Se apropie Sarbatoarea Sfintei Parascheva. In jur de 100.000 de pelerini sunt așteptați la Iași

Doar câteva zile ne mai despart până la pelerinajul la moaștele Cuvioasei Parascheva, cel mai mare din țară, la care sunt așteptați peste 100.000 de pelerini.

Pregătiri pentru sărbătoarea Sfintei Parascheva. 100.000 de pelerini sunt așteptați la Iași

În fiecare an, moaştele Sfintei Parascheva sunt înveşmântate cu straie noi, înainte ca racla să fie scoasă în procesiune, iar la Mănăstirea Galata două haine sunt deja făcute.

La Mănăstirea Galata, maicile lucrează de zor pentru a termina până pe 10 octombrie veşmintele pentru Cuvioasa Parascheva. Au primit comenzi încă de la începutul anului, însă ultimele săptămâni înaintea sărbătorii sunt de foc pentru ele. Au terminat două straie noi, însă mai au de lucru, relateaza digi24.ro

În funcţie de material şi model, preţul unui veşmânt variază între 500 şi 1.200 de lei. Haina trece prin mâinile mai multor maici, care se ocupă de croit, brodat, călcat şi cusut. Iar la solicitarea donatorului, pe straie se pot aplica şi pietre semipreţioase.

Veşmintele pregătite pentru Cuvioasa Parascheva sunt donate de către credincioşi, iar preoţii au misiunea de a alege unul dintre ele pentru hram. Schimbarea veşmintelor are loc după un anumit ritual înainte ca moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva să fie scoase în curtea catedralei.

Moaştele Sfintei Parascheva mai sunt acoperite cu alte două veşminte care nu se schimbă. Primul este de pe vremea Domnitorului Vasile Lupu şi a Mitropolitului Vaarlam, iar al doilea a fost pus în 2008 la cererea Înalt Prea Sfinţitului Teofan. Celelalte straie primite sunt păstrate pentru a fi folosite la celelalte sărbători importante de peste an. – activenews.ro

Urmariti va rog si:

6 Octombrie – Sfântul Apostol Toma

Toma, văzând şi pipăind coasta cea de viaţă dătătoare a lui Hristos, a zis: „Cu adevărat eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu”. 

Despre faptele Sfântului Apostol, puteţi citi in următorul articol:

6 Octombrie Sfintii zilei de astazi. Faptele Sfântului maritului Apostol Toma, numit Geamanul.

Părintele Dumitru Stăniloae: Omul începe să moară sufleteşte de când începe să nu-i mai pese de Dumnezeu

parintele-dumitru-staniloae

Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut la 16 noiembrie 1903 şi a trecut la Domnul la 5 octombrie 1993.

Părintele Ioanichie Bălan: Ce ne învaţă Biserica Ortodoxă despre moarte? De când începe omul să moară? Ce înseamnă moartea spirituală?

Părintele Dumitru Stăniloae: Biserica Ortodoxă învaţă că omul începe să moară sufleteşte de când începe să nu-i mai pese de Dumnezeu. Nepăsarea de Dumnezeu îl face să nu-i mai pese nici de oameni. El este în stare să facă orice rău semenilor săi, să nu se mai simtă obligat la nici un bine faţă de ei. Cel păcătos a murit sufleteşte, a devenit aspru, nesimţitor. El poate părea că se interesează de oameni sau că luptă pentru ei, dar de fapt el se foloseşte de ei pentru sine. Lucrul acesta se vede numai la o anumită vreme.

Viaţa adevărată nu o are omul decât în iubirea simţitoare, dezinteresată faţă de alţii, care-şi are izvorul în credinţa lui Dumnezeu. Omul acesta e mort sufleteşte, pentru că e uscat prin egoismul său. Orizontul lui e îngustat. Viaţa lui e lipsită de sens, de vibraţie nobilă. Ea se manifestă în izbucniri de poftă, de mânie, urmate de dezamăgiri, ca să înainteze într-o mare tristeţe sau disperare.

(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol II, 1984, pp. 64-66) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Mâna Sfintei Maria Magdalena caldă si vie si după 2000 de ani

Mâna Sfintei Maria magdalena a rămas neschimbată dincolo de legile fizice. Este vie și transmite har și sfințire. Ea umple de bună mireasmă. „Este trimițătoare a unei bune miresme fără prihană și preadesfătătoare”.

Mâna stângă nestricăcioasă a Sfintei Maria Magdalena constituie tezaurul cel mai sfânt al Mănăstirii Simonos Petras. În Grădina Maicii lui Dumnezeu, în curtea Preacuratei Stăpânei noastre este una dintre cele mai binemirositoare flori! Bogăție și slavă a obștii athonite și a Bisericii lui Hristos. Cu adevărat mâna aceasta a mironosiței Maria Magdalena, cea dintâi martoră a Învierii Mântuitorului Hristos, și după două mii de ani aproape păstrează, în mod palpabil, o căldură naturală. Această mână de trei ori fericită a slujit și cele două mari Taine ale mântuirii noastre, a răstignirii lui Hristos și a Învierii Lui. A atins și a pipăit picioarele fără de prihană ale Celui Înviat.

Această mână preasfântă nu și‐a pierdut seva vieții. A rămas neschimbată dincolo de legile fizice. Este vie și transmite har și sfințire. Ea umple de bună mireasmă. „Este trimițătoare a unei bune miresme fără prihană și preadesfătătoare”. Este adăpată din harul Celui Înviat. Este aducătoare de bucurie. Este caldă. Mâna aceasta a săvârșit și săvârșește multe minuni tuturor celor care caută cu credință harul Sfintei.

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura Doxologia. 2015, p. 132) – doxologia.ro

Sfânta Mironosiță Maria Magdalena a căutat cu râvnă și durere pe dumnezeiescul Învățător, cerând cu lacrimi izbăvirea ei de demoni, și a fost vindecată. Nu a aflat numai tămăduirea ei, ci și adevăratul sens al vieții care este comuniunea cu Dumnezeu. Domnul, care cunoștea inima ei, a făcut‐o uceniță a Lui și a învrednicit‐o să se arate întocmai cu Apostolii.

sf_maria_magdalena-11_0

Mulțime de credincioși au trăit și trăiesc de‐a lungul timpului cutremurătoarea închinare la cinstitele moaște nestricăcioase ale sfintei noastre, care transmite bună mireasmă duhovnicească. Închinarea la sfintele moaște ne mută cu gândul încă în frumoasa iconografie bizantină, unde Sfânta noastră se închină la picioarele lui Hristos Înviat. Este și aceasta o puternică trăire care se formează înlăuntrul lumii sufletului nostru.

Cinstitele moaște ale Sfintei Maria Magdalena ne transpun în chip înțelegător și în viața ei îndumnezeită, de mică până în momentul în care stăpânirea lui satana i‐a făcut viața nefericită. Totuși, întâlnirea ei cu Eliberatorul și Mântuitorul ei a fost decisivă. A căutat cu râvnă și durere pe dumnezeiescul Învățător, cerând cu lacrimi izbăvirea ei de demoni, și a fost vindecată. Nu a aflat numai tămăduirea ei, ci și adevăratul sens al vieții care este comuniunea cu Dumnezeu. Domnul, care cunoștea inima ei, a făcut‐o uceniță a Lui și a învrednicit‐o să se arate întocmai cu Apostolii. Pilda Sfintei Maria Magdalena de a‐L urma pe Hristos ar trebui să le fie model și cititorilor acestei cărți.

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura Doxologia. 2015, p. 136) – doxologia.ro

Întâlnirea unui poet grec cu Sfânta Maria Magdalena, la Mănăstirea Simonos Petras

Printre închinătorii care au sărutat sfinte moaște ale Sfintei Maria Magdalena se numără și poeți și literați care au lăudat în mod special această mână izvorâtoare de har a Sfintei Maria Magdalena și care au urcat ca simpli închinători în Simonos Petras.

Caracteristic în acest sens este cazul unui poet grec, Anghelos Sikelianos, care descrie călătoria lui în Simonos Petras și închinarea la Sfânta Maria Magdalena, într‐un mod poetic aparte. „La Simonos Petras. Am ajuns la liman. Marea. Spuma era neașteptat de fierbinte, ca și cum ar arde o bucurie a vieții. Și îmi amintesc dintr‐odată de mâna caldă a Sfintei Maria Magdalena din Simonos Petras. Urcușul la Simonos Petras.

Pădurea de dafini de la dreapta la stânga odrăslește incredibil, râuri de dafini. Alături se întinde vâlceaua unde copacii uscați sunt înfășurați din belșug de iederă. Valurile se aud jos, sus apa. Pădure de crengi de dafini. Sus ne cheamă o toacă veselă tremurând ca un șoim care planează deasupra prăpastiei și face cercuri. Nu poți uita acest drum. Căldura dumnezeiească a Sfintei Maria Magdalena. Întreg trupul un trofeu de biruință. Ziua Magdalenei. Am răspuns și noi urcând. Un șarpe a ieșit narcotizat, s‐a adăpostit de căldură . Deasupra găsim, o, caldă minune a mirului!, violete sălbatice.  Și continuă poetul: „De trei ori am sărutat mâna Sfintei Mariei Magdalena”.

Fără îndoială emoția pe care a simțit‐o el însuși când a vizitat mănăstirea și a simțit mâna caldă a Sfintei noastre, constituie o mărturie puternică, cum o descrie în mod caracteristic într‐un foarte frumos poem al lui:

„Magdalena, Magdalena, mare stea a doririi
Te‐ai urcat la mănăstire și aceasta ți‐a rămas credincioasă,
ca să sărut moaștele neprețuitei tale mâini
Și încă era, când mi‐am lipit buzele,caldă.

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura Doxologia. 2015, pp. 134-135) – doxologia.ro

Alte minuni si sfaturi duhovnicesti, puteti gasi la categoriile Minuni si Ortodoxie.

Monahul Teodot Marturisitorul. Cuvantare la sfintirea Crucilor de pe terenul unde trebuia construita marea moschee

https://www.youtube.com/watch?t=551&v=Ep1AVY-lvxA

Catalin Ioan Berenghi ne-a adunat iarăși unde NU va ma fi Moschee. Zile trecute niște mâini păgâne au furat din cele o sută de cruci puse la fața locului de cei peste două sute de bucureșteni ce s-au alăturat ad hoc, de Înaltarea Sfintei Cruci, acum o săpătămână, inițiativei de marcare a terenului plin de bălării și abandonat de municipalitate.
Mai multe cruci au fost aduse, vreo cinci sute, și mai mulți bucureșteni s-au adunat pentru a igieniza locul. Un artist al viorii, profesorul Daniel Mihai a cântat Balada lui Ciprian Porumbescu pentru vioară solo re minor partida a doua, de vis…

Cu mic cu mare, români de toate vârstele, oameni fumoși și evlavioși au instalat crucile la lumina lanternelor și lumânărilor.

S-a muncit până la lăsarea nopții. Arată frumos acum.

curentul.info

Urmariti va rog si:

Minune de la Sfantul Nectarie. „Ai milă de mine, Sfinte Nectarie, ai milă de mine!”

Într-un impuls aproape nefiresc, mi-am desfăcut nasturii de la bluza de pijama, mi-am dezgolit pieptul, care parcă era zdrobit de o piatră, și mi-am făcut semnul crucii cu uleiul, de sus până jos, de la dreapta la stânga. Și atunci, iubiții mei, piatra care parcă mă strivea dispăru.

ierarh-nectarie

Din firea mea sunt un om pașnic, mereu mulțumit, vesel și bine dispus. Totdeauna văd partea bună a lucrurilor. Cu alte cuvinte, sunt un om fericit.

Însă de la o vreme încoace, o indispoziție puternică, o lipsă de chef pentru orice, tulburarea și necazul mă transformaseră în alt om. Devenisem ciudat, nu-mi mai găseam locul nicăieri și nimic nu-mi mai plăcea. Mă culcam și mă trezeam tulburat, eu care o duceam mai înainte ca în sânul lui Avram. Nu mă mai mulțumeam nici copiii mei, pe care îi ador. Înspăimântator lucru!

În acest iad mă găseam cu mai bine de cinci ani în urmă. Îmi lăsasem baltă și biroul și munca și totul. Mă întunecasem la suflet, somnul nu se mai prindea de mine, iar doctorii nu mă ajutau cu nimic.

Într-o după-amiază, răul ajunse la culme. Eram foarte agitat și mă zvârcoleam în pat.

„ – Ce-o să se aleagă de mine, Doamne? am strigat. Ai milă!”

Și atunci îmi veni o idee. Am sărit în picioare, am deschis dulapul, am luat sticluța cu ulei de la Sfântul Nectarie și m-am rugat din toate puterile mele, plângând ca un copil.

„ – Ai milă de mine, Sfinte Nectarie, ai milă de mine!”

Într-un impuls aproape nefiresc, mi-am desfăcut nasturii de la bluza de pijama, mi-am dezgolit pieptul, care parcă era zdrobit de o piatră, și mi-am făcut semnul crucii cu uleiul, de sus până jos, de la dreapta la stânga. Și atunci, iubiții mei, piatra care parcă mă strivea dispăru. […] Am făcut cruce și a doua și a treia oară. Aceeași stare de bine. M-am liniștit complet. Ai fi zis că mă învăluise o adiere dulce și că stropi răcoritori de apă îmi luaseră greutatea de pe suflet.

„ – Îți mulțumesc, Doamne, am spus din adâncul sufletului meu. Îți mulțumesc, Sfinte Nectarie. Dă-mi acum și un pic de somn.” Și m-am întins în pat. La rădăcinile firelor de păr simțeam acum o mână sfântă cum mă mângâia blând. Și eram singur în cameră!

„ – Îți mulțumesc foarte mult, Sfinte”, am spus ridicând capul și zâmbind, după care am adormit. M-a cuprins somnul și  am visat că eram într-o biserică în sărbătoare și acolo era multă lume evlavioasă. M-am trezit mulțumit și m-am uitat la ceas. Dormisem două ore întregi!

„ – Încă un pic, Sfinte”, l-am rugat.

Eram însetat de somn și de liniște. Imediat am adormit din nou. Când m-am trezit era aproape seară. M-am sculat, m-am îmbrăcat și m-am îndreptat spre birou. Ce frumoase mi se păreau acum toate în calea mea, în mașină, în piață, peste tot. Eram un alt om, un cu totul alt om! Aveam din nou sufletul și starea lăuntrică a unui copil. Și așa am rămas până astăzi, cinste și închinăciune lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie!

Mereu îi mulțumesc Sfântului Nectarie, pe care îl iubesc și îl cinstesc, și mereu vorbesc despre el. Din iubirea pe care i-o port, culegând mărturii am scris această lucrare mică, dar plină de adevăr și de date exacte  (deși se pot scrie volume întregi despre minunile acestui Sfânt). M-am străduit astfel să dăruiesc fraților mei o picătură, ca un crin binemirositor din grădinile binecuvântate ale raiului, doar o picătură a harului dumnezeiesc, o rază de lumină sfântă și binefăcătoare din soarele Sfintei Slave.

Iosif D. Agapit

(Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Editura Buna Vestire, Galați 2003, pp. 97-98) – doxologia.ro

Alte minuni facute de Dumnezeu prin minunatii Sai Sfinti, puteti gasi la categoria MINUNI.

Urmariti va rog si:

Film Ortodox – Plansul Calugarilor

https://www.youtube.com/watch?v=NIyJyZOLvzI&feature=youtu.be

Alte filme ortodoxe deosebite, puteti urmari la categoria: Filme Ortodoxe

Minunea cu musulmanul inviat de Maica Sfanta!

In decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a infatisat la mai multe agentii de presa pentru a relata urmatoarea intamplare de necrezut, care i s-a petrecut si care i-a schimbat viata. Povestea aceasta a aparut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat in ziare, reviste si brosuri in intreaga Arabie Saudita, in Siria,Palestina si in tarile vecine.

s560x316_minune

Acum cativa ani, acel barbat s-a casatorit cu o musulmanca foarte bogata, insa stearpa. Anii au trecut, si in pofida tuturor straduintelor si a cheltuielilor medicale insemnate, facute la multi doctori, au ramas fara copii. Parintii lui i-au propus sa se casatoreasca cu o alta femeie, pastrandu-o si pe intaia sa sotie (legea locala ingaduie pana la patru casatorii concomitente).

Obosit, nelinistit si deznadajduit, barbatul nu a primit sfatul parintilor sai, ci a ales sa plece in vacanta cu sotia sa in Siria. Ajunsi acolo, au inchiriat o limuzina si un sofer care sa ii poarte ca ghid in calatoriile lor prin Siria. De-a lungul vacantei, soferul a observat ca perechea saudita parea amarata, indurerata, mahnita. Deoarece devenise apropiat de pereche, soferul i-a intrebat ingrijorat de ce sunt nefericiti – poate pentru ca nu sunt multumiti de felul in care conduce excursia?

Perechea i-a marturisit soferului ca pricina nefericirii lor este neputinta de a avea copii. Soferul, care era si el musulman, le-a spus atunci ca, in Siria, crestinii – si anume crestinii ortodocsi – au o manastire numita Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvant grecesc care inseamna Preasfanta si un cuvant arab care inseamna Doamna noastra) si ca multi oameni care nu pot avea prunci se indreapta catre icoana ei facatoare de minuni. Ei merg la manastire si li se da sa manance din fitilul candelei care arde inaintea icoanei celei minunate. Iar apoi „Mariacrestinilor le da cele ce doresc, dupa credinta lor.

Insufletiti de emotie, arabul saudit si sotia sa i-au cerut soferului sa ii duca la manastirea „Saidnaya” a „Doamnei Crestinilor”, spunand: „Daca vom avea un copil, ma voi intoarce si iti voi da 20.000 de dolari SUA, iar manastirii 80.000 de dolari SUA”. Astfel, s-au dus la manastire si au facut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au intors la ei acasa si dupa ceva vreme, femeia a fost gasita insarcinata. Dupa cateva luni, a nascut un baietel minunat. A fost cu adevarat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea.

Acum, de indata ce sotia sa a nascut, barbatul saudit a vrut sa se intoarca in Siria, ca sa-si tina fagaduintele pe care le facuse. La intoarcere, l-a sunat pe acelasi sofer si i-a cerut sa il ia de la aeroportul din Damasc. Insa soferul era un om viclean si rau, si i-a convins pe doi prieteni ai sai sa mearga impreuna cu el la aeroport ca sa il ia pe bogatul arab saudit, sa ii ia banii si sa il omoare. Asadar, l-au luat pe bogatas de la aeroport, iar el, in timp ce conduceau, fara sa isi dea seama ca planuisera sa il omoare, le-a spus prietenilor soferului ca le va da fiecaruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemultumiti, s-au abatut de la drumul catre manastire si au mers intr-un loc pustiu, unde l-au omorat pe barbatul saudit, apoi i-au taiat capul si celelalte parti ale trupului sau (mainile si picioarele) in bucati. Orbiti de patima si coplesiti de fapta groaznica pe care tocmai o savarsisera, au pus ramasitele barbatului in portbagajul masinii, in loc sa le paraseasca acolo. Dupa ce i-au luat banii, ceasul si tot ce mai avea, au purces sa caute un alt loc pustiu pentru a scapa de ramasite.

Apoi, pe cand se aflau pe autostrada nationala, masina a facut o pana si s-a oprit in mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca sa vada ce se intamplase cu motorul. Un trecator s-a oprit sa ii ajute, insa ei, temandu-se ca nu cumva sa se descopere fapta lor cea groaznica, au spus ca nu au nevoie de ajutor. Insa in timp ce pleca, motociclistul in trecere a observat sange picurand din spatele vehicolului, si a chemat politia pentru investigatii, caci intreaga scena si cei trei oameni dadeau de banuit. Politistii a sosit si, vazand sangele de sub masina si de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.

Ei bine, atunci cand au deschis portbagajul, dintr-odata!, barbatul saudit s-a sculat, in chip vadit si minunat in viata si teafar, zicandu-le: „Chiar acum aceasta Panaghia a ispravit sa-mi coasa gatul, chiar aici (si le-a aratat zona marului lui Adam), dupa ce mi-a cusut restul trupului”. Vazand aceasta, cei trei ucigasi si-au pierdut de indata mintile – au innebunit. Politia le-a pus catusele si in timp ce erau purtati catre un spital de nebuni, criminalii strigau ca este cu neputinta ca barbatul saudit pe care il omorasera, decapitasera si macelarisera sa mai fie in viata.

Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de catre doctori, iar acestia au confirmat si au intarit faptul ca cusaturile erau facute de putina vreme, validand astfel aceasta intamplare minunata. Cusaturile erau, si sunt inca, evidente. Atunci cand sauditul a iesit din portbagajul masinii, parea a fi, literalmente, facut din nou (pus laolalta), marturisind intr-una ca Panaghia a pus la loc trupul sau si l-a inviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat dupa aceasta, arabul saudit si-a chemat rudele in Siria, si au mers toti impreuna la manastirea Panaghiei Saidnaya, dand lauda, slava si rugaciuni, iar in locul darului initial de 80.000 dolari SUA (pe care il fagaduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Nascatoarea de Dumnezeu.

Astazi, atunci cand barbatul acesta istoriseste amanuntele acestei minuni coplesitoare, isi incepe povestirea cu cuvintele: „Pe cand eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmeaza…” – ceea ce arata ca nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.

Aceasta minune a covarsit cu infricosata surprindere toata lumea araba – musulmana si intreg Orientul Mijlociu.

„SLAVA DOMNULUI DUMNEZEULUI NOSTRU, DOMNUL PUTERILOR” – cultural.bzi.ro

Alte minuni facute de Dumnezeu prin minunatii Sai Sfinti, puteti gasi la categoria MINUNI.

Inaltarea Sfintei Cruci – Post Negru

Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant.


In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:

– Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

– Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Sfanta Cruce a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.

Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci la un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul.

Cand imparatul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului in Persia. Sfanta Cruce a ramas aici timp de paisprezece ani, pana cand Hosroe a fost invins de imparatul Heraclie, care a dus sfanta cruce in Ierusalim.

Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.

Tot astazi, facem pomenirea:
– Adormirii in Domnul a Sfantului Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului;
– Imparatesei Plachila;
– Sfintilor Parinti care au participat la Sinodul al VI-lea Ecumenic;
– Sfantului Mucenic Papa;
– Sfantului Mucenic Teoclit;
– Sfantului Valerian, pruncul;
– Sfantului Cuvios Mucenic Macarie de la Manastirea Dionisiu (Muntele Athos). – crestinortodox.ro

Urmariti va rog si:

Documentar Crestin-Ortodox – Inaltarea Sfintei Cruci

Documentar Crestin-Ortodox – Inaltarea Sfintei Cruci

Fratele evtodiev- Un frumos documentar (2015) al mitropolitului Ilarion Alfeev despre sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci ce ne sta inainte:

Pentru traducere apasati butonul CC din dreapta jos.

Celelalte parti din acesta serie, le puteti gasi la categoria: Filme Ortodoxe