Reclame

VIDEO si FOTO. Un pilot care conduce AVIOANE CARE IMPRASTIE CHEMTRAILS a iesit public cu dezvaluiri INCENDIARE!

În cele din urmă, un pilot militar pașește înainte și vorbeste despre programul global extrem de distructiv, numit Chemtrail. Ceea ce urmează este un film care ne prezinta o poveste adevarata despre un pilot curajos, care a rupt rândurile cu colegii lui din programul chemtrail.

 

În acest sens el si-a riscat viața și viața familiei sale. Pe măsură ce ascultati această prezentare si cititi textul de de mai jos, trebuie avut în vedere faptul că substantele chimice sunt pulverizate 24/7 in întreaga lume cu consecințe teribile.

Pentru cei neinițiați în căile ingineriei atmosferice, chemtrails este o tehnică de geoeinginerie care este utilizată în mod sistematic de către armata SUA. Link-ul următor oferă o imagine de ansamblu excelentă asupra geoingineeriei/ fenomenul chemtrail, precum și o excepțională documentatie foto. La urma urmei, doar daca vad cu ochii lor… ajung cei mai mulți oameni sa creada!

Adevărul despre Chemtrails

Celor care piloteaza avioanele chemtrail, li se spune intodeauna de către superiorii lor, că acest program ilegal aflat în curs de desfășurare, se desfasoara in interesul securității naționale.

Veți observa că securitatea națională este strâmbă, deoarece toată intenția din spatele geoingineriei este pe cat de ghidata gresit, pe atat de inselatoare. Pulverizarea sistematică de aerosoli toxici în întreagul cer al lumii nu are nimic de a face cu „securitatea națională”. Cei care cred aberatiile oficialilor, fie au fost spălati pe creier, fie au fost mituiti să creadă o astfel de agendă absurdă și fără sens.

Aesta este exact motivul pentru care aceasta dezvaluire fara precedent este atât de importanta. Niciodata cineva direct implicat cu pilotarea avioanelor chemtrail nu a iesit public. Nu numai faptul ca „Blue Jay 1”, așa cum este cunoscut, a iesit public, el dezvaluie intreaga OPERATIUNE INDIGO SKYFOLD. Acest act unic  de identificare a numelui a ceea ce este probabil cel mai distructiv programul de guvernare din istorie, este extrem de critic.

DE CE?

Pentru că acum grupuri de avocati anti-geoinginerie s-au adunat pentru a lovi în propriile lor națiuni și guverne. Cum, la urma urmei, ar putea oficialii guvernamentali și lideri politici de la fiecare nivel – federal, de stat, județ și oraș – să fie atât de nestiutori despre un program masiv de pulverizare care se întâmplă pe cer chiar deasupra lor ?! Este posibil ca cei responsabili sa continue să prezinte o asa ignoranță sau indiferență și să scape cu asta?

De aceea, această dezvoltare critica este atât de mare! Într-adevăr foarte mare! Este ceea ce ne-am asteptat cu totii, și totuși atât de puțini înteleg cu adevarat cum sta treaba. Motiv pentru care acest mesaj special, trebuie să fie prezentat publicului larg. Deoarece la sfarsitul zilei – in fiecare zi – fiecare fiinta umana de pe fiecare continent va detesta de fapt două lucruri despre chemtrails:

I. Chemtrails transforma zilele însorite în zile noroase si reci. Nimenui nu-i place să vadă zilele insorite cu cer senin schimbat după câteva ore de chemtrail.  Este cineva care preferă zilele noroase umede celor insorite? Cu siguranță oamenii din Florida si California doresc distracție în soare! La fel restul SUA cat si restul lumii.

II. Chemtrails conține un amestec de substanțe toxico-chimice și compuși toxici cum ar fi săruri de bariu, oxid de aluminiu, stronțiu, mercur printre multe altele care ajung direct pe Pamant. Mixul chemtrail de toxine lasă inevitabil reziduri asupra terenurilor agricole, pădurilor, lacurilor, iazurilor, peluzelor și grădinilor. Cum poate cineva opri substanțele chimice nocive de a intra in casa cuiva, in automobile, cladirile de birouri si mall-uri? Cine vrea vreodată sa bea bere cu chemtrail?!

Geoingineria s-a dovedit – fără echivoc – a fi extrem de dăunătoare atat pentru sănătatea umana cat și a mediului planetar. În ceea ce privește efectele negative asupra sănătății, link-ul de mai jos oferă un rezumat excelent.

CHEMTRAIL SYNDROME: A Global Pandemic Of Epic Proportions

 

 

 

  

  

Mai jos este un video cu oameni de stiinta, medici și piloți care spun adevărul despre „chemtrails.” Este o problemă foarte serioasă, care este de multe ori ridiculizata și aruncata în domeniul conspirației.

Screen Shot 2015-02-04 at 5.05.02 PM

Textul in engleza din videoul de mai sus, cu declaratiile pilotului, le puteti citi mai departe pe: lupuldacicblogg.wordpress.com

Urmariti va rog si:

Reclame

Vineri 31 Iulie incepe Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului începe anul acesta vineri, 31 iulie 2015. Deoarece ziua de 1 august cade sâmbătă, iar ziua de dinainte este zi de vineri, adică zi de post, după rânduiala liturgică a Bisericii noastre, se mută ziua de început a Postului Sfintei Mării de pe 1 august pe 31 iulie.

Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată, probabil, prin sec. V, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaște o dezvoltare mai mare și când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanță. La început, însă, nici timpul din an, nici durata și nici felul postirii nu erau la fel peste tot; unii, în părțile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alții mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); în răsărit posteau în luna august și de aceea postul era numit și Postul lui August, alții în septembrie (apusenii, cum fac până azi), iar alții nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data și durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ținut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august), așa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părți. Anul acesta Postul începe la 31 iulie şi ţine până la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Se lasă sec în seara zilei de 30 iulie, deoarece atunci când data de 31 iulie cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungește și în ziua sărbătorii înseși, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, pește și vin.

Postul Sântă-Măriei este mai ușor decât al Patruzecimii, dar mai aspru decât al Nașterii Domnului și al Sfinților Apostoli.

Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare (ed. cit., p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul IX, când se consumă mâncare uscată; marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la Față), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, pește și vin, dar în Pravila mare (glava 385) se dă dezlegare la vin și untdelemn nu numai pentru sâmbete și duminici, ci și pentru marți și joi. În timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstirești, zilnic (alternativ), cele două Paraclise ale Maicii Domnului (n.n. Paraclisul Preasfintei Născătoare de DumnezeuAl doilea paraclis către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu) din Ceaslov. (Informații preluate din Liturgica Generală, pr. Prof. Ene Braniște) – doxologia.ro

Trădarea României prin „Legea Antilegionară!”

Președintele României, Klaus Iohannis, a promulgat miercuri, 22 iulie 2015, chiar de ziua de naştere a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, modificările la OG 31/2002 prin care apologia Mişcării Legionare şi negarea Holocaustului pe teritoriul României vor fi pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, informează Ziarul Românesc.net. Memoria a numeroase figuri luminoase ale Bisericii naţionale, care au împărtăşit şi idealurile Mişcării Legionare, va fi lovită de aceasta “Lege”, se arată într-o analiză publicată ieri de portalul MĂRTURISITORII.

Textul integral al modificărilor se află pe pagina Camerei Deputaților. Iată câteva dintre noile prevederi legislative:

Prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţii lor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist”.

Prin Mişcarea Legionară se înţelege o organizaţie fascistă din România care a activat în perioada 1927-1941 sub denumirile de «Legiunea Arhanghelului Mihail»(sic! – n.n.), «Garda de Fier» şi «Partidul Totul pentru Ţară»”

„Art. 4. – (1) Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.”

„Art.5. – Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război (chiar şi între ghilimele? – n.n.), precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi”, mai arată sursa citată.

Recrudescenţă dorită a antisemitismului?

Iniţiatorul de facto al “Legii”, după cum stă scris în proiectul acesteia înaintat de senatorii Crin Antonescu, George Scutaru-DNA şi Andrei Gerea şi perfecţionat de deputatul-delator Ciprian Nica, este Institutul “Elie Wiesel” condus de Alexandru Florian, fiul ideologului comunist Radu Florian, institut introdus prin tertipuri subterane sub cupola Cancelariei lui Victor Ponta. Este interesant de observat că, deşi este organ guvernamental, care ar fi putut înainta “Legea” direct prin intermediul Guvernului, Alexandru Florian a ales o cale mai dosnică de transferare în “Lege” a obsesiilor sale de familie, anti-anticomuniste.

“Legea” respectivă va aduce fără îndoială o recrudescenţă a antisemitismului, stimulat sau închipuit, poate chiar şi dorit, având în vedere cine a creat “Legea” şi cine încearcă să o impună. Totodată, segmente importante ale patriotismului vor fi întărite de această aversiune.

Istoria nu se schimbă prin “Lege”

Portalul nostru, închinat martirilor şi mărturisitorilor români ortodocşi din secolul XX, dintre care mulţi, ca foşti membri ai Mişcării Legionare, sunt întinaţi de această “Lege”, a prezentat câteva poziţii clare privind ingerenţa de nepermis a Legislativului, stimulat de Institutul “Elie Wiesel”, în domeniul Istoriei, respectiv în rescrierea Istoriei, practică totalitaristă de care ţara noastră a mai avut parte în perioada stalinist-comunistă.

Presa online a prezentat un “Apel către Iohannis din partea Doamnei Măriuca Vulcănescu: Fiţi drept! VIDEO. O lege aberantă vrea să-l condamne din nou pe Mircea Vulcănescu, “criminalul de război” care a adus României 58 de tone de aur“, cu referire la statutul primit de martirul închisorilor comuniste de la ocupanţii sovietici, statut care îl face astăzi victimă directă a acestei “Legi”.

Simboluri ale României, în ţinta demolatorilor de la “Elie Wiesel”: Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Ion Gavrilă Ogoranu

În acest sens, notăm că Mircea Vulcănescu a fost deja atacat de Institutul “Elie Wiesel”, nu mai departe de anul trecut, Alexandru Florian zbătându-se să îi dărâme statuia din Bucureşti, exact cum au făcut bolşevicii în perioada invadării României. Prin noua “Lege” se atentează la memoria lui Mircea Vulcănescu pe toate planurile, urmărindu-se neantizarea marelui filosof: străzi, licee, asociaţii neguvernamentale ce-i poartă numele vor fi obligate să-l radă. Sau cel puţin se va încerca acest abuz. Important este să se dea raspunsul legal pe măsură, conform Constituţiei României şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Alte simboluri ale României autentice sunt deja pe “lista neagră” a lui Alexandru Florian: Petre Ţuţea, Radu Gyr, Mircea Eliade, Nichifor Crainic, Părinţii Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae, Arsenie Papacioc, Justin Parvu…

Valeriu Gafencu, un Sfânt al evreilor din închisorile bolşevice

O altă ţintă a directorului Institutului “Elie Wiesel” a fost şi rămâne martirul Valeriu Gafencu, supranumit de către evreul convertit la ortodoxie Nicolae Steinhardt “Sfântul Închisorilor”, erou anticomunist care a ales să-şi sacrifice viaţa salvând un coleg de temniţă, la fel ca Mircea Vulcănescu, dar în cazul din urmă jertfa s-a dat chiar pentru un evreu, aşa cum este, parţial, Alexandru Florian: Richard Wurmbrand. În încercarea de a-i fura titlul de Cetăţean de Onoare post mortem la Târgu Ocna, locul martiriului basarabeanului Valeriu Gafencu, Alexandru Florian a mers până la a minţi în public, în plenul adunării Consiliului Local. Ca şi în cazul atacului la memoria lui Mircea Vulcănescu, instanţa a dat dreptate apărătorilor celor doi martiri ai închisorilor comuniste.

Printr-o sentinţă definitivă, actul ilegal de anulare a deciziei unanime a Consiliului Local Târgu Ocna, emis la presiunile lui Alexandru Florian de la Institutul “Elie Wiesel”, a fost desfiinţat de Curtea de Apel Bacău, Sfântul Închisorilor fiind repus în drepturi, se arată pe internet.

Documente CIA: “Banditul legionar” Ion Gavrilă Ogoranu a colaborat cu NATO şi SUA

Dar ţinta despre care nu s-a scris prea mult până acum, de o importanţă covârşitoare în raport cu reprezentarea României pe plan mondial ca ţara care a avut cea mai îndelungată rezistenţă armată anticomunistă din spaţiul sovietic, este simbolul legendar al acesteia, Ion Gavrilă Ogoranu, fost membru al Frăţiilor de Cruce, organizaţia de tineret a Mişcării Legionare. Institutul “Elie Wiesel” a atacat, în lupta sa pentru desfiinţarea simbolurilor românismului, şi memoria luptătorului Ion Gavrilă Ogoranu.

Un comunicat emis anul acesta, respectiv în mai 2015, de Institutul în cauză, condamna un eveniment dedicat rezistenţei din Munţii Făgăraş, afirmând, cu ură proletară am putea spune: “Cu acest prilej au fost omagiați Ion Gavrilă Ogoranu și Valeriu Gafencu, legionari activi (şi azi – n.n.) în timpul și după Rebeliunea din ianuarie 1941. Astfel de evenimente publice, care promovează valorile sau memoria unor persoane care au fost membri ai unei mișcări politice fasciste, reprezintă un risc pentru consolidarea unei democrații civice la care aspirăm. Memoria celor care s-au opus regimului comunist nu se confundă cu memoria membrilor unei mișcări criminale și totalitare”, se mai susţine în comunicatul institutului ce poartă numele unui impostor al Holocaustului, plagiindu-se ideologia descrisă de George Orwell în “1984”.

Fundaţia Ogoranu a emis un răspuns doct la aceast atac vituperant, rămas, însă, fără ecouri similare în mass-media. De altfel, conform “Legii” această fundaţie va fi printre primele interzise, având în vedere că poartă numele unui “bandit legionar”. Dacă nu se va da raspunsul legal pe măsură, conform Constituţiei României şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

În fapt, Mişcarea de Rezistenţă Armată a lui Ion Gavrilă Ogoranu a beneficiat de sprijinul direct al NATO şi SUA, după cum arată numeroase documente CNSAS şi se demonstrează inclusiv într-un set de documente CIA desecretizate recent, publicate parţial, în premieră, de MĂRTURISITORII. Practic, aceste grupări ale rezistenţei armate, unele formate numai din legionari, câţiva instruiţi la baze ale NATO din Anglia, Franţa şi Germania, consemnează în Istoria României prima colaborare românească cu Organizaţia Pactului Nord Atlantic.

Realitatea: Rezistenţa anticomunistă se confundă în proporţie de 75% cu Mişcarea Legionară

În plus, Academia Română – Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismul, a arătat chiar cu prilejul emiterii “Legii” în cauză, printr-o poziţie oficială remisă Parlamentului României, la cererea Comisiei Juridice – în care subliniază şi că Mişcarea Legionară nu poate fi catalogată drept “fascistă” -, următoarele: “Componenta majoră a mişcării naţionale de rezistenţă anticomuniste din România a fost legionară, realitate ilustrată prin procentul major al deţinuţilor politici din perioada 1945-1964, apreciat la circa 75%”. Ca atare, chiar aşa este: în proporţie de 75% memoria celor care s-au opus comunismul se confundă cu memoria membrilor Mişcării Legionare, care, însă, nu pot fi cu toţii condamnaţi pentru vreo imaginară culpă comună, aşa cum ar putea fi condamnaţi, în contrapartidă, comuniştii, sau cum au făcut naziştii cu evreii. Fiecare om răspunde individual pentru faptele sale, în faţa instanţelor de pe pământ.

Desfiinţarea bărbăţiei şi spiritului de sacrificiu al neamului românesc

Practic, Institutul “Elie Wiesel” îşi propune, prin “şmecheria” interzicerii “prin Lege” a elogierii rezistenţei armate din munţi – fenomen unic prin amplitudinea lui – însăşi desfiinţarea bărbăţiei neamului românesc, prezentat adeseori de propaganda neobolşevică drept “o legumă”, “mămăligă care nu explodează”, “cal troian”, etc, şi aceasta în ciuda miilor de jertfe din munţi şi închisori, victime, din nou, de data această a unei legislaţii anticonstituţionale şi, în definitiv, antiumane. Dar victime neînvinse, pentru că locul lor ceresc nu poate fi golit prin legi pământeşti.

De notat că instituţii ca IICCMER şi CNSAS, deşi prin acestă “lege” le este atacat în mare parte chiar “obiectul muncii”, au preferat să tacă chitic, fără a contesta sau avertiza oficial asupra abuzurilor pe care le poate şi le va produce interpretarea ei. Spre deosebire de Vasile Paraschiv, şi dl. Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, la rândul său angajat guvernamental, la fel ca Alexandru Florian, nu a returnat preşedintelui Steaua României, în semn de protest faţă de acest afront la adresa camarazilor săi de temniţă.

Lecţia lui Vasile Paraschiv pentru Octav Bjoza

“Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru înalta distincţie ce aţi hotărât să mi-o acordaţi astăzi, dar eu sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist, la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie şi până azi, împotriva cărora eu am luptat din 1968 şi voi continua să lupt pe cale legală şi democratică până la ultima bătaie a inimii”, a spus Vasile Paraschiv la momentul conferirii decoraţiei, la Cotroceni, pe 1 Decembrie 2008. Acesta a continuat precizând că “eu nu sunt ca un câine, căruia dacă îi dai o felie de salam el nu mai latră, tace din gură şi te lasă să intri în curtea stăpânului şi să furi totul. Eu nu vreau de la dumneavoastră, domnule preşedinte, decoraţii, bani, funcţii etc. Eu vreau dreptatea şi adevărul pentru întregul nostru popor, adică exact ceea ce aţi promis dumneavoastră poporului nostru în noiembrie 2004 şi care pe mine m-a atras ca un magnet, dar din nefericire nu v-aţi respectat promisiunea făcută, m-aţi minţit şi m-aţi indus în eroare şi pe mine şi întregul nostru popor cu promisiuni pe care nu vi le-aţi respectat niciodată”, a declarat Vasile Paraschiv, la microfon, preşedintelui Băsescu, citind dintr-un discurs. După ce mai mulţi angajaţi de la Cotroceni au încercat să-i ia microfonul, Paraschiv a menţionat că se opreşte din citit pentru că, cu toate că este un om liber, i se interzice să vorbească. Toate sunt valabile, iată, şi azi, într-un procent sporit.

“Elie Wiesel” naşte monstrul “Big Brother” al internetului din România

O componentă deloc de neglijat a acestei “Legi” este mecanismul prin care se va încerca impunerea prin forţă a “corectitudinii politice” în spaţiul online. Se va crea un organism de tip “CNA-CNCD” al online-ului, un vis demult pritocit în laboratoarele reţelei Soros din România, dar nu numai, existând deja planul teoretic de realizarea a acestui obiectiv funebru ce ţinteste controlul total al cuvântului scris, al cuvântului liber. În fapt, din câte cunoaştem, aparatul de cenzură – în premieră, probabil, în istoria internetului –  este deja pus la punct. Sub pretextul luptei anti-rasiste, anti-extremiste, anti-legionare, anti-orice, site-uri şi bloguri care nu sunt aliniate presei deja controlate vor fi cenzurate, amendate şi, în final, eliminate, în cazurile celor asumate oficial sau/şi înregistrate în România. Aceasta dacă nu se va da raspunsul legal pe măsură, conform Constituţiei României şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Ultimele Zile ale Rezistenţei Anticomuniste?

Pentru că zilele acestea se desfăşoară la Mănăstirea Sâmbăta de Sus manifestarea “Zilele Rezistenţei Anticomuniste” (poate pentru ultima oară), înfăţişăm azi, pentru a înţelege mai bine ce vrea să interzică Institutul “Elie Wiesel”, o parte din imaginile existente în Arhivele CNSAS despre Grupul Carpatin Făgărăşan şi conducătorul acestuia, “Moşu’”, aşa cum au fost prezentate la simpozionului “In memoriam Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006)“, a V-a ediţie, care a avut loc la Alba Iulia, în Sala Unirii, în luna mai a anului acesta (video Aici). O parte din fotografii sunt reproduse prin amabilitatea dlui Liviu Pleşa, consilier superior al Direcției Cercetare a CNSAS, cât şi a Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.

“Elie Wiesel”, mai tare ca Securitatea – DOCUMENT INEDIT

Dar înainte de imagini, publicăm în premieră un document din Arhiva Securităţii, datând din iunie 1977 şi pus la dispoziţie de CNSAS (format PDF), şi anume NOTE privind concluziile şi învăţămintele ce se desprind din analiza cazului CÎRTIŢA (i.e. Ion Gavrilă Ogoranu). Sugerăm urmaşului ideologului stalinist Radu Florian să schimbe antetul Securităţii cu cel al Institutului “Elie Wiesel” şi să republice NOTA cu titlul ceva mai pompos de “Raport de monitorizare a antisemitismul la legionarii periculoşi de 14 ani de ieri, azi şi mâine”. “În concluzie – conchide NOTA de 12 file scrisă la un an după capturarea, prin trădare, a lui Ion Gavrilă Ogoranu- conducerea Ministerului de Interne a apreciat că organele de securitate, trăgând concluziile şi învăţămintele necesare din cazul CÎRTIŢA, vor întreprinde în viitor măsuri de perfecţionare a întregii lor activităţi, acţionând cu fermitate sporită pentru apărarea cuceririlor revoluţionare şi a valorilor de seama create de poporul român”. “Toate acestea – mai spun tovarăşii securişti – vor trebui să asigure cunoaşterea corespunzătoare a situaţiei operative din problemă, a poziţiei şi activităţii prezente a legionarilor, descoperirii, anihilării şi lichidării (sic) a oricăror încercări din partea acestora de a desfăşura acţiuni potrivnice statului nostru”.

Se pare că, după exact 38 de ani, Institutul “Elie Wiesel” a reuşit să tragă învăţămintele necesare din eşecul Securităţii de a-l prinde pe bătrânul luptător timp de 29 de ani şi s-a gândit cum să rezolve “problema”: ştergându-i memoria definitiv. Va reuşi, oare? Ne îndoim! Ce este interzis este cu atât mai căutat.

Unde eşti tu, Nixon, Doamne?

Conform Scrisorii Deschise pe care Ana Gavrilă Ogoranu i-a adresat-o bolşevicei Monica Macovei, soţul ei a fost salvat de la execuţie de către preşedintele american Richard Nixon, aşa cum un alt preşedinte american, Ronald Reagan, a intervenit, apoi, pentru salvarea vieţii “banditului legionar” şi pe deasupra şi preot ortodox Gheorghe Calciu Dumitreasa. E clar: trebuie să vină un Nixon sau un Reagan care să mai taie din avântul proletar al comisarilor bolşevici sub acoperire, adevăratele CÂRTIŢE care rod din interior statul numit România.

Integral la MĂRTURISITORII unde puteţi viziona imaginile şi un film cu Ion Gavrilă Ogoranu

Sursa: ziaristionline.ro

Urmariti va rog si:

RMGC a scos deja din țară 142.000 de tone de minereu aurifer

RMGC a scos deja din țară o cantitate uriașă de minereu aurifer

Vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană și expert minier susține că RMGC a dus în Canada și Australia 142.000 de tone de material aurifer din Munții Apuseni • Reprezentanții companiei canadiene infirmă cifrele, însă nu neagă trimiterea minereurilor în afara granițelor • Livrarea a început cu mulți ani în urmă și a atins apogeul în timpul guvernării Boc • Autoritățile române au știut permanent de exploatarea zăcămintelor, însă totul s-a desfășurat în secret • Cele 142.000 de tone de material aurifer ar putea conține peste o tonă de aur și aproape patru tone de argint • Reprezentanții RMGC au confirmat, totodată, existența altor 46 de metale grele în Munții Apuseni

Senatorul Haralambie Vochițoiu, vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană și, totodată, inginer minier, a făcut mai multe dezvăluiri uluitoare. Acesta a declarat că, până în mandatul lui Emil Boc inclusiv, 142.000 de tone de material aurifer de la Roșia Montană au fost scoase din țară de către RMGC, sub pretextul unor analize efectuate în Australia și Canada. RMGC nu neagă, însă susține că ar fi vorba de cantități „incomparabil mai mici”, iar deputatul Florin Iordache, membru și el în comisie, l-a contrazis pe senatorul Vochițoiu, spunând că ar fi fost vorba doar de 140 de tone.

În schimb, vicepreședintele Comisiei speciale susține că aurul luat de canadieni a fost extras, sub pretextul explorării, inclusiv din filonul roman, mult mai bogat în aur și că avem de-a face, de fapt, cu o exploatare mascată. La cantitatea medie de 1,4 grame de aur la o tonă de steril, cât susțin cei de la RMGC că ar fi concentrația de aur, calculul arată că Gabriel Resources a scos până acum 200 de kilograme de aur și 600 kilograme de argint. Însă, ținând contul de declarațiile senatorului Vochițoiu, conform cărora s-a exploatat minereu steril din filonul roman, unde concentrația de aur este de 7,8-8,2 grame/tonă, RMGC a scos din țară peste o tonă de aur și aproape patru tone de argint, fără să cedeze statului român nimic.

În cursul vizitei de la Roșia Montantă, pe care parlamentarii din Comisia specială au făcut-o săptămâna trecută, o directoare de la RMGC a făcut, fără să vrea, o dezvăluire uluitoare, care, inițial, a trecut neobservată, dar a fost însă bine speculată de vicepreședintele Harlambie Vochițoiu, în principal datorită profesiei pe care acesta o are, respectiv expert minier. Directoarea a susținut că RMGC a scos din țară, pentru analize, o cantitate impresionantă de material aurifer. Pe planșele pe care reprezentanții Gold Corporation le-au arătat parlamentarilor, senatorul Vochițoiu a constatat că este vorba de 142.000 de tone de material steril, scoase din România, însă informațiile au fost până acum ținute la secret de canadieni. Grosul ar fi plecat din țară până în 2012.

VAPOR CU AUR

„Cifrele astea au fost scrise pe o planșă, care ni s-a arătat acolo. Numai că ei nu știau că au un inginer minier în față. Ne-au spus că au făcut zeci de mii de forări și atunci i-am întrebat: «Da, ați consumat mulți bani, foraje, de la suprafață până la 500 de metri, după aceea ați avut de lucru și în subteran», pentru că ei au luat și din subteran să facă probe. «Da, foarte multe, am lucrat mult, de atâția ani, vă dați seama». Zic: «Și unde ați dus probele astea?» Zice: «În Canada, în Australia». Zic: «Și cam cât așa?». «142.000 de tone. Și cu concentrație medie de 1,4 grame de aur, așa». Unde, cum, cine garantează că rezultatul probelor este ăla care ni se spune? Și atunci deja femeia săraca și-a dat seama, e o doamnă directoare, geolog (Cecilia Szentesy, n.red), care, eu sunt convins că nu are nicio treabă cu chestiunea asta, a zis: «Domne, am lucrat cu institute recunoscute internațional», dar, zice, «a fost foarte scump vaporul, vă dați seama că n-am câștigat nimic, n-a câștigat compania mare lucru». Ei au zis că au scos în baza licenței de explorare. Ei zic că astea sunt probe. Ei de-aia au și tăcut așa 17 ani. Ei mai explorau încă vreo 20 și terminau zăcământul. Eu asta nu înțelegeam, cum o companie privată bagă atâția bani într-o chestie incertă?! Să stai 17 ani să tot bagi bani, de undeva trebuia să vină. Bun, la un moment dat s-a zis că speculează pe bursă, dar cât să speculezi și pe bursă, te mai duci și în jos, și în sus. Apoi am înțeles. Cum să lași să plece sute de mii de tone de zăcământ cu aur în Canada sau Australia, fără să știi unde?”, a declarat, pentru ZIUAnews, senatorul Vochițoiu.

RMGC neagă, dar nu prea

Cătălin Hossu, persoana responsabilă de comunicare a celor de la RMGC, a susținut că cifrele prezentate de senatorul Vochițoiu nu sunt reale, însă nu a negat faptul că s-a scos material aurifer de la Roșia Montană: „Infirmăm cifrele avansate. Precizăm că mostrele de rocă necesare testelor metalurgice, trimise la un laborator în Australia, au fost incomparabil mai mici”.
Vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană a fost contrazis și de colegul său, deputatul Florin Iordache, care a susținut că este posibil ca senatorul să fi înțeles greșit, și „a greșit la câteva zerouri”, fiind vorba, de fapt, de 140-150 de tone. „Ca să ia 150.000 de tone, ar fi trebuit să ia licența de exploatare”, a adăugat acesta. Însă tot despre o exploatare, una mascată, ce-i drept, a vorbit și Haralambie Vochițoiu, care și-a argumentat dezvăluirile nu pe apartenența sa politică, ci a vorbit prin prisma profesiei sale, de inginer minier, a calității de senator și vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană: “Vă dați seama că eu când văd pe o planșă cifre de exploatare le înțeleg foarte bine, știu să le citesc și nu mă încurc la zerouri.”

Scoaterea minereurilor, cu aprobarea statului

„Absolut tot programul de cercetare geologică, desfășurat sub licența de explorare sau sub cea de exploatare, a fost desfășurat cu respectarea în totalitate a legislației și sub stricta supraveghere a autorităților române competente”, a mai spus Cătălin Hossu. Practic, scoaterea celor 142.000 de tone de material steril a fost făcută cu aprobarea statului, lucru afirmat și de senatorul Vochițoiu. Totodată, acesta a făcut referire la cele 500 de note informative ale Serviciului Român de Informații, despre care spune că este posibil să fie legate și de acest aspect. Însă rămân multe întrebări legate de tranportarea minereurilor: „Să vedem vaporul, ce număr de vapor, care cursă, să vedem documentele vamale. Până acum nu știu de ce nu a pus nimeni aceste întrebări”, ne-a declarat senatorul Vochițoiu.

48 de metale grele, la Roșia Montană

O altă dezvăluire făcută, în exclusivitate pentru ZIUAnews, de vicepreședintele Comisiei speciale este aceea că reprezentanții RMGC au confirmat existența a 48 de metale grele în Munții Apuseni. „Când am ajuns acolo, primul lucru a fost să ne arate stația de epurare a apelor. O apă ieșea din mină, deci din exploatare, și de culoarea roșie, e adevărat, dar așa îi și zice, Roșia Montană, că, dintotdeauna, culoarea e roșie. Și ne-au arătat cum vine apa aia roșie. Prelucrând-o, scoteau o apă din care a și băut în fața noastră un alt domn director un pahar de apă. Zic: «Domne, apa asta e din mină, da? Deci spală zăcământul?!». «Da, Da, din zăcământ». Zic: «Uite ce stație inteligentă aveți, foarte performantă, atâtea metale grele să scoată din apă, să poți să bei matale». «Da, domne, 48 de metale grele, vă dați seama?»”, ne-a dezvăluit senatorul. – expunere.com

Urmariti va rog si:

Cultura romaneasca e sufocata de masoni si neaveniti! Un renumit actor dezvaluie mafia masonica si ritualurile secrete din teatrele romanesti!

Cultura romaneasca e sufocata de masoni si neaveniti!

Va recomandam un interviu exploziv in care un actor renumit face dezvaluiri senzationale despre mafia masonica si despre modul in care sunt murdarite teatrele romanesti prin transformarea lor in temple satanice. Astfel spectatorii romani ajung sa fie afectati si de ambianta energetica malefica a salilor de spectacol de parca nu le-ar fi fost de ajuns faptul ca zeci de piese de teatru sunt pline de simboluri, aluzii si chiar elemente din ritualistica masonica.

Pentru prima oara se dezvaluie romanilor faptul ca in teatrele din Romania se realizeaza in mod frecvent ritualuri masonice secrete,

adevarul despre coruptia generata de traficul cu grade masonice si de sumele exorbitante pe care masonii le achita drept „taxe” (de protectie). Din informatiile pe care le detinem adevarul este chiar si mai crunt decat cel prezentat in articol. In subsolurile unor sali de teatru din Romania se realizeaza chiar si ritualuri secrete rezervate unor grupuri restranse de masoni de grad inalt in cursul carora sunt omorate ritualic fiinte vii.
Mulţi dintre voi îl cunoaşteţi de pe scena teatrelor bucureştene unde cucereşte, de fiecare dată, ropote de aplauze. Alţii îl ştiţi din emisiunile de televiziune unde mai apare uneori. Este unul din cei mai iubiţi actori români şi, deşi ţine enorm la publicul său, recunoaşte deschis că deseori l-a dezamăgit şi nu i-a fost aproape aşa cum se cuvine.
A fost membru al masoneriei române timp de 8 ani şi spune că asta i-a adus un spor de celebritate şi o grămadă de contracte extrem de avantajoase pe care altfel niciodată nu le-ar fi obţinut.
Astăzi a acceptat să discute deschis despre viaţa domniei sale şi, mai ales, despre starea actuală a culturii în România.
Redacţia Toate artele

– Pentru început am vrea să spunem cititorilor că am stabilit de comun acord să vă păstraţi anonimatul. Înţelegem că veţi face o serie de mărturisiri care v-ar putea dăuna ulterior…
– Mie mai puţin mi-ar dăuna, am ajuns la vârsta la care nu prea îmi mai pasă de imaginea mea. Dar sunt corect şi nu vreau ca acest dialog să afecteze viaţa celor din jurul meu.
– Ne-aţi spus că aţi citit cele câteva articole ale noastre în legătură cu masoneria…
– Da, v-am citit şi vă citesc.
– Pentru asta aţi decis să ne contactaţi?
– Am decis să vorbim pentru că, în ce aţi publicat, sunt o serie de lucruri omise cu sau fără intenţie. Şi este bine ca ele să fie cunoscute.
– Haideţi să vorbim deschis… Sunteţi mason?
– Am fost. Am cerut intrarea „în adormire“ cum se spune la noi, acum câteva luni.
– Când aţi intrat în masonerie?
– În vara anului 2003.
– Care a fost motivul? Eraţi celebru, aveaţi un public care vă iubeşte…
– Într-adevăr, nu eram dintre cei care se înscriu tocmai pentru a atinge o anumită popularitate. Cei mai mulţi pentru asta intră în masonerie. Eu popularitate aveam, slavă Domnului… Aveam tot ce îmi trebuia. Dar mi s-a propus şi am acceptat.
– Cine v-a propus?
– Un vechi prieten.
– Este persoană publică?
– Da, este ziarist. El mi-a fost şi „naş“ la iniţiere.
– Cum vi s-a părut masoneria? Ştiaţi câte ceva despre ea?
– Ştiam ce ştie mai toată lumea. Nu citisem mare lucru concret dar aveam prieteni şi colegi, unii cu vechime în masonerie, şi de la ei am mai aflat câte ceva. Mi s-a părut fascinantă pentru că, la început, impresia asta ţi-o dă, de ceva elegant şi princiar. Însă apoi m-a dezamăgit…
– De ce?
– Întâi de toate pentru că vedeam cum se fac iniţierile şi mai ales cum sunt făcute recrutările… Ajunsesem să fim „fraţi“ până şi cu unii patroni de măcelării…
– Nu era un criteriu după care se aleg?
– Aparent da, există un criteriu care presupune ca acela ce este iniţiat să fie o persoană respectabilă, educată, potentă financiar… Însă apoi am observat că nu tu contezi ci persoana care te recomandă.
– Cu alte cuvinte important este „naşul“.
– Exact.
– Aminteaţi de faptul că cel iniţiat în masonerie trebuie să fie „potent financiar“. Cât contează partea asta şi de ce?
– Cum să nu conteze?! Păi daţi-vă seama: cotizaţia lunară într-o lojă masonică este de 300 de euro. Cotizaţia pentru diferitele evenimente organizate este de cel puţin 100 de euro pentru o persoană. Ca să faci parte dintr-un atelier ritual iar plăteşti. „Pasajele“ costă şi ele, în funcţie de grad, între 100 de euro pentru un Grad 4 şi 3 000 de euro pentru Gradul 33. Trebuie să scoţi de undeva banii ăştia…
– Păi şi poate un actor să plătească sumele astea? Că tot auzim că se plâng că au salarii mici, că nu sunt bani…
– Cei care au salarii mici să ştiţi de la mine că tac. Nu aceia se plâng. Din păcate…
– Şi cum reuşeaţi să vă achitaţi toate taxele astea?
– La început te descurci, te mai ajută şi ei…
– „Fraţii“?
– Da, loja. Se merge pe sistemul „o mână spală pe cealaltă…“. Ţi se înlesnesc tot soiul de contracte, de spectacole, de apariţii în presă… Vin bani mulţi din chestiile astea. O parte îi păstrezi, alta o dai înapoi celor ce te-au ajutat…
– Merită?
– Pentru unii da. Gândiţi-vă că eu de pildă, timp de 8 ani, am făcut turnee, spectacole, emisiuni la televiziune şi am văzut aproape toată lumea asta doar din aşa ceva. Credeţi că reuşeam asta singur?
– Dar nu-i un soi de compromis?
– Ba sigur că este. Şi trebuie să-mi fie ruşine de asta. Şi îmi este. D-aia m-am şi retras…
– De ce?
– Pentru că nu mi se pare corect să se mai întâmple aşa ceva, să mai particip la aşa ceva. Pentru că am văzut o mulţime de instituţii care ar trebui să servească arta românească şi care astăzi servesc tot soiul de neaveniţi şi loji masonice. Nu mi se pare corect ca în teatre şi instituţii de cultură să fie întâlniri masonice. Dar sunt?
– În Bucureşti?
– În Bucureşti şi în toată ţara asta. Sunt! La Operetă, la Teatrul Mic şi la Odeon se închiriază sălile mai tot timpul pentru întâlnirile lojelor. La Muzeul Ţăranului Român, care este condus de un mason, tot la fel. Asta nu aţi spus dumneavoastră în articole şi este foarte bine să se ştie…
– Nu spune nimeni asta…
– Uite, o spun eu acum. Teatrele româneşti dau sălile nu pentru spectacole ci pentru ţinutele rituale ale masonilor de pildă. Dacă vine la Florin Călinescu sau la doamna Dorina Lazăr un student să-i ceară sala pentru o acţiune o primeşte? Nu cred. Sau, dacă o primeşte, cât trebuie să scoată din buzunar?
– Dar pentru loja masonică nu se cer bani?
– Eu nu am văzut. Poate or da de-un fursec ceva… Dar atât. Este cumplit ce se întâmplă şi nimeni nu face nimic.
– Ce se poate face?
– Păi eu, publicul, m-aş duce să întreb: băi nene, d-aia plătim noi şi stăm cu orele la coadă la bilete? D-aia a murit bietul Horia Bernea, ca să se facă în Muzeul Ţăranului Român spectacole de doi bani puse de „fraţii“ de lojă ai domnului Virgil Niţulescu? Cred că se răsuceşte în mormânt bietul Bernea… Asta ar trebui făcut, nu să mergem ca cireada la emisiunile „fraţilor“ unde spunem bancuri de doi lei şi de dăm mari artişti. Ar trebui să ne trezim şi să respectăm publicul ăsta care ne-a făcut ce suntem.
– Mulţi ar spune că dumneavoastră acum scuipaţi mâna care v-a hrănit…
– Da, poate mulţi ar spune asta şi, într-un fel, ar avea dreptate. D-asta spun că mi-e ruşine şi că îmi cer scuze faţă de spectatorii mei. Pentru asta m-am retras… – stiri-extreme.ro

Totul despre Masonerie si ritualurile lor stanice, puteti citi la rubrica: Masonerie

29 Iulie Sfântul Mucenic Calinic

Sfântul Mucenic Calinic este pomenit în calendarul creștin ortodox la data de 29 iulie. Acesta s-a născut în Cilicia (Asia Mică), într-o familie creștină.

Sfântul Mucenic Calinic din Gangra

Sfântul Calinic ajungând la vârsta bărbatului desăvârșit a văzut pe mulți care apostaziau de la credința creștină și se închinau idolilor. Pentru această cădere, Sfântul Calinic suferea mult și a ales să meargă prin orașe și sate și să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu.

A ajuns astfel și în orașul Ancira (azi Ankara), din Galatia. Aici, a fost prins și dus înaintea guvernatorului. În fața acestuia, Calinic a recunoscut că este creștin și că a venit să propovăduiască învățătura creștină. În fața unei astfel de mărturisiri, guvernatorul l-a supus unor chinuri cumplite.

După aceasta, chinuitorul a poruncit ca mucenicul să fie încălțat cu încălțăminte de fier, în care erau piroane ascuțite, și să fie dus în cetatea Gangra și acolo să fie ars în foc, fiindcă în acea cetate Sfântul Calinic întorsese mulți oameni la Hristos și voia ca aceia să-i vadă sfârșitul lui și să se teamă.

Deci sfântul, având în picioare încălțămintea cu piroane de fier, umbla ca și cum nu simțea durerea din rănirea picioarelor și cânta din psalmii lui David. Pe drum soldații care primiseră ordin să stea în spatele lui și să-l alerge au însetat foarte tare și l-au rugat să ceară de la Dumnezeul lui, Dumnezeul cel adevărat, să le dea apă.

Deoarece temperaturile erau foarte ridicate și nu exista nici o sursă de apă, Sfântul Calinic s-a rugat lui Dumnezeu și a izvorât apă dintr-o piatră, încât și-au potolit setea soldații care îl biciuiau.

Ajunși în Gangra, Sfântul Calinic a fost băgat în foc. Și-a făcut semnul crucii și rugându-se s-a culcat și și-a dat sufletul său lui Dumnezeu. După ce focul s-a stins creștinii din oraș au luat trupul mucenicului, nevătămat deloc de foc, și l-au îngropat. – activenews.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

103 ani de la nașterea lui Nicolae Steinhardt, evreul care l-a descoperit pe Hristos in Temnitele Comuniste

103 ani de la nașterea lui Nicolae Steinhardt, evreul care L-a găsit pe Hrisos în TEMNIŢĂ

103 ani de la nașterea lui Nicolae Steinhardt, evreul care L-a găsit pe Hrisos în TEMNIŢĂ

Nicolae Aurelian Steinhardt a fost un autor, critic literar, diarist, eseist, jurist, publicist și scriitor român, originar din Pantelimon, județul Ilfov, de origine evreiască, convertindu-se ulterior la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, când și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română,Jurnalul fericirii, și a fost doctor în drept constituțional.

Nicu-Aurelian Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912, într-o familie evreiască, tatăl său, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, fiind directorul fabricii de mobilă și cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul Război Mondial, fiind rănit la Mărăști și decorat cu ordinul Virtutea Militară. Nicolae Steinhardt avea să evoce portretul semeţ al tatălui, recunoscând că de la acesta a învăţat care este suprema calitate a unui om în viaţă: curajul.„Fără el, toate celelalte se diluează, pier, nu fac doi bani. Purtarea lui şi cuvintele pe care mi le-a spus în momentul plecării mele la Securitate spre a fi arestat (avea optzeci şi doi de ani) m-au însoţit (tonic) pe toată durata detenţiei şi le consider nu mai puţin vrednice de respect ori mai puţin frumoase decât faimosul «Merde!» al lui Cambourne la Waterloo. Tata: «Vezi să nu mă faci de râs, să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni». Pentru el orice om lipsit de curaj – fie acela român, evreu sau de orice altă naţionalitate – se bucura de calificativul «jidan fricos». La puţini am văzut atâta dispreţ pentru laşitate”, spunea Steinhardt

Nicolae Steinhardt avea să evoce portretul semeţ al tatălui, recunoscând că de la acesta a învăţat care este suprema calitate a unui om în viaţă: curajul. „Fără el, toate celelalte se diluează, pier, nu fac doi bani. Purtarea lui şi cuvintele pe care mi le-a spus în momentul plecării mele la Securitate spre a fi arestat (avea optzeci şi doi de ani) m-au însoţit (tonic) pe toată durata detenţiei şi le consider nu mai puţin vrednice de respect ori mai puţin frumoase decât faimosul «Merde!» al lui Cambourne la Waterloo. Tata: «Vezi să nu mă faci de râs, să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni». Pentru el orice om lipsit de curaj – fie acela român, evreu sau de orice altă naţionalitate – se bucura de calificativul «jidan fricos». La puţini am văzut atâta dispreţ pentru laşitate”, spunea SteinhardtCiteste mai mult: adev.ro/mse9md

Între anii 1919–1929 urmează cursurile școlii primare (în particular și la școala „Clementa”), și ale liceului Spiru Haret, printre colegii de aici numărându-se Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu. A urmat alături de colegii săi cursurile de religie creștină, fiind singurul elev de origine mozaică, cu preotul Georgescu-Silvestru, care, de mai multe ori, spunea clasei: „decât să văd ministru al Cultelor pe un papistaș ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă cum e”(Primejdia mărturisirii, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. Își ia bacalaureatul în 1929, după care frecventează cenaclul literar „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat.

Își ia licența în Drept și Litere la Universitatea din București în 1934, iar în 1936 își susține la București doctoratul în drept constituțional, cu lucrarea Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit, publicată în același an, iar din această perioadă datează începutul prieteniei cu Emanuel Neuman (Manole), pe care o consideră „până la botez, evenimentul cel mai de seamă” (Jurnalul fericirii, p. 121).

Nicolae Steinhardt și-a publicat primele apariții editoriale sub numele Antisthius, inspirat de numele unui personaj din Caracterele lui Jean de La Bruyère: „În genul … tinerilor” (1034), „Essai sur la conception catholique du Judaisme” (1935), „Illusion et réalités juives” (1937).

Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă şi laşă. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca şi cum menirea creştinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind ca e prin definiţie osândit la cecitate şi paraplegie. Denis de Rougemont: Să nu judecăm pe alţii, dar cand arde casa vecinului nu stau să mă rog şi să mă îmbunătăţesc; chem pompierii, alerg la cişmea. De nu, se numeşte că sunt fudul şi că nu-mi iubesc aproapele. Macaulay: este drept că nu avem voie să ne răsculăm împotriva lui Nero căci orice putere de Sus este, dar nici nu trebuie să-i sărim lui Nero în ajutor dacă se întamplă să fie atacat. (Eisenhower şi Foster Dulles în toamna lui ’56.) Una e să te răscoli, alta e să aprobi. 
Între anii 1937-1939 călătorește în Elveția, în Austria (familia sa avea ceva legături de rudenie cu cea a lui Freud), în Franța și în Anglia, întregindu-și bagajul de cunoștințe, iar în 1939 revine în țară și începe să lucreze ca redactor la Revista Fundațiilor Regale, la recomandarea lui Camil Petrescu, de unde este înlăturat (împreună cu Vladimir Streinu) în anul 1940.

Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea 

Revine în 1944 la „Revista Fundațiilor Regale” depunând o intensă activitate publicistică și critică, dar este din nou înlăturat în 1947, se pare în urma unui denunț al lui George Călinescu. În același timp, mai colaborează la Universul literar, Libertatea și Viața românească, iar după 1947 este dat afară din barou, i se refuză publicarea textelor și execută câteva slujbe mărunte, adesea necalificate. Între 1948 și 1959 suferă o nouă perioadă de privațiuni, alături de pleiada intelectualității românești interbelice.

În 1958 este arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făcea parte și Nicu Steinhardt, iar la 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat și implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică, sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”, eveniment care înlătură „orice dubiu, șovăială, teamă, lene, descumpănire” (Primejdia mărturisirii, p. 178) și grăbește luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidrașcu (coleg de lot, fost șef de cabinet al mareșalului Antonescu).

Singura şansă a creştinismului răsăritean este aceea a unui război întru cuvânt 

Episodul dă naștere cărții Jurnalul fericirii, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar, și a fost confiscat de două ori de Securitate, redactând ulterior mai multe versiuni care au fost scoase pe ascuns din țară, două dintre ele ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris, iar Monica Lovinescu o difuzează în serial la microfonul postului de radio Europa Liberă între anii 1988 și 1989.

Temându-se de noi intervenții din partea Securității, N. Steinhardt face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoș pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publică Jurnalul în 1991, iar în 1992 cartea primește premiul pentru cea mai bună carte a anului.

Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.

Nicolae Steinhardt este eliberat în august 1964, în urma grațierii generale a deținuților politici, iar îndată după eliberarea din detenție, la schitul bucureștean Dărvari, își desăvârșeste taina botezului prin mirungere și primirea sfintei împărtășanii.

După moartea tatălui său (1967) începe să-și caute o mănăstire. În 1975 vine la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, însă episcopul Partenie refuză să-i permită șederea, așa încât părintele Mina îl trimite la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca și la episcopul Iustinian Chira de la Maramureș, însă în 1976 Constantin Noica îl întâlnește, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general și invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi știa gândul de a se retrage într-o mănăstire, astfel că în 1978 Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii.

Evenimentul eliberării se apropie şi poate avea loc din clipă în clipă. În mica celulă de la Zarca, singur, îngenunchez şi fac un bilanţ. Am intrat în închisoare orb, cu vagi străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi, şi ies cu ochii deschişi. Am intrat răsfăţat, răzgâiat. Ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose. Am intrat nemulţumit. Ies cunoscând fericirea. Am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri. Ies nepăsător. Soarele şi viaţa îmi spuneau puţin. Acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică. Ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul. Ies împăcat. Cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi. 

În martie 1989 angina pectorală de care suferea se agravează și N. Steinhardt se decide să plece la București pentru a vedea un medic specialist, drumul spre Baia Mare făcându-l împreună cu Părintele Justin Hodea -starețul mănăstirii- și cu părintele Paisie Rogojan cărora le mărturisește:„Tare mă supără niște gânduri, că nu m-a iertat Dumnezeu de păcatele tinereții mele”. Iar Părintele Justin îi răspunde: „Satana care vede că nu mai te poate duce la păcat, te tulbură cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la creștinism și te-ai botezat, ți-a iertat păcatele personale și păcatul originar. Te-ai spovedit, te-ai mărturisit, ai intrat în monahism, care este iarăși un botez prin care ți-a iertat toate păcatele. Fii liniștit că aceasta este o provocare de la cel rău, care îți aduce tulburare ca să n-ai liniște nici acum”.

În aerogara din Baia Mare, înainte de îmbarcare pentru București, suferă un infarct și este dus la spitalul din Baia Mare, unde moare câteva zile mai târziu, joi, 30 martie 1989. – activenews.ro

Aveti mare grija la ce va lasati copiii sa se uite! Simbolurile satanaice din peliculele Walt Disney!

Satanismul marca Illuminati din Desenele Animate create de Disney si Prezenta Simbolurilor Sexuale

In felul acesta se distruge o societate, incepand de la cei mai mici. Crescand cu aceste spurcaciuni si non-valori impregnate adanc in subconstient, viitoriilor adulti le este mult mai usor sa accepte toate formele raului pe care elitele le pregatesc, chiar li se par lucruri absolut normale.

Astfel, homosexualitatea, depravarea in toate formele, violenta, sclavia, necredinta in Dumnezeu, satanismul promovate in aceste pelicule, care insotite de un sistem de invatamant care lucreaza pentru sistemul gandit de elite si perpetuate mai tarziu prin alte forme de manipulare media, si-au facut loc si au crescut, distrugand natiunile si formand tari hibride, tari supuse in totalitate Satanei.

Pentru a intelege mai bine unde duc astfel de actiuni, urmariti va rog cu atentie categoriile: Manipulare, Satanism Illuminati si Homosexualitate.

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: