I. Context, problema
Situaţia naţiunii române în Transilvania a fost dintotdeauna grea, căci românii, aici, au fost mereu discriminaţi, la începuturi din considerente religioase, mai târziu din motive economice şi politice. Pentru perioada când s-a aflat sub stăpânire străină, situaţia se putea explica prin inexistenţa unei elite conducătoare româneşti până în secolul al XVIII-lea, puţinătatea mijloacelor şi prezenţa unui regim politic total ostil cauzei româneşti.
Perpetuarea acestei situaţii astăzi, în judeţele Covasna şi Harghita, când acestea se află de aproape 100 de ani sub administraţie românească, denotă dezinteres şi lipsă de viziune istorică din partea oamenilor politici români, căci dacă astăzi se mai întâlnesc „rămăşiţe româneşti”, în mai mult de jumătate din localităţile din aceste judeţe (folosirea încă a limbii române în biserică şi foarte puţin în casă), peste 20-30 de ani nu va mai fi nimic. Marele risc sub care stă comunitatea românească nu este neapărat acela al scăderii demografice, proces întâlnit la nivel naţional, ci acela că îşi vede cadrul comunitar românesc distrus, că nu mai are potenţial şi mijloace de a susţine şi proteja idealul etnic românesc. Dintr-o asemenea perspectivă comunitatea românească solicită sprijin restului naţiunii române şi intervenţia Statului Român înainte de a fi înghiţită de istorie. Ideea unei intervenţii în sprijinul comunităţii româneşti din judeţul Covasna nu are nimic în comun cu o abordare istorică de tipul „obsesiei străbunilor”. Ea este impusă de situaţia de facto a acestei comunităţii care se vede „strivită” de comunitatea dominantă maghiară în propria ei Ţară. Elaborarea unei strategii a Guvernului României, de protejare a acestor comunităţi, ar reprezenta un document de interes naţional şi importanţă istorică.
Argumente pentru un asemenea demers rezultate în urma unor recente cercetări sociologice:
– Comunitatea românească a pierdut total puterea de a-şi promova la nivel local interesele şi de a influenţa deciziile majore referitoare la ea, căci gradul său de reprezentativitate nu îi permite acest lucru;
– Autorităţile şi instituţiile publice locale organizează satisfăcător cotidianul, dar în priorităţile de fond pe care le promovează, interesele comunităţii româneşti se regăsesc numai accidental şi numai atunci când sunt impuse de constrângeri extralocale;
– Sentimentul neputinţei corelat cu acelea de teamă şi părăsire, sunt elementele fundamentale care definesc astăzi mentalul comunităţii româneşti;
– Cadrul comunitar românesc reprezentat de: Biserică, şcoală şi primărie, element fundamental în efortul de păstrare a identităţii româneşti, este aproape distrus în mai mult de jumătate din localităţile judeţului;
– Minoritarii români, lipsiţi de suportul general al societăţii şi al statului, constată cu durere că nu se mai regăsesc în proiecţia de viitor a zonei, că s-au întors la situaţia de toleraţi, că greşesc când îşi mai concep viitorul aici.
II. Cauze care explică situaţia actuală:
La realizarea acestei situaţii, au concurat următorii factori: lipsa de viziune şi consecvenţă în activitatea comunităţii locale româneşti, slăbirea autorităţii Statului Român în zonă din motive politicianiste şi acţiunea politică a UDMR-ului.
1. Lipsa de viziune şi consecvenţă în activitatea comunităţii locale româneşti
– Comunitatea locală românească a făcut, în perioada postdecembristă, mari greşeli de ordin strategic: şi-a permis luxul să facă politică de conţinut ideologic într-un context şi timp total nefavorabile pentru ea, să se prezinte divizată şi dezbinată în faţa marilor provocări, să promoveze interese care nu erau neapărat ale ei;
– Orgoliile şi lipsa de viziune a liderilor ei au împiedicat-o, dincolo de particularităţi şi inerente diferenţe, să elaboreze o strategie de promovare a intereselor comunitare româneşti, să ridice în fruntea sa o elită conducătoare aptă să dea acţiunilor publice româneşti coerenţă şi eficienţă şi să impună respect în relaţia cu factorii de decizie locală şi guvernamentală;
– Slaba organizare comunitară în zona neguvernamentală, demonstrată de insuficienţa numerică a asociaţiilor şi fundaţiilor;
– Slaba combativitate în promovarea intereselor comunitare prin proiecte culturale şi sportive şi proiecte de dezvoltare locală;
– Susţinerea insuficientă, prin efort comunitar, a instituţiilor culturale care promovează cultura şi valorile româneşti;
– Colaborarea deficitară între persoane, instituţii, la nivel comunitar;
– Neimplicarea şi neparticiparea tineretului la activitatea de apărare şi promovare a intereselor comunitare, etnice şi culturale;
– Absenţa unui cadru instituţional comunitar de promovare a dezbaterii problemelor de interes local.
2. Slăbirea autorităţii Statului Român în zonă din motive politicianiste
Autorităţile române postdecembriste n-au înţeles, sau au refuzat să înţeleagă, raţiunile profunde care întemeiază acţiunile politice desfăşurate în Bazinul Carpatic, cu deosebire cele având ca sursă Budapesta, şi că este în interesul suveranităţii Statului Român să susţină în judeţele Covasna şi Harghita existenţa unei comunităţi româneşti puternice.
De 25 de ani partidele politice româneşti, cu acordul tacit al Statului Român, au băgat soarta acestei comunităţi în jocul politic de cooptare a UDMR-ului la guvernare, în dorinţa de a ajunge sau a păstra puterea. Întotdeauna sprijinul acestei formaţiuni politice a fost obţinut în condiţiile impuse de aceasta, respectiv de consolidarea autorităţii sale în zonă. Aşa s-a ajuns astăzi la situaţia în care UDMR-ul administrează, aproape independent, în judeţele Covasna şi Harghita, nesocotind până la dispreţ interesele comunităţii româneşti.
Tratarea comunităţii româneşti din judeţele Covasna şi Harghita ca aparţinând majorităţii este o uriaşă eroare de strategie politică a Statului Român, căci a ajuns astăzi în situaţia în care asistă neputincios cum o parte a Naţiunii Române este discriminată într-o zonă aflată sub autoritatea sa, printr-un cadru instituţional creat de el. Este de reţinut, în acest context, faptul că aproape toate deciziile mari luate în plan local referitoare la comunitatea românească sunt adoptate în prezenţa ei fără ea şi în multe cazuri împotriva ei, căci gradul său de reprezentare nu-i permite să-şi promoveze şi să-şi apere interesele.
3. Acţiunea politică a UDMR-ului
Acţiunile politice desfăşurate de UDMR după 1989 sunt focalizate pe două categorii de interese: interesele comunităţii ungare din România şi hungarismul, ca strategie geopolitică a statului ungar în zonă, care are ca obiectiv creşterea „naţiunii politice maghiare”. Este adevărat că între cele două serii de obiective nu există legătură de finalitate, având în vedere contextul actual european, aşa cum este adevărat şi că promovarea intereselor comunităţii maghiare se înscrie într-un demers politic firesc, însă, demersul hungarist este un anacronism istoric care pe lângă faptul că influenţează negativ prezentul comunităţii ungare, pune în pericol existenţa comunităţii româneşti în judeţele Covasna şi Harghita şi din această cauză ne interesează pe noi românii în cel mai înalt grad.
Numeric majoritari, secuii, maghiarii din centrul României sunt consideraţi de către unii lideri maghiari, care gândesc „viitorul la timpul trecut”, ca fiind mijlocul apt să împlinească, treptat, visul Ungariei Mari. Într-o asemenea logică se înscriu o parte a acţiunilor UDMR-ului, printre care se găseşte obiectivul politic numit ţinutul secuiesc autonom.
Acţiuni politice ale UDMR pentru realizarea obiectivului ţinutului secuiesc autonom, care pun în pericol existenţa comunităţii româneşti în judeţele Covasna şi Harghita:
a. Enclavizarea zonei sub forma ţinutul secuiesc „Terra Siculorum”
Etnicismul, cunoscut ca o paradigmă a retardului economic şi social prin faptul că deturnează sensurile evoluţiei sociale şi ale resurselor unei naţiuni, în cazul nostru ale unei colectivităţi, cu scopul supremaţiei etnice, este calea politică aleasă de partidele politice maghiare în politica românească, condusă în teren cu mare eficacitate prin şcoală, biserică şi administraţie. Expresia crudă a unui asemenea demers în judeţele Covasna, Harghita şi parţial în Mureş, este enclavizarea acestei zone prin renunţarea voită, la nivel de comunitate, la cunoaşterea şi folosirea limbii române concomitent cu transformarea limbii maghiare într-o barieră/element de individualizare a unei părţi a teritoriului României sub forma ţinutul secuiesc.
Prima fază a procesului, decuplare a zonei de cadrul instituţional românesc, s-a produs prin scoaterea limbii române din statutul ei de principal mijloc de comunicare în zonă, pe lângă faptul că a transformat comunitatea maghiară într-o masă etnică închisă, a ridicat „ziduri” artificiale între zonă şi restul Ţării, între comunitatea maghiară şi cea românească, între maghiari şi români, pentru a face loc unui fel de stăpânire maghiară în Transilvania.
Obiectivul politic „ţinutul secuiesc”, care nu are nimic în comun cu realităţile prezentului şi cu sensul de evoluţie a istoriei, aflat în mintea unor lideri maghiari, care încearcă să încoloneze masele maghiare pentru realizarea unei himere, a produs până în prezent numai rău pentru toţi locuitorii. Astfel:
– Prin desprinderea judeţului din circuitul economic şi social românesc a fost accentuată dezindustrializarea şi sărăcia, judeţul Covasna devenind unul dintre cele mai sărace şi înapoiate judeţe ale Ţării, total dependent de resurse redistribuite de Guvernul României. Dispariţia industriei locale a lăsat pe drumuri aproximativ 15.000 de oameni şi a făcut posibilă plecarea din zonă a peste 3.000 de români, care au lăsat în urma lor un ţinut în plin proces de purificare etnică;
– A generat între români şi maghiari tensiuni cu substrat etnic care au redeschis răni abia vindecate;
– A făcut posibilă, la nivel mental, apariţia a două tipuri umane, care au condus, în practică, la construcţia a două tipuri de societăţi, paralele şi antagonice, cea a românilor şi cea a maghiarilor;
– Prin promovarea separatismului, s-a mărit constant distanţa dintre cele două comunităţi, iar în spaţiul public şi-au făcut loc fenomene negative ca: şovinismul, ura şi dispreţul faţă de valorile româneşti cultivat programatic în mediul secuiesc prin familie şi şcoală (vezi manualul de istorie a secuilor);
– Prin separatism, s-a distrus ideea de comunitate interculturală, puntea pentru un viitor comun în zone cu populaţie mixtă, cum este Covasna, susţinută puternic de UE.
b. „Ajutarea” românilor să plece din zonă sau să accepte maghiarizarea ca un fapt natural
Statul maghiar a fost creat de o comunitate puţin numeroasă în raport cu nevoile acestuia de stăpânire, de aceea a avut mereu printre obiectivele sale politice „căutarea sprijinului etnic prin recrutare forţată” la populaţiile aflate, într-o formă sau alta, sub autoritatea sa. Deci maghiarizarea este o practică politică veche la naţiunea maghiară, de care nu s-a dezbărat nici azi. Teama ca fenomen fiinţial generat natural şi condiţionarea interesului au fost fundamentele pe care a înfăptuit procesul de maghiarizare prin maşinăria administraţiei statului maghiar. Din analiza comparativă a datelor referitoare la structura pe naţionalităţi pe perioada 1850-2012, decelăm dimensiunile unui proces continuu de descreştere a populaţiei româneşti în mediul rural şi de creştere a acesteia în mediul urban. Pe ultimii 20 de ani, anul 2011 raportat la anul 1992, populaţia românească din judeţul Covasna a scăzut cu 9.025 de locuitori, iar acest proces de scădere s-a dublat în ultimii 10 ani, 6.230 de persoane, faţă de 2.895, în perioada 1992-2002. Dacă pentru mediul urban descreşterea are o explicaţie plauzibilă, dispariţia industriei, pentru mediul rural, unde procesul este şi mai accentuat şi mai profund, cauzele sunt mai complexe, parte ţine şi de sporul natural negativ, dar cea mai mare parte ţine de procesul de maghiarizare produs la nivelul comunităţilor româneşti mai mici. Cauza fundamentală pentru acest proces identificată în urma unei cercetări serioase (vezi lucrarea Slăbirea comunităţii româneşti din Harghita-Covasna, coordonată de Radu Baltasiu şi apărută la Editura Etnologică în anul 2013), este distrugerea cu bună ştiinţă a cadrului comunitar românesc.
Astăzi, în peste jumătate (24 din 40) din totalul localităţilor rurale din judeţul Covasna locuiesc comunităţi mici şi foarte mici de români (sub 100 de locuitori), care nu dispun de cadrul instituţional şi legislativ şi nici de resurse umane, materiale şi financiare necesare pentru păstrarea identităţii româneşti. Astfel, în baza datelor Recensământului din 2011 afirmăm că în următoarele localităţi abia mai pâlpâie viaţă românească: Arcuş cu 48 locuitori, Băţani cu 62 locuitori, Bixad cu 17 locuitori, Bodoc cu 89 locuitori, Boroşneul-Mare cu 92 locuitori, Brateş cu 26 de locuitori, Cătălina cu 35 de locutori, Cernat cu 47 de locuitori, Comandău cu 52 de locuitori, Dalnic cu 8 locuitori, Estelnic cu 9 locuitori, Ghelinţa cu 59 de locuitori, Ghidfalău cu 33 de locuitori, Lemnia cu 34 de locuitori, Malnaş cu 64 de locuitori, Mereni cu 18 locuitori, Micfalău cu 40 de locuitori, Moacşa cu 27 de locuitori, Poian cu 8 locuitori, Reci cu 32 de locuitori, Vărghiş cu 12 locuitori, Bixad cu 17 locuitori, Valea-Crişului cu 27 de locuitori.
Dacă acest proces continuă, în viitorii 20-30 de ani, populaţia românească din majoritatea localităţilor etnic mixte din judeţul Covasna se va diminua drastic, mergând până la dispariţie.
c. Discriminarea ca atitudine publică instituţionalizată
Din cauza configuraţiei demografice, administrative, educaţionale, economice şi politice actuale din judeţele Covasna şi Harghita, românii au statut de facto de minoritate numerică locală, discriminată negativ, în plan local, în mass-media şi în politica naţională, fără putere politică şi fără mijloace de exprimare eficiente în raport cu societatea în mijlocul căreia trăieşte. Populaţia românească din zonă este nesocotită, marginalizată şi tratată ca o populaţie aservită, neexistând egalitate de şanse la obţinerea unui loc de muncă şi nici un comportament civic prietenesc şi de colaborare, ci doar unul preponderent de intoleranţă şi exclusivism. Românii din această parte de Ţară nu dispun de instrumente legale şi pârghii eficiente pentru a contracara prin forţe proprii efectele negative ale descentralizării, în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale aflate sub autoritatea perpetuă a formaţiunilor etnice maghiare. Dovezi:
– Condiţionarea ocupării posturilor în administraţia publică, altele decât cele prevăzute de lege (practică generalizată şi la unele societăţi comerciale), de cunoaşterea limbii maghiare;
– Limitarea şi neîncadrarea în instituţii publice a funcţionarilor români: primării, case de cultură, biblioteci, centre de cultură ş.a. din localităţile etnic mixte (ex. biblioteca judeţeană, casele municipale de cultură, primăriile municipale, orăşeneşti şi comunale ş.a.);
– Nerespectarea, prevederilor legale privind numirea de directori sau directori adjuncţi români în şcolile mixte;
– Excluderea, până la total, a istoriei şi culturii româneşti din manifestările culturale organizate de instituţiile publice. Monografiile locale, albumele de prezentare a patrimoniului cultural local, pliantele turistice ş.a. prezintă caracterul monoetnic al judeţului, făcând abstracţie de istoria, cultura şi patrimoniul creat de populaţia românească din zonă. Volumele de istorie locală, albumele şi pliantele turistice a căror apariţie este finanţată de Consiliul Judeţean exclud cu totul zona Buzaielor;
– Este de notorietate practica discriminării prin îngrădirea accesului comunităţilor româneşti la resurse financiare pentru susţinerea proiectelor de dezvoltare locală şi a proiectelor culturale şi sportive. Criterii precum cel al „solidarităţii” invocat de Consiliul Judeţean până în 2014 pentru repartiţia procentului de 20% din cotele şi sumele defalcate din TVA sau cel al „etniei comunităţii locale” invocat de aceeaşi instituţie pentru repartizarea sumelor alocate de Guvern pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare locală prin PNDL, n-au nimic în comun cu o minimă etică publică. Primul a reprezentat, în fapt, un mijloc abuziv şi ilegal de repartizare arbitrară (pe „ochi frumoşi” sau „coloană îndoită”) a unor sume de bani publici, iar cel de-al doilea o „găselniţă” de a justifica şi perpetua o inechitate într-o situaţie stânjenitoare pentru comunitatea maghiară şi Consiliul Judeţean Covasna, care îşi finalizase o serie de proiecte finanţate prin OG nr. 7 sau OG nr. 577, iniţiase altele noi, iar cea românească se afla în 2014 la început de drum cu acelaşi gen de proiecte începute în 2007-2008. Solicitarea noastră pe acest gen de probleme este ca sumele alocate pentru comunităţile româneşti din judeţul Covasna să se facă direct de Ministrul Dezvoltării şi Administraţiei Publice, demers perfect legal;
– Marginalizare instituţiilor şi simbolurilor româneşti face parte dintr-o strategie de ocupare simbolică a spaţiului public din judeţele Covasna şi Harghita exclusiv cu monumente şi simboluri maghiare. Stau mărturie, în acest sens, cele peste 10 hotărâri ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării care constată discriminarea în masă a românilor din cele două judeţe.
Concluzii:
S-a ajuns la o situaţie nefirească, în sensul că o comunitate românească aflată între graniţele Statului Român este obligată:
– Să privească neputincioasă cum în jumătate din localităţile judeţului se stinge viaţa românească;
– Să gândească că nu mai are viitor pe pământurile în care s-a născut;
– Să fie nevoită să invoce, în relaţiile ei cu Statul Român, prevederile legislaţiei europene care impune statelor membre „să protejeze toate minorităţile”;
Românii se străduiesc din greu să reziste, prin Biserică şi şcoală, fără să mai reuşească, fapt care îi determină să ceară sprijinul autorităţilor Statului Român.
Întorsura-Buzăului, 11 iulie 2015
prof. Leca Băncilă, Primarul Oraşului Întorsura-Buzăului – condeiulardelean.ro
Credeti insa ca autoritatilor romane le pasa de romanii din zona? Nu, nici pe departe, de fapt ceea ce se intampla in Inima Ardealului este acoperit de alesii nostrii cu buna stinta de foarte mult timp.
Într-una din postările pe forumul Wikileaks, un ofiţer dezvăluie faptul că deşi a trimis sute de sesizări şi memorii către autorităţile române cu privire la Ţinutul Seciuesc şi la matrapazlâcurile produse de maghiari şi de liderii UDMR, acestea au fost igonorate cu desăvârşire. – Ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile in legatura cu UDMR si Tinutul Secuiesc, pe publicațiile online
Urmariti va rog si la ce proiect de lege lucreaza de anul trecut formatiunea UDMR:
Reprezentanţii UDMR se ţin de cuvânt faţă de populaţia maghiară din România şi se pregătesc să depună în Parlament un proiect de lege prin care se cere înfiinţarea Ţinutului Secuiesc, regiune care să cuprindă judeţele Mureş, Harghita şi Covasna.
Dar cum spuneam, totul se face sub obladuirea alesilor nostri, care pentru voturile maghiarilor ar fi fost in stare de orice:
Iar cea mai mare tragedie va urma odata cu regionalizarea Romaniei, acesta o sa fie si cel mai important pas in obtinerea autonomiei mult dorite. Si chiar daca romanii printr-o minune se vor scula la un moment dat din coma profunda in care se afla, cu toate ca am mari dubii in aceasta privinta, tare imi este ca va fi prea tarziu.
Urmariti va rog si:
Interesant de urmarit si subiectele de mai jos, pentru a stii ce urmeaza, cat si pentru a intelege de ce acesti asupritori nu se vor opri asa usor:
Vremuritulburi 