Media occidentala bazata pe retorica rusofoba , a fost prinsa pe picior gresit de decizia lui Putin, esuînd lamentabil în predictiile ei propagandistice, legate de Siria. Nu mai e niciun secret ca razboiul din Siria a fost declansat de mercenari islamisti, adusi din afara, înarmati si platiti de SUA, Arabia Saudita, Qatar, Turcia si alte state, cu scopul rasturnarii de la putere a lui Bashar Al-Assad.
Cu multa abilitate, prin intermediul conferintei de securitate de la Munchen, Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, i-a fortat mâna secretarul de stat american John Kerry, obtinînd o încetare a focului în Siria, sub forma armistitiului, intrat în vigoare pe 27 februarie 2015. La baza acestui acord stînd previziunile americanilor potrivit carora, rusii vor ramîne în continuare, în Siria.
Rusii au demonstrat ca au învatat din experienta esuata a SUA din Irak si Afganistan, întelegînd ca nu pot miza doar pe un raspuns militar. Si ca în Siria, trebuie sa existe o reactie inteligenta, folosind cu iscusinta crema diplomatiei ruse, renumita ca fiind cea mai eficienta de pe mapamond. Vladimir Putin este un lider ale carui miscari nu pot fi prevazute de adversari, avînd pregatiti numerosi asi pe mîneca cu care surprinde pe toata lumea. Ca jocul lui de sah sa aiba o miza sporita, prin retragerea partiala a contingentului rusesc din Siria, Putin l-a expus din nou, în mod intentionat, pe Bashar Al-Assad, ca pe o momeala întinsa Casei Albe si vasalilor acesteia.
În acest context Washingtonul are doua optiuni.
Prima fiind aceea de a se ralia neconditionat pozitiei Rusiei, în gasirea unei solutii pasnice în Siria, negociate cu partile angajate în conflict, cu exceptia gruprilor teroriste. Urmata de reconstructia Siriei. Negocierile se anunta dificile, întrucît Casa Alba, prin vocea asa-zisei ”opozitii siriene”, continua sa-l vrea pe Assad înlaturat de la putere, înainte de a începe o tranzitie, spre un alt format politic în Siria. Un alt impediment în calea gasirii unei solutii pasnice în Siria este acela al precedentului, în ceea ce priveste inconsecventa si relele intentii ale Occidentului, dupa evenimentele din Ucraina. Rusia a acuzat mereu SUA ca saboteaza încercarile de obtinere a pacii în Siria, dupa ce discutii confidentiale între cele doua parti se finalizau cu declaratii de presa ale oficialilor americani. Oficiali care puneau la îndoiala întelegerile, dupa ce ele fusesera deja aprobate de presedintii SUA si Rusiei. Retragerea a fost ordonata de Putin pe 15 martie 2016, în aceeasi zi în care începeau discutiile de pace la Geneva, ca un semnal ca cine nu urmeaza calea propusa de Rusia, adica procesul de negocieri dus pîna la capat, se va disredita in fata opiniei publice.
A doua optiune a Washingtonului ar fi una catastrofala, aceea de a ordona gruparilor islamiste subordonate SUA, Arabiei Saudite si Turciei, sa anuleze armistitiul si sa înceapa o ofensiva la scara mare, împotriva armatei siriene care sustine regimul Al-Assad. Pîna la sosirea contingentului rusesc în Siria, principalul avantaj al gruparilor rebele subordonate Arabiei Saudite, Turciei si SUA era labirintul de sute de km de galerii, tuneluri, refugii si buncare, sapat în decurs de cinci ani, cu mijloace subterane, livrate de occidentali. Labirint care n-a putut fi depistat si distrus de la suprafata, de armata siriana. De aceea, reteaua de tuneluri a permis rebelilor islamisti sa depoziteze armele grele, alimentele, carburantii, munitiile, capacitatile de productie a munitiilor si sa ajunga în spatele trupelor siriene, obtina surprinderea si provocîndu-le pierderi importante.
Prin dislocarea bombardierelor rusesti în Siria, presedintele Putin a demonstrat ca Moscova este un aliat încredere, spre deosebire de Washington care si-a tradat un partener vechi, precum Hosni Mubarak, presedintele Egiptului. În cele cinci luni de operare în Siria, senzorii de pe satelitii militari si de pe avioanele de cercetare rusesti, au descoperit aproape întreaga retea de tuneluri si galerii, ea fiind neutralizata de avioanele de bombardament rusesti. Bombardamentele rusesti au mai vizat parcul de vehicule si centrele de conducere si de transmisiuni ale rebelilor ”moderati” ca si cei al Frontului Al Nusra, rezultînd incapacitatea acestora de a executa manevre, de a dispune de coloane auto de aprovizionare, de a se coordona si de a comunica între ei.
Din cele 40 de avioane de lupta, în primele doua zile, Rusia a retras 20 din ele din Siria. Cele 30 de bombardiere Su-24, 25, 34 au zburat în cinci luni aproape 10.000 de ore. Fiecare avion are nevoie de lucrari regulamentare dupa un numar de 250 de ore zburate si ele se fac în fabricile sau hangarele pentru reparatii aeronautice din Rusia, nu pe cîmp, în Siria. Într-o fotografie de la baza ruseasca din Siria, apare un avion Su-34 înmatriculat cu nr. 25 care are vopsite 33 de stele rosii ceea ce înseamna 330 de misiuni de lupta în Siria, misiuni care au avut durata între 40 de minute si doua ore.
Este posibil ca în Siria sa ramîna doar 4 bombardiere Su-25 SM si 4 bombardiere Su-24 M2. Între timp, 21 de avioane de bombardament Su-24 MK ale armatei siriene, au fost remotorizate si aduse la standardul Su-24 M2 la fabrica de avioane ruseasca nr. 514 ARZ, din Rzhev. Avioanele Su-24 M2 siriene sunt dotate cu sistemul integrat de navigatie si de dirijare a armelor de precizie ( PNS-M ) la fel ca si cele rusesti care au actionat de la baza aeriana Hmaimim. În Siria, în loc de 30 de bombardiere rusesti, ar continua sa opereze 29 de bombardiere rusesti si siriene.
La nevoie, Rusia a demonstrat ca poate lansa cu succes în Siria, rachete de croaziera ( distanta de zbor 1.500-2.500 km ) de pe navele sale din marea Caspica si de pe avioanele sale de bombardament cu raza mare de actiune decolate de pe aerodromurile din Rusia. Rebelii ”moderati, ca si Frontul Al-Nusra, sunt atît de slabiti, încît au trecut de nivelul, de la care mai pot fi readusi pe linia de plutire, pentru a pune probleme serioase armatei siriene. Ei reprezentînd varianta esuata a SUA, de eliminare de la putere a lui Bashar Al-Assad. Oricît ar investi în acestia, Casa Alba va reusi doar prelungirea atrocitatilor comise de mercenarii islamisti, dar nu va obtine nicio victorie în fata armatei siriene. Asadar, pentru SUA rebelii ”moderati” par un capitol închis.
Singura grupare islamista din Siria, care mai are o infrastructura puternica si poate fi aprovizionata cu arme moderne, pentru a lupta de la egal la egal cu armata siriana, este Statul Islamic. Casa Alba ar putea ordona Pentagonului sa înarmeze, în secret, Statul Islamic pentru a schimba raportul de forte în detrimentul armatei siriene care-l sprijina pe Bashar Al-Assad.
Numai ca, împotriva Statului Islamic, SUA sustine ca a creat o coalitie formata din 34 de state care bombardeaza cu 180 de aeronave de lupta, de aproape doi ani, obiectivele acestei grupari din Irak si Siria. Desi, înca nu ne-am lamurit ce a urmarit mai exact SUA în Siria, care a fost strategia actiunilor sale si care au fost rezultatele. Iar Rusia si-a pastrat în Siria un mecanism de monitorizare a respectarii armistitiului, bazat pe complexele C4I, sistemele S-400, cîteva zeci de avioane de cercetare fara pilot si o interfata pentru informatiile furnizate de reteaua ruseasca de sateliti de supraveghere. Mecanism capabil sa depisteze livrarile de arme catre Statul Islamic. Ramîne de vazut ce explicatii vor da neoconii de la vîrful administratiei de la Washington ( cu precadere candidatul la presedintie, Hillary Clinton ) cînd lumea se va convinge ca Statul Islamic, este de fapt, creatia lor, pe care o folosesc cu cinism, pentru a-si satisface propriile interese. În conditiile în care pe 4 martie 2014, Congresul SUA a votat ( 392 pentru si 3 impotriva ) o rezolutie similara celei a Parlamentului UE, în care Statul Islamic este catalogat drept autor al genocidului din Siria si Irak. – ziaruldegarda.ro
Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
Alte stiri despre razboiul din Siria, gasiti la categoria: Siria
Vremuritulburi 