Trezirea poporului român cauzată de „Criza orei de religie”!

„Scandalul orei de Religie“ a început pentru mine în 2006. Aceleaşi interese care au declanşat acum criza obţinuseră, de la un alt organism de stat, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, eliminarea din şcoli a simbolurilor religioase (Vedeţi Salvati-Icoanele.Info). Au urmat 3 ani de procese în care ONG-ul pe care îl conduc, filiala PRO VITA din Bucureşti, s-a luptat în instanţă, împreună cu Ministerul Educaţiei, dar şi separat, pentru anularea unei decizii, fără putere executorie, dar la fel de nedreaptă precum cea obligatorie, a Curţii Constituţionale, din 2014. Justiţia ne-a dat atunci dreptate, însă au fost ignorate semnalele de alarmă: se pregătea, evident, atacul la ora de Religie.

Pentru Ora de Religie

Astfel că implicarea mea în campania pentru susţinerea orei de Religie, alături de nucleul fondator al Asociaţiei „Părinţi pentru Ora de Religie“, a venit de la sine.

Privind în urmă, vedem că s-a probat valoarea unei expresii celebre: orice criză este o oportunitate. Trebuie doar să ştii să profiţi… Evitând conotaţia cinică din lumea business, zicala s-a dovedit a avea fundament. Criza orei de Religie a determinat un răspuns masiv al părinţilor şi o trezire a unui „uriaş adormit“: sentimentul religios PROFUND al poporului român. Adormit din cauza problemelor zilnice, a preocupării pentru un loc de muncă stabil, a supravieţuirii într-o lume care pare că nu mai are răbdare.

Cele 2,1 milioane de cereri pentru ora de Religie, strânse în mai puţin de o lună, au însemnat tot atâtea „voturi“ contra unui grup ultraminoritar, foarte agresiv, care nu-şi poate concepe alt rost în viaţă decât încercarea de a distruge simboluri şi valori. Niciodată după 1990 o cauză non-politică nu a strâns 2 milioane de adeziuni. Nici un partid politic din România nu are atâţia membri!

Mulţumită acestei provocări am putut cunoaşte oameni de foarte bună calitate pe care altfel n-aş fi avut privilegiul să îi întâlnesc. Sunt sigur că acelaşi lucru îl pot spune toţi cei implicaţi în bătălia pentru ora de Religie.

Avem, deci, multe motive să le fim recunoscători celor care ne-au împins în această situaţie. Fără pornirile lor distructive, ora de Religie n-ar fi avut legitimitatea zdrobitoare pe care o are astăzi. NIMENI nu mai poate invoca acum faptul că ea se face „în virtutea inerţiei“! La fel, s-au creat premisele pentru îmbunătăţirea majoră a calităţii orei şi a pregătirii profesorilor,  obiective declarate ale APOR.

Au fost, într-adevăr, săptămâni grele. Toţi ne-am rupt din timpul liber şi am lucrat uneori până la epuizare: deplasări, constituire de filiale, seminarii de comunicare ad-hoc, o pagină Facebook foarte populară, un website de prezentare profesionist, un volum uriaş de corespondenţă şi, mai presus de toate, monitorizarea permanentă. Totul pe fondul unei situaţii confuze, cu un vid legislativ şi o presă aiurită şi ostilă.

APOR a plecat „de la firul ierbii“, cu un grup de câţiva oameni şi a devenit, în doar două luni, cea mai importantă organizaţie de părinţi din România, cu 40 de filiale – şi cu planuri mari de viitor. Dacă mai pot avea loc miracole într-o societate dezbinată, abandonată de conducători şi cu o acută lipsă de valori şi repere, atunci rezultatul campaniei de înscriere la ora de Religie este unul dintre ele.

Va fi acesta începutul altor lucruri bune? Da, cu două condiţii: să cerem mereu binecuvântarea lui Dumnezeu şi să ştim să transformăm crizele în oportunităţi… Bogdan Stanciu – ziaristionline.ro

Urmariti va rog si:

Poţi să-i dăruieşti copilului toate avuţiile de pe pământ, dacă nu-l pregăteşti să devină cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu, totul ajunge vânare de vânt

Anunțuri

Satanistii americani se baga iara in treburile interene ale Romaniei. Departamentul de Stat al SUA lauda actiunea ASUR de a lupta impotriva orei de religie

Departamentul de Stat al SUA, prin Biroul pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă, a lăudat ASUR( Asociaţia Social-Umanistă din România) pentru pentru programul intitulat „Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”  în România.

În raportul pe 2013 referitor la România al Departamentului de Stat se specifică, la capitolul „Practici Guvernamentale” despre activitatea ASUR.

„În septembrie, ASUR a reluat o campanie împotriva îndoctrinării religioase pe care o începuse în anii anteriori, pentru a informa părinţii că au dreptul să-şi retragă copiii de la ora de religie. Preşedintele Consiliului Naţional Împotriva Discriminării (CNCD) a declarat că înscrierea „din oficiu” a copiilor la ora de religie împiedică libertatea de conştiinţă„, scriau acum doi ani americanii.

Şi în 2012, americanii au dedicat un paragraf celor de la ASUR. Atunci, cei de la Departamentul de Stat al SUA remarcau eforturile asociaţiei înfiinţate în 2010 de către Attila Nyerges tot la capitolul „Practici guvernamentale”.

Iată ce se specifica în raportul din 2012: „În septembrie, ASUR a îndemnat Ministerul Educaţiei să retragă imediat din şcoli manualele de religie care promovează intoleranţa şi să facă toţi paşii necesari pentru a preveni îndoctrinarea religioasă. Asociaţia şi-a exprimat îngrijorarea în privinţa includerii conceptelor de „păcat”, „iad” şi „diavol” în manualele de religie pentru şcolile primare. ASUR a criticat, de asemenea, înscrierea din oficiu la orele de religie şi a început o campanie pentru a informa părinţii că au dreptul să-şi retragă copiii de la ora de religie”.

Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă aceste menţiuni, trebuie specificat că raportul este structurat în patru secţiuni, dintre care una se numeşte „În ce măsură respectă guvernul libertatea religioasă”. Această secţiune este împărţită, la rândul ei, în alte două sub-secţiuni: cadrul legal şi practicile guvernamentale.

Practic, incluzând criticile ASUR la capitolul „Practici Guvermantale„, Departamentul de Stat îşi însuşeşte şi susţine aceste observaţii, ca nefiind în concordanţă cu ceea ce înţelege SUA prin libertate religioasă şi de conştiinţă.

În ambele rapoarte, din punct de vedere american, cea mai mare problemă în calea libertăţii religioase o constituie activitatea Bisericii Ortodoxe Române. – activenews.ro

Probabil vor sa „ajute” Romania sa devina ca SUA, unde satanismul este promovat prin scoli ca libertate religioasa, nu si Crestinismul insa care este o „indoctrinare”.

Urmariti va rog link-urile de mai jos pentru a va forma o idee cam unde bat acesti nemernici si unde vor sa ajunga in cele din urma:

Alte subiecte interesante despre ce fac retelele de mafioti care conduc Romania, puteti gasi la rubrica Distrugerea Romaniei

Poţi să-i dăruieşti copilului toate avuţiile de pe pământ, dacă nu-l pregăteşti să devină cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu, totul ajunge vânare de vânt

Poţi să-i dăruieşti copilului toate avuţiile de pe pământ, poţi să-l instruieşti la cele mai vestite şcoli din lume, poţi să-i oferi accesul la cele mai moderne gadgeturi ori tehnologii, dar, dacă nu-l pregăteşti să devină cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu, totul ajunge vânare de vânt. Or, tocmai de aceea este atât de importantă menţinerea educaţiei religioase în şcoli: ca să adauge deprinderilor religioase de acasă cea mai importanţă ştiinţă – cea a mântuirii sufletului. Iar în cazul în care elevul, în familie, nu are de unde învăţa chestiuni elementare despre Dumnezeu, ora de religie se dovedeşte cu adevărat fundamentală.

Am citit multe luări de poziţie referitoare la încercarea filistină a celor ce au declarat război lui Dumnezeu în propria viaţă, iar acum caută cu orice preţ să extindă această luptă în întreaga societate românească, de a-L izgoni pe Domnul din educaţia şcolarilor. Nu am crezut niciodată că simpla frustrare a unor români care vieţuiesc în bejenie faţă de valorile spirituale ale neamului lor ar fi capabilă să stârnească atâta polemici. Bag seamă că unii au mocnit revolta împotriva educaţiei religioase mai de demult, iar acum, că tot s-a ivit prilejul, au început a arunca cu tot felul de mizerii în acest drept, obţinut prin lupta şi jertfa atâtor români, în decembrie 1989.

Trecusem în acel an în clasa a VIII-a, dar până atunci nu am trăit bucuria să am în orar şi o oră de religie. Acasă a fost şcoala mea religioasă. Mama, tata, bunicile m-au învăţat cum se trăieşte Ortodoxia. Recunosc, uneori puneam întrebări legate de Dumnezeu, de Biserică, fără să primesc răspunsuri mulţumitoare, pentru că părinţii, la vremea şcolăritului, nu s-au bucurat de ora de religie în programa şcolară, iar bătrânele nu învăţaseră carte de fel. Cu toate acestea, mi-au inspirat dragostea pentru Biserică, pentru valorile sfintei noastre Ortodoxii. De aceea, mergeam adesea în locaşul de cult, aflat chiar lângă şcoală, uneori chiar sărind gardul, furişându-mă la o dumnezeiască liturghie, dacă în cursul săptămânii era o sărbătoare mare. Slavă Domnului că am avut o învăţătoare şi o parte din profesori credincioşi, deşi regimul le impunea manifestări atee. Îmi amintesc câtă bucurie m-a cuprins când, într-o duminică, m-am întâlnit cu învăţătoarea mea la biserică. Se închina atât de frumos, deşi vă închipuiţi că nu putea face aceasta niciodată de faţă cu noi, în condiţiile anilor’ 82, când propaganda ateo-comunistă se înălţase pe „culmile gloriei”.

Pe atunci, nu înţelegeam de ce bunul meu dascăl nu ne vorbea la ore şi despre Dumnezeu. Abia mai târziu am înţeles cât de greu i-a fost să-şi ascundă credinţa. În timpul gimnaziului, mi-am pus în carnetul de note o iconiţă, după cum văzusem una la tata în portmoneu. Cerându-mi carnetul într-una din zile ca să-mi treacă o notă, profesoara a observat-o. M-a ridicat în picioare, dojenindu-mă aspru pentru cutezanţa mea. Am stat supărat toată ziua. Nu izbuteam să accept că dumneaei – de altminteri, un pedagog remarcabil – nu credea în Cerescul Părinte. Vă mărturisesc că Domnul mi-a oferit o bucurie nespusă legată de mărturisirea credinţei acestui cadru didactic. Cutremurul de la sfârşitul lui mai 1990 ne-a surprins în şcoală. Profesoara, deşi în urmă cu un an manifesta un „vizibil” indiferentism religios, acum, cuprinsă de spaimă, se ruga, făcându-şi cruce. Ne spunea că, la Iaşi, copilul dânsei era singur, iar apartamentul se afla undeva pe la etajul şase. A doua zi ne-a împărtăşit bucuria de a fi găsit totul în ordine acasă, iar copilul întreg, sănătos.

Plecând la liceu, am menţinut legătura cu şcoala din sat. Mă cuprinsese un soi de invidie că acum colegii mei mai mici aveau bucuria de a sta de vorbă în mediul şcolar cu preotul din sat, că puteau participa nestingheriţi la slujbe. Ba încă-i văzusem pe elevii din primele clase mergând cu doamna învăţătoare la biserică, în Postul Mare, pentru a se spovedi şi împărtăşi.

Gândindu-mă la ce se întâmplă astăzi, la cei care se arată atât de deranjaţi de prezenţa educaţiei religioase în şcoli, cuget la faptul că, de-a lungul istoriei bimilenare a poporului român, nici măcar în vremuri de mare restrişte nu am îndrăznit să-L izgonim pe Dumnezeu din preocupările şi planurile noastre. Acum de ce-am face-o?  Nu este aceasta o încercare  disperată de a despărţi destinul neamului românesc de Cer?

S-au scris multe despre rolul educaţiei religioase, despre prezenţa preotului în şcoli, despre echilibrul adus în viaţa tinerilor de astăzi de către ora de religie. Nu aş vrea să repet astfel de lucruri. Este atât de evidentă importanţa educaţiei religioase la vârsta şcolară, încât numai cei orbiţi de orgolii, aflaţi ei înşişi într-o degringoladă spirituală, ba chiar morală, nu pot sau nu vor s-o înţeleagă.

Poţi să-i dăruieşti copilului toate avuţiile de pe pământ, poţi să-l instruieşti la cele mai vestite şcoli din lume, poţi să-i oferi accesul la cele mai moderne gadgeturi ori tehnologii, dar, dacă nu-l pregăteşti să devină cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu, totul ajunge vânare de vânt. Or, tocmai de aceea este atât de importantă menţinerea educaţiei religioase în şcoli: ca să adauge deprinderilor religioase de acasă cea mai importanţă ştiinţă – cea a mântuirii sufletului. Iar în cazul în care elevul, în familie, nu are de unde învăţa chestiuni elementare despre Dumnezeu, ora de religie se dovedeşte cu adevărat fundamentală.

Peste toate, vă îndemn să priviţi în ţările occidentale care L-au izgonit pe Dumnezeu din viaţa lor: or fi ele mai prospere economic, dar, din punct de vedere spiritual, trăiesc o moarte evidentă. Și atunci ne amintim de spusele Mântuitorului Hristos: „ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?”. De aceea ora de religie în şcoli nu reprezintă o dorinţă utopică a Bisericii, ci o necesitate, nu doar de ordin religios, ci şi social, etic şi chiar istoric. Dacă manifestăm indiferenţă faţă de modul cum cresc duhovniceşte vlăstarele acestei naţii, vom constata că, peste câteva generaţii, se va vorbi despre credinţă la timpul trecut, despre un popor ateu.

Multe persoane publice, artişti ori profesori de renume s-au angajat în sfânta misiune de a arăta poporului necesitatea orei de educaţie religioasă în şcoli. Slavă Domnului că există încă astfel de laici, care înţeleg rostul şi rolul credinţei în viaţa omului, dar şi în existenţa unui popor! Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: ce-ar fi spus oare Eminescu, dacă ar fi fost contemporan cu noi, legat de această problemă? Dar Creangă, care atât de mult s-a trudit să treacă prin şcolile vremii pentru a ajunge sacerdot? M-am întrebat deja acelaşi lucru, căutând un răspuns în ceea ce ne-au lăsat ei ca moştenire, în cugetările lor. Bunăoară, Eminescu, „omul deplin al culturii române”, a recunoscut rolul primordial al Bisericii Ortodoxe în formarea noastră nu doar spirituală, ci şi culturală: „Biserica ortodoxă este păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea printre poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea şi ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e”.

Ion Creangă, după nefericitul conflict cu autorităţile eclesiastice de la Iaşi, în urma căruia a fost caterisit, nu şi-a pierdut credinţa, nici nu a renegat importanţa primordială a educaţiei religioase. Iată cum îi îndemna pe preoţii de la sate prin intermediul unui articol emoţionant, scris după anul 1872, deci după depunerea sa din rândul clericilor: „preotul să se concentreze şi asupra şcolii; să intre în mijlocul copiilor, să le spună câte-o rugăciune frumoasă, să-i înveţe a păstra dragoste şi supunere către toţi oamenii. Copii, la reîntoarcerea acasă, vor spune părinţilor, ce frumos le-a vorbit părintele. Copii la şcoală trebuie să înveţe a ceti, a scrie şi a se ruga lui Dumnezeu. De aceea, părinţilor, nu întârziaţi a-i da la învăţătură, căci prin învăţătură ei se vor face şi mai buni la inimă şi mai luminaţi la minte”. doxologia.ro

Ceea ce urmaresc aceste satane care ataca constant Biserica Ortodoxa si promovarea ortodoxiei in scoli, sunt doar cozile de topor ale lumii, adica cei decazuti din Sfanta Biserica Ortodoxa, cei care au urmat caile apusului si care acum vor sa introduca aceasta decadere spirituala in care se afla vestul si in tarile ortodoxe, singurele stanci ramase in calea vrajmasului care incerca din rasputeri sa acapreze intrega lume.

Cititi cu atentie articolul de mai jos:

Binecuvantarea de a te naste si de a trai intr-o tara ortodoxa

Iar legat de ora de religie, alte subiecte interesante puteti urmari in postarile urmatoare:

Video. Mars pentru sustinerea orei de religie (Suceava, martie 2015)

Urmariti va rog si:

Video. Parintele Eugen Tanasescu explica pe intelesul tuturor care e treaba cu Ora de Religie

Urmariti va rog si:

Video. Mesaj din partea Asociatiei Parintilor pentru Ora de Religie

Urmariti va rog si:

Dragi Parinti, nu-l lasati pe satan sa castige, completati cererile pentru Ora de Religie, data limita 6 Martie! Cererea Tip

Dragi Parinti, nu-l lasati pe satan sa castige, completati cererile pentru Ora de Religie, data limita 6 Martie! Cererea Tip

Sustinem ora de religie pentru 40.000 de copii

In cadrul campaniei “Sustine educatia” Asociatia Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului si-a oferit in aceasta seara disponibilitatea de a dona scolilor din Cluj Napoca 40.000 de copii ale formularului de inscriere la ora de religie.

Pana la data de 6 martie 2015 toti parintii care doresc inscrierea copiilor la ora de religie trebuie sa completeze formularul, in caz contrar se considera din oficiu ca ei nu doresc religia in scoala pentru copiii lor.

Mai mult decat atat, pentru anul scolar 2015-2016 asociatia isi propune asigurarea cererilor pentru toate unitatile de invatamant din Cluj Napoca si va pregati din timp aceasta actiune prin colectarea de sponsorizari, actiuni de informare si promovare.

Completati urgent cererea pentru ora de religie, termen 6 martie 2015! – amd-cj.ro

Publicam mai jos formularul tipizat:

http://www.doxologia.ro/sites/default/files/articol/2015/02/cerere_tip_or_2015c.pdf

Mitropolitul Ardealului a atacat dur decizia Curții Constituționale privind ora de religie!

Pastorală DURĂ a Mitropolitului Ardealului: Valorile pentru care s-a luptat și pentru care mii de tineri s-au jertfit în 1989 sunt puse sub semnul ÎNTREBĂRII pe agenda Curții Constituționale

Mitropolitul-Ardealului-nu-vrea-ca-Fiscul-sa-bage-mana-in-cutia-milei

ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului și Arhiepiscopul Sibiului, a atacat decizia Curții Constituționale privind ora de religie, considerând că „favorizează evident, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios în ţara noastră este garantat de Constituţie”.

În pastorala de Crăciun, ÎPS Laurențiu a mai spus că „la 25 de ani de la jertfa din 1989 libertatea de credinţă, valorile moral-spirituale pentru care s-a luptat, în care am crezut, pentru care mii de tineri s-au jertfit sunt trecute pe agenda Curţii Constituţionale şi puse sub semnul întrebării.”

Ierarhul ortodox a afirmat că familiile care nu beneficiază de educație religioasă sunt mai afectate de probleme decât celelalte.”Chiar putem ignora faptul că mii de studii de sociologie şi psihologie arată cât de importantă este educaţia religioasă în viaţa copiilor noştri? Dependenţa de droguri, violenţa, libertinajul sexual, hoţia ş.a. sunt, conform acestor studii, în procente mult mai mari în familiile în care copiii au fost privaţi de educaţie religioasă”.

Acesta a mai spus că într-un stat de drept trebuie respectate și drepturile majorității.”Considerăm că într-un stat de drept trebuie respectate şi drepturile majorităţii, nu numai ale unei minorităţi, în condiţiile în care credincioşii ortodocşi sunt majoritari între contribuabilii instituţiilor de învăţământ. Astfel, instituţiile Statului nu vor putea neglija acest lucru, încălcând un drept fundamental al familiei creştine„.

Mitropolitul Ardealului a amintit și de rolul Bisericii în istorie: „Uităm, oare, de rolul fundamental al Bisericii noastre, în edificarea Statului Naţional Român, de faptul că, în întreaga ţară, dar mai ales aici, în Transilvania, Ortodoxia a salvat şi înviat fiinţa noastră naţională? Uităm că Şcoala Românească s-a născut în Biserica Ortodoxă, că Sfânta Scriptură şi cărţile de cult au fost cele dintâi manuale de învăţătură, apărute şi ele în tiparniţele mănăstirilor ortodoxe? Uităm, oare, de rolul covârşitor al credinţei, al valorilor morale ortodoxe în creşterea sănătoasă a copiilor şi a tinerilor noştri?”

Iată textul integral al Pastoralei ÎPS Laurențiu

LAURENŢIU,

DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP
AL SIBIULUI ŞI MITROPOLIT AL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept‑credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

„Astăzi S-a născut vouă Mântuitorul, şi acesta vă este semnul: Veţi afla un Prunc înfăşat, culcat în iesle.”

(Luca 2, 12)

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Prăznuim cu bucurie cerească, an de an, Sărbătoarea cea mare şi luminoasă a Naşterii Domnului. Ne bucurăm acum că Hristos vine la noi, că ne cercetează pe noi de Sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, Soarele dreptăţii, că se revarsă peste lume Milostivirea negrăită a lui Dumnezeu pentru a ne lumina vieţile, pentru a ne dărui nouă viaţa Sa curată şi bucuria Sa veşnică. Ne bucurăm în chip minunat la acest praznic pentru că simţim că Dumnezeu vrea să ne scoată din necazurile vieţii acesteia şi Se coboară la noi în chip smerit şi plin de delicateţea unui Prunc Divin, pentru a ne vorbi despre tainele Împărăţiei Sale, pentru a ne face să gustăm din viaţa Sa, pentru a ne umple de fericirea şi bunătatea dragostei Sale. Ne copleşeşte de bucurie Taina Întrupării Fiului sau a coborârii lui Dumnezeu la noi: „Toţi să prăznuim, ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur, văzându-L pe Dumnezeu pe pământ şi pe om în ceruri. Pe Cel de Sus jos, prin Taina Întrupării; şi pe cel de jos sus, pentru iubirea de oameni, căci astăzi Vitleemul s-a asemănat cerului, în loc de stele primindu-i pe îngerii care laudă; şi, în loc de soare, încăpându-L pe Soarele dreptăţii, Cel necuprins. Şi să nu căutăm în ce chip, căci, unde voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii. Căci a voit, şi a putut. S-a pogorât, şi a mântuit, toate împreună-alergătoare cu Dumnezeu s-au făcut”[1].

Continuă lectura