16 Ianuarie Sfintii zilei de astazi. Amintirea cinstitului lanţ al sfântului apostol Petru.

În această lună, ziua a şaisprezecea, amintirea cinstitului lanţ al sfântului apostol Petru.

Lantuile Sf. Apostol PetruÎn această zi ne amintim de cinstitul lanţ al sfântului apostol Petru, cu care l-a legat Irod Agrippa, către anul 42, precum spune evanghelistul Luca, în faptele Apostolilor (FA 12, 1-11). Îngerul care s-a arătat a dezlegat pe Petru.

Iar lanţul a fost păstrat de credincioşii din Ierusalim cu grijă, trecând de la unii la alţii, până când Patriarhul Iuvenalie (2 Iulie) l-a arătat Evdochiei, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr, iar împărăteasa l-a adus de la Ierusalim la Constantinopol în anul 437 sau 439. Apoi Evdochia a trimis lanţul la Roma, la fiica ei Eudoxia (soţia lui Valentinian, împăratul Occidentului), care a zidit la Roma o biserică dedicată Sfântului Petru şi în care a pus lanţul.

La Roma mai existau la acea vreme şi lanţurile cu care a fost bătut sfântul Apostol Petru înaintea muceniciei sale, pe vremea împăratului Nero. Şi aceste lanţuri au fost aşezate tot în această biserică, şi cinstirea lor a început a se face în această zi de 16 Ianuarie.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi buni: Pevsip, Elasip şi Mesip şi a bunicii lor Neonila.

Aceşti sfinţi mucenici erau toţi trei din Capadochia, foarte iscusiţi la îmblânzirea cailor tineri sălbatici şi la întrecerile în alergările de cai. Odată, la o serbare, dată în cinstea zeiţei Nemesis, în patria lor, au chemat la ospăţ şi pe Neonila, bunica lor. Aceasta fiind creştină îşi bătea joc de idoli şi le vorbea despre iconomia lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Iar ei şi-au adus aminte de vedeniile avute în vis, când au fost sfătuiţi să creadă în Hristos. Deci, crezând, au surpat idolii şi au mărturisit pe Hristos în mijlocul adunării de oameni. Pentru aceasta au fost aruncaţi în foc de elini, stăpânii lor. Şi aşa au luat cununa muceniciei toţi trei, împreună cu bătrâna Neonila.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Danact, citeţul.

Acest sfânt mucenic era din Iliric, din locul numit Avlovna, fiind citeţ al bisericii de acolo. Năvălind păgânii, el a luat veşmintele bisericii ca să le scape şi a fugit cu ele; dar într-un sat a fost prins de păgâni şi silit să jertfească idolului Dionis. Şi neplecându-se la aceasta, a fost omorât cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului sfinţit mucenic Damaschin, care a mărturisit în satul Gabrovo, de lângă Târnovo, în anul 1771, şi care prin sugrumare s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie16.htm

Reclame

Occident. Un preot catolic a anunţat la slujba că este homosexual. Enoriaşii l-au aplaudat în picioare

Un preot irlandez a recunoscut in fata congregatiei sale ca este homosexual. Enoriasii l-au aplaudat in picioare.Preotul catolic Martin Dolan a marturisit, saptamana aceasta, ca este homosexual si si-a declarat sprijinul pentru casatoriile homosexuale, scrie The Independent.

biserica-catolica

Martin Dolan oficiaza la Biserica St Nicholas of Myra din Dublin de 15 ani si a facut marturisirea in timpul slujbei de sambata, apoi a reluat-o duminica dimineata.

Dupa ce a anuntat ca sprijina casatoriile intre persoane de acelasi sex, Dolan le-a spus credinciosilor: “Si eu sunt gay”. Oamenii s-au ridicat in picioare si l-au aplaudat.

Un referendum privind legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Irlanda va avea loc in mai. Sondajele de opinie arata ca majoritatea sustine casatoriile homosexuale. Biserica Catolica se opune insă preoţilor gay. – napocanews.ro

Pentru o mai buna intelegere a celor expuse mai sus, urmariti va rog si:

Papa si unii lider catolici propun un document prin care Biserica Catolica sa aprobe adoptiile de copii de catre cuplurile homosexuale!

Pure coincidente sau actiuni regizate? Consecinte grave pentru tarile care sustin recunoasterea statului Palestina

Un model începe să prinda contur. Unul care pare greu de ignorat si asta doar dacă ești un mare adept al coincidențelor.

Să ne concentrăm inițial pe cinci țări si unele dintre evenimentele care au avut loc recent: Suedia (atacurile asupra musulmanilor, Suedia  fiind considerata, una dintre cele mai echilibarte tari), Norvegia (angajati apartinand Ligii Tinerilor Muncitori, impuscati in masa,), Malaezia (Sabotaj asupra avioanelor), Australia (Asediul din Sydney în Decembrie) și Franța (recentele atentate). Care este legatura dintre toate aceste evenimente care s-au petrecut in tari diferite? Israelul și agenda lor. Cititi cu atentie mai jos ce se intampla ulterior cu acele state care isi aunta public sprijinul pentru infintarea statului palestinian.

Acestea sunt doar câteva. Să ne uităm la ele pe scurt, în ordinea cronologica:

Norvegia.

Data: 22 Iulie, 2011.

001aa018f83f0f99a0ea01

Tragedie: Primul atac: O bombă este plantată într-o mașină și apoi detonata. rezultatul: 8 morti, zeci de răniți. Al doilea atac: Breivik a deschis focul asupra taberei de tineret din Norvegia. rezultatul: 69 de morți si 31 răniți. [1]

Cum s-a vazut din punct de vedere politic: Norvegia are o reputație pentru o abordare feroce împotriva agendei creeata de Israel față de statul palestinian.

Precedentul evenimentului de mai sus: „Palestinienii trebuie să aibă propriul lor stat, ocupația trebuie să se termine, zidul trebuie să fie demolat și trebuie să se întâmple acum.” Este o parte a unui discurs ținut la tabara de tineret din Norvegia (de asemenea,acesta tabara este cunoscuta sub numele de Tabara de Tineret a Muncitorilor) de catre Eskil Pedersen, un politician norvegian (1 din cele 3 obiective principale ale lui Breivik). [2]

Tabăra de tineret din Norvegia era o tabără de vară pentru activiștii politici. Ei se alfau pe insula Utoya, chemand la un boicot impotriva Israelului, și pentru sustinerea Palestinei. Toate acestea intamplandu-se cu o zi înainte ca Andre Behring Breivik sa vina pe insula și sa recurga la uciderea celor 69 de persoane de pe insula.

Malaysia.

Date:

Zborul 1: 8 Martie, 2014. Zborul MH370

Zborul 2: 17 Iulie, 2014. Zborul MH17

d4c4f9f990384c05cdcb2b56ec6f1dd4

Prima Tragedie: 239 de pasageri și echipajul de zbor sunt încă dispăruți iar operatiunile de căutare nu au dat inca nici un rezultat. Misterul acestui zbor disparut in apele australiene continua. [3]

A douaTragedie: 298 de pasageri și echipajul de zbor si-au pierdut viața după ce zborul malaezian  MH17 a fost doborât in Ucraina. [4]

Cum s-a vazut din punct de vedere politic: O țară predominant musulmană, Malaezia este foarte pro-palestiniana.

Precedentul evenimentului de mai sus: Kuala Lumpur creeaza un precedent printr-o hotărâre oficială indreptata împotriva Israelului, găsindu-i vinovați de genocid.

„Tribunalul a dat verdictul, nu exista nici un dubiu, că primul inculpat, (Generalul) Amos Yaron, este vinovat de crime împotriva umanității și genocid, iar al doilea acuzat este, Statul Israel, care se face vinovat de genocid.” [5]

Dupa cum a rezumat Nadezhda Kevorkova, o corespondenta de război: „Este pentru prima data cand un tribunal internațional pentru crime de război a acuzat Statul Israel de genocid, un eveniment fără precedent, în măsura în care nici-o instanță sau tribunal internațional nu a emis vreodată un verdict împotriva Israelului până în prezent. „[6]

Australia.

Data: 15 Decembrie 2014

Australia Police Operation

Tragedie: Martin Place, Sydney la cafeneaua Lindt .

Cum s-a vazut din punct de vedere politic: Australia era cunoscata pentru poziția sa controversata in susținerea Israelului ori de cate ori  avut ocazia. Prim-ministrul Abbott a fost, de asemenea, implicat într-un război de cuvinte, atunci când s-a referit la Ierusalimul de Est drept un teritoriu „în litigiu” în loc de „ocupat”.

Precedentul evenimentului de mai sus: (2014): prim-ministru Tony Abbott, unul dintre aliații cei mai apropiati de Israel a fost chemat în Parlament pentru a recunoaște Palestina ca stat. A fost o mișcare îndrăzneață si criticata de liderii evrei ca fiind un „act gol.”

„A venit timpul ca toate aceste actiuni sa inceteze,” a declarat un parlamentar la începutul lunii Decembrie, solicitând primul-ministrului să voteze „da” în cadrul ONU pentru statalitatea palestiniană. [7]

„Noi sprijinim puternic o soluție cu două state. Vom continua să sprijinim  rezoluțiile[ONU] 242 și 338. Noi am oferit, in jur de 56 mil $ ajutor în acest an Palestinei „, a declarat Abbott în Houston în 2014. Rezoluția 242 cheama la retragerea forțelor armate ale Israelului din zonele de conflict. Acesta recunoaște, de asemenea, un drept al tuturor de a trăi „liber, fara amenințări sau acte de forță.” [8]

Suedia.

Data: Intre 25 Decembrie si 1 Ianuarie, 2015.

sweden-mosque-burn

Tragedie: La primele ore ale dimineții de Anul Nou, Moschea Uppsala a fost bombardata. A urmat un val de atacuri asupra moscheiei și a musulmanilor în centrul Suediei pe o perioada de doua saptamani, rezultaul: 5 raniti care au necesitat spitalizare.

Cum s-a vazut din punct de vedere politic: Cu toate caSuedia nu este străina de animozitatile aflate in crestere care au creeat tensiuni,  atacurile din 2014 / 2015 au lăsat urme mai adaci pentru comunitate. S-a spus ca unul dinter motivele din spatele atacurilor, ar fi sustinerea politica a imigrarilor în masă.

Precedentul evenimentului de mai sus: Suedia de asemenea a sprijiit soluția cu două state, noul prim-ministru al Suediei Stefan Löfven a declarat :”o soluție cu două state presupune recunoașterea reciprocă și o voință de coexistență pașnică. Prin urmare, Suedia va recunoaște statul Palestina. „[9]

Franta.

Data: 7 Ianuarie 7, 2015 si a continuat in saptamaniile care au urmat

_80155248_025332984-1

Tragedie: Dupa ce se spune că este cel mai mare act de terorism petrecut in Franței din 1961 incoace [10], rezultatul este urmatorul: 20 de morti, si alti cel puțin 21 de răniți. Eveimentul tragic s-a petrecut ca urmare a unei actiuni la sediul revistei Charlie Hebdo, un ziar satiric, care a fost luat cu asalt de oameni înarmați si mascați. Au ucis 12 oameni, inclusiv editorul, șia  rănit alți 11, actiunea a continuat de-a lungul străzilor din Paris, timp de 3 zile. Atacurile se spune ca ar fi legate de gruparea Al-Qaeda *, deși încă nu s-a confirmat nimic oficial [11]

Cum s-a vazut din punct de vedere politic: Francois Mitterrand și Jacques Chirac, si-au anunțat sprijinul pentru formarea unui stat palestinian în 1996. În luna august 2014, palatul prezidențial francez a lansat o declarație spunând ca Israelul a avut dreptul de a se apăra, în contrast cu politica externă purtata de Franța in trecut. Cu toate acestea, aceasta mișcare (care a precedat evenimentul de mai joos) este, fără îndoială, o mișcare esențiala în recunoașterea statului palestinian. [12] O mutare pe care Netanyahu nu ar fi apreciat-o.

Precedentul evenimentului de mai sus:  camera inferioară a Franței a votat pentru recunoașterea Palestinei ca stat, la începutul lunii decembrie, 2014. [13]

„Recunoașterea unui stat palestinian de către Franța ar fi o greșeală gravă”, a declarat Netanyahu parlamentului francez, în noiembrie 2014, cu cateva săptămâni înainte de vot. [14]

Tot ce se intampla in prezent in Europa cat și în alte țări este rezultatul sustinerii ideii unui stat palestinian. In lunile ce vor urma ochii vor fi atintiti pe SUA . În prezent, și în mod tradițional au susținut deschis Israelul. Este insa posibil ca intre timp sa mai asistam la unele incidente izolate. – anonhq.com

Toate acestea sunt pure coincidente sau actiuni regizate? Vom vedea…

Despre masacrul provocat de Israel in Gaza anul trecut, puteti citi mai multe la categoria: Palestina

Urmariti va rog si:

Traseul marsului impotriva “terorismului” de la Paris seamana izbitor de mult cu harta Israelului. Sa fie coincidenta sau nu?

Eu nu sunt Charlie… Cum a fost concediat in 2009 caricaturistul Sine de la revista Charlie

sine

 

Eu nu sunt Charlie… Eu sunt Sine. In trecut am lucrat ca si caricaturist la Charlie. In 2009, am facut o caricatura in care aratam cum fiul fostului presedinte al Frantei Sarkoszy se convertea la Iudaism pentru avantaje financiare. Charlie m-a rugat sa imi cer scuze, dar eu am refuzat. Charlie m-a concediat pentru ca am ridiculizat Iudaismul.

Urmariti va rog si:

Traseul marsului impotriva “terorismului” de la Paris seamana izbitor de mult cu harta Israelului. Sa fie coincidenta sau nu?

Alte imagini sugestive, puteti gasi la categoria: Poze Sugestive

Video. Traiesc americanii intr-o societate libera?

Urmariti va rog si:

Traseul marsului impotriva „terorismului” de la Paris seamana izbitor de mult cu harta Israelului. Sa fie coincidenta sau nu?

Înainte de a vorbi despre numere si a verifica date statitistice, trebuie aruncat un ochi pe itinerariul evenimentului, care se aseamănă extraordinar de mult cu forma si conturul statului israelian. Sa fie doar o simpla coincidenta?

tare

Initial au existat doua rute pregatite de catre organizatorii acestui eveniment, cu o suprafață totală de aproximativ 27 ha. Din analiza pe care o fac cei de la site-ul contre-info.com reiese ca pe aceasta suprafata a itinerariului ales pentru acest eveniment nu aveau cum sa incapa 1.5 milioane de persoane.

A participat intr-adevar multa lume, iar asta se vede desigur si din pozele publicate in mass media din lumea intreaga. Dar numarul de 1,5 milioane de persoane este contestat si de catre cei care au mai organizat diverse evenimente in acea zona si au constatat ca acel spatiu nu poate aduna mai mult de 400.000 de persoane.

O alta problema o ridica forma / conturul traseului ales pentru marsul celor “1,5 milioane” de persoane. Ea se asemana foarte mult cu harta statului israelian. A fost cumva aceasta actiune menita sa transmita un oarecare mesaj simbolic cuiva  sau unei anumite tari in mod special? – glasul.info

charlie-hebdo-paris

Toate detaliile despre inscenarea de la Paris, le puteti afla in postarile de mai jos:

165 ani de la nasterea marelui patriot si poet Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu – „Hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi”

Însemnare pe fila unui Ceaslov din biblioteca Mănăstirii Neamț: „L-am spovedit astăzi pe domnul Mihai Eminescu. Era senin, am putut sta de vorbă cu el cam un ceas și apoi l-am împărtășit”.

eminescu

„Betleemul” prunciei poetului nepereche, binecuvântatul ținut al Botoșanilor, și către viața acestui „geniu sorbit de Dumnezeu din popor cum soarbe soarele un nour din marea de amar”.

De-a lungul timpului s-au scris multe despre Eminescu. Nu știm dacă Eminescu va mai prezenta același interes pentru viitorime. Oare se va mai vărsa cerneală pe sute de pagini, ca și până acum, despre poetul nepereche? Oare va mai prezenta Eminescu interes? Oare vor mai fi români care să-l citească, să-i recite măiestritele stihuri și cărora să le vibreze sufletul când numele său va fi pomenit? Va mai sta Eminescu multă vreme în manualele școlare? Dar în vitrinele librăriilor și în sufletele românilor? Să nădăjduim că da, că Eminescu nu va fi uitat și că „aducerile aminte îl vor troieni cu drag” cât va fi suflare românească pe aceste vechi plaiuri românești. Revendicat de anumite curente literare, de oareșicare mișcări politice, Eminescu ne aparține tuturor, chiar și nouă, cinului monahal.

De ce? Pentru că neîntrecutul bard a iubit foarte mult viața cenobitică. Era fascinat de viețuirea din mănăstiri, de rugăciunea șoptită, de tihna patriarhală din așezările noastre călugărești. Nu-mi propun să fac aici exegeze și nici să concurez cu ele. Voiesc doar să trec în revistă tangențele poetului cu lumea monahală.

Mama lui, Raluca Jurașcu, provenea dintr-o familie profund religioasă, cu nouă copii, dintre care cinci s-au călugărit: trei fete la Mănăstirea Agafton, monahiile Fevronia, Sofia și Olimpiada. Ultima dintre ele a fost vreme de cinci ani stareță la această mănăstire. Doi frați de-ai Ralucăi au devenit călugări: monahul Calinic și arhimandritul Ioachim Jurașcu (în unele adnotări apare cu numele de Iachint sau Jachift).

Sunt însemnări multe despre clipele petrecute de Eminescu la Agafton. Meditație, rugăciuni, participare la pravila călugărească; toate și-au pus amprenta asupra formării spirituale a viitorului poet. Se pare că una din mătușile sale, maica Fevronia, s-a atașat mai mult de nepot, participând chiar și la botezul acestuia. Bunicul din partea mamei, Iorgu Jurașcu, a construit la Agafton două case pentru progeniturile sale călugărite. O altă soră de-a Ralucăi, căsătorită, se pare că a purtat același dor neostoit după viața monahală, de vreme ce una din fiicele ei a fost îndemnată să ia drumul mănăstirii la o vârstă fragedă. Aceasta a fost crescută de măicuțele rude din obștea Agaftonului, devenind o călugăriță plină de râvnă, primind îngerescul chip cu numele de Xenia. Monahia Xenia Velisarie și mătușile ei, schimonahiile Fevronia, Safta și Olimpiada au fost trecute în Patericul românesc datorită vieții lor curate și râvnei pentru credință. Despre viața celor doi călugări din familia Jurașcu nu se știe mai nimic. Monahul Calinic și Arhimandritul Ioachim / Iachint / Jachift Jurașcu probabil că au viețuit la una din mănăstirile de călugări din Moldova, cel din urmă fiind stareț. Ar fi interesant de știut unde s-au nevoit și unde sunt înmormântați.

Eminescu a fost dus de Creangă la spovedit și la împărtășit

Revenind la vizitele junelui Eminescu la Agafton, Gala Galaction a surprins meșteșugit importanța acestei așezări monastice în devenirea spirituală a lui Eminescu: „…Eminescu, copil de patru, de zece, de paisprezece ani… a venit, de nenumărate ori, întâi cu părinţii şi, apoi, singur sau întovărăşit de fraţi şi de prieteni, ca să vadă pe Maica Fevronia şi să cerceteze mănăstirea din codri. Eminescu a coborât din Botoşani pe aceste cărări care descurcă poienile înflorite, vâlcelele mascate cu trandafiri sălbatici şi umbra stejarilor bătrâni şi s-a urcat la schitul cenuşiu şi plin de pace. La Mănăstirea Agafton a cunoscut Eminescu întâia oară cenobitismul creştin-ortodox şi pravilele lui şi toată trista lui Frumuseţe”.

Viața neuitatului poet s-a întâlnit ciclic cu mediul monahal. Să ne amintim de vizitele sale la Mănăstirea Văratic. Academiciana Zoe Dumitrescu-Bușulenga, și ea oaspete vremelnic al frumoasei chinovii nemțene, a publicat mai multe materiale în care făcea referire la un act care spune clar că o modestă casă monahală era închiriată, începând cu anul 1874, de Mihai Eminescu de la proprietara sa, monahia Asinefta Ermoghin. Veronica Micle era găzduită de monahia Eufrosina Popescu, o rudă de-a sa, iar iubitul ei, vizitând-o la Văratic, își închiria câteva zile căsuța măicuței Asinefta. De asemenea, scriitoarea consemnează chiar numele unei maici bătrâne, care l-a cunoscut pe Eminescu. Monahia Pelaghia și-l amintea în anii săi de sfârșit, venind verile la căsuța de sub codru, stând visător la o fereastră, iar uneori primea vizita bunului său amic, Ion Creangă. Îi vedea pe cei doi ieșind diminețile din casă și pornind la plimbare, stihuitorul cu părul răvășit, pășind moale, purtând un sacou albastru de șiac, iar pe Creangă cu mustață și barbă, îmbrăcat într-o haină neagră, aspră, de postav, așa cum poarta unii călugări de la munte. Și mai spunea maica Pelaghia un lucru foarte important: că Eminescu a fost dus de Creangă la spovedit și la împărtășit. Îl cunoscuse ea însăși pe preotul care a oficiat sfântul sacrament.

În timpul viețuirii sale la București, botoșăneanul ilustru a tânjit foarte mult după pacea mănăstirilor moldave și după viața monahală de aici. Atât de mult, încât și-ar fi dorit el însuși să devină călugăr. De unde știm de această intenție? Din cercetările eminescologului Theodor Codreanu. Într-un articol excepțional, intitulat Sacrificiul eminescian: călugărirea, moartea şi mântuirea lui Eminescu, aflăm că poetul îi spunea unui amic de-al său prin 1882: „..știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, şi hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ”.

O, ce călugăr, ar fi fost Eminescu! Ce scrieri profunde ar fi plămădit în tihna unei chilii! Ce stareț, ce egumen nu și l-ar fi dorit pe Eminescu monah în obștea vreunei chinovii? Sau poate că nu! Depinde cât și câți l-ar fi înțeles.

Viața lui Eminescu la Mănăstirea Neamț

În împrejurări nu chiar fericite poetul a ajuns să locuiască la mănăstire. Aflându-se într-o stânjenitoare suferință, Mihai Eminescu a fost internat între 9 noiembrie 1886 şi 10 aprilie 1887 în bolnița Mănăstirii Neamț. „A stat destulă vreme şi la M-rea Neamţ, unde, nu e vorbă, era tratat mai omeneşte decât ceilalţi bolnavi” scrie G. Călinescu. În registrul bolniţei era consemnat: „Mihai Eminescu de 34 de ani, ortodox, român, profesiune liberă, din urbea Iaşi, diagnostic: delirium tremens.”

Viața lui Eminescu la Mănăstirea Neamț a fost tulburătoare. Se trezea la 5 dimineaţa, „pe tăcute” se îmbrăca, păşind uşor prin cernita odaie, să nu-i deranjeze pe ceilalţi bolnavi. Cineva spunea: „cât era de bun în nebunia sa”. Apoi ieşea la aer, căci nu putea suferi încăperea, plimbându-se ore în şir în cerdac, recitând, şoptind mereu vreme de câteva ore neîntrerupt, când, obosit şi la chemarea clopoţelului, mergea cu ceilalţi bolnavi la dejun. Mânca foarte puțin, căci din mica sa porţie dădea adesea celorlalţi. După o astfel de masă frugală, dormea până la ora 4, când ieşea din nou în cerdac, se aşeza pe un scaun, cu picioarele întinse peste coloanele cerdacului şi cu mâinile încrucişate, şi, vreme îndelungată, privea spre văzduh. Cina se lua pe la orele 6, după slujba vecerniei și pavecerniței. De multe ori visătorul pacient se făcea că mestecă, nu dorea să mănânce. „Era sătul de viaţă, d-apoi de mâncare!”  Seara, după 8, când toţi mergeau să doarmă, „începea timpul când Eminescu se simţea în culmea fericirii”. Din nou în cerdac, dar de astă dată nu mai privea fix înspre cer, ci îl sfredelea. Când apărea luna, plângea de multe ori, îşi plângea „durerea, necazurile, suferinţele acestei deşarte vieţi.”

„L-am spovedit astăzi pe domnul Mihai Eminescu”

Dr. Şuţu scrie că Eminescu avea obiceiul ca, înainte de a se culca, să audă glasul buciumului, neputând adormi „decât în armonia acestui plâns şi tânguitor ecou”. Somnul venea pe la orele două ale nopţii. „Până s-adoarmă însă, cerca versuri.” De aici de la Neamț a trimis la revista „Convorbiri literare” de la Iași, poezia Dorința în care întâlnim un cuvânt specific zonei, „prund”: Vino-n codru la izvoru care tremură pe prund….

Tot la Neamț s-a întâmplat un lucru cu totul impresionant. Reputatul profesor și eminescolog Nae Georgescu, care a trudit cu entuziasm și nețărmurită dragoste ca să scoată la lumină cât mai multe lucruri despre pătimitul poet, în articolul Familia Eminescu și Spovedania de la Sfinții Arhangheli afirmă că în urmă cu câțiva ani profesorul Paul Miron a descoperit o însemnare pe fila unui Ceaslov din biblioteca Mănăstirii Neamț. Un ieromonah care l-a spovedit pe Eminescu a făcut următoarea consemnare: „L-am spovedit astăzi pe domnul Mihai Eminescu. Era senin, am putut sta de vorbă cu el cam un ceas și apoi l-am împărtășit”. Ca preot, ca duhovnic, m-am întrebat cum e să ai la scaunul de spovedanie un om pe care Dumnezeu l-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour din marea de amar, după cum însuși afirma. Trebuie să fi fost un dialog cu totul excepțional. O confesiune a unui geniu în fața Dumnezeului său. Această spovedanie și împărtășania de după i-au adus alinarea fizică și spirituală tristului poet.

Călinescu spune că, dacă până in ianuarie Eminescu era agitat și confuz, după sărbători, deci după spovedania și împărtășania de care vorbește însemnarea din ceaslov, poetul s-a limpezit, și a putut așterne versuri. Dar tot de la Neamț Eminescu i-a scris lui Vlahuță, care încerca să-l ajute  printr-un fel de subscripție publică: nu te pot încredința îndestul cât de odioasă este pentru mine această specie de cerșetorie, deghizată sub titlul de subscripție publică, recompensă națională. E drept că n-am bani, dar aceasta este departe de a fi un motiv pentru a întinde talgerul în public. Mai sunt destule alte mijloace onorabile pentru a-mi veni în ajutor, iar cel propus e desigur cel din urmă la care aș avea vreodată recurs.”

Totuși niște elevi inimoși de la școala de pictură din Iași au făcut liste de subscripție, vreo 500 la număr, prin care au reușit să strângă câteva mii de lei ce au fost înmânați Henrietei, sora lui Eminescu, care îi trimitea la Neamț sume de bani pentru nevoile personale ale poetului.

La bolniță clipele limpezi se rostogoleau într-un iureș amețitor cu cele tulburi. Citeam într-o carte mai de demult despre o afirmație interesantă făcută de unul din nepoții renumitului muzicolog ieșean Gavriil Musicescu. În visările sale, Eminescu s-a închipuit a fi chiar stareț. Într-o scrisoare trimisă din vechea ctitorie a Ioaniților către dulcele târg al Iașilor, îl roagă pe Gavriil Musicescu să pună cuvânt la vlădica Iosif Naniescu, Mitropolitul de atunci al Moldovei, ca să-l numească stareț la Mănăstirea Neamț. Asta se întâmpla cam cu un an înainte de a păși spre bolțile veșniciei. Să fi fost un alt dor neîmplinit de-al poetului, rămas ascuns în ungherele cele tainice ale sufletului său? O fi fost rămășițe în mintea sa atât de cuprinzătoare și învolburată, a vreunei socotințe născute în clipele tinereții la Agafton sau din zbuciumata-i existență bucureșteană? Rămâne o taină numai de Dumnezeu știută: o taină alături de alta care a străbătut întreaga-i existență și operă deopotrivă. – doxologia.ro

Urmariti va rog si alte subiecte deosebit de interesate despre marele patriot si poet al Romaniei Mihai Eminescu: