Știința genetică a reabilitat adevărul istoric: Basarabii erau români de religie ortodoxă. Imagini – Deschiderea mormântului Domnitorului Vlaicu Vodă

S-a confirmat genetic originea română a dinastiei Basarabilor ! „Teoria cumană” a lui Neagu Djuvara este astfel demontată

S-a confirmat genetic originea română a dinastiei Basarabilor ! „Teoria cumană” a fost  demontată.

Despre GENESIS – proiectul de realizare a bazei de date cu ADN-ul vechi al românilor.

Suntem urmașii Romei? Daci, romani sau, eventual, cumani? Sau, poate, urmând legendele și o anume istorie “paralelă”, am putea fi urmașii hiperboreenilor, preafericiții nordici amintiți în legendele Greciei antice? Au fost Basarabii urmașii dacilor?

Istoricii se feresc să dea răspunsuri tranșante când documentele și vestigiile creează doar posibilități străvezii.

În sprijinul lor vine acum proiectul GENESIS, o cercetare unică în România, care caută chiar la rădăcina acestor întrebări: în ADN-ul osemintelor din cimitirele României.

Sunt implicați în acest proiect cercetători interdisciplinari de la Academia Română, Universitatea “Babeș-Bolyai” și Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Eforturile lor urmăresc “scanarea” și arhivarea unei “comori” cel puțin ciudate:  vechiul ADN românesc.

Proiectul este coordonat de academicianul Octavian Popescu, directorul Institutului de Biologie al Academiei Române.

“Scopul proiectului este constituirea unei baze de date genetice care să permită contextualizarea informațiilor arheologice și istorice de la sfârșitul Epocii Bronzului până în preajma anului 1500. Analizele ADN vor fi efectuate la Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-nano-științe din cadrul UBB, iar apoi verificate la Universitățile din Bilbao și Nijmegen”, a explicat, pentru OradeCluj.ro, Alexandru Șimon, cercetător la Centrul de Studii Transilvane al Academiei Române.

Proiectul se concentrează pe analiza evoluției populațiilor, cu precădere a acelora care au devenit români.

În același timp, urmărește populațiile săsești, secuiești și turanice.

Un prim pas a fost deschiderea in data de  27 iunie a.c. a faimosului mormânt domnesc de la Curtea de Argeș unde se spune că ar fi înhumat Vlaicu Vodă.

Alexandru Șimon, care a participat la această acțiune cu adevărat istorică, a explicat pentru OradeCluj.ro că, deocamdată, cercetătorii sunt circumspecți în ceea ce privește identitatea domnitorului deshumat.

“Putem să spunem cu certitudine că este un personaj de sex masculin, relativ tânăr din punctul de vedere al epocii moderne (sub 40 de ani), înmormântat în secolul XIV, urmând ca mai multe date să poată fi oferite în aproximativ o lună, o lună și jumătate, după efectuarea analizelor ADN și de îmbrăcăminte”, a explicat cercetătorul clujean.

El a mai spus că în săptămânile viitoare ar urma să fie deschis și mormântul lui Mircea cel Bătrân, tot pentru a preleva probe ADN.

De la domnitorul îngropat la Curtea de Argeș au fost luat probe pentru analiza ADN și a a materialelor de îmbrăcăminte. “Sunt luate din dinți, din resturile centurii de piele, din tunică și din nasturii găsiți”, a explicat Alexandru Șimon.

De ce e atât de important ADN-ul vechi al românilor (sau al vechilor români) și care este relevanța cercetării o spune istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, cooptat ca expert în proiectul GENESIS. “Noi sperăm că va oferi date concludente pentru reinterpretarea istoriei României. Pentru verificarea a ceea ce se știe și, eventual, emiterea de noi ipoteze.

De exemplul, la Argeș, mormântul nu a avut o atribuire foarte clară. S-a spus inițial că ar fi chiar Negru Vodă, apoi Vlaicu Vodă… Așteptăm să avem întâi primele rezultate, și abia apoi să le discutăm”, a explicat Tudor Sălăgean.

Mormântul de la Curtea de Argeș a mai fost deschis o singură dată, în anii ’20 ai secolului XX, dar, spune Alexandru Șimon, s-a conservat destul de bine. Un detaliu relatat de cercetător este că, după ce a fost pus înapoi în mormânt, craniul domnitorului de la Curtea de Argeș a fost așezat invers.

Se presupune că osemintele de la Argeș ar fi ale lui Vlaicu Vodă, care a domnit între 1364 și 1377. El este considerat urmaș al lui Negru Vodă, legendarul întemeietor al voievodatului de pe Argeș, care ar fi coborât din Făgăraș.

Următorul pas în proiect este analiza probelor adunate de la morți anonimi, descoperiți în cursul ultimilor ani în șantiere arheologice de pe teritoriul României.

Istoricii diletanți și o parte a presei stipendiate de Soroș sau de prin alte parti, au dat curs promovării acestei teorii absurde, tocmai pentru a lovi în istoria noastra și în Biserica noastră ortodoxă. Trebuie să fi lipsit de elementare studii de artă bisericească ca să susții că Biserica Sf. Nicoale din Curtea de Argeș era ridicată de un catolic.

Câțiva ani la rând cărțile lui Neagu Djuvara despre originea cumană a primilor Basarabi, publicate la prestigioasa Editură Humanitas au fost succese de casă , înșelând buna credință a cititorilor români și sfidând logica istorică.

Teoria originii cumane a Basarabilor promovată de Neagu Djuvara, nu are nicio legătură cu realitatea istorică. Basarab Inu a fost catolic,iar bisericile ridicate de el erau zidite în cel mai pur stil bizantin ortodox.

vlaicu_voda

Recent cercetătorii clujeni patronați de Academia Română și Centru de Studii Transilvane au analizat genetic mormântul unui membru întemeietor al familiei Basarabilor: renumitul Vlaicu Vodă, iar in 28 octombrie 2014, la Academia Română din București, a avut loc comunicarea ,,Mormântul 10 din Biserica Sf. Nicolae din Curtea de Argeș. Despre geneza Țării Românești”, susținută de către șef de lucrări dr. Beatrice Kelemen (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Biologie și Geologie – Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano Științe, Cluj-Napoca), CS I dr. Adrian Ioniță (Academia Română, Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, București) și CS I dr. habil. Alexandru Simon (Universitatea Babeș-Bolyai, Centrul de Studiere a Populației – Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca).

Evenimentul, găzduit de Sala de Consiliu a Academiei, a fost moderat de Acad. Alexandru Vulpe (președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române) și s-a bucurat de o participare deosebită din partea comunității academice și universitare.

Cele mai importante concluzii ale comunicării sunt  următoarele

  • defunctul din Mormântul 10 („Vlaicu Vodă”) a decedat cu puţin timp înainte de ridicarea Bisericii Argeş II (biserica de astăzi), ridicată cel devreme pe la 1350, fiind înmormântat în Biserica Argeş I (datând din anii 1230-1260), fiind vorba, cel mai probabil, de unul dintre fiii nenumiţi ai lui Basarab I amintiţi într-un document din 1335;
  • nu au apărut elemente care să îl lege în plan genetic pe defunct de comunităţi sau indivizi de origine cumană;
  • mormântul 10 este singurul mormânt neprofanat de la Curtea de Argeş şi rămâne până astăzi singurul mormânt domnesc cu inventar complet;
  • istoria defunctului din mormântul 10 se înscrie în coordonatele cruciate (anti-tătare la acea vreme) ale afirmării monarhice, cunoscute atât de Ţara Românească, cât şi de Moldova;
  • personajul din mormântul 10 aparţine contextului istoric al acelor Olachi Romani (valahi romani/ români romani) conduşi de către Alexandru, fiul lui Basarab, spre Papalitatea de la Avignon, împotriva intereselor regelui Ludovic I de Anjou al Ungariei la 1345.

Aceşti români erau întinşi din Ţara Românească, în Banat, de-a lungul Munţilor Apuseni până în Maramureş, unde întregeau revolta anti-angevină declanşată de la 1342-1343 de Bogdan (viitorul stăpânitor al Moldovei), precum şi extensiile transilvane ale uniunii politice de la Argeş (Oltenia şi Muntenia): Ţara Haţegului şi Ţara Făgăraşului.

Din perspectivă cronologică este cea mai importantă agregare politică românească, documentată şi acceptată în mediul apusean, până la Dacia lui Ştefan cel Mare, generată la 1498 de administraţia veneţiană şi de interesele Casei de Habsburg care – în cadrul formulei regionale Hungaria, Polonia, Dacia et Croatia – a rezistat vreme de peste trei decenii.

( Comunicatul Universității „Babeș-Bolyai”)

In urma discuțiilor și comentariilor, cele mai importante concluzii au fost următoarele:

– defunctul din Mormântul 10 („Vlaicu Vodă”) a decedat cu puțin timp înainte de ridicarea Bisericii Argeș II (biserica de astăzi), ridicată cel devreme pe la 1350, fiind înmormântat în Biserica Argeș I (datând din anii 1230-1260), fiind vorba, cel mai probabil, de unul dintre fiii nenumiți ai lui Basarab I amintiți într-un document din 1335; nu au apărut elemente care să îl lege în plan genetic pe defunct de comunități sau indivizi de origine cumană.

– Istoria defunctului din mormântul 10 se înscrie în coordonatele cruciate (anti-tătare la acea vreme) ale afirmării monarhice, cunoscute atât de Țara Românească, cât și de Moldova.

– Personajul din mormântul 10 aparține contextului istoric al acelor Olachi Romani (valahi romani/ români romani) conduși de către Alexandru fiul lui Basarab spre Papalitatea de la Avignon împotriva intereselor regelui Ludovic I de Anjou al Ungariei la 1345.

– Acești români erau întinși din Țara Românească, în Banat, de-a lungul Munților Apuseni până în Maramureș, unde întregeau revolta anti-angevină declanșată de la 1342-1343 de Bogdan (viitorul stăpânitor al Moldovei precum și extensiile transilvane ale uniunii politice de la Argeș (Oltenia și Muntenia): Țara Hațegului și Țara Făgărașului.

Vlaicu_Voda_mormant

Vlaicu_Voda_deschidere_mormant

Deschiderea mormantului lui Vlaicu Voda

Vlaicu_Voda_ramasite_pamantesti

Ramasitele pamantesti ale  domnitorului Vlaicu

Din cercetările genetice reiese că Basarabii erau etnici români, înrudiți cu voievozii ortodocși din Maramureș, care au pregătit revolta împotriva Coroanei maghiare și „descălecatul” în Moldova, ce a dus la întemeierea noului stat medieval românesc de la est de Carpații Orientali.

În urma acestor cercetări se reliefează că Basarabii s-au implicat activ în revolta nobilimii românești ortodoxe din Maramureș, după bătălia de la Posada din 1330, pentru a se lovi în Ungaria lui Ludovic cel Mare.

În acest cadru istoric „descălecatul” lui Bogdan I trebuie coroborat cu emanciparea Basarabilor din Muntenia față de Coroana maghiară. A existat, evident, sprijinul acordat de domnii munteni revoltei ortodoxe a cnezilor maramureșeni împotriva expansiunii catolice și politice a regatului maghiar.

În concluzie „teoria cumană” a lui Neagu Djuvara se înscrie ca și cărțile demitizante ale lui Lucian Boia în direcția „europeană” de falsificare a Istoriei României. În opinia acestor “falsificatori ai istoriei” strămoșii noștri originari trebuie să fi avut origini cumane și catolice, numai români ortodocși să nu fie.

Știința genetică a reabilitat însă adevărul istoric: Basarabii erau români de religie ortodoxă. – cersipamantromanesc.wordpress.com

Urmariti va rog si:

Ziarul SRI-ului HotNews promoveaza o noua monstra de anti-romanism prin promovare cartii lui Lucian Boia, in care il denigreaza pe marele patriot Mihai Eminescu

Cititi va rog si alte subiecte interesante la rubrica: Istorie.

DOCUMENT DESECRETIZAT RECENT – Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

carte-postala-maresalul-antonescu

I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […]

Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.

I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.

b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? […]

d. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară.

Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor?

Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.

Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.

Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.

e. – în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. […]

I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. […]

Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii.

Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.

Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.

În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.

Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână.

Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu.” […]

Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.

Istoria să judece. Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. […]

Mareșal ION ANTONESCU – flux24.ro

Urmariti va rog si: