Părintele GHELASIE ŢEPEŞ – stareţul Mânăstirii „Sf. Mucenic Dimitrie” de lângă Sighişoara: Mărturii despre Sfinţenia Părintelui Arsenie Boca

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca

– Într-o Vinere din Postul mare al Paştilor, paşii şi norocul ne-au purtat către o mânăstire neobişnuit de frumoasă, aşezată în apropiere de Sighişoara, pe podişul înalt al Târnavelor: Mânăstirea „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, izvorâtorul de mir. Presimţind, parcă, sărbătoarea ce se apropia, primăvara îmbrăcase în lumină biserica, sfinţii de pe catapeteasmă şi îngerii de lângă altar, dar mai cu seamă chipul părintelui stareţ Ghelasie, care iradia atâta credinţă şi bucurie, încât vorbele lui ne-au mutat soarele primăverii în inimi, însufleţind amintirea Părintelui ARSENIE BOCA, sfântul venerat de toţi credincioşii pământului românesc.

O cioată în faţa lui Dumnezeu

– De mai bine de un deceniu, revista noastră cal­că pe urmele părintelui Arsenie Boca, încercând să-i învie şi să-i fixeze amintirea adevărată, cu ajutorul unor oameni care l-au cunoscut. Printre cei care au avut norocul să-i stea în preajmă vă număraţi şi sfinţia voastră. Sun­teţi călugăr, aşa cum a fost şi el. L-aţi putea defini, din perspec­tiva aceasta, mai apropiată de ade­vărul făpturii lui?

– Dacă ar fi să vă spun în două cuvinte cum era părintele Arsenie, aş spune „aspru de bun”. De ce era părintele aspru? Pentru că viaţa lui era aspră. Securitatea era tot timpul după el, fusese în închisoare, era prigonit, dar în ciuda acuzelor per­manente, el trebuia să fie bun. El era aspru cu duhurile necurate, cu strâmbătatea, cu păcatul, cu răuta­tea, dar cu semenii lui era bun. Şi Domnul Iisus era aspru şi bun. Cu duhurile necurate era aspru şi le pu­nea pe fugă, cu bolile era aspru şi le îndepărta, în schimb, pe om îl mân­gâia, şi toate minunile pe care le făcea erau ca să îl aducă pe om la normalitate. Dacă era paralizat, să um­ble, dacă era orb, să vadă, dacă era mut, să îl facă să vorbească. Că Dumnezeu aşa ne-a lăsat pe pământ, să umblăm, să vedem, să auzim, să ne bucurăm de toată frumuseţea lumii ăsteia, a Creaţiei Sale. Noi, oa­me­nii, suntem aşa de slabi în credinţă, însă Dumnezeu drăguţul aşa-i de milostiv şi de bun, încât ar vrea nici să nu-l laude prea tare omul. Că acuma îl laudă şi apoi mâine îl leapădă. Omu’ strigă astăzi „Osana celui dintru înălţime, bine este cuvântat cel ce vine în nu­me­le Dom­nului”, în duminica Floriilor, şi peste câteva zile, în Vinerea Mare, acelaşi om strigă: „Răstigneşte-l!”. Şi cine sunt cei care strigă? Ăla vindecat de paralizie, cel vindecat de orbire… De asta spun că şi părintele Arsenie era aspru de bun. Eu, de câte ori mă uitam la el, îl vedeam pe Dumnezeu. Unii cred că e ceva de nimic să fii slugă, dar să fii sluga lui Dumnezeu este ceva mare. Un frate la mânăstire a fost întrebat de părintele Arsenie: „Ia zi, mă, şi tu crezi că sunt aşa mare?”. „Păi, dacă toată lumea crede, cred şi eu pă­rinte, ce să fac?” „Mă, să nu confundaţi niciodată pe stăpân cu cioata!” Da, părintele se socotea o cioa­tă în faţa lui Dumnezeu.

– Cum a fost prima întâlnire cu părintele Arse­nie? Aţi simţit imediat că e un om puternic?

– Când m-am dus la părintele Arsenie prima dată eram cu fratele Modest. Eram rasofori amândoi, purtă­tori de rasă, nu eram călugăriţi. Era în timpul lui Ceau­şescu şi părintele stătea la biserica Drăgă­nescu, unde era urmărit de securitate. Din cauza asta, noi am plecat de la mânăstire, de la Sâmbăta, îmbrăcaţi în civil. Mulţi s-au mirat de mine că nu auzisem până atunci de părintele Arsenie, de slujbele lui, de sfaturi, de preziceri şi de minuni. Dar eu, în sătucul meu, încă nu auzisem de el. Aşa că atunci când am aflat, am şi pornit să îl cunosc. Când ne-am dus noi acolo, era pli­nă biserica: trei-patru sute de oameni, nu aveai loc să arunci un ac. Părin­tele şedea pe un scaun, cu faţa către altar, şi cu spatele către uşa bisericii. Când am intrat în biserică, el vorbea cu oamenii. Ne-am apropiat lângă un stâlp, cam la un metru, aşa, să auzim şi noi ce le spune. Când, deodată, pă­rintele zice: „Măi, călugăraşilor, hai­daţi la mine!”. Lume multă, pă­rintele cu spatele, de unde să ne vadă? Noi nici nu eram îmbrăcaţi în călugări, eram în civil, aşa că ne-am pus jos, acolo, în genunchi, am zis că nu-i vorba de noi. Dar părintele ne-a strigat şi a doua oară: „Călugă­raşi­lor de la mânăstire, de la Sâmbăta! Veniţi!”. A treia oară ne-a strigat pe nume: „Gherasim, Modest, haidaţi la mine!”. A­tunci ne-am dus şi ne-am pus în ge­nunchi în faţa părintelui şi tre­muram…

În biserică a venit primăvara

Şi părintele zice: „Hai­daţi, măi, că aşa mi-e dor de lo­curile alea, de la Sâmbăta! Şi de pietre, şi de bolovani, şi de lemne, de tot ce-i acolo mi-e dor!” Părin­tele fusese stareţ la Sâmbăta, dar comuniştii nu-i mai dădeau voie să meargă acolo… Şi ne-a luat pe după cap pe-amândoi, şi se plim­ba prin faţa oamenilor, pe acolo, cu noi, de drag. Apoi l-a întrebat pe fratele Modest: „Mă, tu ce eşti acolo, la Sâmbăta, găinarul mâ­năs­tirii?”. Bietul Modest a stat ca înlem­nit. Aşa era, el avea grijă de găinile gospo­dăriei. I-a mai zis pă­rintele: „Tu să te laşi condus toată viaţa de alţii, că singur nu poţi!”. Aşa a fost. Astăzi, Modest este un călu­găr bun al bisericii noastre, pentru că l-a ascultat pe părintele, să se lase condus. N-a râvnit la mai mult. Mă mai în­tâlnesc cu părintele Modest, sun­tem ca doi copii, deşi suntem deja bătrâni de-acuma. Da’ noi tot co­piii părin­telui Arsenie ne simţim. Copiii lui Dumnezeu. Şi pe urmă se uită pă­rintele şi la mine… Cum l-o măsurat pe fratele Modest, m-o măsurat şi pe mine. Şi zice: „Tu de ce nu te-ai dus la şcoală, mai depar­te?”. Eu n-am zis nimic, numa’ am gândit: E uşor să zici din gură, e mai greu să împlineşti. Poate mintea m-ar duce, da’ n-are cine să mă poarte la şcoli. Că noi eram opt copii, mama singură, tata în lagăr, după ani de război, şi stătea greutate mare pe familia noastră. Şi mă gândeam şi ziceam: „Cine să mă poarte în şcoli?” Pă­rintele se uită aşa, la mine, şi zice: „Cine să te poarte?”. Deci, ştia gândul omului! Asta nu e poveste, e ceea ce am trăit eu. Pe urmă, s-a uitat pătrunzător la mine şi-a zis: „Mă, când părintele stareţ al mânăstirii te va trimite la şcoală, să te duci, că dacă te împotri­veşti, te vei împotrivi voinţei lui Dumnezeu. Că altfel, trenul va trece şi tu vei rămâne”. Tremuram… Şi zice: „Da’ de ce tremuri aşa?” Zic: „Părinte, cum să nu tremur, dacă eu ştiu în faţa cui stau?”

Un mare trăitor

– Se vorbeşte mult despre faptul că părintele Arse­nie ştia gândul omului…

– Da, ştia gândul omului. Noi, în credinţa orto­doxă, spunem: că gândul omului îl ştie numa’ Dumne­zeu. De-asta, lumea credea că Arsenie e Dumnezeu. De asta părintele a zis să nu confundăm cioata cu stă­pânul, că el se consideră o cioată în faţa lui Dum­ne­zeu. Era un mare părinte trăitor! Arsenie avea trăire încă de când era student la Sibiu: se punea în timpul slujbei lângă un stâlp şi acolo înlemnea. Dacă se miş­ca stâlpul ăla, se mişca şi părintele. Aşa se ruga! Ve­deţi de ce primea darul lui Dumnezeu? El, când se ducea în biserică, nu se mai mişca, nici în stânga, nici în dreapta, îl pătrundea slujba în toată fiinţa lui. Aşa a primit darul său. Asta înseamnă omul trăitor. Pă­rin­tele Ieronim, care încă trăieşte (e diacon la mânăstire la Sâmbăta, are 70 de ani), l-a întrebat odată pe Părin­tele Arsenie: „Cum se face, părinte, că sfinţia ta cu­noşti omul, ştii cum îl cheamă, ştii ce necazuri are?”. Părintele s-a uitat cu drag la dânsul şi i-a zis: „Ce fac eu, toţi aţi putea face, că Dumnezeu dă darurile la toţi oamenii, nu are preferinţe. Noi, oamenii, suntem cu preferinţe. Toţi aţi putea să faceţi minuni, dacă aţi avea trăire. Dar trăirea îi foarte slabă, şi ea fiind slabă, nu ai nici darul”. Şi ca să vedeţi puterea lui, cât am mai stat atunci, în biserică, vine un tânăr la părintele şi zice: „Părinte, vreau să îmi spuneţi şi mie ceva”. „Ţie nu vreau să îţi spui nimic”, îi zice părin­tele, „tu du-te şi vezi-ţi de treaba ta”. Ăla se duce, se bagă printre oameni şi după aia iar vine, a doua oară, tot aşa: „Părinte, vă rog, cum aţi spus la toată lumea, spuneţi-mi şi mie”. „Mă, dacă ţi-am spus că ţie nu vreau să-ţi spui, du-te, mă!” Şi vine a treia oară să îl roage, şi când vine, părintele numa’ ce îi îndoaie gule­rul de la haină şi… avea microfon acolo: era un secu­rist. „Mă, n-am vrut să te arăt la nimenea, n-am vrut să te vădesc în faţa oamenilor. Da’ pentru că ai insistat de atâtea ori, am făcut lucrul ăsta, altfel nu îl fă­ceam”. Vedeţi, sfinţii nu îşi bat joc de nimeni, dar unde e obrăznicie, o dau pe faţă. Aşa şi părintele Arse­nie. O vădit până la urmă securistul în faţa oamenilor.

Chiliile şi curtea interioară

– S-a întâmplat să vedeţi puterea părintelui Arsenie şi în alte împrejurări?

– Am văzut odată o femeie venită la el de la ţară. Cu necazuri, cu greutăţi. Venise cu desagii cu pită, slă­nină, ardei, roşii, na, cu ce i-a dat Dumnezeu în ogra­dă. Îi zice părintele: „Tu, Ioană, tu, pune dăsagii jos”. I-o spus pe nume, dar femeia nu şi-a dat seama. Abia ajunsese, şi se tot văieta: „Vai, ce m-am ostenit!”. Curgea apa pe ea, de la drum şi oboseală. Şi spune către părintele: „Nici nu mai ştiu de ce-am vinit, of”. Şi părintele zice: „Hai, hodineşte oleacă, pune-te aici, jos, să îţi tragi sufletul, că îţi spui eu de ce ai venit”. Şi începe şi vorbeşte cu femeia. Şi cum se uita ea la el şi îl asculta, numa’ o auzeai: „Vai, da’ ghini zici!”. Mai stătea şi iar îl asculta şi zicea: „Da’ parcă mă cunoşti, părinte, de undeva!”. „Te cunosc mai bine decât te cunoşti tu.” Şi i-o spus cine e, de unde îi, ce o doare, de ce-o venit, i-o spus ce să facă şi s-a închi­nat femeia frumos, i-a sărutat mâna şi s-o dus acasă să facă ce i-o spus părintele. De-aia părintele vorbea atâta de deschis cu oamenii simpli, că ei nu veneau doar să îl vadă, veneau să îi asculte povaţa şi mergeau acasă să o împlinească.

Apa vie

– Martorii vieţii părintelui Arsenie Boca poves­tesc că făcea, încă înainte de moarte, minuni. S-a scris mult despre ele. Aveţi cunoştinţă des­pre o astfel de în­tâm­plare deosebită?

– E adevărat că făcea mari şi multe minuni părintele. Am avut bucuria să stau de vorbă sau să spo­ve­desc oameni care au fost martori la mi­nunile sale. Una din minuni a făcut-o la Sâmbăta. Un izvor. Părintele îşi săpase o chilie într-o stâncă şi nu era apă acolo, sus. Părintele a­dusese mun­citori să lucreze acolo şi, ca să-şi stin­gă setea, trebuiau să co­boare să aducă apă din vale, din râpă. Într-o zi, părintele s-a uitat la ei şi a zis: „Aşa-i că vi-i greu? Hai, să-l rugăm pe Dum­ne­zeu să ne deie apă aici, sus, în mun­te”. S-a pus părintele în ge­nunchi, şi cu el toată lumea, toţi de acolo s-or pus în ge­nunchi. Pă­rin­tele s-o rugat, o luat un lemn de jos şi o făcut o cruce pe stân­că. De-acolo a ţâşnit apa cât mâna! Şi izvorul e nesecat şi în ziua de azi. Ca Moise în pus­tie a dat Arsenie apă oamenilor! Asta mi-au povestit chiar cei care or lucrat acolo, muncitorii, cio­plitorii de-acolo. Veneau la mâ­năs­tire, la Sâm­băta, unde ajun­sesem şi eu călugăr şi se spo­vedeau. Cum îi as­cultam! Mi-era mai mare dragul să îi spovedesc! „Mai spune omu­le, mai spune de părintele”, mă rugam de ei.
O altă mărturie am avut chiar de la colonelul care l-a arestat! O venit acolo, la mânăstire. „Pă­rin­te, mă cu­noşti?”, m-a întrebat. „Nu te cu­nosc!” Zice: „Eu îs co­lonelul care l-a arestat pe părin­tele Arsenie”. „Hai, încoace, că ai să-mi spui multe”, i-am zis. Şi mi-o spus. Era un om credincios, de nu vă puteţi închipui! Mi-a zis că nu ştiu ce general a dat ordin să îl aresteze pe părin­tele Arsenie, că aduna prea multă lume. Când l-au arestat, au fost trei: el şi încă doi, tot din securitate. L-au luat pe părintele şi l-au dus la arestul din Braşov, într-un beci. Au folosit trei lacăte, fiecare dintre ei păs­trând câte o cheie, până a doua zi, când trebuia transferat de la securitate la închisoare. Numai că a doua zi, când au venit să îl ia, toţi trei au înmărmurit: celula era goală. Colonelul a intrat în panică, pentru că era respon­sabilitatea lui şi nu îşi putea explica ce s-a întâmplat. S-au urcat în maşină şi au plecat înapoi, la mânăstire, la Sâmbăta. Când au intrat în biserică, părintele Arsenie era în altar şi tocmai fă­cea Li­turghia. După ce s-a ter­minat sluj­ba, părin­tele s-a dus de bună­voie la secu­rişti şi le-a zis: „Mă întorceam şi singur, nu trebuia să veniţi după mine, dar a trebuit să ţin slujba, că nu avea cine altci­ne­va”. Colonelul mi-a mărtu­risit că după ce l-a ares­tat pe Ar­se­nie şi-a şi dat demisia din securi­tate şi a de­venit om al bise­ricii, om al crucii.

Slujba Învierii

– Vă amintiţi ulti­ma Dumneavoastră în­­tâl­nire cu părin­tele Ar­­senie?

– Ultima întâlnire cu părintele a fost la mânăstire la Sâm­bă­ta, când a venit la în­mor­­mântarea Mitropoli­tu­lui Mladin. Era acolo, în mulţime, dar din păcate, eu nu l-am recunoscut. Eu mă aflam în grupul de studenţi care cântau în cor şi eram atent să fa­cem slujba frumoasă. Şi numa’ ce vine un moşne­guţ aşa, slăbuţ, cu oche­lari, se închină la Înaltul, la Mladin, şi se pune lângă mine, în cor, între studenţi. Şi mă tot întreba: „Da’ ăla cine e?”. „Episcopul saşilor”, zic. „Da’ ăla cine e?” „Epis­copul ungurilor”, zic. „Da’ ăla cine e?” Zic, „Nestor al Craiovei”. Bătrânelul se miră: „Ce-o îmbătrânit, mă!”. Cam aşa toată slujba. Mi-era şi ciudă pe el: „Cine-o hi şi moşul ăsta”, îmi ziceam, „de mă tul­bură în mijlocul slujbei şi nu pot să fiu atent?” Da’ nu era ciudă pătimaşă, că eu mă străduiam numa’ să fie slujba cât mai frumoa­să. Că până la urmă aşa a şi fost. La sfârşitul ei, numa’ ce se răspândeşte vorba că părintele Arsenie a fost la slujbă. Şi toată lumea dă, deodată, năvală pe mine, să le spui… ce-am vorbit eu cu părintele Arsenie Boca! Lumea l-a cunos­cut, şi eu nu. Era aşa de schimbat faţă de cum îl vă­zusem la Drăgănescu… Un om bătrân.

– Părinte stareţ, se apropie Sfintele Paşti. Nu putem pleca din biserica asta aşa de frumoasă, fără un îndemn pentru noi şi pentru cititorii revistei noastre: ce să facem, cum să trăim ca să merităm În­vierea care se apropie?

– Să nu vedem niciodată crucea fără Domnul Hris­tos pe ea. Să zicem aşa: Crucii Tale ne închinăm, Hris­toase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim. De ce ne închinăm Crucii Lui? Pentru că e El pe ea. În momentul în care s-a răstignit de bunăvoie pe ea, i-a dat crucii putere să facă minuni. Semn mare de biruinţă. O biruit păcatul, pe diavol şi iadul, şi de-aia, când îţi faci cruce, diavolul piere. Apoi, când te în­sem­­­nezi tu cu semnul crucii, fă-te bun, crucea te în­deam­nă să fii bun, să te răstigneşti. Asta ne spune Iisus, să te pui pe cruce, de bunăvoie, cu El.

Obştea mânăstirii

Crucea ta să devie crucea Lui şi atunci alungă diavolul. Părin­tele Arsenie ne spunea: „Să aveţi mintea lui Hris­tos!”. Şi eu mă tot gândeam: „Mă, cum să ai mintea lui Hristos?!”. Păi, ca să ai mintea lui Hristos, trebuie să ai trăirea Lui! Şi pentru asta trebuie să înduri Golgota, să te scuipe, să te lovească şi tu să îi priveşti şi să spui: „Părinte, iartă pe ei, că nu ştiu ce fac”. Fă­când aşa, Hristos e în tine. Pe tine te pot birui, da’ pe Hristos, care intră în tine, nu îl mai poate birui ni­meni. Aşa îi vom merita Învierea şi bucuria Sfin­telor Paşti.

formula-as.ro

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Cum se discrediteaza singuri parintele Anitulesei si discipolul sau cand incerca sa-l denigreze pe Sfantul Parinte Arsenie Boca

Se tot vorbeste ca s-a format o secta care il idolatrizeaza pe Parintele Arsenie Boca, cand de fapt acesti oameni sunt doar crestini adevarati, care au fost atinsi de harul parintelui Arsenie, oameni care stiu ca parintele este ascultat de Hristos cand mijloceste pentru ei. Aceasta „secta” este formata doar din crestini ortodosci care fac parte din turma lui Hristos si care au inteles cuvantul Domnului care zice despre slujitorii Lui „Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”. Luca 10:16 Deci, luati seama si bagati bine la cap aceste cuvinte cei care il denigrati incontinu pe Parintele Arsenie, caci in ziua judecatii va fi vai si amar de cei care l-au dispertuit pe Domnul.

Secta in schimb se poate numi cea care il urmeaza pe parintele Anitulesei, un parinte care s-a facut remarcat cel mai mult prin incercarea sa disperata de denigrare cu orice ocazie a parinteleui Arsenie Boca.

Nu am vrut sa mai scriu pe acest subiect, dar unul dintre fratii care imi citesc blogul( artion, comentariu postat la articolul Despre campania furibunda de denigrare a Sfantului Parinte Arsenie Boca) a remarcat foarte bine un aspect din inregistrarea cu parintele Anitulesei si a discipolul sau(inregistrarea in care il ponegreste pe parintele Arsenie Boca), referitor la o marturie a unui crestin ortodox despre parintele Arsenie Boca, marturie pe care cei doi o iau in deradere si foarte viclean se fac ca nu stiu cine este acest om care vorbeste despre parintele Arsenie Boca.

Cand acest om este foarte cunoscutul Dan Lucinescu, fost detinut politic in centrele de tortura de la Pitesti, Gherla, Aiud si Jilava, un foarte mare crestin ortodox, un om de o tinuta si o moralitate aparte.

Dan Lucinescu a fost inchis mai intai in penitenciarul din Targu Neamt, iar mai apoi in cele din Iasi si Suceava; cata vreme a fost inchis in Suceava, el a fost coleg de celula cu parintele Iustin Parvu. Fiind scos din inchisoarea suceveana, el va fi adus la inchisoarea Jilava, iar mai apoi la cea din Pitesti, unde avea loc pe atunci renumita „reeducare”. Dupa crunta „reeducare” din Pitesti, studentul isi va continua pelerinajul de martir, prin inchisorile din Gherla si Aiud.” extract din crestinortodox.ro

Nu vroiam sa postez acest clip denigrator, dar e sugestiv in ceea ce urmeaza. Va rog ascultati doar de la minutul 26:53 si doar partea referitoare la Dan Lucinescu, restul ignorati total pentru ca sunt doar minciuni crase ale unor oameni rau intentionati care au ca scop stoparea canonizarii parintelui Arsenie Boca.

https://www.youtube.com/watch?v=odENASpdsLg&feature=youtu.be&t=26m53s

Si acum urmatiti va rog in detaliu cine este Dan Lucinescu:

Lupta si jertfa lui Dan Lucinescu

Dan Lucinescu si Parintele Justin Parvu la Manastirea Petru Voda

Parintele Paulin de Manastirea Petru Voda si Dan Lucinescu

Despre Parintele Arsenie Boca – Dan Lucinescu – fost detinut politic

Deci parinte Anitulesei, mai documentati-va cand faceti anumite remarci despre unii si despre altii, daca chiar nu stiati cine este acest Dan. Si nu va dau eu sfaturi ca nu imi permit, aveti de doua ori poate varsta mea si mai sunteti si preot, dar nu cred ca e onest si cinstit sa denigrati un om care nu se mai poate apara si sa umblati cu barfe, ca astea sunt barfe. Din cate stiu eu barfele sunt pacate si nu e un exemplu bun pentru credinciosi.

Sa vedem ce ne spun parintii si evanghelia despre barfe: 

„Sa fugim de bârfire, dragii mei! Nici o greseala nu-i mai mare ca ea – si nici mai usor de savârsit.” – cugetari ortodoxe, cuvinte de folos

„Cine-si pazeste limba sa, are mare liniste sufleteasca. Limba [ca si celelalte lucruri] este facuta de Dumnezeu sa vorbeasca numai cele bune si cele spre slavoslovia [preamarirea] lui Dumnezeu si cele de trebuinta. Ca nu ne-a facut Dumnezeu sa fim muti. Te-a intrebat cineva, ti-a cerut un lucru, ti-a cerut un sfat, trebuie sa vorbesti cu sotia, cu copii, (…) insa cand vin cele rele opreste-te.
Omul drept totdeauna vorbeste si totdeauna tace: vorbeste numai cele spre zidire si spre intemeiere, dar tace dinspre cele rele.
Daca si pacatele cu gandul sunt mari, apoi cu limba sunt mai mari.
Sfantul Isaac Sirianul: „limba omului drept este scaunul Imparatului Hristos, iar limba celui rau este caruta dracilor.”
In Evanghelie scrie: „din prisosinta inimii graieste gura. Omul cel bun din comoara inimii sale scoate cele bune, si omul cel rau,iarasi din comoara cea rea, scoate cele rele… si cele rele se manifesta intai prin gand si al doi-lea prin cuvant. – ( „Ne vorbeste Parintele Cleopa”, vol 14).

Deci cand faceti aceste fapte, parca vi se sterg toate lucrurile bune, pentru ca aveti multe si dintre acestea parinte Anitulesei, de aici si confuzia multora cand vine vorba de Parintele Arsenie Boca.

O alta marturisire despre sfintenia parintelui Arsenie Boca vine din partea altei persoane care a fost detinut politic si la fel cu o inalta conduita morala, este vorba despre Doamna Apastazia Otel Petrescu:

Doamna Apastazia Otel Petrescu: O intalnire binecuvantata cu parintele Arsenie Boca

Doamna Apastazia Otel Petrescu despre parintele Arsenie Boca

Iar in documentarul de mai jos, pe langa marturiile despre sfintenia parintelui Arsenie Boca facute de Doamna Apastazia, sunt marturii care dovedesc sfintenia parintelui venite si de la alti preoti si credinciosi,

Arsenie Boca omul lui Dumnezeu.

https://www.youtube.com/watch?v=hBxAqF-abrg

Si tineti minte, aceste inregistrari sunt video, nu numai audio, iar aceste persoane sunt inca in viata si pot confirma oricand aceste marturii, spre deosebire de facatura aia cu parintele Arsenie Papacioc.

Oare toti acesti marturisitori onesti, la care li se adauga miile de pelerini care merg zilnic la mormant la Parintele Arsenie Boca sunt toti in inselare si numai preotul Anitulesei cu adeptii lui au dreptate?

Ganditi cu mintea oameni buni care va indoiti, daca nu puteti cu inima.

Iar cu acest articol am terminat orice subiect pe tema Sfintenia Parintelui Arsenie Boca. Cei care se roaga deschis si cu multa credinta parintelui Arsenie Boca e imposibil sa nu primeasca si ei binecuvantarea parintelui si sa simta harul sfantului peste ei.

Doamne ajuta si Domnul sa ne lumineze pe noi toti!

Urmariti va rog si:

Despre campania furibunda de denigrare a Sfantului Parinte Arsenie Boca

Iar o multime de alte marturii care dovedesc sfintenia parintelui Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Despre campania furibunda de denigrare a Sfantului Parinte Arsenie Boca

Dupa cum am observat in ultima vreme se duce o campanie furibunda impotriva parintelui Arsenie Boca, lucru care m-a facut sa nu mai ignor aceste atacuri mizerabile.

Din pacate, inca odata mi se confirma motivele pentru care Romania a ajuns in aceasta situatie dipserata in care se gaseste si de ce poporul roman este atat de dezbinat. Aceste motive sunt lesne de obeservat daca te detasezi un pic si incerci sa privesti din exetrior. Astfel iti poti da limpede seama ca romanii in general, cu durere mare in suflet trebuie sa o spun, pentru ca imi iubesc enorm neamul si tara, sunt oameni care nu stau sa judece, oameni care se aprind foarte repede, se lasa foarte usor manipulati, sunt lipsiti de patriotism, sunt tradatori si deasupra la toate aceste defecte se mai adauga unul care este cel mai vizibil si cel mai grav si anume rautatea. Suntem de o rautate incredibila, cum nu ne convine ceva in secunda doi incepem sa jignim, sa ii barfim chiar si pe cei mai apropiati ai nostri, sa aruncam cu noroi foarte usor in toata lumea, sa desconsideram si sa ne denigram valorile nationale si am ajuns pana acolo incat sa ne denigram si proprii sfinti. Foarte sugestiv o spunea Petre Tutea, caracterizandu-i pe romani : „Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti!

Iar cel mai denigrat in ultima vreme este Parintele Arsenie Boca. 

Un om cu o viata exemplara, un om care si-a jertfit intreaga viata pentru semeni si pentru renasterea ortodoxiei in inima Ardelului, Ardeal care a suferit cel mai mult dintre cele trei tari romane din punct de vedere spiritual, un om care a fost persecutat continu de comunisti cat a trait, un om care si-a dus crucea cu demnitate, curaj, suferind in tacere toate asupririle si chinurile la care a fost supus. Iar la toate aceste nedreptati la care a fost supus parintele, a raspuns mereu cu bunatate, cu caldura, emanand lumina si har in orice conditii, indiferent cat de aspre ar fi fost.

Este un om care ne-a invatat mereu ce inseamna iubirea adevarata pentru Dumnezeu si pentru semeni, ne-a aratat mereu calea cum se poate ajunge la Dumnezeu, dezghetand inimi ale multor atei si oameni rataciti prin diferite secte, intorcandu-i la dreapta credinta ortodoxa.

Sa vedem ce spunea si parintele Dumitru Stăniloae despre parintele Arsenie Boca intr-o caracterizare facuta lui si vesnicului capitan Corneliu Zelea Codreanu:

Corneliu Codreanu era şi el o figură foarte interesantă; şi atrăgea ca şi Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic aşa; acelaşi spirit hotărât şi sigur; alegea o cale şi gata; mergea pe ea. Impresionau amândoi prin forma lor hotărâtă de a fi. Era un dar al lor. Cred că e o oarecare asemănare între ei, parcă erau o piatră, o stâncă.”

Parintele Arsenie Boca nu a facut parte din Sfanta Miscare Legionara, dar cu toate aceste a fost hartuit incontinu ca ar fi avut legatura cu membrii lor. Si da, este adevarat, a avut legatura si bine a facut, dar legatura lui a fost una de prietenie adevarata, de salvare a multora dintre ei, fie salvare sufleteasca aratandu-le adevaratele lor meniri pe acest pamant si ajutandu-i la mantuirea lor sau fie protejandu-i efectiv in fata prigonitorilor comunisti.

Sa vedem ce spunea si Mircea Puşcaşu, fost deţinut politic si legionar despre parerea parintelui Arsenie Boca vis-a-vis de Capitan si Miscarea Legionara, ei doi imaprtind o vreme o celula din inchisorile comuniste:

„Într-o zi se întâmplă să rămânem amândoi în cameră. Părintele Arsenie atunci îmi spune: „Dacă ar fi trăit Căpitanul ce lucruri frumoase am fi făcut noi…”. Altădată îmi spune: „Să ştii că Legiunea nu va învinge până nu se va completa numărul de legionari în cer”. Asta ar însemna să moară toate generaţiile din 1927 până în 2000. Ar trebui să treacă 60-80 de ani. Ar însemna să nu mai trăiască nici un legionar din zilele noastre. „Dumnezeu va avea grijă să rămână şi sămânţă pe pământ”, îmi răspunde părintele Arsenie.” si a avut dreptate.

Am facut aceste precizari legate de activitatea parintelui pentru a arata respectul deosebit pe care il avea fata de Capitan si membrii legionari cat si respectul pe care il purtau acesti oameni deosebiti ai neamului romanesc.

Iar despre sfintenia parintelui Arsenie Boca sunt o multime de marturii, oamenii care l-au cunoscut cu adevarat si pe care i-a ajutat ii poarta un respect imens si in inima lor stiu cu totii ca a fost si este un mare sfant pe care l-a dat tara noastra.

Din nefecricire aceasta sfintenie a sa, dovedita fie prin viata plina de smerenie dusa, fie prin profetiile care s-au intamplat intocmai cum le-a prorocit, sau fie prin minunile foarte multe pe care le-a facut, minuni facute doar spre ajutarea semenilor, in zilele noastre este folosita de multi dintre semeni pentru a-l acuza ca ar fi fost venita de la cel rau, si ca le facea ca sa se mareasca pe sine. Parca ii vad pe fariseii din vremea Domnului si Mantutorului nostru Iisus Hristos cum exact aceleasi fel de acuze ii aduceau. Dar la aceste acuze Hristos le raspundea foarte clar:

Si carturarii, care se pogorasera din Ierusalim, ziceau: „Este stapanit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.” Iisus i-a chemat la El, si le-a zis, in pilde: „Cum poate Satana sa scoata afara pe Satana? Daca o imparatie este dezbinata impotriva ei insasi, imparatia aceea nu poate dainui. Si daca o casa este dezbinata impotriva ei insasi, casa aceea nu poate dainui.” (Marcu 3:22-25)

Acest raspuns fiind valabil si pentru acuzatorii din ziua de azi. Dar se pare ca foarte multi degeaba au citit sfanta scriptura ca nu au invatat nimic si continua sa mearga pe aceasi linie prigonitoare pornita de fariseii si saducheii vremii.

O alta mare „vina” a parintelui Arsenie Boca este ca foarte multa lume il iubeste, il respecta si ii viziteaza mormantul, spunand ca cei care faca aceste lucruri il idolatrizeaza si il ridica la rang mai inalt decat pe Dumnezeu. O aberatie si o minciuna mai mare nici ca se putea debita.

In primul rand parintele nu s-a inaltat pe sine niciodata, mereu a invatat oamenii si a indreptat oamenii doar catre Hristos, iar in al doilea rand toti care merg la parinte la mormant ii cer ajutorul, stiind ca el ii poate ajuta prin mijlocirile pe care le face catre Hristos, la fel cum fac toti sfintii lui Dumnezeu. Nu exista nici o idolatriazare. Cum se strang mii de oamni la parintele Paisie Aghioritul si ii cer ajutorul, la fel se strang si la parintele Arsenie Boca.

Iar cea mai mare acuzatie care i se aduce este ca l-a pictat pe Francisc de Assis cu aureola, nimeni nu stie de ce a facut-o, iar parintele din pacate nu mai este de mult printre noi ca sa ne poata raspuna, cu siguranta ar fi avut o explicatie si totul s-ar fi lamurit.  Se poate sa fie si o gresala a lui, dar care sfant nu a avut pacate si nu a gresit pe parcursul vietii? Dar asta nu-i poate strege intreaga viata inchinata Mantuitorului Iisus Hristos, lucru care a dus de altfel la dobandirea harurile duhovnicesti inalte cu care a fost inzestrat.

Mai este acuzat din acest motiv ca ar fi fost ecumenist si prieten al catolicilor cand parerea lui era foarte clara:  „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!

Iar cele mai recente acuzatii vin pe marginea unor inregistari in care parintele Arsenie Papacioc l-ar fi vorbit de rau pe parintele Arsenie Boca. Din informatiile pe care le am, tin sa va precizez ca aceste inregistrari sunt niste facaturi mizerabile, facute special dupa moartea parintelui Arsenie Papacioc, special pentru a nu mai putea sa confirme autenticitatea inregistrarii. Se folosesc astfel de parinte stiind ca este foarte respectat de credinciosii ortodocsi si considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai Romaniei, cu o mare credibiliate, in incercarea disperata de a stopa canonizarea parintelui Arsenie Boca. Si chiar daca aceasta inregistare ar fi fost reala, dar va asigur 100% ca nu este, nu inseamna ca parintele Arsenie Papacioc ar avea dreptate cand spune aceste lucruri, poate si el gresi si nu el e cel care da verdictul final vis-a-vis de sfintenia parintelui Arsenie Boca.

Cum va precizam mai sus, aceasta inregistrare la fel ca toate acuzele nefondate care i se aduc, fac parte dintr-o campanie intentionata de a stopa prin toate mijloacele recunoastrea oficiala de Sfant a parintelui Arsenie Boca. Iar cei din spatele acestei miscari, fie mireni, fie preoti au cu totii radacini iudaice. Il arde pe satana stiind ca un nou Sfant Parinte ar intra in calendarul ortodox si atunci lucreaza intens prin acesti slujitori credinciosi lui.

Din pacate sunt foarte multi si dintre credinciosi crestini care s-au lasat prostiti de aceste minciuni si manipulari crase, sadind in inima lor indoiala si chiar devenind unii dintre sustinatorii acestor teorii murdare si continuand chiar ei sa caute pete in viata parintelui Arsenie Boca.

In loc sa vedem si sa scoatem la lumina toate lucrurile extarordinare pe care parintele le-a facut si ni le-a lasat si care sunt atat de multe, noi cautam cu lupa cine stie ce greseli ale parintelui, iar daca nu le gasim atunci trebuie sa le inventam. Pai noi nu am facut nici 0,1% din binele facut de parinte, dar aruncam cu norori in el cu lopata si folosim niste injurii pe care nici celui mai mare dusman nu i le-ai adresa, daca ne laudam ca traim in duhul ortodoxiei! Noi ce comentam, nu suntem demni nici praful de pe talpa parintelui sa il curatam!

Dar, ce repede vedem paiul din ochii altora, dar nu vedem barna din ochii nostri!

Din fericire insa sunt si foarte multi care odata cu acesata campanie mizerabila i-a facut sa il iubeasca si mai mult pe parinte, iar pe multi dintre cei care nu stiau prea multe despre parintele Arsenie, au inceput sa-i studieze lucrarea si in felul acesta au descoperit sfintenia parintelui si totodata au inceput sa indrageasca ortodoxia.

Acesti farisei ai vremurilor noastre nu au inteles nici acum, ca daca lucrarea vine de la Dumnezeu nu va putea fi stopata niciodata de om.

Dar, „fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor „(Matei 5, 10).

Iar daca intr-o zi acest neam romanesc se va risipi din nou, vom sti de ce.

In speranta ca m-am facut cat mai bine inteles, inchei cu ultimul mesaj lasat romanilor de Sfantul Parinte Justin Parvu: UNITATE!

O multime de marturii care dovedesc sfintenia parintelui Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Pilda ceşcuţei de ceai povestită de Sfântul Părinte Arsenie Boca

Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Pilda ceşcuţei de ceai, spusă de duhovnicul de la Prislop, le arată oamenilor ce pot face „dacă viaţa li se pare grea şi sunt loviţi, bătuţi şi împinşi aproape fără milă, când lumea pare că se învârteşte necontrolat şi când simt că se află într-o suferinţă îngrozitoare”.Una dintre cele mai frumoase vorbe de duh lăsate de fostul preot prigonit de regimul comunist este povestea ceşcuţei de ceai, o pildă menită să le aducă alinare suferinzilor.

Arsenie Boca (primul preot din stânga), în timpul unei slujbe la Sâmbăta de Sus

Iată povestirea spusă de părintele Arsenie Boca:

„O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Şi soţiei şi soţului le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”. În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: ‒ Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: „Încă nu!”. Apoi, ah!

Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură! Am strigat, am bătut şi am izbit uşa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! „Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit.

Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap şi a spus: „Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: „Acum uită-te la tine!”. Şi m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu…

Este frumoasă. Sunt frumoasă!” El mi-a vorbit blând: „Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala povestirii este următoarea, arăta duhovnicul Arsenie Boca:

„Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat; când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Olarul”. – adevarul.ro

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Video. Marturii ale Parintelui Petru Vamvulescu despre Sfantul Parinte Arsenie Boca

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Sfântul Părinte Arsenie Boca despre bogaţi şi săraci: „Deşertăciunea e a umbla după bogăţiile cele pieritoare şi a nădăjdui în ele“

Bogăţia l-a făcut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, încolăcit de plăceri, afirma părintele Arsenie Boca. Duhovnicul considerat una dintre marile personalităţi ale secolului XX a lăsat posterităţii o serie de învăţături despre bogăţie, menite a-i îndruma pe oameni.

Cele mai puternice învăţături ale lui Arsenie Boca pentru bogaţi şi săraci: „Deşertăciunea e a umbla după bogăţiile cele pieritoare şi a nădăjdui în ele“

Părintele Arsenie Boca este considerat unul dintre marii duhovnici ai românilor, iar viaţa simplă şi învăţăturile sale, la care cu timpul au fost adăugate mărturiile despre personalitatea sa, l-au transformat într-un personaj emblematic pentru tot mai mulţi credincioşi. Vă prezentăm câteva dintre sfaturile lui destinate oamenilor care iubesc bogăţia.

1 Bogăţia îl strică pe om „Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică. Iar o viaţă de patimi strică şi mintea, care odată stricată nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai invers … răului bine şi minciunii adevăr”, (Cărarea Împărăţiei, Editura Charisma, 2007).

2 Săracii, mai apropiaţi de Dumnezeu „Cel ce e sărac de lucrurile lumii se îmbogăţeşte de Dumnezeu şi cel ce iubeşte bogăţia, sărac va fi de Dumnezeu”, (Cărarea Împărăţiei, Editura Charisma, 2007).

3 Goana după bogăţie este deşertăciune „Deşertăciunea este a umbla după bogăţiile cele pieritoare şi a nădăjdui în ele; deşertăciune este a nădăjdui la slavă şi a te ridica la locuri de frunte; deşertăciune este a merge după dorinţele trupului – şi-a pofti acele lucruri care, într-o zi, pedeapsă grea îţi vor aduce; deşertăciune este a dori o viaţă lungă – şi a nu te gândi ca să trăieşti cum se cuvine; deşertăciune este a cugeta numai la viaţa de acum, fără să cugeţi la ceea ce va veni după ea; deşertăciune este a te lipi la ceea ce atât de repede trece, – şi a nu te grăbi către bucuria, cea care sfârşit nu are”, (Cărarea Împărăţiei, Editura Charisma, 2007).

4 Pedepse pentru bogaţii nemilostivi „Mântuitorul nu ne-a învăţat care formă de stat mântuieşte oamenii, care reformă monetară sau agrară ne duce la Împărăţia lui Dumnezeu. Ba chiar a spus că lipirea inimii de bogăţii duce la osândă. Aşa că să nu ne prindă mirarea când vedem că unora, bogaţi de aceste pământeşti, le vine vremea osândei încă de pe aici, pentru că pe bună dreptate vine, fiindcă n-au avut grijă de lazării de la poartă”, (Cărarea Împărăţiei, Editura Charisma, 2007).

5 Bogaţii „nebuni” „Al doilea „nebun” este bogatul, care îngustează zarea rosturilor sale pe pământ la dimensiunile stomacului, chiar dacă acest stomac ar înghiţi pământul. Mai mult: un atare bogat va căuta să convingă pe toată lumea că numai acesta e singurul scop al vieţii omului pe pământ. Atare concepţie despre om şi destinele sale ultime e cu adevărat miezul nopţii minţii. Noaptea aceasta va culmina sfârşind prin a se crede omul acela pe sine, el „dumnezeul veacului acestuia”. Deci într-o atare noapte a minţii, când va crede bogatul că ţarina sa, lumea, îl va face în sfârşit fericit, îşi va pierde sufletul cu sunet, căci va fi răpit cu moarte din vârful bogăţiei sale”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

6 Bogăţia face omul egoist „Bogăţia l-a făcut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, încolăcit de plăceri; nu s-a dezvoltat sufleteşte, nu şi-a format chip nemuritor de a fi. Pe Lazăr, bubele şi sărăcia l-au desfăcut de înlănţuirea cu viaţa. El rabdă în nădejdea că nu va fi tot aşa, în nădejdea unei dreptăţi a lui Dumnezeu. Nu s-a înşelat în credinţa sa. Toată suferinţa dublată şi de meditaţia sa, simplificată desigur dar existenţială foarte sigur, au realizat din Lazăr un cetăţean duhovnicesc al cerului”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

7 Şi bogaţii se pot mântui „Nici bogăţia în sine, precum nici sărăcia în sine, n-au calitatea de a te osândi sau ferici pe planul veşniciei. Atitudinea sufletului faţă de ele este cea care determină veşnicia. Pot fi bogaţi care se mântuiesc şi pot fi săraci care nu se mântuiesc, deci se osândesc. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat, dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Unul a lăsat să i se scrie pe piatra mormântului: Ce-am dat, am câştigat; ce n-am dat, am pierdut!”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

8 Bogăţia înseamnă încercare „Tot ce putem aduna în viaţa aceasta: bogăţie, slavă, cunoştinţă, putere, sunt egale cu o bogăţie nedreaptă, neadevărată. Totuşi ni s-au dat acestea nedrepte şi neadevărate, spre încercarea înclinaţiei omului. Dacă omul se va lipi de acestea e găsit slujitor al mamonei şi păgubaş de Dumnezeu. Dacă însă le considerăm ca o avere de încercare, ca pe o seamă de lucruri care nu corespund celuilalt tărâm al flinţei noastre, atunci Dumnezeu ne va da cele adevărate în locul celor mincinoase, cele proprii destinaţiei noastre veşnice”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

9 Vinovăţia bogăţiei „Vinovăţia bogăţiei e că ţine inima omului legată aici, şi deformează omul încât nu mai iubeşte pe oameni, ci se înarmează împotriva lor. Pentru „cinstitul” bogat, ceilalţi oameni sunt „hoţi”. Bogăţia măreşte inegalitatea dintre oameni, care naşte ura. Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menţine; dar dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu, o pierdem şi ne pierdem. Trebuie să fim cu avuţia ca şi cum n-am avea-o”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

10 Despre succes „Despre succese se pot spune aceleaşi lucruri ca şi despre bogăţii: că umflă. Şi umflaţii nu intră pe uşa cea strâmtă, pe care mulţi au redus-o la urechile acului. Beşica mândriei creşte din fumurile succeselor. Poate că aci se va fi aflând raţiunea pentru care „sunt fericiţi” înfrânţii, dar nu prea feriţi de înfrângeri. Trebuie să învăţăm a privi succesul şi înfrângerea, ca pe doi soţi nedespărţiţi: doi mincinoşi, care ne mint unde ne prind”, (Cuvinte vii – Părintele Arsenie Boca – Ediţia a doua, Editura Charisma, 2006).

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. – adevarul.ro

Urmariti va rog si:

Poţi să-i dăruieşti copilului toate avuţiile de pe pământ, dacă nu-l pregăteşti să devină cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu, totul ajunge vânare de vânt

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Sfantul Parinte Arsenie Boca despre Casatorie

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Video. Multime de oameni la mormantul Parintelui Arsenie Boca, intocmai cum a pofetit insusi Sfantul Parinte

https://www.youtube.com/watch?v=ZvzS985z6PQ

Cateva dintre motivele pentru care vin atat de multi oameni la sfantul mormant al Parintelui Arsenie Boca:

Pentru ca ii ajuta sa uite de durerile si tristetile provocate de viata grea si isi gasesc alinarea si linistea sufleteasca.

Pentru ca au mai fost si sfantul Parinte i-a ajutat, iar acum vin sa-i multumeasca.

Pentru ca spera si cred cu adevarat ca Sfantul Parinte ii va ajuta si va face alte si alte minuni.

Pentru ca este poate unul dintre cei mai mari sfinti dati vreodata de poporul roman.

Pentru ca aceasta coada imensa, seamana oarecum cu drumul Golgotei, iar odata ajunsi la sfantul mormant, credinciosii sunt mai aproape de mantuire prin ostenela lor si rugaciunile parintelui.

Doamne ajuta!

Urmariti va rog si:

Fotografii de la sfârșitul săptămânii trecute cu cei peste 35 000 de pelerini veniţi la mormântul părintelui Arsenie Boca

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Fotografii de la sfârșitul săptămânii trecute cu cei peste 35 000 de pelerini veniţi la mormântul părintelui Arsenie Boca

În acest wekend, peste 35.000 de oameni au venit în pelerinaj la mormântul părintelui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop. Estimările aparţin jandarmilor hunedoreni, care au asigurat ordinea publică la eveniment.

GALERIE FOTO Peste 35.000 de oameni au venit la mormântul părintelui Arsenie Boca în acest sfârșit de săptămână

“În zilele de 21 şi 22 martie peste 35.000 de credincioşi au venit în pelerinaj la Mănăstirea Prislop”, a spus un reprezentant al Inspectoratului de Jandarmi al Judeţului Hunedoara. „La sfârşitul acestei săptămâni, 25 de jandarmi au asigurat măsurile de ordine şi siguranţă publică cu ocazia manifestărilor religioase de la Mănăstirea Prislop. Jandarmii au asigurat ordinea publică pe timpul slujbei religioase şi au realizat dispozitive de îndrumare a credincioşilor pe timpul pelerinajului la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Credincioşii au înţeles mesajul forţelor de ordine şi al personalului clerical, astfel că nu s-au produs incidente”, se mai spune în comunicatul emis de Inspectoratul de Jandarmi al Judeţului Hunedoara.

Este al doilea sfârșit de săptămână când se înregistrează un număr record de pelerini, după ce în urmă cu o săptămână au fost 30.000.

11072974_615471175220901_1864134423_n
11082694_615470848554267_1027229595_n

11084563_615471171887568_1529048887_n

3
2

activenews.ro

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Sfantul Părinte Arsenie Boca despre motivele pentru care apare vrajba in casă

Des, mult prea des vedem şi trăim probleme în familie: de la neînţelegeri, tensiuni, certuri, până la violenţe verbale sau fizice. Care sunt cauzele lor? Pătrunzător al tainelor sufletului omenesc, Părintele Arsenie Boca ne face o sinteză:

Parintele Arsenie Boca

Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neapărat vine vrajba în casă, dacă:

Căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea;

Mai vine apoi, dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegitimă, sau fără cununie bisericească. Este un prim păcat, pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea, toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunt aşa;

Din curvii nemărturisite, făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă, cu o pecete drăcească pe trupul şi pe sufletul lor şi pentru că nu şi-au mărturisit acel păcat, are să le spargă casa, tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul, care este cel care făcea acest lucru;

Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat  sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine, pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De vei mărita fata ta numai pentru avere, căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă sau cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cuminţiţi-vă, părinţilor, cu sfaturile, când vă măritaţi fetele sau vă însuraţi feciorii!

Nepotrivirea de vârstă. Sunt părinţi care-şi mărită fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este văduvă şi încă cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de vârstă, căci ce poate face o fată aşa tânără în faţa unui vlăjgan, om în toată firea? Această diferenţă mare de vârstă este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Şi din cauza aceasta, casa aceea nu ţine, ci se sparge şi în aceste cazuri părinţii trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.

Din negrija de suflet a celor din casă, din negrija de Spovedanie, de Sfânta Împărtăşanie şi de rânduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care dacă nu se păzesc, păzesc pe ale diavolului şi nu pot să aibă linişte;

Din petrecere fără post. Cei ce se umplu de mânie sunt cei plini de fiere, care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănâncă carne multă şi nu posteşte. Plin de fiere fiind, te umpli de mânie şi astfel îşi sar în cap unii la alţii. Aşa, pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn ce nu e la locul ei, îi sare în cap celuilalt;

Şi o ultimă pricină este desfrânarea soţilor. Dar soţii cum desfrânează, când sunt legiuiţi? Aşa bine, căci nu mai ţin seamă de miercuri, de vineri, de zilele postului şi de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.

Părintele Arsenie Boca

Extras din Despre durerile oamenilor – Cuvânt ţinut în Sfânta Biserică în ziua de 21.02.1942 – ganduridinierusalim.com

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca