Ortodoxie

Minune la Sfânta Liturghie – „Cum este cu putință asta? Cum luminează acum mai tare lumânarea?”. Dar când și-a ridicat capul, a văzut înaintea sa, la vreo trei-patru metri, stând un Înger cu mult respect și evlavie.

vt Minuni, Ortodoxie, Sfanta Liturghie , ,

La o priveghere, un oarecare preot, după ce a început Proscomidia, se chinuia să citească numele de pe pomelnice la o lumânare de ceară.

https://www.youtube.com/watch?v=xqX0U7qPa_g

Dar, dintr-odată, a observat că lumina de la lumânare, care era alături de el, a devenit foarte puternică. Atunci s-a întrebat în sinea sa: „Cum este cu putință asta? Cum luminează acum mai tare lumânarea?”. Dar când și-a ridicat capul, a văzut înaintea sa, la vreo trei-patru metri, stând un Înger cu mult respect și evlavie.

La început a încremenit, a devenit ca o statuie de marmură și i-a trebuit multă vreme să-și revină. Însă prezența Îngerului i-a îndulcit sufletul în așa măsură, încât umilința, mărindu-se treptat înlăuntrul său, a pricinuit multă dulceață sufletului său și o unire cu sfântul Înger ce era de față. Și Îngerul fiind de față, a sfârșit Proscomidia, după care a spus: „Binecuvântată este Împărăția…”. Și a început Dumnezeiasca Liturghie. Iar sfântul Înger a stat lângă preot până ce a sfârșit și consumarea Sfintelor.

Preotul nu-și putea stăpâni emoția, umilința și teama, care-l cuprinseseră în fața acestei prezențe îngerești, pentru că era un fapt care i se întâmpla pentru prima dată în viața sa. De altfel, aceste evenimente se petrec – nu știu, poate greșesc – o dată său de două ori în viața unui preot evlavios și smerit.

Cu siguranță vor exista și alți preoți evlavioși și plini de Har, care au experiențe dumnezeiești, poate și mai des!
Preotul a rămas în biserică. Nu s-a dezbrăcat, ci s-a așezat pe un scaun în Sfântul Altar și plângea mereu. Plângea și nu-și putea reveni din umilința, teama și zdrobirea ce-l stăpâneau. Și a rămas așa pentru multă vreme, desfătându-se cu emoție și smerenie de toate cele pe care le-a trăit în timpul Dumnezeieștii Liturghii în prezența Sfântului Înger.

Starețul său, care se distinge prin discernământul și sfințenia vieții sale, mi-a adeverit adevărul acestui fapt.

De atunci credința acestui preot a devenit stâncă neclintită, iar Dumnezeiasca Liturghie o săvârșea cu multă frică și cutremur, scrie marturieathonita.ro. Urmariti si video-ul atasat. – viatasilumina.com

Alte minuni si sfaturi duhovnicesti, puteti gasi la categoriile Minuni si Ortodoxie.

O marturie despre Sfanta Lumina

vt Ortodoxie, Sfanta Lumina ,

Raza luminoasă era dreaptă şi s-a îndreptat cu o viteză fulgerătoare către o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Hristos, care se afla exact vizavi de fereastră, şi în continuare şi-a schimbat traiectoria în altă direcţie. În aceeaşi clipă, s-a auzit o şuierătură puternică, un sunet, care arăta că ceva spinteca aerul. Toate acestea au durat câteva fracţiuni de secundă.

Tehnica ne-a lenevit. Pierderea timpului este si moartea sufletului

vt Ortodoxie, Sfantul Parinte Justin Parvu

Sa nu ne miram de ce exista o asa mare degradare in societatea de astazi. Tineretul isi are radacina in familie. Daca familia a fost sanatoasa, crestina, a avut preoti, duhovnici, atunci si societatea si lumea tineretului a mers pe un drum sanatos.

calugar-monah

Dar dupa, ce lumea s-a supramodernizat, tineretul nostru a fost dezbracat, nu numai de costumatia lui originara, ci si de fondul lui sufletesc. In ultimul timp, lumea s-a modernizat din ce in ce mai mult, a intrat intr-o tehnica oarba.

TEHNICA NE-A LENEVIT, ne-a dus intr-o stare de amortire trupeasca si sufleteasca. E distanta mare intre mama noastra de altadata, care avea de dus cele doua oale la sapa, avea si un copli dupa ea. Daca intri intr-un muzeu sa vezi cusatura de la un epitapf de o frumusete artistica ce iti fura ochii, intelegi ca femeia a fost acolo intr-o oboseala si truda cu nopti nedormite. Astazi, femeia noastra moderna e grabita, ocupata sa faca cariera.

PIERDEREA TIMPULUI ESTE SI MOARTEA SUFLETULUI.

Tehnica a venit pentru acest fapt: sa-i fure omului timpul, sa nu se mai ocupe de cele duhovnicesti, pentru ca avenit conceptia materialista peste noi, ca omul nu mai are suflet. Are numai trup, bunuri de consum care trebuie sa-i fie la dispozitie in orice magazine. Merge 7 sau 12 ore la serviciu, vine acasa, se ingrijeste de o hrana mai putin sanatoasa, pentru ca acum vine si schimbarea genetica a alimentatiei. Omul nu mai are suport sanatos, un sirop sanatos, un ghiveci, o hrana si bautura sanatoasa.

De cand e nascut, copilul traieste intr-un fals. Omul trebuie sa traiasca precum pasarea, unde este libertate deplina. Asa cum pasarea in inaltimi vede nimicnica pamantului, la fel si omul in libertate poate sa-si vada pacatosenia. Noi am luat tehnica aceasta prea devreme, prea abrupt ca sa putem rezista impotriva ei. Omul de astazi se vede in fata televizorului, a calculatorului, unde pierde ore si zile intregi si e furat de tot felul de imagini, incat nu se mai gandeste la icoana lui de altadata, nici la frumusetea cerului, a padurilor, nu se mai opreste la bogatiile tarii noastre.

Copilul nostru nu mai este invatat cu o spovedanie, sa mearga la o biserica, sa cante o cantare bisericeasca, nu mai este invatat sa se adreseze lui Dumnezeu si asta este cel mai mare rau care bantuie tara noastra si viata noastra materiala si spirituala.

CE FACEM NOI CA INDIVIZI?

Daca noi incercam sa ne redresam viata, atunci toata tara va inflori.

Din „Ne vorbeste Parintele Justin” – vol II. Petru Vodă, februarie 2013, Fundaţia Justin Pârvu – ganduridinierusalim.com

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Joi, 18 februarie, 2016 – 64 de ani de la despărțirea de viața lumească a lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor

vt Ortodoxie, Sfantul inchisorilor Valeriu Gafencu ,

Joi, 18 februarie se împlinesc 64 de ani de la despărțirea de viața lumească a lui Valeriu Gafencu, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfântul Închisorilor”.

64 de ani de la moartea lui Valeriu Gafencu, „Sfântul Închisorilor”: Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bălți, Basarabia, fiind unul dintre tinerii care au murit în închisorile regimului comunist din România.

La 20 de ani, în toamna anului 1941, Valeriu Gafencu a fost arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică, deoarece făcea parte din Frățiile de Cruce, ale căror membri erau urmăriți și arestați, în acea perioadă. Era student în anul al II-lea al Facultății de Drept și Filosofie din Iași, pe care nu a reușit vreodată să o mai termine, pentru că sfârșitul l-a găsit în închisoare.

Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tîrgul Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin pușcăriile de la Aiud, fiind întemnițat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941 – 1944, cât și de la Pitești. Din cauza torturilor și regimului de bestialitate din temnițele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Tîrgul Ocna într-o stare atât de gravă încât supraviețuirea sa timp de doi ani este considerată, de către mulți, drept o minune. În închisoarea comunistă din Pitești a dobândit boli precum reumatism, TBC pulmonar, osos și ganglionar. Mulți dintre cei care au fost în preajma lui în ultima parte a vieții sale se consideră fericiți că au avut acest privilegiu, mărturisind că, deși trupul îi era o epavă, din cauza lipsei de hrană, chipul îi era îmbrăcat într-o lumină stranie, nepământeană, pentru că, spun ei, „sufletul și mintea sa nu se despărțeau defel de rugăciune”.

„Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseții: – Fizic, părea un arhanghel, purtând când spada de foc a cuvântului Dumnezeiesc, când crinul curăției plin de parfum tainic. – Moral, nu i se putea reproșa ceva, smerenia îmbinându-se cu tenacitatea hotărârilor. – Spiritual, era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă; nu puteai să-ți dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbește prin el. Viața lui era zbor spre înălțimi, pe care cu greu îl puteai urmări.  ”, a povestit Virgil Maxim, membru al Frățiilor de Cruce și coleg de închisoare cu Valeriu Gafencu.

Seninătatea cu care își aștepta Valeriu moartea i-a înmuiat, atât pe colegii săi de suferință, cât și pe „gardienii-călăi”. Cu numeroase plăgi tuberculoase pe trup și cu hemoptizie (tușea scuipând sânge), chipul lui Valeriu emana, totuși, lumină, deși această boală aduce, de regulă, deprimare și schimonosire a chipului.

Și-a cunoscut ziua morții

Pe 2 februarie 1952, Valeriu Gafencu și-a rugat colegii de temniță să-i aducă o lumânare și o camașă albă, pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiași an. Deasemenea, sfântul închisorii a mai cerut ca o cruciuliță (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. La 18 februarie, între orele 14.00 și 15.00, după momente de rugăciune fierbinte, Valeriu a rostit ultimele sale cuvinte: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul”.

Gardianul Petre Orban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a le permite tuturor deținuților să meargă să-și ia rămas bun de la prietenul lor și să se închine la targa unde a fost depus trupul neînsuflețit al lui Valeriu Gafencu. Urma să fie dus într-o groapă comună, a tuberculoșilor.

” Între cei mai cunoscuți martori-martiri, care au suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualității creștine, stâlp al rezistenței spirituale românești din timpul opresiunii comuniste, considerăm a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU”. – (IPS Bartolomeu Anania)

Printre sfaturile date prin scrisorile trimise către familia sa, Sfântul Închisorilor îndeamnă pe toți oamenii, pe care îi considera „toți cei dragi ai lui”: „Căutați fericirea în sufletele voastre. Nu o căutați în afara voastră. Să nu așteptați fericirea să vină din altă parte, decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălășluiește Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veți aștepta fericirea din afara voastră, veți trăi decepții peste decepții și niciodată nu o veți atinge”. Valeriu Gafencu le-a arătat tuturor celor care l-au cunoscut, prins în mijlocul suferinței, că fericirea adevărată nu depinde de circumstanțele exterioare. Acesta a fost mesajul său, pe care l-a împărtășit atât prin cuvinte, cât și prin gânduri, dar și prin fapte. – activenews.ro

Urmariti va rog si:

Sfantul inchisorilor Valeriu Gafencu – Viata si chinurile inchisorilor comuniste

Astazi Sfantul Parinte Justin Pârvu ar fi implinit 97 de ani. Sfinte Parinte, roaga-te pentru noi pacatostii si pentru tot neamul romanesc!

vt Ortodoxie, Sfantul Parinte Justin Parvu

„Istoria este satanizată. Adică planul diavolului a mers foarte departe, a încercat şi încearcă să-l facă pe om să-şi distrugă propria istorie, aidcă să-şi taie… singur craca de sub picioare. În momentul când te raportezi la istoria patriei tale, ai cu ce să te identifici. Dar în momentul în care declari că te identifici cu istoria lumii, adică cu cea a cîtorva sute de popoare, înseamnă că nu mai aparţii nici unei patrii. E ca şi cum te-ar lua cinva şi te-ar scoate din casa ta şi te-ar arunca în stradă, aşa e ieşirea din istoria patriei tale ca să te „globalizezi” cu istoria lumii…” Arhimandrit Iustin Pârvu

Romanian Culture's photo.

Iustin Pârvu (n. 10 februarie 1919, satul Poiana Largului, județul Neamț – d. 16 iunie 2013) duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț.
Împreună cu Cleopa Ilie, Arsenie Boca , Ioanichie Bălan, Dumitru Stăniloae și Arsenie Papacioc, a fost un important reprezentant al ortodoxiei românești contemporane.

Părintele Justin Pârvu s-a născut la 10 Februarie 1919 în satul Petru Vodă (dependent azi de comuna Poiana Teiului) din judeţul Neamţ, fiind ultimul născut în familie din cei patru copii. Părinţii săi, Gheorghe şi Ana, l-au botezat cu numele de Iosif.

În anul 1936 a intrat în obştea Mănăstirii Durău. A fost călugărit în anul 1939 la aceeaşi mănăstire.

Între 1938-1941 a urmat cursurile Seminarului monahal de la Mănăstirea Cernica (lîngă Bucureşti).

În anul 1941, desfiinţîndu-se Seminarul de la Cernica, a fost hirotonit preot de arhiereul Valerie Moglan (pe atunci episcop vicar al Mitropoliei Iaşilor).

Între 1941-1944 a fost preot militar al Batalionului 18 Vînători de Munte (parte din Brigada 4 Munte şi apoi Divizia 4 Munte), care a luat parte activă la luptele date pînă Don şi în Crimeea, la răsărit de Nistru. A primit gradul de sergent.

După capitularea şi schimbarea regimului politic de la 23 August 1944, Părintele Justin Pârvu s-a retras din armată şi în toamna lui 1944 s-a înscris la Seminarul de la Rîmnicu Vîlcea, pentru a-şi încheia studiile.

În anul 1946 s-a mutat la Seminarul din oraşul Roman. Aici a fost arestat, în ultimul an de studii, cu doar cîteva săptămîni înainte de bacalaureat, la 15 Mai 1948, pentru “instigare şi activitate subversivă dusă în cadrul Seminarului Sf. Gheorghe din Roman”. Era şeful Frăţiei de Cruce din seminar.

A fost condamnat prin sentinţa 307 din 14 Martie 1949 la 12 ani de închisoare şi muncă silnică, pentru “crima de uneltire contra ordinei sociale”. A trecut prin următoarele închisori:

Suceava: 1948 – August 1949
Aiud: August 1949 – Septembrie 1950
Baia Sprie: Septembrie 1950 – Martie 1954
Gherla: Martie 1954 – Iunie 1955
Aiud: Iunie 1955 – Februarie 1959

Înainte de a fi eliberat, la 10 Ianuarie 1959, a primit abuziv, fără judecată, prin ordinul M.A.I. nr. 10.041, 36 de luni de muncă silnică, pe care i-a executat în:

Jilava: Martie 1959
Colonia Culmea (Dobrogea): Martie 1959 – Septembrie 1960
Periprava: Septembrie 1960 – Decembrie 1962

Continuă lectura →

Sfântul Calinic de la Cernica – Faptele îi erau întocmai după graiul gurii şi nu putea nimeni să-i găsească nici un cusur.

vt Ortodoxie ,

Faptele îi erau întocmai după graiul gurii şi nu putea nimeni să-i găsească nici un cusur. Că, după cum învăţa, aşa şi lucra. Că zice şi Mântuitorul: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu” (Matei 5, 37).

Foto: Oana Nechifor

In anul 1829, luna iulie, în dimineaţa unei zile de praznic, stătea Cuviosul Calinic în chilia sa din insula mare, aproape de arhondaric. Deci, privind pe fereastră, a văzut mulţime de musafiri care atunci veniseră, iar pe bieţii călugări, „ascultătorii din arhondărie”, cum alergau în toate părţile ca să slujească musafirilor. Deci, căutând la dânşii cu durere de inimă, a zis în sine: 

‒ Ah, Dumnezeule, cum are să se defaime chipul monahicesc prin petrecerea împreună cu mirenii!

Şi tare oftând, a început să citească icoasele Sfântului Ierarh Nicolae.

Spuneau ucenicii Sfântului Calinic „că faptele îi erau întocmai după graiul gurii şi nu putea nimeni să-i găsească nici un cusur. Că, după cum învăţa, aşa şi lucra. Că zice şi Mântuitorul: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu” (Matei 5, 37).

Aceiaşi ucenici mărturiseau că Sfântul Calinic „cu multă mâhnire a primit alegerea de episcop, la 14 septembrie 1850, fiindcă n-a putut strica hatârul iubitului său fiu duhovnicesc, Barbu Dimitrie Ştirbei ‒ domnul Ţării Româneşti ‒ şi s-a supus la voia obşteştii Adunări…”.

Spunea Sfântul Calinic în ceasul despărţirii de fiii săi duhovniceşti:

‒ Călugărul, oriunde va merge şi oricât bine va găsi, tot nu este ca unde şi-a pus metania, fiindcă inima lui nu este în pace.

Altădată, iarăşi le spunea:

‒ Iubiţii mei fraţi şi fii, trebuie să avem mare grijă când intrăm în Sfânta Biserică sau în Sfântul Altar, că acolo este Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos de faţă în Sfintele Taine.

Spunea ucenicul său, Anastasie, că, îndată după aşezarea sa în scaunul episcopiei de la Râmnicu-Vâlcea, a şi început a da porunci la protopopi, ca unde s-ar afla vreun om necununat să-l cunune şi să-l cerceteze pentru ce nu se cunună şi „şade cu posadnică”.

Spunea iarăşi acelaşi ucenic că Sfântul Ierarh Calinic avea mare evlavie către Sfântul Ierarh Nicolae, al cărui acatist îl citea zilnic. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al marelui ierarh, protectorul său, a rezidit din temelie Catedrala episcopală din Râmnicu-Vâlcea, casele episcopale şi seminarul, între anii 1854-1856, care fuseseră distruse de incendiul din 1847. Odată cu biserica, blândul episcop a redeschis şi vestita tipografie a Episcopiei din Râmnic, în care a tipărit tot felul de cărţi de slujbă şi de zidire sufletească, pe care apoi le trimitea gratuit la preoţi şi credincioşi.

Spunea iarăşi arhimandritul Anastasie Baldovin despre dascălul său, Preasfinţitul Calinic:

‒ Mă minunam de aşa viaţă mai presus de fire, pentru că vedeam că slujesc un sfânt viu. De aceea îndrăzneam de multe ori şi îl întrebam câte ceva despre tainele dumnezeieşti şi el îmi descoperea ceea ce cunoştea că-mi este de folos şi cât putea să încapă în mintea mea cea slabă şi întunecată. Iar dacă înaintam cu întrebările mai departe, îmi zicea: „Nu este acum timpul pentru asemenea întrebări”.

Acelaşi ucenic spunea:

‒ Avea obicei fericitul că, după rugăciunea de seară, mă ţinea lângă preasfinţia sa mai mult timp, povăţuindu-mă în credinţă şi la datoriile mele monahale şi multe lucruri de taină îmi descoperea.

Adeseori îmi zicea fericitul:

‒ Fiul meu, mulţi dintre călugări şi mireni sunt numai cu numele creştini, iar cu viaţa şi cu faptele sunt departe de adevărul creştinătăţii. De aceea, la unii ca aceştia nu ai voie să le arăţi ceea ce ai văzut la mine. Iar la cei pe care îi vei cunoaşte că sunt creştini buni şi cred în darul şi puterea lui Dumnezeu, ai voie de la mine să le arăţi şi să le scrii, numai după ce mă voi duce din această lume trecătoare.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 418-419) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Parintele Ioan de la Rarau despre Parintele Arsenie Boca: „E SFANT!”

vt Ortodoxie, Parintele Ioan de la Rarau, Sfantul Arsenie Boca , ,

Parintele Ioan de la Rarau, un adevarat Sfant in Viata, ne confirma inca odata daca mai era nevoie, sfintenia Parintelui Arsenie Boca.

Multumim parinte! Sa speram ca orbii isi vor deschide ochii dupa aceasta marturisire si isi vor schimba pozitia si atitudinea fata de Sfantul Parinte Arsenie Boca, iar daca si acum neaga cele spuse de un Sfant „…nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti” (Luca 16, 19-31).”

Urmariti va rog si:

Parintele Ioan de la Rarau despre actele biometrice

Iar alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Acatistul Sfântului Otroc Veaceslav

vt Ortodoxie

(Cu noi este Dumnezeu – pentru citirea în chilie)

Condac 1
Alesului de la naștere din ținuturile Uralului, trimis de Dumnezeu pentru
izbăvirea Rusiei de spurcăciunea întunecatului păgânism, a rugătorului
pentru noi, păcătoșii, și tămăduitorul bolilor trupești și sufletești,
minunatului otroc Veaceslav, cu cântări îl slăvim. Tu, mare îndrăznire
având la Domnul, roagă pe Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor
noastre. Multă încredere având în rugăciunile tale, ție îți cântăm:
Bucură-te, dreptule otroc Veaceslav, minunat ajutător în vremurile de pe
urmă.
Icosul 1
Înger în trup pe pământul Rusiei s-a arătat nouă pentru a ne întări în
Dreapta credință și a ne îndrepta viața noastră, preaminunat otroc
Veaceslav, pentru că cu gură de copil taine necopilărești ne-ai descoperit
nouă, cel ce cu inimă curată îl vezi pe Dumnezeu, arată nouă calea credinței
și a adevărului. Noi însă, în aceste vremuri grele căutând ajutorul tău și la
mijlocirea ta alergând cântăm ție așa:
Bucură-te, pentru că Împărăteasa cerului a vorbit despre venirea ta în
inima Rusiei;
Bucură-te, pentru că Sfântul Serafim de Sarov a proorocit despre tine;
Bucură-te, pentru că însuși țarul Nicolai al Doilea a fost mângâiat de
proorocirea venirii tale;
Bucură-te, că ne întărești în credință;
Bucură-te, că pentru încercările ce vin ne pregătești;
Bucură-te, model prealuminat de viețuire dumnezeiască;
Bucură-te, dreptule otroc Veaceslav, minunat ajutător în vremurile de pe
urmă.

Condac 2
Pomul bun roadă bună aduce. Așa și neamul tău, otrocule Veaceslav, a
odrăslit oameni plăcuți lui Dumnezeu. Și tu, ramură preacurată a rădăcinii
cinstitoare de Dumnezeu, văzând biserica Domnului, pe maica ta o rugai
degrabă să te ducă în ea. Fiind în biserică, te rugai și te bucurai, pentru că
în casa Tatălui te găseai. Noi însă, văzând la prunc o așa minunată dragoste
pentru casa Domnului, cu bucurie cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
______________________________
Otroc = mucenic, martir, băiat.
2

Icosul 2
De înțelepciunea lumii neispitit fiind, înțelepciunea Împărăției cerești cu
toată inima ai iubit, sfântule otroc Veaceslav, cu sufletul și cu gândul la
biserica Domnului te-ai îndreptat. De această înțelepciune a ta minunândune,
aceste laude îți cântăm:
Bucură-te, propovăduitor tare a dreptei credințe;
Bucură-te, stea călăuzitoare a tuturor oamenilor spre biserica lui
Dumnezeu;
Bucură-te, că în tainele bisericești, tămăduire de boli și de păcate ne-ai
învățat să căutăm;
Bucură-te, că pe cei rătăciți de la Dreapta credință la casa Domnului îi
întorci;
Bucură-te, că timpul în rugăciune îl petreceai;
Bucură-te, coroană fără de preț, pe capul neamului cinstitor de
Dumnezeu;
Bucură-te, dreptule otroc Veaceslav, minunat ajutător în vremurile de pe
urmă.

Continuă lectura →

Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală

vt MANTUITORUL IISUS HRISTOS, Ortodoxie, Rugaciuni

Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hris­toase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai pri­mit moarte pe cruce pentru mântuirea noas­tră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti sme­rita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre fo­losul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl pu­tem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, pre­cum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i sufe­rinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe cru­cea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădej­dea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de po­căinţă şi de mulţumire, ca să se învredni­cească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.

doxologia.ro

Alte rugaciuni orodoxe frumoase si folositoare, puteti citi sau asculta la categoria: Rugaciuni.

Parintele Calistarat – Cuvânt la Sarbatoarea Întâmpinarii Domnului – 02.02.2016

vt MANTUITORUL IISUS HRISTOS, Ortodoxie, Parintele Calistart

Urmariti va rog si:

Documentar Crestin-Ortodox – Sărbătorile. Întâmpinarea Domnului