Pentru cei dintre dumneavoastra care nu sunteti familiari cu blog-ul vremuritulburi va informez ca in caz ca aveti nevoie ori stiti pe cineva care are nevoie si sunteti/sunt interesati si de alte metode de vindecare, de la boli dintre cele mai usoare pana la boli foarte grele, puteti sa consultati cu atentie infomatiile din articolele din categoria SANATATE.
Va doresc tuturor din suflet, multa sanatate si Doamne ajuta!
Un proiect de lege cu cheltuieli de urgență, care era destinat să ofere peste 200 de milioane de dolari pentru completarea sistemului de apărare antirachetă Israel, Iron Dome, a fost respinsă de Senatul USA, relateaza rt.com.
Consevatorii de dreapta, susținători înverșunați ai lui Israel, au dat vina pentru aceasta problema pe democrați, care au pus mai presus problemele interne cu care se confrunta SUA in aceste momente.
Hackerii chinezi au obținut informații cu privire la sistemul de apărare antirachetă al Israelului, Iron Dome, Mai multe informatii pteti citi aici: http://rt.com/news/176268-chinese-hackers-israel-iron-dome/
Luptele din ultimul timp pe proiectul de lege cu cheltuieli de urgență, care a inclus 615 milioane dolari pentru a combate incendiile în vestul SUA și 2,7 miliarde dolari pentru a oferi asistență la miile de imigranți ilegali care trec în SUA prin intermediul graniței mexicane, amenință să întârzie programul de asistența pentru problemele de criza interna cu care se confrunta Statele Unite.
Costul total al proiectului de lege depășește 3,5 miliarde de dolari.
Seful senatului Harry Reid a încercat să reducă șocul financiar prin plasarea cheluielilor cu Israelul într-un proiect de lege separat. O astfel de propunere ar fi mutat problema fierbinte a emigrantilor ilegali – pe care democrații o vad ca pe o sursă de viitori alegători iar republicanii ca pe o sursă de forță de muncă ieftină, undeva pe planul doi.
„Cu toții am privit cum micutul stat Israel, care a fost intotdeuana cu noi, a fost atacat cu 3000 de rachete în ultimele trei săptămâni ,” in continuare Reid a mai adaugat: „Aliatul nostru numarul unu – cel puțin în mintea mea – este sub atac. Dacă acest lucru nu este un caz de urgență nu stiu care ar fi altul.”
Republicanii au pledat puternic pentru a aproba proiectul de lege care ajuta Israelul, stat care este implicat în prezent într-o ofensivă terestră în Fâșia Gaza, o campanie care a atras reacții mixte de la americani.
Senatorul Tom Coburn (R-Okla.) a oferit o alternativă la planul lui Reid, de a da fonduri de ajutorare Israelului, cerând reduceri de cheltuieli de la organizațiile internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite. Dar Reid a respins această cerere.
„Vreau să finanțeze Israel,” Coburn in replica a declarat. „De asemenea, doresc să vă asigurați că copiii noștri au un viitor.”
Opinia publică americană si-a pierdut deja răbdarea atât cu republicanii cat și cu democrații.
Cu doar cateva luni inainte de alegerile pentru Senat doar 22% dintre alegatori mai au incredere in senatorii alesi.
Comentariu VT: Asadar criza americana se adanceste si mai profund. Problemele noi cu care se confrunta America in ultimul timp, incendiile din vest cat si emigratia puternica din sudul SUA, din tari care sunt falimentare ca Mexic sau Argentina, au adus America intr-o criza fara precedent. Cu o datorie externa de peste 20 de mii de miliarde SUA sunt aproape de colaps financiar. Singurul lucru care mai tine dolarul de la un picaj istorc, fiind transferurile mari de aur din visteria americana catre China. Dar curand se va termina si acest lucru.
Am prieteni in SUA care lucreaza in instutile statului american si mi-au spus ca sunt foarte ingrijorati in ultimul timp, fiind foarte convinsi ca se pregateste o catastrofa in America, FEMA fiind foarte activa in utimul timp si implicata in actiuni in masa de aprovizionare cu alimente si apa.
Pentru a intelege mai bine cititi va rog si:
În aceasta luna, în ziua a patra, pomenirea Sfintilor sapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin.
Imparatul Deciu (250), venit din Occident, odata ajuns la Efes, dadu ordin intregii populatii sa se adune in temple pentru a se inchina idolilor. In a treia zi a sarbatorilor organizate cu aceasta ocazie, imparatul ordona arestarea tuturor Crestinilor. Evreii si pagânii din oras ajutara cu sârguinta pe soldati sa duca in piata publica pe toti credinciosii, pentru a-i obliga sa aduca sacrificii idolilor. Multi cedara in fata perspectivei torturilor, in timp ce aceia care refuzau sa se supuna erau omorâti fara mila. In fata acestor demonstratii de cruzime, Maximilian, fiul prefectului orasului, si alti sase tineri din familii bune, care serveau in armata [în versiunile cele mai vechi ei apar ca tineri soldati, dar mai târziu fura prezentati ca niste copii, in special in traditia iconografica] se intristau si varsau multe lacrimi, nu atât pentru suferintele mucenicilor cât pentru pierderea sufletelor celor care se supuneau cedând imparatului. De câte ori era anuntata sarbatoarea unui sacrificiu, ei se retrageau in biserica pentru a se ruga ; dar aceasta atitudine nu scapa din vedere pagânilor, care se dusera sa îi denunte imparatului. Cu ochii inca plini de lacrimi si prinsi in tot felul de legaturi, fura târâti la palat. Maximilian vorbi in numele tuturor, pentru a raspunde imparatului, care le puse intrebari asupra motivului nesupunerii lor : „Noi avem, spuse acesta, un Dumnezeu, a carui slava umple cerul si pamântul, noi Îi dam in dar jertfa tainica a marturisirii credintei noastre si a neâncetatelor noastre rugaciuni !”.
Deciu, plin de mânie, ordona sa le fie smulse centurile, semn al inaltei lor demnitati, si, prefacându-se a-i fi mila de ei, ceru sa fie eliberati de toate legaturile si le dadu câteva zile pentru a reflecta, in timp ce el avea sa lipseasca din oras.
Dupa ce s-au sfatuit intre ei, cei sapte hotarâra sa mearga sa se ascunda intr-o pestera mare situata in partea de rasarit a orasului, pentru a se pregati, in liniste si rugaciune, sa fie adusi din nou in fata tiranului. In timpul zilelor astfel petrecute retrasi, Iamvlih, cel mai tânar dintre ei, se ocupa de aprovizionare si cobora de aceea din când in când in oras.
Imediat dupa revenirea sa in Efes, Deciu dadu ordin sa fie adusi in fata lui prizonierii Crestini pentru a le propune sa aduca ofrande idolilor. Aflând vestea, cei sapte isi indesira rugaciunile. Facura atâtea nevointe incât la cadera serii se asezara pentru a lua pîinea adusa de Iamvlih si adormira, cuprinsi de somn. Prin Providenta cereasca isi dadura astfel sufletul, cu ragaciunea pe buze.
Furios ca nu ii mai gaseste pe tinerii Crestini, Deciu ceru sa fie cercetati parintii lor care divulgara locul ascunzatorii si imparatul trimise oameni dându-le ordin sa inchida intrarea in pestera, pentru ca Sfintii sa moara acolo asfixiati. Functionarii insarcinati cu aceasta misiune, Teodor si Barbos, care in ascuns erau si ei Crestini, executara ordinul fara tragere de inima, apoi ei gravara povestea Muceniciei celor sapte tineri pe placi de plumb puse intr-o lada pe care o ascunsera in apropiere.
Dupa vreo doua sute de ani, sub domnia lui Teodosie cel Tânar (prin 446), o erezie negând invierea mortilor separa Biserica. Fiind cauzata de Episcopul de Aigai, Teodor, aceasta credinta gresita duse la pierderea multor suflete, incât cucernicul imparat Teodosie implora pe Dumnezeu cu lacrimi sa arate adevarul. Atunci se intâmpla ca proprietarul terenului unde se afla pestera celor Sapte Martiri, un oarecare Adatiu, sa hotarasca sa construiasca un staul pentru turmele sale. Pe când scotea pietre, elibera intrarea in pestera si imediat cei sapte revenira la viata, de parca ar fi adormit in ajun, fara sa se fi schimbat nicicum si fara sa fi suferit de pe urma acestui somn lung.
Adusera imediat vorba de persecutare si de perspectiva inchinarii la idoli in public ordonata de Deciu. Maximilian lua cuvintul spunind : „Haideti fratilor, sa ne ia Deciu ! Sa ne tinem cu vitejie in fata celor ce ne persecuta si sa nu ne tradam credinta prin lasitate. Tu, Iamvlih, ia banii acestia si du-te in oras sa cumperi piine. Ia mai multa decât de obicei, ca ne este tare foame si cu aceasta ocazie vezi ce se mai aude cu imparatul care ne cauta”. Ajuns la intrarea in oras, Iamvlih fu mai intâi surprins sa vada semnul Crucii la toate portile. Nemairecunoscând nici oamenii nici constructiile, se intreba daca viseaza sau daca nu cumva intrase in alt oras. Cumpara pâine in piata dar cind dadu banii brutarului acesta se uita cu atentie la el si il intreba daca nu cumva gasise vreo comoara veche deoarece monezile purtau efigia unui imparat din vechime.
La aceste cuvinte, Iamvlih incepu sa tremure de frica si gândindu-se ca urma sa fie dat in mâinile imparatului, vru sa o ia la fuga. Dar negustorii il tineau si il amenintara sa il ucida daca nu avea sa imparta cu ei comoara ; legându-i o funie de gât, l-au târât in piata publica. Tocmai atunci multimea intilni pe proconsul care se ducea la Episcopul Stefan. Informat de pricina acestei agitatii, inaltul magistrat intreba pe Iamvlih cum gasise comoara aceea si unde o ascundea. Tânarul ii raspunse ca nu gasise nimic ci ca avea banii aceia de la parintii sai. Cum i se puneau intrebari despre tara lui si despre neamurile sale, el raspunse : „De aici sint daca acest oras este Efes iar parintii mei sint cutare si cutare”. Aceste nume fiindu-i necunoscute proconsulului si mai ales neobisnuite, acesta se mânie si il acuza pe Iamvlih ca vrea sa il insele in timp ce monezile, vechi de peste doua sute de ani, marturiseau ca gasise o comoara. Iamvlih cazu la picioarele sale si il implora sa ii arate unde se afla imparatul Deciu. Când i se raspunse ca acesta era mort de multa vreme, propuse proconsulului sa il urmeze pina la pestera, ca sa-i arata ca plecase cu adevarat sa se refugieze cu cei care ii tineau companie pentru a scapa de persecutiile lui Deciu. Proconsulul impreuna cu Episcopul si o mare multime se dusera la pestera unde fura descoperite tablitele de plumb purtând numele acelor Sfinti tineri. Toti au recunoscut veridicitatea miracolului si au slavit pe Dumnezeu. Proconsulul si Episcopul scrisera apoi imparatului Teodosiu ca aparitia miraculoasa a celor sapte tineri morti de multa vreme era o dovada evidenta a reinvierii trupurilor. Imparatul se precipita la Efes, vizita pe Sfintii copii si le scalda picioarele cu lacrimile sale. Dupa ce au vorbit indelung de povestea lor suveranului si Episcopilor prezenti, Maximilian si cei care il insoteau se lasara incetisor la pamint si adormira pentru totdeauna de somnul mortii. Teodosiu dadu ordin sa fie facuta sapte sarcofage din aur si sa fie cinstiti tinerii cei Sfinti prin mari sarbatori la care invita pe toti locuitorii din Efes, atit bogati cit si saraci. Dar in noaptea urmatoare Sfintii ii aparura in vis cerându-i sa le lase trupurile de-a dreptul pe pamint in pestera lor in asteptarea invierii.
Pestera celor Sapte Adormiti identificata de traditie cu aceea in care si-a dat sufletul Sfânta Maria Magdalena, deveni un renumit loc de pelerinaj. Cultul lor se intinse in intreaga lume Crestina si se regaseste chiar si in traditia islamului.
Iar cei sapte tineri, si-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu, în ziua a douazeci si doua a lunii octombrie.
Tot în aceasta zi, pomenirea aducerii moastelor Preacuvioasei Maicii noastre si Mucenitei Evdochia.
Aceasta Sfânta Mucenita Evdochia era romana crestina din partea rasaritului, din Anatolia si a trait in veacul al IV-lea dupa Hristos. Si a fost luata in robie de Sapor imparatul persilor împreuna cu 9000 de crestini, în urma unui razboi, si a fost dusa în Persia.
Acolo ea a cunoscut credinta crestina pe lânga ceilalti prizonieri si apoi s-a inteleptit pe sine prin rugaciune si citirea dumnezeiestilor Scripturi, încât îi învata si îndemna la rabdare si viata sfânta pe toti robii. Iar femeile persilor aflând de la robi despre ea, si ele o iubeau, si a întors pe multe la cunostinta lui Dumnezeu. Pentru aceea fiind pârâta, a fost în multe feluri si în multe rânduri groaznic chinuita. Iar cea din urma data, daca au vazut-o mai mult moarta si fara grai, i-au taiat capul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Tatuil, care spânzurat s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului noul Mucenic si întocmai cu Apostolii Cosma (Etolianul), care a marturisit în Albania la anul 1778 si care prin sugrumare s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august04.htm
Dublă premieră duminică seara, în Harghita: pentru prima oară un premier al României a participat la comemorarea a 165 de ani de la bătălia de pe vârful Nyerges. Tot pentru prima oară, acesta a fost întâmpinat la ceremonie cu imnul Ungariei, interpretat de o fanfară, și abia apoi a fost pusă o înregistrare cu imnul de stat al României.
Deloc deranjat de acest protocol inversat, Victor Ponta i-a salutat pe cei aproximativ 200 de participanți atât în limba română, cât și în limba maghiară şi i-a mulţumit liderului UDMR, Kelemen Hunor, că l-a invitat la eveniment, arătând, conform Agerpres, că vor fi criticaţi amândoi pentru asta, „dar e mai bine să fii criticat că faci ceva decât că nu faci’”.În discursul său, acesta a spus chiar „că pot să fie mult mai multe steaguri care flutură, fără să facem din asta un război de care nu avem nevoie”. Nu este clar dacă se referea sau nu la steagul Ținutului Secuiesc.
În bătălia de la Nyerges, 200 de secui au fost uciși în 1849 de trupele austro-ungare și țariste.
Merită amintit, în context, că în perioada în care era lider al Opoziției, actualul premier l-a criticat vehement pe președintele Traian Băsescu, acuzându-l că s-ar fi înțeles cu UDMR în ceea ce privește Ținutul Secuiesc.
Comnetariu VT: Domnul Ponta este disperat, stie ca in cazul in care nu prinde presidentia il asteapta Jilava. Iar oamenii disperati sunt in stare de orice. La fel ca si Basescu si Ponta ii stare de o grama de lucruri care sa-i salveze pielea, iar ungurii stau la cotitura si abia asteapta sa profite de situatie. Motiv pentru care au initiat deja o serie de actiuni menite sa-si atinga scopul final, acela de a infinta in inima Roamaniei asa zisul Tinut Secuiesc.
Pentru a intelege mai bine la ce ma refer cititi va rog si:
Noul blog se numeste:
http://raduiacoboaie.wordpress.com/
Multe dintre articolele fratelui Radu Iacoboaie cred ca deja le stiti de aici sau de pe alte site-uri. Unele dintre scrierile lui le puteti gasi aici:
https://vremuritulburi.wordpress.com/category/comentarii-de-la-cititori/
Sunt sigur ca e un blog cu multe articole interesante.
Doamne ajuta
În aceasta luna, în ziua a treia, pomenirea Preacuviosilor Parintilor nostri: Dalmat, Faust si Isaachie (Isaac).
Sfântul Dalmat a fost ostas în zilele împaratului Teodosie cel Mare (379-395), traind în dreapta credinta. Apoi lasându-si femeia si copiii, pentru Dumnezeu, a luat cu sine numai pe fiul sau Faust si s-a dus la Preacuviosul Isaachie sa se calugareasca.
Însa acest minunat Isaachie (praznuit la 30 mai) locuia în pustiu si în liniste, din tinerete lucrând tot felul de fapte bune; pentru aceea si cuvântul lui era împodobit cu podoaba vietii sale. Acesta, când mergea împaratul Valent arianul cu razboi asupra scitilor, a mers la dânsul si i-a zis: „Deschide, împarate, bisericile ortodocsilor si vei izbândi la razboi”. Dar împaratul nu l-a ascultat, ci, pornindu-se cu mânie, i-a zis: „Când ma voi întoarce, te voi chinui pentru cuvântul acesta”. Iar preacuviosul i-a raspuns: „De te vei întoarce tu, nu a grait Dumnezeu cu mine; dar vei fi lovit la razboi si vei fugi din fata vrajmasilor tai si de viu te vei topi în foc”. Ceea ce s-a si întâmplat. Caci Valent ascunzându-se într-o sura de paie, acolo i s-a dat foc si a ars.
Iar preacuviosul Isaachie având a parasi cele pamântesti, a facut egumen al manastirii pe preacuviosul Dalmat, fiind atunci patriarh al Constantinopolului Sfântul Atic. Si stralucind Dalmat acesta mai înainte în pustnicie si ramânând fara mâncare patruzeci de zile, si fiind în uimire alte atâtea zile, s-a aratat vrednic si în fata împaratilor si a sfatului si a parintilor ce s-au adunat în Efes, la al III-lea Sinod ecumenic, si a fost facut arhimandrit. Si adormind în Hristos, a fost îngropat în manastirea lui.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stefan, papa al Romei.
Acest sfânt a trait pe vremea ipatilor Valerian si Galiin, în cetatea Romei. Si fiind ascuns din pricina prigoanei ce bântuia atunci, învata pe cei ce mergeau la dânsul credinta în Hristos si-i boteza, facând pe multi preoti si diaconi si citeti. Dintre acestia unii, fiind prinsi si marturisind slobod pe Hristos, au luat cununa muceniciei. Pentru acestea Fericitul Stefan s-a vadit pe sine, si fiind adus la capistea lui Aris, a clatinat-o cu rugaciunea sa si o parte din ea a cazut. Atunci fugind ostasii, el a mers la mormântul Mucenitei Lucia, si acolo savârsea jertfa cea fara de sânge. Acolo i s-a taiat capul de catre ostasii ce-l cautau.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si Marturisitorului Ioan, egumenul Manastirii Patalariei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Salomeea mironosita, care cu pace s-a savârsit.
Sotie a lui Zebedeu si mama a Sfintilor Apostoli Iacob si Ioan, Salomeea, al carei nume evoca pacea, era rudenie cu Prea-Sfanta Maica a Domnului. Ea l-a urmat pe Mântuitorul pe tot parcursul predicii si lucrarii Lui. Intr-o zi, neîntelegând adevaratul sens al misiunii Domnului et crezând ca El a venit sa intemeieze o imparatie pamânteasca, ea I-a cerut sa acorde fiilor ei un loc de cinste. Hristos a îndreptat-o amintindu-i ca cei care voir sa fie partasi la slava Lui trebuie mai inainte sa bea din potirul Patimii Lui (cf. Matei 20, 20).
Aratând un curaj mai mare decât al uceniclor care l-au parasit pe Domnul în timpul Patimilor, Salomeea a privit de departe crucificarea, împreuna cu Maica Domnului, cu Sfânta Maria Magdalena si cu cealalta Marie (Marcu 15, 40; Ioan 19, 25), si, o data sabatul trecut, ea a mers si a cumparat aromate pentru a îmalsama trupul lui Iisus (Marcu 16, 1). Si cum Sfintele femei se intrebau cine ar putea sa le ajute sa miste da la care acoperea mormântul, au vazut ca acesta era deja deschis. Si intrând inauntru au vazut un înger îmbracat în alb ce le-a binevestit Invierea. Cutremurate si speriate, ele au fugit de-acolo, fara sa spuna nimanui nimic, pâna când Maria Magdalena, revenind singura la mormânt, l-a vazut chiar pe Domnul, înviat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august03.htm
Sursa: whatreallyhappened.com
Urmariti va rog despre holocaustul provocat de Jidani in Gaza la categoria: PALESTINA, cat si alte imaginie sugestive la rubrica: Poze sugestive
Statele Unite au confirmat miercuri că au reaprovizionat Israelul cu muniţie, la doar câteva ore după ce Casa Albă a condamnat atacul comis de către israelieni asupra unei şcoli ONU în Fâşia Gaza. Armata israeliană a cerut o reaprovizionare pe 20 iulie, cu scopul de a-şi reface stocurile, a anunţat Pentagonul. Departamentul american al Apărării a aprobat vânzarea trei zile mai târziu.
„Statele Unite s-au angajat să garanteze securitatea Israelului şi este crucial pentru interesele naţionale americane să ajute Israelul să dezvolte şi să menţină o capacitate de autoapărare puternică şi reactivă”, a declarat John Kirby, un purtător de cuvânt al Pentagonului, citat într-un comunicat, potrivit site-ului Mediafax.
„Această vânzare de armament este în concordanţă cu aceste obiective”, a apreciat Kirby.
Anterior Washingtonul a condamnat bombardarea unei şcoli ONU în Fâşia Gaza, deplângând faptul că „miile de palestinieni” îndemnaţi de către armata israeliană să-şi evacueze casele nu sunt în siguranţă în refugiile create de către Organizaţia Naţiunilor Unite.
Comentariu VT: Marii fabricanti de armament, care sunt tot aceasi papusari de care va tot spun, sunt sigurii care au de castigat din aceste mari vanzari de tehnologie militara. Ei creaza conflictele si apoi isi vand armamentele cu profituri imense. Din fericire pentru ei, sunt multe state care se lasa pacalite si le cumpara, iar daca nu le pot pacali, le obliga sa le cumpere.
Printre statele recent pacalite se numara Polonia, Ucraina, Qatar(cea mai mare vanzare de armament 11 mld $),tarile baltice, din pacate printre ele se numara si Romania, care nu de mult a anuntat cresterea bugetului pentru inarmare.
Iar despre vanzarea catre Israel, nu pot sa zic decat ca e o chestie normala pentru ei(fiind o tranzactie interna), livrarile de armament au scopul final de mazilire a intreagii populatii palestiniene.
Cititi va rog despre holocaustul provocat de Jidani in Gaza la categoria: PALESTINA
Toţi cei care ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a numãrului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe reprezentanţii autoritãţii civile, care prezintã aceste mãsuri, ci şi pe unii clerici şi frati mireni care, poate bine intenţionati, susţin cã îndosarierea electronicã şi Acordul Schengen nu au însemnãtate teologicã şi, prin urmare, nu este îndreptãţitã o împotrivire din partea credincioşilor creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin Cezarului, iar nu lui Dumnezeu. Susţin chiar cã folosirea numãrului 666 nu are importanţã, deoarece acest numãr, la fel precum şi alte numere ale Apocalipsei, sunt simbolice. Eu cred însã cã, potrivit duhului Sfintei Scripturi, al Sfinţilor Pãrinţi şi mucenici, aceşti fraţi se înşealã şi rãtãcesc şi pe alţii. S-a demonstrat de cãtre oameni de ştiintã şi politicieni de marcã faptul cã Acordul Schengen şi îndosarierea electronicã ating persoana umanã, adicã chipul lui Dumnezeu şi constituie o ameninţare la adresa libertãţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranitãţii noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sunt indiferente conştiintei noastre creştin-ortodoxe şi moralei creştine ?
Biserica noastrã Ortodoxã nu numai cã n-a aplicat principiul: “taie-mã, turcule, sã mã sfinţesc”, ci a binecuvântat şi a influenţat chiar lupta pentru eliberarea neamului de sub turci în 1821. Însã şi atunci existau câţiva mai cãpãtuiţi care spuneau cã nu trebuie sã se porneascã lupta împotriva barbarilor cotropitori, aducând chiar şi argumente teologice. Din fericire, clerul şi poporul n-au fost interesaţi sã-i asculte, ci s-au luptat “pentru Hristos, pentru Credinta Sfântã şi pentru eliberarea Patriei”.
Câţiva ar spune cã acum nu avem nici un cotropitor pãgîn de înfruntat. Aceasta însã este o afirmaţie şi mai periculoasã. Cei ce comploteazã împotriva libertãţii noastre nu apar drept cotropitori, ci drept “tovarãşi” ai nostri în Uniunea Europeanã. Însã care Europã? În Europa în care conduc şi în care sunt exploatatoare câteva mari puteri, în spatele cãrora se ascunde oligarhia?Aceastã oligarhie vrea ca supuşii sãi sã fie robi, lipsiţi de libertate, precum “Marele Inchizitor” al lui Dostoievski. Este oare o cutezanţã a face paralelã între aceastã Uniune Europeanã (cu NATO-ul sãu şi cu Acordul Schengen) şi Sfânta Alianţã a statelor europene care, în veacul al 19-lea a fãcut tot posibilul spre a înãbuşi mişcãrile de eliberare a popoarelor care gemeau sub regimurile asupritoare? Nu este oare vrednic de mirare faptul cã acea Sfântã Alianţã, la fel ca şi Uniunea Europeanã de astãzi, se sprijinea pe ajutorul turcilor pentru a-i asupri pe greci? Ba chiar, pentru cei care nu vor sã închidã ochii şi vãd lucrurile în profunzime, este limpede cã noile structuri impuse de Uniunea Europeanã prin aşa-zisul drept comunitar, care are prioritate în faţa dreptului naţional, impune treptat marginalizarea Bisericii noastre Ortodoxe.
Aceasta înseamnã cã Biserica Ortodoxã va înceta a mai fi consideratã drept religie oficialã a statului, învãţãmîntul teologic în şcoli va fi eliminat, salarizarea clerului va înceta şi se va pune la egalitate Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã cu mulţimea de erezii şi de credinţe eterodoxe. Deja iehoviştii au reuşit sã nu efectueze serviciul militar, ci sã facã stagiu social, adicã sã ocupe în societate poziţia de pe care vor putea practica prozelitismul. Astfel se va rupe cordonul ombilical care a unit dintotdeauna neamul nostru cu Biserica, hrãnindu-l cu sevã de viaţã dãtãtoare, îndeosebi în perioadele foarte critice. Aceasta, desigur, satisface Europa catolicã şi protestantã care face tot ce poate pentru a umili popoarele ortodoxe ale Balcanilor şi pentru a ne dezmembra şi a ne izola unele de altele. Iar acestui scop îi slujeşte Acordul Schengen. Cei care, în mod conştient ori inconştient, servesc acestor planuri, aşteaptã sã vadã împotrivirea noastrã la Acordul Schengen şi la îndosarierea electronicã. Dacã nu ne vom opune cu hotãrîre, vor înainta încet-încet cãtre deplina noastrã “europenizare”, adicã deplina îngrãdire a Bisericii Ortodoxe şi a culturii elene. Este caracteristic faptul cã eterodocsii (neortodocsii-n.n.) din Grecia au primit cu bucurie Acordul Schengen şi buletinele electronice, din moment ce nu vor avea înscrisã (vizibil) şi apartenenţa religioasã.
Sã ajungem acum la numãrul 666. Acest numãr este, potrivit Apocalipsei, simbol al lui antihrist, aşa dupã cum Crucea este simbol al lui Hristos. Nu este însã la fel cu alte simboluri numerice ale Apocalipsei, care se referã la limite de timp sau la numãrul membrilor Împãrãţiei lui Dumnezeu. Numãrul 666 are legãturã directã (este unit) cu persoana lui antihrist, de aceea si utilizarea lui are un alt fel de însemnãtate în constiinta credinciosilor crestini. Faptul cã este simbol şi nu însuşi antihrist nu-i diminueazã importanţa, de vreme ce este întrebuinţat cu scopul de a contamina şi a îngrãdi pe creştini. Dacã nu este folosit cu aceste intenţii, de pildã la numerotarea clãdirilor unei strãzi foarte lungi, ori a paginilor unei cãrţi, este un numãr ca oricare altul şi de aceea nu creeazã probleme. Dacã este întrebuinţat însã cu intenţie, asa cum se vede în cazul Bar Code, şi probabil pe viitoarele buletine electronice, atunci trebuie sã fie condamnat de cãtre orice crestin conştient. Întrebarea de ce se insistã pe numãrul 666 şi nu pe un alt numãr dacã, aşa cum spun cei care îl folosesc, nu existã nimic de ascuns, este uşor de pus. Vor, aşadar, sã ne impunã numãrul 666, îndeosebi pe acte cu desãvîrşire personale pe care le purtãm cu noi întotdeauna, aşa cum este buletinul de identitate.
Zic unii fraţi cã numãrul 666 de pe buletin sau cã posibila marcare pe mânã sau pe frunte nu ne pot priva de pecetea de neşters a lui Hristos, pe care am luat-o prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere. Adevãrat, nu ne pot priva când ni se impun cu forţa, adicã atunci când ne leagã şi ne marcheazã, ori dacã lipesc pe noi forţat cartele electronice. Când însã le primim cu voia noastrã, atunci desigur cã harul lui Dumnezeu se va îndepãrta de la noi, deoarece nu L-am mãrturisit pe Hristos si deoarece, din laşitate, ori din interes, ori din indiferenţã, ori din împuţinarea sufleteascã, am primit simbolul lui antihrist. Cei care spun mulţimilor cã “nu conteazã numãrul 666, luaţi buletinele electronice”, nu se gândesc ce responsabilitate îşi asumã. Nu-şi pun problema cã poate greşesc şi astfel devin autori morali ai apostaziei creştinilor. Nu vom primi buletinele electronice deoarece considerãm cã înjosesc persoana umanã.
Cum sã purtãm un act în care vor fi înscrise o multime de informatii despre noi pe care le vor putea citi alţii, chiar şi strãinii, dar nu noi înşine, şi pe care vor putea, cu îndemânare, sã le modifice în defavoarea noastrã? Nu le primim nici datoritã faptului cã, avînd numãrul 666, le considerãm ca o lepãdare de Hristos. Nimãnui nu-i este îngãduit sã-şi punã în pericol mântuirea. Aici suntem sprijiniţi de opiniile unor cuvioşi Pãrinţi contemporani care au scris asupra acestei teme. Fericitul pãrinte Paisie scria în 1988: “Iarãşi, din pãcate, câţiva ştiutori îşi vor îmbrobodi fiii duhovniceşti ca pe copiii mici, chipurile ca sã nu se supere. Nu conteazã, nu este nimic, ajunge doar sã credeţi lãuntric! În timp ce îl vedem pe Apostolul Petru cã s-a lepãdat doar exterior de Hristos şi tot a fost lepãdare. Aceştia se leapãdã de sfânta putere a lui Hristos care le-a fost datã la botez: Pecetea darului Sfântului Duh, prin primirea pecetei lui antihrist şi mai zic cã Îl au în ei pe Hristos!”
Pe aceastã temã a fost categoric şi fericitul pãrinte Epifanie Teodoropol: “Dacã, aşadar, cu adevãrat noile buletine poartã numãrul 666, dacã acest numãr va fi folosit dinadins, ca având legãturã cu antihrist, este de neconceput sã purtãm asupra noastrã simbolul sãu. Însã chiar şi dacã acest numãr nu este pus intenţionat, adicã drept simbol al lui antihrist, ci ca un simplu numãr între multe altele, pentru cã aşa ar prezenta unele avantaje matematice (uşurarea diferitelor calcule etc.) – facem doar o ipotezã, deoarece nu existã nici un indiciu pentru aceasta – aceste buletine de identitate care ne provoacã sensibilitatea religioasã prin folosirea unui numãr dubios sunt cu totul de neacceptat. NU LE VOM PRIMI”.
De asemenea, sunt vrednic de însemnat şi cele spuse de pãrintele Eusebios Vittis: “Sã ştim noi înşine, şi sã spunem şi altora cã, de scrie cineva numele lui antihrist pe pecete, sau numãrul sãu, 666, este acelaşi lucru! O spune şi Apocalipsa: cel ce are semnul, adicã NUMELE fiarei sau NUMÃRUL NUMELUI fiarei (Apoc.13:17). Prin urmare nu existã diferenţã între nume şi numãr. Aceasta o spunem şi o subliniem deoarece câţiva zic cã numãrul 666 nu este nimic, este doar un simplu numãr. Ei bine, la fel se întîmplã şi cu 666, asa cum am subliniat. Cel ce primeşte acest numãr blestemat se leapãdã de Hristos, adicã iese de sub stãpânirea Sa şi se uneşte cu diavolul. Merge cu cel de care s-a dezis la botez. Aceasta nu o spunem din fanatism, ci o spune însãşi Scriptura. Cã acum unii vor sã-şi închipuie cã Scriptura spune lucruri extremiste, fanatice, n-au decât. Noi vom asculta de Scripturã, nu de dânşii. Hristos s-a dãruit pentru noi în întregime, şi noi pe Dânsul Îl cinstim şi pe nimeni altul. Pentru noi orice spune Scriptura este de la Dumnezeu. Sã punem, aşadar, pe acelaşi loc pe Dumnezeu şi pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de importanţi şi de mãriţi ar fi ei?”
Dupã cum am fost înştiintat, ministrul de externe (al Greciei-n.n.), la o conferinţã de presã televizatã, a spus cã nu crede în existenta diavolului. Este dreptul sãu de a crede ori a nu crede. Noi însã, precum şi milioane de greci ortodocşi, credem cã existã diavol, aşa cum învaţã Sfânta Evanghelie şi îi cerem domnului ministru sã ne respecte aceastã credinţã.Însã nu existã numai diavolul, existã şi potenţiali Hitleri, Stalini, Enver Hodja etc. Este oare incert pericolul de a apãrea şi pe viitor astfel de oameni, gãsindu-ne pe toţi gata legaţi, îndosariaţi? Mare parte a poporului nostru este profund neliniştitã de aceastã temã. Personal cred cã aceastã nelinişte a poporului nostru trebuie sã ne îngrijoreze. Dupã pãrerea noastrã, prin aceastã nelinişte se exprimã conştiinta Bisericii. De altfel, mulţi arhierei, clerici şi monahi se alãturã poporului. De la conducãtorii nostri aşteptãm sã ne apere libertãţile, demnitatea persoanei şi sã respecte principiile şi convingerile noastre religioase, iar nu sã ne predea legaţi “ocrotitorilor” noştri europeni. Astfel ar demonstra şi un spirit cu adevãrat democratic.
Oricum ar fi lucrurile, noi, cu harul Dumnezeului Treimic, nu vom merge când dupã adevãratul Dumnezeu şi când dupã Baal, asa cum a fãcut vechiul Israel. Considerãm cã pentru toţi ortodocşii crestini este o ocazie de a-L mãrturisi pe Hristos, oricât i-ar costa şi cã astfel şi în zilele noastre va strãluci iarãşi convingerea eroicã şi martiricã a ortodocşilor. Cred cã Bunul Dumnezeu, Care îngãduie sã trecem prin aceste ispite, va culege roade pentru Biserica Sa, schimbându-le din amare, în dulci şi mântuitoare.
Arhimandrit Gheorghios Kapsanis, EgumenManastirea Dionisiu din Sf.Munte Athos
(Sfântul Munte, 12/25 iulie 1997; “En Sinidisei”, august 1997, p. 13) | desprevremuriledinurma.ro
Sursa: pelerinortodox.com
Cititi va rog si alte subiecte interesante despre implanturi la categoria: Cipuri.
Vremuritulburi 