https://www.youtube.com/watch?v=szwvjyiGBSk
Urmariti va rog si:
Iata ce aflam din articolul: De 22 de ani, pe stema României persistă o gravă greșeală
Marturisesc, sincer, cu mana pe inima, dar si cu o permanenta unda de regret, de tristete si neimpacare, ca nu m-am simtit, chiar deloc, bine si impacat, din 1990 incoace, sub acel sfant Tricolor romanesc cu gaura la mijloc! Nu m-am impacat cu trasnaia cuiva, cu acel “viciu de a vedea”, ca gazetar, ceva ce nu-i deloc la locul lui, si m-am intristat, de fiecare data, privind gaura aceea taiata in drapel, inlocuind vechea stema. Stema, asa cum a fost ea, a Romaniei, a statului roman, nu a vreunei alte straine tari! N-am inteles, repet, graba aceea de a se taia, cu atata graba si necugetare, o stema de pe steag, de pe simbolul national al Romaniei, intrebandu-ma, nedumerit: este preferabila o gaura prin care taietorii de ocazie sa priveasca neantul prin Tricolorul rosu, galben si albastru? Imi amintesc replica unui bun roman, intelectual adevarat, un istoric excelent, din acele zile: “Astia sunt in stare sa taie nu doar Tricolorul, ci si TARA! Sa faca, precum si in steagul national, o gaura mare in inima Romaniei!.” Stia omul bine la ce se refera, la ce face el trimitere! Cata dreptate avea! De ce nu, dupa gandul unora, n-ar fi chiar si o noapte in locul gaurii negre?! De taiat, au taiat! Insa, ce stema au pus in loc, din 1990 incoace, pe Tricolor? N-a fost pus nimic! Or, Tricolorul este un semn sfant, un simbol al existentei noastre romanesti. Al apartenentei la o anume civilizatie europeana. La o continuitate. Inseamna o prelungire in durata istorica! Mai altfel spus, intr-un ciclu european al duratei venind din strafunduri de istorie si vreme, pentru o continuare in viitorime.
Si ma intrebam atunci, ca si acum: oare s-a mai vazut asa ceva la vreun drapel national al Poloniei, Ungariei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Georgiei, Armeniei, chiar al Rusiei, si ele foste tari comuniste? Nu! La toate acestea gandindu-ma, mai zilele trecute, citeam in ziarul “Adevarul” (21 ianuarie 2014) un semnal de alarma cu titlul: “Romanii din Transilvania lipsesc, de 400 de ani, de pe stema!”. O referire, cu gust amar, la actuala stema a Romaniei, aprobata, de Parlament, in anul 1992. “In primele patru parti ale blazonului national sunt reprezentate – precizeaza colegul de breasla – Dorin Timonea – Tara Romaneasca, Moldova, Banatul, Dobrogea, iar in ultimul compartiment Transilvania. Transilvania, fosta provincie romaneasca, este reprezentata pe stema de catre secui, prin insemnele lor – soarele si luna -, maghiarii prin vulturul negru de stepa, respectiv sasii si germanii, prin cele sapte turnuri, reprezentand tot atatea cetati. Reprezentarea Transilvaniei pe stema tarii a fost preluata la fel cum era si in perioada interbelica, fara ca specialistii din comisia parlamentara sa realizeze o minima documentare istorica cu privire la insemnele respective”. “Stema actuala – sustine istoricul clujean, prof. univ. dr. Ioan Silviu Nistor, specialist in heraldica , indeosebi in ceea ce priveste reprezentarea Transilvaniei, este consecinta unor erori repetate, savarsite in perioade distincte, succesive, cand, in locul analizei stiintifice, lucide, a procesualitatii istorice si a constientizarii unei compuneri adecvate a stemei cu simboluri heraldice veridice, specifice romanilor, s-au acceptat simboluri straine, hibride, incompatibile cu aspiratiile nationale si politice ale romanilor”. Afirmatia apartine unuia dintre “cei mai cunoscuti specialisti in heraldica din Romania”, istoricul Ioan Silviu Nistor, autorul cartii: “Stema Romaniei. Istoria unui simbol”.
Citind cele de mai sus, m-am intors cu gandul la un alt articol, un eseu excelent scris, al prof. univ. dr. GheorgheDumitrascu, fost senator de Constanta, aparut in “Flacara lui Adrian Paunescu” (18-24 octombrie 2013), intitulat: “Despre ce e vorba?”. “E vorba, in primul rand – spune istoricul -, despre greseala de neiertat, comisa in 1992, cu prilejul elaborarii stemei de stat a Romaniei.
Problema insemnata, de vreme ce revolutionarii din decembrie 1989, mai inainte chiar de a se rafui cu portretele, operele si cu Ceausestii, in esenta lor, au tinut sa decupeze si sa arunce la gunoi stema tarii de pe drapel, lasand galbenul de la mijloc vaduvit de identitatea pe care o afisase pana atunci (S-ar putea cauta o explicatie naiva, grosolana si analfabeta, prin aceea ca golul acela ar putea juca rolul gurii de lup din drapelul dacic!) (…) Judecand la rece, stema reprezenta Romania in ceea ce este ea. Ce ati zice s-o reeditam astazi? Ar fi o pata alba in mijlocul unei pete galbene: nu mai avem nimic din ceea ce reprezenta viata si puterea unui stat, nici grane, nici sonde, nici minereuri, nici electricitate, nici fabrici si uzine. In fine, nimic! Merita, la urma urmei, o revolutie pentru a instaura, in locul realitatilor eclatante ale unei tari, socotita puternica, un gol, acela al lipsei de identitate? In acest context, abia dupa doi ani de la revolutie s-a rezolvat problema noii steme (…) Geamatul surd al milioanelor de romani din Transilvania, peste care s-a turnat placa ignorantei si dusmaniei, obligandu-i pe ei, viul, sa fie substituiti printr-o uriasa lipsa (…) Vreau sa spun ca nu acuz, in niciun caz, de rea-credinta pe cei mai multi dintre membrii comisiei speciale de elaborare a Legii Stemei. Pur si simplu, noi, romanii, raportat la revizionismul unguresc, suntem niste naivi curati, care am luat, pe de-a-ntregul (…), o parsivenie imperialist-revizionista ungureasca ce s-a comis inca sub neatenta privire a regelui Ferdinand I (…) Transilvania e reprezentata prin trei natiuni: maghiara, secuiasca si germana. Ca si cum ar fi Transilvania de pana la Unio Trium Nationum sau chiar pana la crearea Imperiului AustroUngar. Dintr-o data, 2/3 din populatia Transilvaniei – romanii -, adica de doua ori mai numerosi decat secuii, germanii si ungurii, la un loc, au fost omisi de pe stema, ca si cum ar fi fost omisi si din realitate. Ei, romanii, stapanii de fapt si de drept! (…) Stema Romaniei postcomuniste perpetueaza si intareste falsul, dand peste gura majoritatii romanesti din Transilvania, pe care o coboara la rangul de iobag si inexistenta (…) Stema de azi a Romaniei perpetueaza reprezentarea Transilvaniei fara romani (apropos, cati secui autodeclarati exista azi in Romania, pentru a revendica locul lor pe stema intr-o «provincie» in care romanii sunt de o mie de ori mai numerosi, decat secuii, iar reprezentarea lor, prin stema, lipseste?). Cum e posibil ca o neglijabila amintire a unui comunitati, numarand in jur de o mie-doua mii de oameni, sa-si revendice reprezentativitatea la nivelul general al Romaniei?
Ca niste pui de cuc! Profesorul Ioan Nistor de la Facultatea de Istorie a Universitatii din Cluj, specialist in heraldica, a sesizat ceea ce noi, «miticii» de la Bucuresti, nu ne-am prins: magaria incomensurabila inscrisa pe stema tarii noastre – Romania, in numele intereselor straine, dusmane, din afara si dinauntru. Am gresit. Trebuia sa vad (n.n. domnul Dumitrascu era, in anul 1992, senator). Ii cunoscusem pe multi dintre conducatorii UDMR, si razboiul cu dublul spion Tõkés Lászlo se declansase mai demult, pentru a fi atent la orice miscare a revizionist-imperialismului unor cercuri politice maghiare. Am dormit in cizme! De acord cu pozitia mea de azi este si Petre Turlea, mare specialist in istoria romanilor din Transilvania”.
Toate acestea sunt spusele unui remarcabil istoric, bun cunoscator, nu doar al Clujului, al Ardealului, ci al istoriei si al realitatilor Transilvaniei, asezate sub titlul pe trei coloane: “Despre cum stema de azi a Romaniei promoveaza un fals istoric care neaga existenta romanilor in Transilvania”. “Singura perioada in care romanii din Transilvania – precizeaza Dorin Timonea – au fost reprezentati pe o stema statala, a fost in vremea domniei lui Mihai Viteazul, cu simbolurile celor trei Tari Romanesti unite sub un singur sceptru: acvila Valahiei, bourul Moldovei si doi lei reprezentand Transilvania, sigiliu disparut dupa inlaturarea (uciderea) primului unificator al pamanturilor romanesti, stapanirea maghiara revenind la stema reprezinta doar «natiunile privilegiate»”.
Asadar, de 22 de ani persista o gafa nepermisa, o jignire, o sfidare “sub infati sarea simbolica pe stema a celor trei «natiuni privilegiate». Romanii transilvaneni, nefiind recunoscuti ca natiune, nu figureaza in reprezentarile heraldice. Din pacate “trecatorii mediocrii prin viata si istorie”, cu orbul gainilor, veche boala romaneasca, de-a neglija, de a trece cu vederea, tocmai ce nu-i de trecut, de a trata orice potrivnicie a neprietenilor cu acea indiferenta paguboasa, au comis si aceasta gafa. Ranile noastre, ale romanilor ardeleni, nu-i intereseaza – deloc –, de ele nu le pasa puternicilor clipei din 1990 incoace. Dupa ei – potopul! Ce mai conteaza, acolo, o stema? Oricum, pentru ei, de fapt, nu mai conteaza nimic! Sa ne mai mire, oare, ca Tricolorul romanilor, prin localitati din Harghita si Covasna este calcat in picioare, aruncat in noroiul santurilor? Ca pe sedii ale institutiilor Statului Roman sunt arborate alte drapele, cel secuiesc, cel al Ungariei, nu si Tricolorul, simbolul national al romanilor! Sa fie, cumva, vorba doar despre neglijente? Nu cumva-i vorba chiar de rea-credinta, de rea-intentie, de lipsa de elementara cultura?! Repetenti la anumite lectii de istorie sunt inca multi! Doamne, cum ajung Tricolorul si stema, simboluri nationale, pe mana unor analfabeti?
Gafa aceasta, impardonabila, in toate privintele, n-o facea, acolo, o gospodina priceputa la rantas, la ciorbe si muraturi! Ci insi cu pretentii, unii cu patalamale de “specialisti” in mana! Sunt sigur ca, citind aceste randuri, s-ar putea ca vreunul dintre autorii golului, gaurii din steag, sa racneasca, aratand spre subsemnatul, autorul acestor randuri: “Nationalistul!”. N-ar fi intaia data. Interes national? Pentru ei asa ceva nu exista! Despre ce interes national mai poate fi vorba, atata timp cat, din 1992 incoace, timp de 22 de ani, mai-marii zilei, guvernantii romani n-au putut indeparta o gafa de neiertat si sa refaca stema Romaniei! Vorbe-n vant! Manelisti, prin educatie si inclinatie, dau tribut ignorantei, cat incape, intr-o vreme a retrocedarilor, ilegale, a imobilelor din Ardeal unor urmasi de-a saptea spita ai unor grofi, a vanzarii pamantului stramo sesc, impingand Romania spre o postura ingrata, cea de colonie. Vandutii astia nu mai au nevoie de Transilvania. Ca in Statele Unite ale Europei, spunea un impleticit la minte, “nu va mai fi nevoie de Tricolor si de stema”? Asta sa inteleaga romanul?!
Da, atunci cand a fost votata stema, unii n-au stiut, altii s-au facut ca ploua! Sau au dormit. Lucrurile trebuie indreptate, din respect pentru adevar. Din respect pentru Romania intreaga. Din dragoste pentru Tricolor, Neam si Tara! In acest sens, in luna decembrie 2013, Fundatia “Alba Iulia 1918 pentru Unitatea si Integritatea Romaniei” a redactat si a trimis un memoriu autoritatilor Statului Roman, cerand modificarea stemei in privinta reprezentarii Transilvaniei, pentru “indepartarea, de urgenta, a gravei greseli.” Suntem curiosi sa aflam care va fi rezultatul!
Profesorul univ. dr. Ioan Silviu Nistor vine chiar cu propuneri concrete pentru un proiect heraldic pentru “indreptarea” erorilor, blazonul respectand, fidel, procesul istoric real, “incepand din perioada etnogenezei romanilor si pana in zilele noastre”, continand “acvila cruciata” a Tarii Romanesti, “cu un soare si cu o luna noua de aur”, “capul de bour cu steaua de aur cu cinci colturi intre coarne, cu o roza cu cinci foi la dreapta, pentru Moldova”, stema Transilvaniei sa aiba “doi lei de aur, flancand si sprijinind un arbore, care are la baza tulpinii sapte piscuri muntoase, din al carui trunchi pornesc doua ramuri care merg spre cartierele superioare ale Tarii Romanesti si Moldovei. Scutul mare, albastru, sa fie sustinut in stanga de o femeie daca, avand in mana dreapta o secera, iar in stanga stindardul de lupta dacic. In dreapta scutului sa fie un centurion roman, avand in mana stanga sabia, iar in dreapta sa ridice stindardul unei legiuni romane (a V-a Macedonica). La baza scutului si a figurilor heraldice ar urma sa existe o cununa semirotunda de lauri, in jurul careia sa se infasoare o panglica de matase tricolora, avand, ca inscris, deviza: «Honor et patria.».” Toate acestea, insa, ar trebui cunoscute, cum se exprima prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrascu, de “autoritatile supreme ale Romaniei: Parlament, Presedintie, Guvern. Puternici ai clipei: «Desteptati-va din somnul cel de moarte!»”.
de Lazăr Lădariu
Comentariu VT: Si eu sunt de parere ca pe langa indreptarea acestei erori, (nu m-as mira sa fie facuta intentionat)din Stema Romaniei, avem neaparata nevoie ca stema tarii sa stea pe steag. Stema reprezinta identitatea unei natiuni. Au stiut dupa parerea mea foarte bine chiar de la inceput, cei care au regizat asa zisa revolutie, care sunt pasii care sa duca la nenorocirea acestui neam. Iar pierderea elementelor care definesc un popor, nu-l face decat sa devina mult mai slab in fata invadatorilor.
Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.
În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamaritei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.
Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.
Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.
Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: „Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite”. Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: „Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”.
Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: „Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad”.
Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.
Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.
Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.
Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.
Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.
Tot în aceasta zi, praznuim pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat Dumnezeu catre noi, întorcând cu rusine pe necredinciosii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.
La începutul împaratiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini, cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o cucereasca cu razboi. Si spunând împaratul ca le va da dajdie, ei cereau sa puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflându-se lucrurile la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de Dumnezeu, rugând-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. Întâi a surpat într-o groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfânta, iar cetatea Constantia. Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat de acolo, si cazând jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de saracini, risipindu-le si vasele, unele într-o parte, altele într-alta. Si a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei, si a venit pedestru în cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si obraznicia lui cea mai dinainte. În acest fel cu mâna tare a pazit cetatea sa Nascatoarea de Dumnezeu.
Cu ale ei sfinte rugãciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august15.htm
CDC a eliminat rapid o pagină de pe site-ul lor, pagina in care admiteau că mai mult de 98 de milioane de americani au primit una sau mai multe doze de polio vaccin, într-un interval de 8 ani, perioada in care vaccinului a fost contaminat cu un poliomavirus care provoaca cancer numit SV40. S-a estimat că 1 din 30 de americani ar fi primit o doză contaminata cu acest virus.
V40 este o abreviere pentru virusul simian 40, un poliomavirus ce se găsește atat la maimuțe cat și la oameni. Ca și alti poliomavirusi, SV40 este un virus de ADN, care a fost dovedit a provoca tumori si cancer.
SV40 este considerat a suprima proprietățile transcriptionale ale genelor supresoare-tumorale la om, prin SV40 Mari T-antigen și SV40 Mici T-antigen. Genele mutante pot contribui la proliferarea celulară necontrolată, ceea ce duce la cancer.
Michele Carbone, asistent profesor de patologie la Universitatea Loyola din Chicago, a izolat recent fragmente ale virusului SV-40 în cancerele osoase umane si într-o formă letală de cancer pulmonar numit mezoteliom. El a descoperit SV-40 în 33% din cazurile cu cancer osos osteosarcom , în 40% din alte tipuri de cancer osos, iar în 60% in cazurile de cancer pulmonar mezoteliom, scrie Geraldo Fuentes.
Dr. Michele Carbone a recunoscut în mod deschis ca HIV / SIDA a fost răspândit de vaccinul hepatic B produs de Merck & Co la începutul anilor 1970. A fost pentru prima dată de la raspindirile inițiale care au avut loc între 1972 si 1974, ca un expert in domeniul producerii si testarii vaccinurilor a recunoscut în mod deschis ca cei responsabili pentru SIDA sunt Merck & Co.
Divulgarea acestor informatii au venit în timpul discuțiilor despre vaccinurile polio contaminate cu virusul SV40, care a provocat cancer în aproape toate specile infectate prin injectare. Multe dintre autorități au inceput acum sa recunoascae, si admit ca este posibil ca cele mai multe cazuri de cancer, sa fi aparut in urma polio vaccinurilor Salk și Sabin, și vaccinurilor hepatitice B, testate pe maimuțe și cimpanzei.
Se spunea ca mezoteliomul este un rezultat al expunerii la azbest, dar cercetările arată că 50% dintre cazurile tratate de mezoteliom, nu apar ca urmare a azbestului ci virusului SV-40 conținut în vaccinul polio. In plus, in coformitate cu cercetatorii de la Institutul de Histologie și Embriologie generală de la Universitatea din Ferrara, SV-40 a apărut si într-o varietate de alte tumori. Până la sfârșitul anului 1996, zeci de oameni de stinta au raportat găsirea SV40 într-o varietate de tipuri de cancer osos și o gamă largă de tipuri de cancer de creier, care a crescut pana la 30 la suta in ultimii 20 de ani ..
Virusul SV-40 este acum detectat în tumorile scoase de la oameni care nu au fost contaminati in urma unor vaccinari, ceea ce ce i-a determinat pe unii experti să conchidă că cei infectati datoria vaccinarii ar putea raspandii virusul SV40.
La scurt timp după descoperirea sa, SV40 a fost identificat în forma orală de polio vaccin, produs între 1955 și 1961, de catre American Home Products (dba Lederle).
Ambele, virusuri, viu oral și virusul inactiv injectabil, au fost afectate. S-a constatat ulterior că tehnica folosită pentru a inactiva virusul polio din vaccinul injectabil, prin formaldehidă nu a ucis virusul SV40.
În urmă cu doar doi ani, guvernul Statelor Unite a adăugat în cele din urmă formaldehida pe o listă de substanțe cancerigene cunoscute și a recunoscut că stirenul chimic ar putea cauza cancer. Totuși, substanța este încă găsita în aproape fiecare vaccin.
Potrivit Consiliul National de Cercetare Australian, mai puțin de 20%, dar, probabil, mai mult de 10% din populatia generala ar putea fi sensibile la formaldehidă și pot reacționa acut la orice nivel de expunere. Cel puțin pe 8 liste federale de reglementare, este cotat ca fiind unul dintre compușii cei mai periculosi pentru ecosistem și sanatatea umana (Environmental Defense Fund).
În organism, formaldehida poate cauza proteina sa se lege ireversibil de ADN. Animalele de laborator expuse la doze de formaldehidă li s-au dezvoltat mai multe tipuri de cancer ale nasului și gâtului decât de obicei.
Ce se gaseste listat pe site-ul CDC despre SV40
-SV40 Este un virus care se găsește în unele specii de maimuță.
-SV40 A fost descoperit în 1960 Curând după aceea, virusul a fost gasit in vaccinul polio.
Virusul -SV40 a fost gasit in anumite tipuri de cancer la om.
Date suplimentare
-În 1950, celulele de rinichi de la maimuța rhesus, care conțin SV40, asta dacă animalul este infectat, au fost utilizate în prepararea vaccinurilor polio.
-Nu Toate dozele de IPV au fost contaminate. S-a estimat că intre 10 si 30 de milioane de persoane au primit de fapt un vaccin care conține SV40.
-Unele Dovezile sugereaza ca primirea de vaccin contaminat cu polio SV40-poate crește riscul de cancer.
Mai mult pe: worldtruth.com.
Urmariti va rog si:
Vizionati va rog si alte imagini sugestive in categoria: Poze Sugestive.

La începutul anului 1990, Flota maritimă de transport deţinea 288 nave, cu un tonaj de 5.614,0 mii tdw., restructurată astfel :
– 188 cargouri de mărfuri generale – 1.444 mii tdw. (25,6%);
– 12 tancuri petroliere – 1.090 mii tdw. (19,5%);
– 70 mineraliere – 2.979 mii tdw. (53,2%);
– 18 nave specializate – 101 mii tdw. (1,7%).
În funcţie de anii de vechime, situaţia se prezenta astfel:
– 30 nave sub 5 ani (10,4%);
– 69 nave între 5 – 10 ani (24,1%);
– 91 nave între 10 – 15 ani (31,1%);
– 44 nave între 15 – 20 ani (15,3%);
– 54 nave peste 20 ani.
Din punct de vedere al organizării, flota maritimă de transport era administrată de două companii de navigaţie:Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (I.E.F.M.) „Navrom“ Constanţa – 275 nave (5.380,0 mii tdw.) şi Întreprinderea de Comerţ Exterior (I.C.E.) „Navlomar“ Bucureşti – 11 nave (225,0 mii tdw.). De asemenea, exista şicompania mixtă „Roliship“ – 2 nave (9.600,0 tdw.), la care 51% din acţiuni erau deţinute de I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa, iar 49% din acţiuni aparţineau companiei libiene „Lafico“, relateaza stareanatiunii.com.
Până la sfârşitul anului 1989, activitatea flotei maritime de transport a fost monopol de Stat, reprezentat prin I.C.E. „Navlomar“ Bucureşti, care prelua prin contracte de cărăuşie mărfurile aparţinând întreprinderilor de comerţ exterior.
La 1 ianuarie 1990, cu toate că flota maritimă (în special cea de petroliere şi mineraliere) era intens exploatată, I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa înregistra o datorie externă de 29 milioane dolari.
În anul 1990, în baza Decretului-lege nr. 50/ 1990, 24 de nave au fost vândute de I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa, dintre care 19 aveau expirată durata de exploatare normată.
În august 1990, conform H.G. nr. 494/ 9 mai 1990, I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa a fost divizată în trei societăţi comerciale pe acţiuni: S.C. „Petromin“ S.A. (specializată în exploatarea navelor petroliere şi mineraliere), S.C. „Navrom“ S.A. (specializată în exploatarea cargourilor de mărfuri generale) şi S.C. „Romline“ S.A. (specializată în exploatarea navelor portcontainere, ro-ro, ferry-boat şi cargouri de mărfuri generale), care şi-au împărţit navele în baza unui protocol semnat la 9 august 1990. Ulterior, cele trei companii au fost transformate în societăţi comerciale pe acţiuni, specializate în transporturi de mărfuri şi pasageri, cu nave proprii sau închiriate, exploatarea mineralierelor şi petrolierelor, activităţi de brokeraj, repararea, cumpărarea şi vânzarea de nave.
La sfârşitul anului 1993, flota maritimă românească deţinea 244 de nave, totalizând 5.303.664 tdw. (94% faţă de 1 ianuarie 1990), structurate astfel: – „Navrom“: 84 nave (691.860 tdw.) şi deţinea 51% acţiuni în cadrul societăţii mixte „Roliship“ (6 nave – 28.800 tdw.), „Romline“: 77 nave (630.968 tdw.), „Petromin“: 70 nave (3.742.546 tdw.) şi deţinea 50% acţiuni în cadrul unor societăţi mixte (6 nave – 517.954 tdw.). De asemenea, existau cinci companii cu capital privat: 13 nave (238.290 tdw.).
În perioada 1990-2001, în şantierele navale româneşti au fost construite 19 nave (702.000 tdw.), dar, fapt demn de reţinut, procesul de fabricaţie a acestora era început înainte de 1990!
În privinţa flotei fluviale româneşti, situaţia este diferită faţă de cea înregistrată de flota maritimă, neputându-se vorbi despre dispariţia acesteia.
În ceea ce priveşte Flota de Pescuit Oceanic, construită parcă în conformitate cu sloganul propagandistic „Nici o masă fără peşte oceanic!“, din aceasta nu a mai rămas nimic, cazul privatizării Companiei Române de Pescuit Oceanic (C.R.P.O.), provocând o adevărată reacţie în lanţ.
În urma unei anchete a fost descoperită o întreagă contrabandă cu nave din patrimoniul companiei. Ca şi în cazul „Petromin“, dosarul „C.R.P.O.“ ascunde, dincolo de evidentele abateri de la lege, comise de managerul societăţii şi de cumpărătorii „strategici“, acte de corupţie necercetate până la capăt. Concluziile anchetei au condus spre vârfurile F.P.S. şi chiar mai departe.
În prezent, pavilionul românesc mai este arborat doar pe petrolierul „Histria Topaz“, ex-„Bucşani“ (39.184 tdw. construit în anul 1987), cargoul „Albatros“, ex-„Dej“ (8.750 tdw., construit în anul 1977), navele tip ferry-boat „Eforie“ (12.000 tdw., construită în anul 1991) şi „Mangalia“ (12.000 tdw., construită în anul 1988), precum şi navele tip ro-ro„Sammarina A“, ex-„Păltiniş“ (3.974 tdw., construită în anul 1984) şi „Sammarina M“, ex-„Paşcani“ (4.100 tdw., construită în anul 1982).
Oficial, singurii armatori ai României sunt „Petrom“ (deţine nava „Histria Topaz“), C.F.R. „Marfă“ (deţine navele ferry-boat „Eforie“ şi „Mangalia“) şi afaceristul Stere Samara, care a deţinut navele tip ro-ro „Sammarina M“ şi „Sammarina A“, pe care le-a vândut, însă, unor firme de investiţii financiare din Panama, care nu au solicitat radierea de sub pavilion românesc. De asemenea, la aceştia se mai adaugă firma „Mihei Shipping“ a armatorului Andrian Mihei.
Aşadar, din întregul parc de nave ale flotei maritime comerciale, care reprezenta o mândrie naţională înainte de 1990, doar şase nave mai arborau drapelul tricolor, în iunie 2010, ceea ce, practic, nu mai reprezintă o flotă.
Cu umor negru, marinarii flotei româneşti au denumit-o „Bermude“, aceasta dispărând „misterios“ într-o zonă localizată într-un triunghi ale cărui vârfuri, numite Tranziţie – Corupţie – Incompetenţă, s-au aflat situate în România anilor ’90.
1. Cf. specialiştilor englezi, flota României era a 4-a din lume la acea dată; potrivit altor clasamente şi opinii, flota românească era a 9-a sau a 10-a din lume.
2. Din total, 105 unităţi navale erau scoase din exploatare pentru reparaţii sau casare, iar 47,6% ridicau probleme de retehnologizare.
Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.
Elita globală e de neoprit! Acum, Illuminati fură 13 tone de aur din Ecuador! Asta după ce, în martie 2014, a furat 33 de tone din aurul poporului ucrainean!
În martie 2014, scriam acest articol (Illuminati, prin banca lor centrală, Federal Reserve, a furat aurul Ucrainei! 33 de tone de aur, aparţinând poporului ucrainean, au luat drumul Americii, fiind pierdute pentru totdeauna!), în care arătam cum o parte din aurul Ucrainei a ajuns în Federal Reserve, banca Illuminati, fiind astfel pierdut pentru totdeauna. Credeţi că Illuminati s-a oprit doar la Ucraina? Nu. Pur şi simplu ia la rând toate ţările cu probleme politice, economice sau sociale. Iar acum a venit rândul Ecuadorului. A nu se uita că aurul e cea mai bună investiţie din lume, iar ţările care îl deţin în cantităţi suficiente au o suveranitate mult mai mare.
Acesta este un exemplu concludent pentru a arăta modul în care funcționează jocul. Într-o lume în care fiecare guvern de pe această planetă are nevoie de lichidităţi pentru a supraviețui, iar obiectivul principal al fiecărui guvern este și a fost întotdeauna supraviețuirea (păstrarea puterii arbitrare cu orice preţ), cel care furnizează lichidităţile face întotdeauna jocurile. În sistemul financiar actual, motorul principal de lichiditate la nivel mondial este de dolarul american și activele în dolari, ca urmare a statutului său de monedă de rezervă. Încă de pe timpul preşedintelui american Nixon, în 1971, crearea lichidităţilor (adică a dolarilor) nu mai are nicio restricţie, totul bazându-se pe capriciile și dorințele lui Federal Reserve, banca centrală a Illuminati. Ca şi creator principal de lichidități de care are nevoie fiecare guvern de pe pământ pentru a supraviețui, Federal Reserve este astfel cel mai puternic jucător global nu numai economic, ci şi geopolitic. Știrea de pe Bloomberg.com de unde putem afla cum Ecuadorul (o ţară destul de importantă din America centrală) îşi pune în pericol statutul de națiune suverană, prin faptul că a renunțat la rezervele sale de aur în favoarea lui Goldman Sachs pentru a obţine lichidităţi, ce nu au absolut niciun cost pentru Federal Reserve. E o afacere bună pentru Illuminati să facă rost de aur pe gratis, nu-i aşa?http://www.bloomberg.com/news/2014-06-02/ecuador-sends-gold-reserves-to-goldman-sachs-in-liquidity-hunt.html
“Ecuadorul a fost de acord să transfere mai mult de jumătate din rezervele sale de aur pentru Goldman Sachs Group Inc, timp de trei ani, pentru ca guvernul să-ţi sporească lichidităţile. Banca centrală a declarat că va trimite 466.000 uncii de aur (13 tone) către Goldman Sachs, în valoare de aproximativ 580 milioane dolari la prețurile actuale, în schimbul unor instrumente financiare de lichiditate ridicată, aşteptând să câștige un profit cuprins între 16 şi 20 de milioane de dolari, pe întreaga perioadă a acordului”.
Sursa: searchnewsglobal.
Mult succes în a vă mai recupera aurul înapoi, amigos. Întrebaţi-i pe germani. Aurul germanilor se află tot în America, iar, în urma cererilor repetate ale guvernului german de returnare al acestui aur, autorităţile de la Washington au înapoiat doar o mică parte din el. Ce şanse de recuperare ar avea o ţară mică ca Ecuadorul, dacă puternica Germanie n-a avut succes!?
Adrian Martinescu
Urmariti va rog si articolele:
Iata ce aflam din articolul: Exclusiv: DOCUMENT incendiar: ROMÂNIA trebuie să primească zeci de MILIARDE de euro

De unde provin zecile de miliarde de euro
Potrivit documentului înregistrat la Secretariatul General al Guvernului în 4 septembrie 2012, țara noastră are de recuperat datorii de zeci de miliarde de dolari. Acestea se compun din creanțele și vârfurile de sarcină provenite din schimburile comerciale și economice reglementate prin acordurile CAER, derulate până la sfârșitul anului 1989, precum și din rublele convertibile și „invalutare”, pe care România le-a făcut într-o fostă bancă de stat din fosta URSS. Precizăm că, în Convenția din 22 octombrie 1963, privind decontările multilaterale în ruble transferabile și organizarea Băncii Internaționale de Colaborare Economică se precizează, la articolul 3, că Republica Socialistă Română a avut o cotă de participare de 16 milioane de ruble în capitalul statutar al băncii. În același text de lege se arată că o rublă transferabilă are un conținut în aur pur de 0,987412 grame, ceea ce presupune aproximativ 15,7 tone de aur aferente celor 16 milioane de ruble.
În același document se vorbește și despre acordurile companiei Tarom, între 1972 și 1989, prin care Tarom are dreptul de a primi, tot cu titlu gratuit, pe o durată de 10 ani, cantități importante de kerosen și lubrifianți, dar și despre dreptul țării noastre de a primi trei milioane de tone de țiței pe an, respectiv trei miliarde de metri cubi de gaze naturale, timp de 25 de ani, în baza investițiilor și acordurilor guvernamentale semnate între 1982-1989. Totodată, se face referire și la înțelegerile, acordurile, memorandumurile și asocierile perfectate în perioada 1980-1989 între diferite societăți de stat din cadrul fostei URSS și foste societăți de stat, specializate în comerțul exterior, din România, prin care țara noastră ar trebui să primească o parte din beneficii după 10 sau 20 de ani de exploatare a investiției respective, sub formă de acțiuni, comisioane sau participații la asociații sau sub alte forme de asociere. Datorită faptului că din 1990 și până acum nicio instituție din România nu a mai urmărit derularea acestor proiecte, valorile care ar trebui să revină țării noastre sunt foarte mari.
Totodată, se face referire la acordul comercial dintre România interbelică și Germania, prin care avem de încasat de la statul german o datorie de circa 19 miliarde de euro.
Trebuie să primim 1,2 miliarde de ruble transferabile
Anterior semnării pactului de coabitare, oficialii de la Ministerul de Finanțe au susținut – în „Raportul privind creanțele României la 30 iunie 2012 provenite din activitatea de export, cooperare economică internațională și alte acțiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989″ – că țara noastră a recuperat aproape 80% din creanțele pe care le aveau celelalte țări, pe care le evaluau la circa numai 1,1 miliarde de dolari. În același document s-a vorbit și despre 1,2 miliade de ruble transferabile pe care trebuie să le primmi înapoi de la autoritățile din Cuba, care au respins însă toate „propunerile părții române privind soluționarea datoriei”.
În încercarea de a recupera aceste ruble, reprezentanții Ministerului Finanțelor au susținut că „se va ține seama și de opțiunea privind participarea directă la eventualele negocieri viitoare dintre creditorii membri ai Clubului de la Paris și Cuba”, însă tot ei au afirmat că „având în vedere condițiile politice, precum și faptul că această țară nu este membră a Fondului Monetar Internațional, Clubul de la Paris nu se poate implica direct, cu toate că în anii `90 au existat încercări de negociere cu autoritățile cubaneze, fără a se obține rezultate concrete”.
Rusia și-a recunoscut datoria!
Autoritățile de la Kremlin și-au asumat înapoierea creanțelor pe care fosta URSS le avea față de partenerii săi, în special statele ce au avut un regim socialist, punând condiția să dețină toate datoriile pe care URSS le avea de recuperat de la țările din lumea a treia.
În mai 2013, oficialii de la Kremlin au rambursat Serbiei și Slovaciei datoriile pe care le avea fosta Uniune Sovietică și care proveneau din Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Sumele au fost de ordinul a 288,8 milioane de dolari, respectiv 1,7 miliarde de dolari. Precizăm în acest caz că analiștii economici apreciază că este un lucru interesant și, totodată, încurajator și pentru România faptul că Slovacia a primit înapoi banii ce-i reveneau din fostul CAER, întrucât Slovacia este, asemeni țării noastre, membră în Uniunea Europeană, dar și membră a zonei euro.
În ceea ce privește datoria Rusiei față de România, jurnaliștii de la Kremlin au precizat că țara noastră trebuie să primească peste 200 de milioane de dolari și că autoritățile rusești au recunoscut această creanță și chiar au început negocierile cu oficialii de la noi. Într-un articol publicat în ziarul Pravda se spune că această datorie este de când muncitorii români au participat la construcția unei fabrici de exploatare și prelucrare de la Krivoi Rog, însă din cauza faptului că în prezent întreprinderea se află în Ucraina, procesul de plată a creanței este complicat, însă banii vor fi înapoiați.
Referitor la datoria pe care România o are de recuperat de la Rusia prin prisma CAER, analistul economic Radu Golban ne-a spus: „La sfârșitul războiului, modelul de clearing a fost preluat de Uniunea Sovietică, pentru că a fost modelul hegemonului: te obligă să-i furnizezi mărfuri, îți promite că îți dă în schimb ceva, ceea ce nu vezi niciodată. Este forma de legalizare a unui comerț care are la bază o idee efectiv de exploatare economică și politică. În barter-ul cu Uniunea Sovietică – România fiind țară fondatoare a modelului CAER – România a participat la banca CAER-ului care a fost un model similar cu Casa de Compensație de la Berlin. În această Casă de Compensație s-o numim, bancă CAER, care există și astăzi, care ținea evidența comerțului intra-CAER, România a avut la finele anului `89 un disponibil de câteva sute și mii de tone de petrol, de produse feroase, neferoase etc. Tot ce revenea României prin comerțul intra-CAER. Știu că, de exemplu, doar petrolul la care avea România dreptul din disponibilul de la banca CAER este undeva la 50-60 de miliarde de dolari”.
De unde ne datorează Germania 19 miliarde de euro?!
Contactat de ZIUAnews, analistul economic Radu Golban ne-a explicat cum a descoperit datoria pe care țara noastră o are de primit de la Germania, în valoare de circa 19 miliarde de euro, dar și care sunt dovezile ce stau la baza afirmațiilor lui: „În cadrul pregătirii mele pentru teza de doctorat, am consultat surse istorice de colaborare monetară. Am găsit întâmplător o uniune de clearing, despre care nu mai auzisem niciodată în vreun curs la facultate și mi-a stârnit curiozitatea. Am descoperit că România făcea parte de această uniune monetară. Am văzut că particularitatea acestei uniuni monetare germane, care a început în 1936, consta într-un sistem barter: România trebuia să trimită mărfuri către Germania, în special produse agricole, feroase, neferoase și petrol și avea în valoarea acestor produse exportate în Germania un disponibil la așa-zisa Casă de Compensație a Germaniei – centrala uniunii de clearing (…) Pentru că România exporta mai mult în Germania decât importa, datorită războiului, la Berlin a fost un disponibil mai mare în mărci al României decât al Germaniei. România a căutat de mai multe ori, începând cu `39-`40 să limiteze creșterea accelerată a acestui disponibil la Berlin, dar nu a reușit decât parțial. Germania, la un moment dat, a început să ne plătească câteva produse în aur. Asta a făcut ca disponibilul de la Berlin să crească mai încet, dar el tot a crescut. (…) Toate aceste tranzacții între Germania și România au rămas în evidența ce aparține Băncii Reglementelor Internaționale, care este Banca Centrală a Băncilor Centrale. Arhiva este publică. În arhive veți găsi că: <<În relațiile comerciale germano-române, Germania încearcă prin măsuri abuzive și agresive să reducă disponibilul României la Berlin>>. Cu toate aceste instrumente, când s-a încheiat taraba, spus așa simplist, la sfârșitul războiului, în contul României a rămas un miliard de mărci imperiale, în septembrie 1944, când a fost închisă Casa de Compenasație.
În 1947, România a semnat un tratat de pace cu aliații. În articolul 28 al Tratatului de pace cu Germania, alineatul 4, România spune în felul următor: <<România se obligă să renunțe la toate pretențiile de despăgubire împotriva Germaniei, pretenție la 8 mai 1944 – deci ziua când s-a încheiat războiul – cu excepția drepturilor dobândite din contracte și tratate anterioare datei de 1 septembrie 1939>> (…) Cum să pun o capcană, să numim așa, sau cum să scot eu din gura Guvernului german valabilitatea tratatului din `36 și cum să-i fac să admită că noi nu am renunțat la datorie prin tratatul de pace din `47 de la Paris? I-am întrebat în felul următor, printr-o interpelare parlamentară în Bundenstag, dacă România a renunțat prin tratatul din 23 martie 1939 la drepturile dobândite la care face referire tratatul de pace din `47. Am primit cel mai bun răspuns: acel tratat a fost semnat în `39, dar a fost ratificat în `40, așa că este în perioada în care România renunță la drepturile dobândite, pentru că este după data de `39 cum prevede articolul 28, alineatul 4, din tratatul de la Paris”.
Creanța Germaniei, disputată în Bundestag
Ulla Jelpke – economist, sociolog și jurnalist -, purtătoarea de cuvânt a partidului german „Stânga” (Die Linke) – este membră a Bundestag-ului chiar din 1990, practic a șase din cele șapte legislaturi din ultimii 24 de ani, cu o pauză între 2002 și 2005. În 2010, Ulla Jelpke a fost parlamentarul german care a susținut la nivelul cel mai înalt cauza economistului româno-elvețian Radu Golban, privind o posibilă uriașă datorie a Germaniei, din perioada nazistă, către statul român. Aceasta a interpelat Ministerul de Finanțe al Germaniei cu privire la posibila datorie a RFG către România. Pe 16 august 2010, Finanțele de la Berlin au răspuns printr-o adresă oficială, semnată de secretarul de stat Steffen Kampeter, negând eventualitatea acestei datorii. Pe 23 august 2010, Ulla Jelpke a notificat Parlamentul german despre demersul ei în favoarea elucidării datoriei către România, subliniind îndoielile personale privind corectitudinea răspunsului Finanțelor germane.
Potrivit Ullei Jelpke, răspunsul Finanțelor, care se referă exclusiv la perioada războiului, conține „incertitudini vădite” și tema ar necesita revizuiri obligatorii. În încheierea intervenției sale, parlamentarul german sugera că banii ar trebui plătiți României pentru recompensarea victimelor Regimului Antonescu. (A.C.)

PDL și USL au votat la fel
În 2011, când la putere era Partidul Democrat Liberal, iar Vasile Blaga era președintele Senatului, în Parlament s-a discutat despre înființarea unei comisii speciale care să analizeze datoria pe care țara noastră o are de recuperat de la Germania, în urma unei scrisori deschise redactate de Radu Golban. Membrii Biroului Permanent au supus la vot în plenul Senatului propunerea de înființare a comisiei respective, însă s-a votat împotrivă.
Anterior votului, Vasile Blaga a declarat: „Am discutat de două ori până acum în Biroul Permanent al Senatului înfiinţarea comisiei speciale privind problematica datoriei istorice a Germaniei către România. Vă fac o singură precizare: Am transmis aseară un punct de vedere pe care l-am primit, tot aseară, de la direcţia juridică a Băncii Naţionale. Vi-l citesc oricum şi dumneavoastră: <<În completarea scrisorii noastre nr. XVIII per 3600 din 16.07.2010, vă informăm că au fost identificate documente suplimentare în legătură cu problematica supusă atenţiei de către dumneavoastră, prin adresa 783 din 17 iulie 2010. Este vorba de Comisariatul pentru Societatea Civilă. Din analiza acestora nu rezultă însă existenţa unei creanţe a BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie>>. Vă spun doar o părere personală: dacă ar fi existat o marcă, cred că vechiul regim nu ezita să o recupereze”.

Comentariu VT: Acesti bani ne-ar putea ajuta enorm, dar conducatorii nostrii fiind niste starini vanduti nu-i intereseaza sa puna piciorul in prag si sa-i ceara inapoi. Dar pe liderii alesi nu-i intereseaza sa guverneze tara asa cum se cuvine, nu-i intereseaza decat lupetele politice si cum sa stoarca cat mai mult de pe asupritul popor roman, Cum sa ceara ei Germaniei datoria, cine i-ar mai sprijinii sa ajung in fruntea tarii, cine i-ar mai ajuta sa ia spagile care sa-i imbogateasca? Dar lumea e oarba si nu vede aceste lucruri, ei doar se cearta care e mai bun si mai tare dintre toti miseii astia? Daca incerci sa le semnalezi ceva. imediat esti jignit si ti se spune ba ca esti basist, ba ca esti cu ailalti, ba ca esti comunist si tot asa, pierzand de fapt esenta care este interesul national, Cu asa popor manipulat, Dumnezeu cu mila!
TULBURĂTOR: Înregistrări VIDEO cu dezastrul produs în această săptămână de ruperea barajului iazului unei mine de aur din Canada. Proiectant comun cu cel de la Roșia Montană!

Nota mea introductivă: Desi au trecut 4 ZILE de la dezastru, presa Centrală din Romania aproape ca nu a scos o vorbă despre acest eveniment catastrofal. MAI SA FIE !!! Nu s-ar fi aflat, desi sunt cu ochii pe toate evenimentele externe, sau sunt platiti SA TACA? O, cred ca stiu, au luat atat de multi bani pe publicitatea de la Roșia Montană Gold Corporation incat nu-si pot trada clientul. În schimb, ne tradeaza pe noi! Tocmai de aceea, faceti-va o Misiune de Onoare din raspandirea acestor Informatii, ca sa afle cat mai multi!
Daniel Roxin
“Cunoașteți declarațiile legate de siguranta viitorului baraj al iazului de decantare de la Roșia Montana, va fi construit din arocamente la “Cele mai înalte standarde de siguranta cunoscute”, de catre compania Imperial Iron, Canada. La Inceputul acestei săptămâni, în noaptea de 4 August, “Cele mai înalte standarde de Siguranta cunoscute” s-au dovedit Insuficiente, barajul din arocamente s-a prăbușit si cinci milioane de metri cubi de deseuri toxice s-au revărsat în Valea Hazeltine Creek si in Lacurile Quesnel sI Polley, iar dezastrul se extinde.
Proiectanții Barajului Iazului de decantare din Canada, au lucrat si pentru barajul vizat la Roșia Montană!
Priviți, mai jos, in videoclip înregistrările dezastrului si reportajele realizate de jurnaliștii de la Global News. Si nu comparați întru totul cu barajul de la Roșia Montană. Barajul de la Roșia Montană va fi mult mai inalt, Intr-o vale mult mai îngustă (implicit, cu o presiune pe Baraj mult mai mare decat versiunea din cazul Polley). Mai mult, în zona imediat expusă riscului, in avalul barajului de la Roșia Montană (localitățile Abrud, Roșia Montană – Gura Roșiei, Cărpiniș -, Câmpeni, Bistra, Lupșa, Baia de Arieș, etc) locuiesc aproximativ 20.000 de oameni, comparativ cu cele aproximativ 300 de gospodării din avalul Barajului din muntele Polley. ”
Mihai Goțiu
http://globalnews.ca/video/1491376/tailing-pond-blowout
http://globalnews.ca/video/1493337/bc-waterways-tested-after-tailings-pond-breach
Sursa: meritocratia.ro.
În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, înainte-praznuirea Adormirii Maicii Domnului.
În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Miheia (Miheea).
Acest prooroc era feciorul lui Ioram, nascut în locul ce se zice Morati, din neamul lui Efrem, si a proorocit 84 de ani, înainte de venirea lui Hristos cu 660 ani. El a mustrat pe Ahav, împaratul Samariei, pentru multele si deosebitele lui pacate, si pentru aceasta era urât de catre acela. Stiind aceasta proorocul, s-a departat si petrecea mai mult în munti. Dupa ce a murit Ahav, Proorocul Miheia a fost omorât de Ioram, feciorul lui Ahav, prin spânzurare, caci îl mustra pentru pagânatatile lui si ale parintilor lui. Si, murind, a fost îngropat în pamântul lui Morati, lânga movila lui Enachim.
Viata sfântului profet Miheea pe larg, dupa Sinaxarul Parintelui Macarie de la manastirea atonita Simonos-Petras.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Marcel, episcopul Apamiei.
Acest Sfânt Marcel a trait pe vremea împaratiei lui Teodosie cel Mare (379-395) si era din Cipru, unde i s-a încredintat dregatorie lumeasca. Prin ocârmuirea lui, a minunat pe toti cu buna cinstire, si cu amanuntimea la lucru.
Iar dupa ce a fost asezat episcop Apamiei celei din Siria, chibzuia cu dreptate si cu cuviosie. Apoi a ajuns fierbinte râvnitor al credintei celei întru Hristos, întemeind biserici spre slava lui Dumnezeu si capistile idolesti surpând. Pentru aceasta a fost prins de închinatorii la idoli, si aruncat fiind în foc, a primit cununa muceniciei.
Tot în aceasta zi, pomenirea aducerii cinstitei Cruci în palat.
În aceasta zi Cinstitul Lemn al Sfintei si de-viata-facatoarei Cruci revenea la palatul imperial, dupa doua saptamâni de pelerinaje prin capitala imperiului bizantin, Constantinopolul (cf. 1 august).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ursichie.
Acest Sfânt Mucenic Ursichie a trait pe vremea împaratului Maximian. El era din cetatea Severinului, a Iliriei celei de sus, ostas cu rânduiala, si ridicat la cinul de tribun. Fiind pârât la împaratul Maximian, acesta l-a dat spre cercetare eparhului Aristid. Din porunca acestuia, Sfântul Ursichie a fost în felurite chipuri chinuit. Iar la urma s-a dat hotarârea ca Sfântului Ursichie sa i se taie capul, de catre Valent ce-l pârâse. Acela a scos sabia si de trei ori a lovit pe Sfântul în grumaji; si asa a luat Fericitul cununa muceniciei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Luchie ostasul, care prin foc s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Simeon Trapezunteanul, care a marturisit în Constantinopol, la anul 1653 si prin sugrumare s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august14.htm