicat şi au văzut pe fiul lor în acel loc de mai înainte, iar ei au început să plângă şi voiau să-l scoată. Însă copilul lor, le-a zis:

N-aţi voit să fiu în grădină, aţi voit să fiu aici!

A sunat ca o mustrare scurtă. Întunericul s-a lăsat, iar ei s-au trezit spunându-şi cele văzute şi au zis “Mari sunt minunile Tale Doamne şi cine poate să înţeleagă pasul omului decât Tu” – şi au murit.

Bibliografie:

1.- Arhimandrit Ilarion Argatu, caiete, C17, capitol integral.

2.- Op.cit., C65 – parinteleilarionargatu.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;Parintele Ilarion Argatu – DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE&8221;

  1. Ce curios ca in centrul imaginii (acea icoana, daca o putem numi asa) nu se afla Domnul Isus ci se afla „un cantar” care pare a sugera ca acolo s-ar cantari „faptele bune” si „faptele rele”, ca in religiile pagane! Oare daca ar exista acest cantar in realitate, LA CE AR MAI FI DE FOLOS JERTFA DE PE CRUCEA DE LA GOLGOTA?! Ce spune crezul ortodox? Nu vorbeste despre Domnul Isus, Fiul, Unul nascut din Tatal, mai inainte de toti vecii, care pentru noi S-a intrupat si S-a jertfit (in zilele lui Pontiu Pilat)?! Pentru ce S-a jertfit EL daca exista acel cantar?!

    Eu zic sa ne intoarcem la Biblie si la crez… iar cu „marturiile” celor care au vazut dincolo, sa fim un pic atenti, ca nu toti spun adevarul!… (ci doar cei care nu contrazic Biblia spun adevarul)

    Probabil mai trebuie sa adaug: FAPTELE BUNE NU MANTUIESC!! Mai degraba este invers: ORICINE CREDE IN DUMNEZEU, PENTRU CA EL CREDE / PRIN CREDINTA, VA IUBI DOAR FAPTELE BUNE SI VA DORI SA NU FACA RAU LA NIMENI!… Dar chiar si asa, facand doar binele, nu va putea da socoteala pentru raul facut anterior. Deci va avea in egala masura nevoie de Mantuitorul, de jertfa Lui si de iertarea pacatelor prin jertfa de la cruce!!

    • Eu cred ca tu nu intelegi deloc acea reprezentare, care este una simbolica, Hristos este prezentat deasupra, ca Judecator peste toate. Cat priveste mantuirea, nu e de ajuns doar faptul ca Hristos s-a rastignit pentru noi, credinta fara fapte este zero. Si da, vom fi judecati la 40 de zile dupa moarte de Dreptul Judecator, dupa fapte.

      • Efeseni, cap. 2
        8 Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
        9 Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.

      • Sfânta Evanghelie după Matei
        Capitolul 25
        31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
        32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
        33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
        34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
        35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
        36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
        37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
        38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
        39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
        40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
        41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
        42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
        43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
        44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
        45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
        46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

        Acestea sunt faptele dupa care va judeca Domnul, cum Insusi a spus.

      • Aparent avem o dilema, ba chiar o contrazicere in Biblie! Pe de-o parte, la Efeseni 2 scrie un lucru, dar la Matei 25 scrie altul, ca si cum s-ar anula o invatatura pe alta, in aceeasi Biblie!! Totusi… cand intalnim astfel de „contradictii” stiu ca este bine sa ne oprim si sa cercetam pana gasim raspunsul, care uneori este foarte simplu si evident dar trecem peste el din graba sau nebagare de seama.

        Eu cred ca in Efeseni 2:8-9 se vorbeste strict despre MANTUIRE! Oricine CREDE ca Domnul Isus a murit pe cruce pentru pacatele lui si apoi a inviat (si doar atat: crede; fara fapte), este mantuit! Asa scrie si in Ioan 3:16, ca este suficienta credinta! Iar in Matei 25 scrie despre judecata CELOR CARE AU CREZUT SI AU AJUNS LA MANTUIRE!! Unii din cei care au crezut, au inteles si faptul ca o credinta fara fapte este moarta in ea insasi (cum spune Biblia) si au avut si fapte, iar altii s-au oprit la o credinta de forma, de suprafata, fara sa mai faca si fapte (cum sunt cei care spun ca ei „sunt credinciosi IN INIMA lor”, iar la suprafata se vede exact invers: sunt mai rai ca cei nemantuiti).

        Tot Biblia spune ca o credinta fara fapte este moarta in ea insasi (repet, pentru ca este important)! Si atunci… nu-mi ramane decat sa revin la Ioan 3:16 si Efeseni 2:8-9, unde spune ca este suficienta CREDINTA! DAR CE INSEAMNA DE FAPT CREDINTA? Este suficient doar sa credem ca exista Dumnezeu si sta undeva departe si …atat?! Credinta asta nu prea este credinta! M-a luminat si pe mine cineva… CREDINTA PRESUPUNE PRIN EA INSASI *FAPTE* SI IMPLINIREA CUVANTULUI (A BIBLIEI)!! De exemplu budistii au invataturile lor (gresite ce-i drept) dar toti urmeaza aceleasi invataturi si le implinesc! Altfel nu ar mai fi budisti!… La fel hindusii sau oricare altii… daca nu urmeaza propriile lor invataturi, nu mai sunt hindusi sau orice ar fi ei! Si asa revenim la noi: NOI PUTEM FI CRESTINI DACA NU IMPLINIM SI NU URMAM CE SPUNE BIBLIA, ADICA DACA NU AVEM *FAPTE*?? Sau, hai sa zicem altfel: mergem pe strada, vedem un om care nu a mancat de vreo 3 zile (si caruia ii e si rusine sa cerseasca; deci nu ma refer la cei plini de tupeu care cersesc pentru tigari ci la un om sincer, care chiar e in nevoie si in lipsa). Putem trece nepasatori pe langa el spunand ca noi credem si avem credinta in Dumnezeu? Daca putem, probabil vom ajunge in randul „caprelor” din Matei 25!…

        Deci CREDINTA inseamna:
        1. sa crezi ca Mantuitorul Isus Hristos a murit pentru pacatele tale, platind pretul lor cu sangele Lui;
        2. sa implinesti ce spune Biblia, adica tocmai faptele credintei!

        Mai trebuie adaugat: faptele fara credinta in Mantuitor nu ajuta cu absolut nimic!! Poti sa faci toata viata numai fapte bune ca daca nu crezi ca Domnul Isus a murit pentru pacatele tale, tot in iad ajungi, cu tot cu faptele bune!! De ce? Din 2 motive:
        1. nici un om din intreaga istorie nu a putut si nu va putea tine toate cele 10 porunci (iar daca una singura o incalca, se duce in iad; de exemplu cea mai mica minciuna); plus: daca te-ai hotarat astazi sa te schimbi si sa faci doar fapte bune, ce vei face cu TRECUTUL, cu minciuna de cand erai copil sau… poate cand ai furat un creion sau o guma de sters la scoala la clasa intai sau la gradinita?
        2. bazandu-te pe neprihanirea proprie si spunand ca doar faptele tale sunt suficiente, fara sa vrei si indirect, RESPINGI JERTFA DOMNULUI ISUS DE LA CRUCE!! Si asta este pacat, sa respingi jertfa de la cruce!! Si chiar daca ai tine chiar toate cele 10 porunci (prin absurd, ca in realitate nimeni nu poate asta), tot vei avea un pacat care te va trage inspre iad, si anume respingerea jertfei Domnului Isus!

        Sa fim atenti si la alte carti si scrieri… sa nu intre in contradictie cu Biblia!! Deci nu sa ne bazam pe altii ca prin ei sa intelegem Biblia ci invers: sa ne bazam pe Biblie cand citim ce scriu altii! Biblia pentru noi este data de Dumnezeu! Cum sa ne ratacim singuri citind-o?! Ne calauzeste chiar Dumnezeu daca noi ne straduim sa intelegem si avem credinta!…

      • Am o intrebare, esti sectant? Ca vad ca tot scrii Iisus cu un singur I. Daca da, sa stii ca Biblia nu poate fi interpretata dupa cum il taie capul pe fiecare, ca sa intelegem adevaratul sens al ei, este nevoie de Sfintii Parinti cum sunt Sf Grigore Teologul, Sf Ioan Gura de Aur sau Sf. Vasile cel Mare etc, altfel ajungi cum vezi si tu la lucruri pe care nu le intelegi. Sudiaza deci scrierile lor si astfel vei vedea deslusit insemnatatea exacta a textelor.

    • fratilor. aici e o taina. nu judeca nimeni pe nimeni. fiecare suflet se judeca singur.e ca un pahar cu apa. daca e curata sau are inpuritati se vede de catre oricine. dealtfel si Mantuitorul a spus ca nu a venit sa judece lumea ci ca sa o mantuiasca. daca e sa facem o comparatie, pana la venirea in trup a Domnului nostru Iisus Hristos omenirea a fost in clasele primare, adica inchistata in legile vechi, mozaice. Domnul a mantuit.o din acele legi si a trect.o la o etapa superioara, aceea a iubirii de Dumnezeu si de aproapele, adica a trecut.o la liceu. acum ne aflam la sfarsitul liceului si urmeaza bacalaureatul, care va fi luat numai de aceia care nu vor lua pecetea. deabea dupa aceea va fi si judecata, adica la a doua venire.

  2. Mie mai degraba mi se pare ca noi oamenii am fi niste sclavi si nu copiii lui Dumnezeu. Cel putin asa reiese de aici. Nu vad nicio dovada de iubire a Tatalui. Nu vad decat schimburi comerciale – pomeni, liturghii platite – frica cat cuprinde, adica 6 zile in Rai si cel putin triplu in iad , ca sa ne sperie mai bine, indemnul la inchinaciune – daca suntem copiii lui Dumnezeu de ce sa ne inchinam? La parintii nostri cadem in genunchi si ne inchinam? – si promovarea credintei ca omul e spurcat si pacatos, e un netot si un idiot care greseste pana si prin simpla-i existenta. Chiar a dat cu mucii de perete nea Popa asta.

    As vrea sa stiu de ce Iisus Hristos a distrus templul pe care-l facusera in numele Lui. Biserica din ziua de azi este similara cu templul din acea vreme.

    Si-as mai vrea sa stiu ce se intampla cu cei 4.5 miliarde de oameni de pe Pamant care nu sunt crestini. Ajung toti in iad, corect? Pentru ca sunt pagâni.

    Si nu in ultimul rand as mai vrea sa se reflecteze asupra faptului ca islamistii considera pe Allah ca fiind Dumnezeul lor si crestinii ca fiind pagani, in timp ce crestinii ii considera pe islamisti pagani si pe Allah un idol fals.

    Ah, si pe budisti, hinduisti, tibetani, toti acestia sunt niste pagani care vor fi mistuiti de flacarile iadului.

    VT , serios acum, n-am sa iti critic religia, dar in mileniul 3 avem deja o stiinta spirituala, care se ocupa strict cu studierea a astfel de fenomene. Mai avem si Papa care aproba existenta extraterestilor. Ok, Papa e posedat , e pagan, catolicii n-au dreptate, ce sa mai, ortodocsii sunt miezul. Dar cand aparuse celularul si internetul ortodocsii au spus ca sunt lucruri necurate ale Satanei. In ziua de azi inclusiv tu folosesti calculatorul si internetul, telefonul. Ok, trecem peste asta.

    Considerand ca salbaticii din jungla amazoniana ajung in fata Tatalui la Judecata de Apoi, sa ne inchipuim ce s-ar intampla :

    Dumnezeu :

    – Va trimit in iad ca sunteti pagani si nu mi-ati slujit (atentie, slujit, ca niste sclavi nu ca niste copii mult prea iubiti)

    Bastinasii zic :

    – Ce vina avem noi ca n-am stiut de existenta Ta ? Nimeni nu ne-a botezat si nu ne-a invatat sa te slujim.

    Ce crezi ca se va intampla ? Cel mai logic raspuns ar fi sa ajunga in iad. Pai mai este Dumnezeu corect? Nu mai este. Dar celalalt raspuns care este? Pai Dumnezeu ar face o exceptie in cazul lor ca „n-au stiut”. Ei bine al doilea raspuns vine din partea unui om care se pretinde a fi Dumnezeu.
    Intelegi legatura ?

    Sunt de acord cu invataturile crestine pana acolo unde nu se trece pragul si ii transforma pe oameni in niste indoctrinati care trebuie sa respecte reguli ca daca nu „te paste ghena”. Sa fim seriosi, avem si noi un creier, nu ar fi o sfidare la adresa Divinitatii care a creat Omul sa nu-l folosim ?

  3. Buna la toata lumea.
    Este frumos basmul de aici, dar mai exact unde in Scriptura scrie asa ceva?
    Am citit Biblia, dar nicaieri nu se pomeneste asa ceva.
    Acestea sunt paganisme.

    Domnul Hristos sa va lumineze!

    Cu respect,
    Ciprian

  4. „Biblia nu este singura carte dupa care se merge”

    2 Timotei 3.16: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate”
    1 Corinteni 4.6: „Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt.”

    Aceste versete par sa spuna contrariul, Biblia este SINGURA carte dupa care se merge.

    „fara invataturile Sfintilor Parinti, cam degeaba incerci sa intelegi ceva din Biblie”

    1 Ioan 2.27: „Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat.”
    Ioan 16.13: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.”

    Aceste versete arata ca Duhul Sfant este Cel care ne invata, nu oamenii, oricare ar fi ei.

    „Citeste si pricepe, aceasta este ortodoxia, veche de 2000 de ani, singura care detine adevarul, nu te lua dupa sectele aparute ca ciupercile dupa ploaie”

    Ioan 17.17: „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.”

    Iarasi, cine detine si cine este adevarul? Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu.

    Domnul Iisus sa aiba mila!

    • crmihaiadrian, ori esti fatarnic, ori nu ai inteles ce am spus? Repet, ca sa pricepi sensul adevarat al textelor biblice, trebuie studiat ce au spus Sfintii Parinti, ei au fost insuflati de Dumnezeu, dupa mult post si rugaciune ca sa inteleaga exact sensul cuvintelor. Daca le interpretam dupa capul nostru, nu numai ca gresim, dar si dovedim mandrie peste poate.

  5. Am inteles foarte bine ce ati spus, ati spus ca un om nu poate sa citeasca doar Biblia, are nevoie de alti oameni ca sa ii explice ce spune Biblia, ceea ce este fals, asa cum spune Scriptura:

    1 Ioan 2.27: „Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat.”

    Ce inseamna „n-aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva”?

    >>ei au fost insuflati de Dumnezeu<<

    Imi pare rau, in Cuvant scrie clar ca: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu" (2 Timotei 3.16), nu am gasit scris nicaieri ca sfintii parintii sunt insuflati, si asta pentru ca nu sunt!

    Acuma, eu ii citesc pe sfintii parinti, insa acolo unde invatatura lor nu se potriveste cu ce invata Scriptura, eu merg dupa Scriptura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s