An: 2014

Ajutor Umanitar. Povestea Mioarei Grigore, o mamă cu cinci copii care lupta impotriva cancerului pentru a ramane in viata.

vt Ajutor Umanitar

Mioara Grigore, profesoară de religie, este mamă a cinci copii şi o soţie exemplară. În urmă cu cinci ani, la doar 44 de ani, a fost diagnosticată cu cancer la sân. Medicii nu i-au dat mari şanse de supravieţuire atunci. Numai dragostea şi rugăciunile copiilor, ale soţului şi ale prietenilor adevăraţi au ţinut-o în viaţă. Momentan, starea de sănătate a doamnei Grigore este tot mai fragilă: cancerul i-a afectat şi plămânul drept şi o parte din ficat. Din punct de vedere medical, ultima şansă de vindecare este într-un institut oncologic din oraşul texan Houston, America. Pentru a ajunge acolo, Mioara Grigore are nevoie de ajutorul nostru!

La o săptămână după internarea în Spitalul Militar din Bucureşti, unde i s-a scos o cantitate mare de lichid din plămânul afectat de tumori maligne, doamna Mioara Grigore îşi exprima recunoştinţa pentru toţi semenii care au contribuit la strângerea unei părţi importante din suma necesară achitării intervenţiei medicale ce i-ar putea salva viaţa: „Din 50.000 de dolari s-au strâns în jur de 30.000 de dolari, într-un timp record. A fost o minune că oamenii, aceşti îngeri pentru mine, sfinţi, au strâns bănuţi ca să plec la Houston, la un mare institut oncologic, unde un prof. dr. Burzynski are un tratament revoluţionar. Sper, nu ştiu dacă va fi şi pentru mine sau dacă va da roade, dar e o ultimă şansă de a încerca. Această ultimă intervenţie m-a slăbit foarte mult, recunosc că nu mai am energia de la început. De aceea respir oarecum greu. Am pierdut foarte mult sânge şi asta îmi dă o neputinţă pe care nu am avut-o până acum, dar cu răbdare nădăjduiesc să revin la normal cât de cât şi într-o săptămână, maximum două, cu mila Maicii Domnului şi a Bunului Dumnezeu, sper să mă operez. Mulţumesc tuturor, n-am cuvinte! Nu ştiu dacă îşi dau seama, dacă ştiu ce au făcut, cât de mult şi-au luat cerul efectiv, pentru că dacă ar vedea cum aceşti cinci copilaşi, între care un băieţel cu sindrom Down, se bucură de mămica lor zi de zi, şi-ar da seama că au făcut o faptă nemaipomenită. Din suflet mulţumesc tuturor, le-aş mulţumi zi şi noapte. Dacă nu aş obosi când aş vorbi şi aş avea un pic de aer mai mult în plămâni, aş lua o portavoce şi aş spune tuturor cât de mult îi iubesc. Nu ştiu ce să dăruiesc tuturor acelor oameni care au făcut şi fac atâta pentru mine. Le dau lacrimile mele de mulţumire, le dau recunoştinţa mea, le dau gândul meu tot cel bun şi mica mea rugăciune, aşa cum pot să o fac împreună cu copilaşii mei. Să le dea Dumnezeu multă, multă sănătate şi bucurie de a trăi şi mântuire.“

Familia, cuibul dragostei

Cu voce caldă şi zâmbet bun, mămica Mariei (12 ani), a lui Antonie (11 ani) şi a lui Nectarie (9 ani), a Macrinei (8 ani) şi a Iustinei (6 ani) aminteşte febril de un băieţel de la o şcoală din Brăneşti, care i-a scris o scrisoare în care a pus 1,5 lei şi i-a urat: „Dumnezeu să vă dea sănătate că aveţi aşa o familie, că eu nu am avut parte“. Emoţionată, doamna Mioara continuă: „M-a copleşit şi mi-am dat seama că dacă acel copil a realizat importanţa şi unicitatea familiei, atunci eu am fost mai mult decât privilegiată de mi-a dat Dumnezeu cinci copii în şase ani jumătate şi un soţ care după 15 ani mă iubeşte la fel ca la început sau poate mai mult. Dragostea familiei, Doamne, susţinerea ei e covârşitoare! De aceea aş vrea să le spun tuturor femeilor cu boli mai mult sau mai puţin grave să se agaţe de dragostea copiilor, a soţului, să le admită, să le tolereze defectele şi să vadă dincolo de orice neputinţă. Iar dacă omul acela, într-o zi câteva ore, câteva minute, a fost alături de ea, a contat enorm şi contează.“

Dragostea, cuvântul de ordine în familia Grigore. Starea de bine care îi învăluie pe toţi membrii ei şi pe prietenii lor dragi, ajutoare de nădejde. Mama Mioara, cea care pune în mişcare această forţă a inimilor, vorbeşte: „După o ieşire din spital în care vezi durere, boală, moarte, partea sufletească mai coboară câte un pic, dar am primit de fiecare dată – şi le mulţumesc din suflet tuturor oamenilor care au fost alături de mine – încurajări, dovezi de dragoste, şi de asta aş merge pe drum şi aş striga că dragostea poate învinge cancerul, poate învinge deznădejdea, poate amâna şi învinge chiar moartea.“ Astfel s-a născut „Cancerul, dragostea mea“, o carte scrisă de Mioara Grigore, care provoacă cititorului, deopotrivă, râsete în cascadă şi valuri de lacrimi. „Disperarea m-a făcut să scriu cartea, mi-era teamă că nu le-am spus celor mici, soţului meu cât de mult îi iubesc. Nici acum nu ştiu să le spun cât de mult îi iubesc, dar mi-a dat răspunsul cea mică, Iustina, de 6 ani, care alaltăieri noapte, pe la ora 11:00 (când eram cuprinsă de aşa dureri, încât pentru prima dată de când am această boală m-am rugat la Dumnezeu să facă o minune şi să mă ia mai repede, să mor mai repede), Iustina mă ia de mână şi-mi şopteşte: «Mami, ştii de ce vreau să stai lângă mine cât sunt eu mică?» Am rămas uimită, nu ştiam ce îmi va spune, după care a răspuns: «Pentru că fără tine uit să mai respir, nu mai am memoria respiraţiei». O fetiţă de 6 ani să-mi spună asta… mi-am cerut iertare de la Dumnezeu că am abdicat lupta şi a trebuit să mă ridic din nou cu sufletul“, mărturiseşte autoarea.

„Vino, Măicuţa Domnului, să-ţi spunem!“

O zi obişnuită în casa familiei Grigore, din comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, începe în zori. Cu multă speranţă. Şi simţ al umorului, căci spune doamna Mioara: „Eu glumesc cu cei mici ca să nu vadă cât sunt de disperată, cei mici îmi mai spun glume ca eu să pot râde şi să mă întăresc. Şi am rămas aşa de vreo cinci ani. Din orice se poate scoate un zâmbet.“ Aşadar, „mă scol dimineaţa, de fapt ies de sub copii (am luat un pat mare în care să încăpem toţi, cred că am făcut o greşeală mare – n.r. zâmbeşte): Nectarie e cu capul pe gâtul meu, Iustina pe spatele meu, Macrina pe la picioarele mele. Apoi, cobor cu fetiţele în bucătărie, încercăm să facem celebra ciorbă sau supă. Maria, fetiţa cea mare, când simte că obosesc cu respiraţia, îmi spune pe un ton poruncitor: «Auzi, dragă, du-te în pat, că vin eu să te servesc, şi fără comentarii, te rog mult». Stau cu ei în pat, le mai citesc poveşti, şi ei vin cu tava la pat, cel puţin acum după operaţie, mai mergem prin livadă. Copilaşii mei au pus acum trei ani 83 de pomişori şi s-au prins 78. Aerul meu sunt ei, nu mă lasă nici un pic. Nu pot să mă pitesc pe nicăieri, mă găsesc oriunde aş fi în casă. De vreo doi ani de când tuşesc atât de rău, de-mi ies ochii şi vomit, mă tot întreb dacă le-am dat ceva, şi e o minune că încă nu tuşeşte nici unul. Nu ştiu ce mă mai ţine în viaţă, dar e copleşitor, că eu mă mir în fiecare zi că încă trăiesc, că încă sunt în mijlocul lor şi că ei deodată se luminează la faţă când mă văd, în special Nectarie. Împreună, vorba domnului Dan C. Mihăilescu, care a făcut critica la carte şi căruia îi mulţumesc din suflet, sunt cinci degete care la un moment se vor face un pumn strâns şi puternic care să ţină în el fiinţa mea, a mamei lor. Chiar aşa simt“, explică cu surâs blajin mama celor cinci copii la fel de minunaţi ca şi părinţii lor, Mioara şi Viorel.

Îi poartă pe toţi în inima sa de mamă-eroină şi ochii i se luminează când vorbeşte de: Iustina, mezina cu gropiţe în obraji, blondă cu ochii verzi, ce inventează poveşti cu o uşurinţă uimitoare şi vrea să devină balerină; Macrina, blândă, bună şi tăcută, visează să ajungă o mare pictoriţă, în timp ce îi face mamei sale cele mai tămăduitoare masaje cu ulei sfinţit; Nectarie, suferind de sindrom Down, cel care îi spune mamei „zmeurica“, în loc de Mioriţa; Antonie, captivat de enciclopedii, de ştiinţele exacte în general, hotărât să ajungă un reputat om de ştiinţă când va creşte mare; Maria – o fetiţă de doar 12 ani, „mama mea şi mama mamei mele, care are 84 de ani. Când nu pot eu, se duce şi o spală cu atâta precizie şi rigoare, pe urmă îi dă cu pudră de talc şi îi spune: «Bunicuţo, gata, te scot la bal», şi mama mea râde. Maria e foarte matură. E premiantă, îi place mult literatura şi vrea să devină poetă.“

Cât priveşte credinţa cea dătătoare de speranţă, mai ales în caz de boală, doamna Mioara Grigore spune că a învăţat-o tot de la cei mici: „La un moment dat, îi auzeam în cealaltă camera cum se rugau şi strigau la Maica Domnului ca la o vecină de peste gard, cu atâta simplitate ca şi cum Maica Domnului era acolo lângă ei: «Maica Domnului, vino să-ţi spunem! Vino, Măicuţa Domnului, să-ţi spunem!» Cu atâta tărie credeau… Ce înseamnă această simplitate şi curăţie a inimii!“

O minune

De fiecare dată, răspunsul la rugăciunile curate ale copiilor nu întârzie să apară: „Eu am o mare problemă, dar unii doctori chirurgi nu mă cred: la anestezie nu prea adorm cu totul, mai simt dureri, mai simt lipsă de aer, e destul de groaznic, că nici nu pot spune că-i aud, sunt undeva între viaţă şi moarte. A doua oară când mi s-a întâmplat, la ultima intervenţie, simţeam că nu mai pot respira. Strigam la Măicuţa Domnului să mă ajute că nu am aer deloc şi deodată am văzut-o pe fetiţa mea de 12 ani intrând în sala de operaţii. Era foarte elegantă, într-un halat alb, a venit, mi-a şters broboanele de sudoare de pe frunte şi mi-a zis: «Mami, uite, acum o să intru în plămân, o să scot apa, totul o să fie bine şi o să te ţin de mână şi în braţe şi vei respira». Şi atâta încredere mi-a dat, încât atunci când m-am trezit din anestezie întrebam toate asistentele: «Unde e Maria mea?» Mai apoi am întrebat-o ce făcea la orele acelea şi mi-a zis că se ruga pentru mine. Faptul că Dumnezeu mi-a trimis-o în vis, în starea aceea, a fost colosal.“

„Oamenii nu ştiu cât sunt de fericiţi“

Demnă sub povara crucii ei, Mioara Grigore remarcă: „Am ajuns la concluzia că nimic nu e întâmplător şi că trebuia să am şi această boală. Mi-am dat seama că sănătatea pe care o aveţi dumneavostră e un mare dar, dar şi boala pe care o am eu e tot un mare dar, aşa că suntem iubite mult de Dumnezeu.“

Referitor la relaţia de cuplu, admite: „Am descoperit cât sunt de copleşitoare şi de salvatoare într-o relaţie răbdarea şi modul de a tolera, de a înţelege că fiecare avem defecte. Mă întreba cineva ce ne-a ţinut uniţi pe mine şi pe soţul meu atât de mult, dincolo de orice, şi i-am spus că mila, dar mila nu sub aspect jalnic sau lipsit de orice demnitate, ci mila aceea în care poţi să te pui puţin în locul celuilalt şi să-ţi dai seama cât suferă, mila aceea în care jertfa pentru celălalt e cu adevărat înălţătoare. Deci, mie mi-a fost milă de soţul meu că suferea din cauza mea, lui i-a fost milă că aveam această boală şi mila a generat o dragoste ca un tsunami. O iubită, o soţie, dacă e supărată de soţul – şi le cred şi le înţeleg -, să aibă puţină răbdare şi, în momentul în care vrea să spună ceva ce ţine de mânie, să tacă. Astfel, va simţi o eliberare, indiferent cât de mult ar jigni-o, iar soţul se va simţi vinovat şi se va întoarce, probabil, cu şi mai multă dragoste. Mi-am dat seama că puterea de a tăcea şi de a răbda într-o căsnicie sunt salvatoare.“

Şi mai spune doamna Mioara, cu vocea ei uşoară, ca de fulg: „Am realizat cum ne putem regăsi liniştea, fărâma de pace, bucuria de a trăi: întorcându-ne la lucrurile simple ale vieţii. Sunt atâtea lucruri de care nu mai avem nevoie, n-am avut niciodată, dar dacă am conştientiza… Dacă ne-am întoarce la iarba aceea din curte, la pomi, la omul de lângă noi, ca să revenim în noi înşine puţin. Epoca asta tehnologizată ne-a depărtat mult, dar dacă am căuta un pic de simplitate în toată complexitatea asta a noastră… E de mare valoare simplitatea, pentru că poţi să vezi altfel.

Oamenii nu ştiu cât sunt de fericiţi şi de asta mi-e necaz. Mă uitam astăzi la femei frumoase şi la bărbaţi înalţi, bine făcuţi, care treceau pe drum şi îmi venea să-i îmbrăţişez să le spun: «Ştiţi cât sunteţi de fericiţi că puteţi respira?», dar evident că aş fi fost luată drept o femeie un pic cam nebună. N-am îndrăznit. Oamenii nu ştiu cât sunt de fericiţi că pot respira, că au doi plămâni, că se pot bucura de atâtea daruri de la Dumnezeu, sau nu vor să mai ştie…“

Cum o puteţi ajuta

Mioara Grigore mai are nevoie de 20.000 de dolari pentru tratamentul salvator. Cei care doresc să o ajute pe mămica celor cinci copii în zbaterea ei pentru viaţă o pot face donând în următoarele conturi:
RON – RO03 BTRL 04801 20122 5679XX
EUR – RO13 BTRL EURCRT 0022567901
USD – RO17 BTRL USDCRT 0022567901
CAD – RO82 BTRL CADCRT 0022567901
Swift BTRL RO 22.
Titular cont: Viorel Grigore
Banca Transilvania/Sucursala Piaţa Chibrit, Bucureşti
Contact fam. Grigore: 0766.414.565 / 0729.875.363
de Raluca Brodner Ziarul Lumina
Sursa: buciumul.ro.

8 August Sfintii zilei de astazi

vt Sfintii zilei

În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului.

Emilian MarturisitorulCuviosul Nostru Parinte Emilian a fost mai intâi calugar la Manastirea ridicata de Sfântul Tarasie (cf. 25 februarie), unde se remarca prin virtutile sale. La un timp dupa prietenii si frati ai sai intru asceza, Sfântul Mihail Marturisitorul, episcopul Sinadelor (cf. 23 mai), si Sfântul Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei (cf. 8 martie), el fu la rândul sau ridicat la rangul de episcop si succeda Mitropolitului Cizicului, Nicolae (dupa 788). Se arata drept un credincios econom al harului dumnezeiesc si se distinse atât prin milostenia sa cât si prin blândetea deprinderilor sale.

Cu ocazia conrferintei despre inchinarea la  Sfintele Icoane, convocata la palat de catre imparatul Leon al V-lea Armeanul (813-820), in 815, Sfântul Emilian il interpela pe suveranul eretic si ii spuse ca daca problema dogmelor era de ordin stric ecleziastic, ea trebuia sa fie rezolvata la biserica si nu in fata autoritatilor civile. In urma acestei curajoase marturii de credinta, el fu exilat. Dupa vreo cinci ani de incercari, muri, se crede, asasinat de agentii imparatului si pleca la ceruri, la curtea Sfintilor Mucenici triumfatori (dupa Menologul lui Vasile al II lea, el ar fi murit in pace la locul sau de exil).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Miron, facatorul de minuni, episcopul Cretei.

Acest sfânt a fost nascut în Avrachi, cetate din Creta, aproape de Cnoson, împodobindu-se cu dumnezeiasca si dreapta credinta. La începutul vietii lui, luându-si femeie, era plugar si ajuta pe saraci din roadele ce i se faceau; si cu cât da mai mult, cu atât mai mult i se înmulteau roadele. Iar milostenia la el era peste firea omeneasca; se spune ca a prins la aria lui 12 oameni, care îsi umplusera sacii cu grâu, si se chinuiau sa-i ridice pe umeri neîndurându-se sa deserte din saci. Iar el în loc sa le faca certare, se straduia cu dânsii ca sa-i ajute, ridicând cu mâna lui sacul fiecaruia si punându-i-l pe umeri, le-a poruncit sa nu spuna nimanui nimic.

A fost hirotonit preot în sfânta lui Dumnezeu Biserica; iar daca a încetat prigoana, a fost facut arhiereu al Cretei, unde a facut multe minuni. Si savârsindu-si ramasita vietii cu cuviinta si cu placere dumnezeiasca, si praznuind luminat praznicele mucenicilor, la vârsta de 100 de ani catre Domnul s-a mutat, catre anul 350.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Teodor, egumenul de la Oronon.

Acest sfânt parinte din mica vârsta ridicând asupra sa Crucea Domnului, a salasluit prin pesteri si prin munti si prin vai. Drept aceea aducându-se catre Domnul ca un mir scump si ca o tamâie bine primita, cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Elefterie si Leonid, si a Sfintilor prunci, care prin foc s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece pustnici din Egipt, care cu pace s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor doi Mucenici din Tir, care s-au savârsit fiind târâti pe pamânt.

Tot în acesta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stirachie, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Anastasie bulgarul, care a marturisit în Tesalonic, la anul 1794 si, suferind chinurile, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Triandafil Zagoreul, care a marturisit în Constantinopol la anul o 1680.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august08.htm

Analiza. Cine are mai mult de suferit de pe urma sanctiunilor economice aplicate, Rusia sau Occidentul?

vt Economie, Rusia, UE , ,

0,,17790764_303,00

Sa incepem cu Maria Britanie, cel mai vocal dintre toate statele din Europa. Importa din Rusia in valoare de 6.3 mld de lire sterline. Iar aproape jumatate din exporturile Marii Britanii catre Rusia sunt autoturisme, arme si bunuri de consum, care nu cred ca sunt indispensabile. Pe cand Marea Britanie importa din Rusia de toti banii, 6.3 mld lire sterline, numai petrol.

Acum sa vedem cine are de pierdut, Rusia care nu mai poate importa masini ca Rover sau Jaguar, sau alte produse, gen haine britanice, care de fapt sunt produse in China sau Marea Britanie care depind in mare masura de petrolul cumparat de la rusi?

Lipsa petrolului importat din Rusia afectand industria, economia, implicit si produsul intern brut, lucru care duce la recesiune. Plus ca toate fabricile de masini, de produse famaceutice, produse de larg consum, daca nu se mai vand in Rusia, care este una dintre cele mai mari piete de desfacere a Marii Britanii, pot usor da faliment. Inseamna adancirea recesiunii, somaj. De fapt sute de mii de englezi lucreaza doar pentru aceste exporturi catre Rusia.

In schimb nu cred ca o sa moara vreun rus din lipsa importurilor produselor englezesti, iar armament produc si ei destul.

In concluzie Marea Britanie isi cam taie singuri craca de sub picioare si nu invers.

Sa trecem la Olanda, importuri din Rusia, 23 mld lire sterline, exporturi catre Rusia 6 mld de lire sterline. Rusia furnizeaza 28% din petrolul Olandei si 11% din gazele naturale. Cand ai nevoie de petrol si gaze naturale de la altii inseamna ca ai o problema mare. Aceste resurse nu sunt ca si alte produse de larg consum sa nu poti fara. Daca nu ai petrol si gaze se duce toata economia in cap. In schimb Rusia importa din Olanda lalele. Va ganditi, ce va face Rusia fara lalele?

In concluzie cine are de suferit, Rusia ca nu mai au cantitati mari de lalele sau Olanda care nu mai are ce sa bage in rezervoare la masini sau sa-si incalzeasca apartamentele.

Sa trecem la Franta, importuri din Rusia 8 mld de lire sterline, Franta exporta de 6 mld de lire sterline. Si in acest caz Rusia exporta 15% din petrolul necesar Frantei, cat si 18% din gazele naturale. In schimb Franta exporta in Rusia armament. Cred ca Rusia se descurca si fara armamentul de la francezi, sunt oricum inarmati rusii pana in gat. De exemplu daca Franta nu o sa-i mai livreze Rusiei navele Mistral pentru 1.2 mld de Euro. Asa ca daca Franta nu va mai livra cele doua nave Mistral catre Rusia cat si armament, sute de mii de francezi ce lucreaza astazi in industria de armament, special pentru Rusia, o sa-si piarda locurile de munca.

In concluzie, sanctiunile economice pe cine o sa izbeasca mai tare, pe rusii care nu o sa mai aibe nave Mistral in port la Sevastopol sau pe francezi, unde sute de mii de oameni vor ramane fara servicii foarte bine platite, iar somajul va creste cu cateva procente peste noapte, la care se mai adauga lipsa de gaze si petrol, mai ales cand vine iarna?

Italia, importuri din Rusia 16 mld de lire sterline, exporturi 8.5 mld de lire sterline, 25% din petrolul de pe piata italiana este de provenienta ruseasca. Dar pe langa petrol Italia importa si 38% din gazele naturale tot din Rusia, fara posibilitatea de a le lua din alta parte. Itaia in schimb exporta articole de lux Guci, Louis Vuitton, Armani, Ferrari, vinuri. Oare ce o sa faca saracii rusi fara toate aceste articole?

In concluzie, 300 de mii de locuri de munca din Italia depind de Rusia, cat si benzina din masini si incalzirea din case, ceea ce nu cred ca e putin lucru.

Germania, importuri din Rusia 30 mld lire sterline, exporturi catre Rusia 29 mld de lire sterline. Germania importa 35% din petrolul necesar si 42% din gazele naturale. Ce exporta Germania in Rusia? Autoturisme in cea mai mare parte.

Astfel, pete 400 de mii de locuri de munca sunt direct dependente de exporturile germane catre Rusia, ca sa nu mai vorbim de carburanti si de gazele naturale.

Deci cine va suferi mai tare, rusul ca nu mai poate sa-si cumpere BMW sau nemtii care raman someri si stau la iarna in frig?

Pentru cei care veti spune ca si Rusia va avea de suferit pentru ca nu mai are unde sa vanda petrolul si gazele naturale va inselati, le pot vinde in Asia urgent. Dar pentru occident sa importe petrolul si gazele din alta parte e imposibil la cantitatile de care au nevoie.

Asa ca sa intelegeti de ce nu sufera rusii aproape deloc de pe urma acestor sanctiuni.

Sursa: meritocratia.ro.

Cititi va rog si: A inceput razboiul economic intre Rusia si Occident

A inceput razboiul economic intre Rusia si Occident

vt Rusia, UE, USA , , ,

Începe războiul economic între Rusia şi Vest: Moscova pune interdicţie totală pe majoritatea produselor alimentare din Europa şi SUA, iar pana la razboiul militar mai este doar un pas.

Barack Obama, Vladimir Putin

Rusia a decretat o „interdicţie totală” pentru majoritatea produselor alimentare provenind din ţările europene şi din Statele Unite, ca răspuns la sancţiunile occidentale împotriva Moscovei, a anunţat joi premierul rus Dmitri Medvedev, citat de AFP.

Această interdicţie se referă la carne de vită, porc, pasăre şi peşte, precum şi la brânză, lapte, legume şi fructe provenind din Statele Unite, Uniunea Europeană, Australia, Canada şi Norvegia.

Interdicţia va putea fi ridicată însă dacă „partenerii noştri vor da dovadă de o abordare constructivă”, a declarat Medvedev într-o intervenţie televizată.
„Toate aceste măsuri nu sunt decât un răspuns (la sancţiunile occidentale, n.red.). Noi nu vrem o astfel de evoluţie a situaţiei. Nu există nimic pozitiv în sancţiuni”, a continuat el.

„Sper sincer că pragmatismul economic va prevala în faţa considerentelor politice stupide în cazul partenerilor noştri şi că se vor gândi să nu izoleze sau să sperie Rusia”, a adăugat premierul.

În plus, embargoul nu se referă la alimentele pentru bebeluşi şi cetăţenii ruşi vor putea în continuare să cumpere din străinătate, deşi orice tentativă de a profita de situaţie pentru a revinde produsele interzise va fi „aspru pedepsită”.

Lista completă a produselor supuse embargoului a fost publicată pe site-ul de Internet al Guvernului. „Chiar şi în aceste condiţii, suntem convinşi că vom reuşi să întoarcem situaţia în favoarea noastră”, a declarat Dmitri Medvedev, promiţând să „împiedice creşterea preţurilor” şi „să elibereze standurile pentru producătorii interni”. „O astfel de şansă – o ocazie unică de a ne deschide şi dezvolta industria destinată substituirii importurilor – nu poate fi neglijată”, a adăugat el.

Pentru a intelege mai bine cat este de grava situatia, cititi va rog si:

Prigoana Sfantului Parinte ARSENIE BOCA si dupa trecerea la cele vesnice

vt Sfantul Arsenie Boca

Cu mai mulți ani în urmă mărturisesc că am avut șansa să ajung și să particip la priveghere și la Sfânta Liturghie de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, la o altitudine de peste 2000 de metri, tocmai pe vârful Athonului din Muntele Athos sau Grădina Maicii Domnului din Grecia. Un moment absolut memorabil… Iar Grădină a Maicii Domnului este și România…

Astăzi, când scriu aceste rânduri, este exact aceeași sărbătoare și încerc să mărturisesc adevărul despre părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu și sfântul Ardealului, așa cum l-au numit mulți dintre români. Și zic că nu este o misiune ușoară să scrii despre un sfânt și un mare duhovnic al neamului românesc.
În ultimul timp, poate ați observat și frățiile voastre în blogosfera ortodoxă, cum anumite persoane au ieșit la atac cu unele comentarii agresive la adresa părintelui Arsenie Boca, după ce s-a atentat și la memoria părinților Iustin Pârvu și Arsenie Papacioc, după izgonirea din mănăstirea Petru Vodă a unor frați și monahi în frunte cu monahul mărturisitor Teodot, căruia i se datorează în mare parte descoperirea moaștelor Sfântului Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Mai nou a fost înfierat și Corneliu Zelea Codreanu și acuzat de câte și mai câte, deși el a fost martirizat de către dușmanii de moarte ai ortodoxiei în frunte cu masonul de grad 32 regele Carol al II-lea, dictatorul.
Și dacă stăm să ne gândim bine, cei care au lovit în ultima vreme în părintele Iustin Pârvu, în monahul Teodot (ucenicul său), în părintele Arsenie Papacioc și mai recent în PĂRINTELE ARSENIE BOCA, au legături mai mult sau mai puțin cu francmasoneria sau slujesc intereselor acesteia. Cercetați aceste persoane și veți afla. Nu este vorba numai de Patriarh, care este mason de rang înalt 33 și care nu suportă nici măcar ideea canonizării vreunuia dintre sfinții închisorilor, care urăște Mișcarea Legionară din perioada interbelică și românismul…
Observăm și intuim mai ales faptul că există cercuri oculte interesate a-l transforma pe părintele Arsenie Boca într-unul de-al lor. TOTUL ESTE O ÎNSCENARE VICLEANĂ. Intercalarea citatelor părintelui cu pasaje ezoterice are menirea de a-l prezenta pe acele bloguri ezoterice (masonice, pline de duhul New Age-ist) ca fiind un MAESTRU SPIRITUAL. Noi însă îl vom vedea mereu pe părintele Arsenie Boca ca mare duhovnic, un părinte cu harisma înaintevederii. Citiți măcar cartea părintelui intitulată TINERII, FAMILIA ȘI COPIII NĂSCUȚI ÎN LANȚURI. Mie nu mi se pare a fi o scriere greșită, ci dimpotrivă. Alții recomandă cartea CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI…
Și mă întreb firește de ce abia ACUM după atâția ani, după 25 de ani, este pusă la îndoială sfințenia părintelui Arsenie Boca, în contextul atacării altor duhovnici, monahi și opoziției Patriarhiei Române față de canonizarea sfinților închisorilor comuniste. Eu văd totul ca pe un atac concertat la adresa ortodoxiei prin denigrarea marilor duhovnici ai poporului român. Ca lumea să nu mai aibă atâta evlavie la ei. Întrebarea este cine sunt aceste slugi care fac voia diavolului care arde de nerăbdare să termine odată cu ei. Se zice că la mormântul părintelui, diavolul și acum se tânguie… De ce? Pentru că mulți creștini s-au întărit prin sfinția sa…
Deja m-am uitat pe comentariile făcute la filmul fără video Părintele Arsenie Papacioc și P. Ioanichie Bălan -despre rătăcirile P. Arsenie Boca.mp4 despre ,,înșelarea” părintelui Arsenie Boca și din start am observat că nu era vocea părinților Arsenie Papacioc și Ioanichie Bălan (ceea ce înseamnă că s-au folosit de NUMELE LOR!!!). Observația mi-a fost confirmată de mai multe comentarii prin care alții remarcau același lucru. Se poate face chiar și o expertiză a sunetului dacă vreți și veți vedea că totul este un fals grosolan. Filmul începe abrupt, fără nici o introducere. Iar comentatoarea cu numele dorina varzaru ne avertiza că EXISTĂ O FILMARE CU RELATĂRI ALE PĂRINTELUI PAPACIOC DESPE PĂRINTELE ARSENIE BOCA ȘI CONTRAZICE TOTAL ACEASTA ÎNREGISTRARE, DECI ESTE UN FALS, SUNT MULȚI PREOȚI CARE DIN INVIDIE SAU PROSTIE ÎNCEARCĂ SĂ-L DENIGREZE PE PĂRINTELE ARSENIE DAR NU VOR REUȘI. Însă cum am arătat deja, motivele pot și altele.
Dar iată ce spune un alt comentator, Sensism Ortodox: ,,Nu s-a lăsat de preoție și nici de călugărie, ci a fost caterisit. Pr. Cleopa a încercat o corespondență cu Pr. Arsenie Boca, în care îl lauda, interpelată de comuniști. Valeriu Gafencu a încercat o corespondență cu Pr. Arsenie Boca, de asemenea. Cărțile părintelui Arsenie Boca dezmințesc zvonul conform căruia ar fi crezut în reîncarnare. Arhivele comuniste arată că securitatea i-a făcut antireclamă de eretic și desfrânat ca să împrăștie ucenicii adunați în jurul său. Ca să-i distrugă faima de călugăr, s-au folosit de zvonul cu desfrânarea. Ca să explice minunile (levitația din celulă, în vremea rugăciunii, întâlnită și la alți sfinți), prorociile și alte puteri “paranormale”, s-au folosit de catalogul de “yoghin” – yoga fiind o altă primejdie la adresa partidului în vremea aceea, contra căreia a luptat securitatea (nu detaliez). Vis a vis de propaganda asta, mulți au căzut în plasă, chiar și duhovnici, de unde și atacurile acestea de față. Asta este…”
O altă comentatoare, Adina Iulia, ține să precizeze că: În ,,Despre durerile oamenilor” Arsenie Boca combate ereziile de orice tip inclusiv reîncarnarea. Un comentariu de pe blogul lui vlad herman, Anonim (1 iulie 2014, 15:25) afirma; ,,Părintele Arsenie Boca era împotriva ecumenismului. În cartea “Cararea Imparatiei” (…) ,,Mântuitorul nostru a întemeiat și are numai o Biserică creștină, nu opt sute. Biserica aceasta, una, e sfântă pentru că Sfânt e Întemeietorul Și, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfințește pe păcătoși. Celelalte “biserici” – casele de adunare ale sectelor – nu sunt sfinte, pentru că sunt întemeiate de oameni robiți răzvrătirii și, ca atare, nici nu sfințesc pe nimeni. Biserica lui Hristos e sobornicească, adică stă pe temelia celor șapte soboare a toată lumea și, prin furtunile istoriei, e cârmuită nevăzut de Mântuitorul Însuși, nu de vreun înlocuitor al Său, mai presus de soboare. Biserica, în care ne mântuim, e apostolească, adică își are slujitorii urmând, ca dar, prin punerea mâinilor, unii de la altii în șir neîntrerupt, suind până la Apostoli și prin ei până la Iisus Hristos. Toate celelalte “biserici” ivite după aceea, prin chiar aceasta sunt alăturea de cale, deci alăturea de mântuire.” Despre “înșelarea” spusă de alții, cred că adevărul va ieși la lumină, mai devreme sau mai târziu.”
Unui detractor al părintelui Arsenie Boca i-am răspuns astfel: Știai că părintele era anticomunist și de aceea l-au prigonit atâta amar de vreme, fiind urmărit permanent cu multe cadre de către Securitate până în octombrie 1989, când părintele era grav bolnav cu inima? Știai că în biserica Sf. Elefterie se află sus o pictură mare făcută de părintele cu Maica Domnului ținând în brațe pe Hristos îmbrăcat în haine DE ZEGHE? Adică hainele în care erau îmbrăcați pușcăriiașii, deținuții politici… ESTE UIMITOR CÂT CURAJ A AVUT SĂ FACĂ ACEST LUCRU, PE CARE SECURITATEA NU L-A REMARCAT! Prin asta a dorit să arate că Hristos a suferit în temnițele comuniste odată cu acești mărturisitori ai Lui…
Părerea mea este că minunile părintelui Arsenie Boca i-au pus serios pe gânduri pe comuniști, care nu puteau înțelege de ce atât de mulți români îl căutau și pentru a împiedica popularitatea și sa și pentru a nu spori credința lor a fost scos de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, mai apoi a fost desființată mănăstirea de la Prislop o vreme iar părintele a fost caterisit și exilat la Drăgănescu. Părintele era foarte cunoscut în Ardeal și mulți îl căutau pentru un sfat și ajutor.
Părintele Ioanichie Bălan nu l-a trecut în Patericul românesc pentru că, fie avea îndoieli în privința colaborării părintelui cu Securitatea (care a dezinformat masiv prin diverse zvonuri, precum că ar fi yoghin, desfrânat etc.), fie a fost supus unor mari presiuni în acest sens de către foștii securiști și masoni. Să nu uităm că la mănăstirea Sihăstria, părintele Ioanichie Bălan nu a avut un trai ușor în ultimii ani de viață pentru poziția lui fermă împotriva NATO și împotriva ecumenismului, că nu i s-a dat voie să scrie cartea în care voia să facă mărturisiri importante în acest sens și… a fost otrăvit cu mercur. Lucrurile acestea se leagă între ele când avem mai multe date.
Să nu uităm că sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, l-a numit sfânt pe părintele Arsenie Boca. Oricum nu era singurul! Nenumărați români au crezut și cred încă în sfințenia sa. Iar faptele lui, smerenia sa îl vădesc ca pe un MARE SFÂNT ROMÂN…
Părintele Arsenie Boca a fost foarte mult timp prigonit și urmărit. DUREREA SA CEA MAI MARE (se spune în documentarul de pe youtube despre viața sa) ERA CĂ I S-A ÎNTERZIS SĂ SLUJEASCĂ SLUJBA SFINTEI LITURGHII. ȘI SFINȚIA SA FĂCEA ÎNTR-ADEVĂR ASCULTARE FAȚĂ DE DUHOVNICUL SĂU…
Un alt comentator, ayannis întreba: ,,Sunteți sigur, sigur că Pr. Arsenie Boca a pictat erezii? De unde știți că nu a fost o pictură profetică? Era perioada când nu avea voie să vorbească cu nimeni. I se luase dreptul de a fi preot monah, nu mai putea să răspândească prin predică Ortodoxia, nu mai putea mângâia suflete așa cum o făcea înainte astfel încât picta ce vedea. Erau mesaje pictate. Nu putea nimeni să-i ia asta. Și nu s-au prins. Știți ce e dureros, destui care pretind că sunt ortodocși nu recunosc că nu au puterea de a înțelege profunzimile acestui mare om, iar infirmitatea aceasta au convertit-o într-o armă cu care atacă memoria Părintelui. Se vede ca această memorie arde … teribil. Ce duh au în ei acești detractori de nu-și găsesc pacea că numai ortodocși nu sunt?”
Fratele Vasile Popescu ne spune și el: ,,Securitatea a făcut tot ce a putut să-l discrediteze în fața oamenilor și a clerului. Chiar dacă nu este canonizat este tot sfânt este! Ateii care nu credeau în Dumnezeu puneau darul părintelui pe seama credințelor lor: magia și hipnoza, pentru că în acestea credeau ei. Părintele a fost trimis în Sf. Munte Athos de către mitropolitul Nicolae Balan pentru a aduce de acolo manuscrisele filocaliei. Deși nu era încă hirotonit acolo a câștigat multă experiență duhovnicească și mult har. Tot mitropolitul Nicolae Bălan l-a îndemnat să dea la Belle Arte. A fost bun prieten și apropiat cu părintele D. Stăniloae și alți părinti profesori de la Institutul Teologic de grad universitar de la Sibiu. El este de fapt părintele Filocaliei românești. El a desenat coperta Filocaliei așa cum o cunoaștem din prima ediție. El este cel care l-a îndemnat pe părintele Stăniloae să traducă Filocalia. El a refăcut Mănăstirea Sâmbăta și tot el a refăcut Mănăstirea Prislop chiar în acele vremuri de prigoană. Darul său a fost unul de prooroc și apostol. Să ne rugăm părintelui Arsenie!”

În concluzie, miza acestui atac tot mai furibund împotriva marilor duhovnici ai românilor este de fapt împiedicarea canonizării sfinților închisorilor. Pentru că, așa cum spunea monahul Teodot ar ieși la iveală adevărul și despre cei care i-au prigonit, care i-au torturat și ucis. Mulțumesc într-un fel celor care l-au atacat și i-au negat sfințenia părintelui Arsenie Boca, pentru că altfel nu aș fi scris nici aceste comentarii pe bloguri și nici acest articol iar unii nu ar fi auzit poate nici până astăzi despre sfinția sa, sau l-ar fi înțeles în mod greșit, căzând în plasa întinsă cu viclenie de dușmanii ortodoxiei, propovăduitorii ecumenismului masonic.
Paranormalul de fapt nici nu există în cazul sfinților. Cei care îl denigrează acum pe părintele Arsenie Boca, necanonizat nici până astăzi de BOR, deși a trecut la cele veșnice pe 28 noiembrie 1989, acuză credincioșii pentru faptul că ei CAUTĂ MINUNI. Depinde cum interpretăm aceasta. Oamenii care stau la cozi mari pentru a se ruga la mormântul său trag nădejdea împlinirii unor dorințe și rugăciuni. Unora li se împlinesc dacă se roagă fierbinte și cu sinceritate deplină.
ESTE INEXPLICABIL ȘI INADMISIBIL FAPTUL CĂ BOR NU L-A CANONIZAT NICI MĂCAR PE PĂRINTELE ARSENIE BOCA! Cercurile oculte se opun în mod evident. Acum au inventat și această poveste a înșelării sale, DEȘI EI SUNT ÎN ÎNȘELARE!…

Redau în final și un text care ne arată cât de prigonit a fost părintele Arsenie Boca, deși nu a fost legionar, ci doar suspectat de către Securitate:

,,Omul lui Dumnezeu sau Sfântul Ardealului, cum este pomenit, adeseori, părintele Arsenie Boca i-a convins pe mulţi creştini să îşi păstreze credinţa în Dumnezeu, în vremuri de restrişte. Chiar şi după moartea sa, mulţi cred că, rugându-se la mormântul lui, primesc iertare, binecuvântare sau îşi schimbă viaţa în bine.

Convieţuire spirituală pe Facebook

Până nu demult, despre părintele Arsenie Boca şi despre Mânăstirea Prislop, la care a fost stareţ şi, apoi, după ce a fost transformată în mănăstire de maici, a slujit, se ştia mai mult din povestirile oamenilor sau din cărţi. Acum, internetul a dat o mână de ajutor mediatizării acestui lăcaş de cult şi a vorbelor de duh şi rugăciunilor părintelui, păstrate de-a lungul timpului. Pe pagina de Facebook a mânăstirii Prislop, apar, zilnic, rugăciuni, sfaturi, reţete de post dar şi povestiri despre gesturile de bunăvoinţă faţă de semeni aflaţi în greutăţi. Tot acolo, oamenii vorbesc despre împlinirile sufleteşti de care au parte când merg la mormântul părintelui Arsenie Boca sau îşi dau întâliri pentru a merge împreună, în pelerinaj, în Ţara Haţegului. Acolo am găsit postată o povestire, relatată de un călugăr al mănăstirii, despre cum a profeţit părintele Arsenie Boca moartea dictatorului Nicolae Ceauşescu, dar şi moartea sa.

Dumnezeu să-l odihnească în Lumina Învierii Sale.
„Să-mi faci crucea”
Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume – „Arsenie”. Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. „Ieromonahul”. Unsprezece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: „Să vii la mine la mormânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”.
(profeţia mortii sale)
„Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă – numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo trei săptămâni înaintea lui”.

Preot-martir

Părintele Ieromonah Arsenie Boca, s-a născut pe data de 29 septembrie 1910, în Vața de Sus, judeţul Hunedoara. Teolog, artist plastic (muralist) român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. În biografia sa, scrisă pe wikipedia.org, se arată că a fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București).

„Scara dumnezeiescului urcuş”

Numele său real este Zian Boca. Înainte să ia calea mânăstirii, părintele a urmat Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu”, din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929. În același an, s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933. A primit – la recomandarea profesorului Nicolae Popovici – o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase, din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Ioan Scăraru, o traduce în limba română în doar 5 luni. Această traducere nu a văzut lumina tiparului.

L-a pictat pe Mihai Viteazul, la Atheneul Român

Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Atheneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viata de călugăr pentru care optase încă din anii studenției, de la Sibiu.

La Muntele Athos

În 1935 – ca absolvent al Academiei Teologice – a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov).

Călugăr din 1940

În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor. Deja, din 1940, declanșează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”.

Arestat pentru un gest creştin

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcei pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.

La Mânăstirea Prislop

Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine stareț, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956).

Pictura prezicătoare

În 1959 comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori și la Canal, i-au interzis activitatea preoțească până la moartea ce a survenit după torturarea sa de Securitate. Fiind înainte văzător cu duhul el lasă mărturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictând la Biserica din Drăgănescu scena supliciilor Sf. Ștefan cel Nou, pomenit pe 28 noiembrie, data morții Părintelui Arsenie.

Trimis la Canal, salvat de Patriarhul Justinian

În noaptea de 15/16 ianuarie 1950 este a treia oară arestat. Face detenție „administrativă”, fiind dovedit vinovat, până pe 23 martie 1951 la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. De Rusalii în 1953 este din nou anchetat, apoi este arestat la Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 oct.1955 până în aprilie 1956. În 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959).

Pribeag în Bucureşti

A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale sale, una la Belle Arte și alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 până în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu.

A închis ochii la Sinaia dar a fost înmormântat la Prislop

La Sinaia, din 1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984. Acolo a și închis ochii, pe data de 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.”

Sursa: raduiacoboaie.wordpress.com

Urmariti va rog si:

Armata Irakiana a capturat de la gruparea ISIS arme fabricate in Israel

vt Irak, Israel , , ,

Armata irakiană a descoperit arme israeliene,  într-o ascunzătoare care a aparținut militanților Takfiri din Al-Anbar și din provincile Saladin.

14072172517

Potrivit rapoartelor, armata a confiscat un calup de arme, inclusiv rachete israeliene LAV, în timpul unei operațiuni lângă Tikrit, relateaza whatsupic.com.

Irak-ul sustine că armata a găsit ascunzătoarea cu ajutorul oamenilor din regiune și a rapoartelor lor și au confiscat cantități mari de bombe artizanale, rachete RPG, mortiere, bombe, lansatoare de rachete, și hărți.

Armata irakiană a distrus cantitati mari de arme și muniție folosite de militanții din regiune, a adăugat sursa.

Potrivit rapoartelor Irakiene, puterile occidentale si aliatii lor arabi din regiune sustin militantii care operează în Irak oferindu-le bani și arme.

Comentariu VT: Cam asta a ramas in urma invaziei americane din Irak, adica numai praf si pulbere, la fel cum s-a intampla si in Siria, Libia, Egipt, Afganistan si alte state unde au adus americanii „democratia”. Iar in spatele aceastei grupari nou formata ISIS, se pare ca se afla tot americanii, sau mai bine zis papusarii. Cum puteti citi intr-un articol mai jos, s-ar putea sa fie special creata pentru a lovi Rusia.

De ce mereu tinta finala pare a fi Rusia, pai foarte simplu, cum va explicam in articolele anterioare, sunt singura forta care poate face fata unui eventual conflict cu tarile membre NATO si astefel sa duca la o mare conflagratie mondiala. De ce isi doresc tarile membre NATO, conduse din spate de fapt de papusari acest razboi? Cu riscul de a ma repeta, tocmai pentru resetarea finaciara globala si infintarea Noii Ordini Mondiale, dar care sa fie facuta in asa fel, incat tot aceasi papusari sa aibe controlul banilor. Lucru care le cam scapa de sub control odata cu infintarea noii banci mondiale de catre tarile membre BRICS si renuntarea la dolar.

Dar se poate ca papusarii sa se mai gandeasca la un scenariu, in sensul ca daca ar pune mana pe Rusia, asta dandu-l jos pe Putin si punand o marioneta care sa le faca lor jocurile, ar putea beneficia astfel de resurse imense de gaze, aur, petrol, minereuri, Rusia fiind cea mai bogata din acest punct de vedere. Lucru care le-ar putea perimite sa se redreseze fianciar.

Dar aceasta a doua varianta, nu ar mai putea duce la reducerea numarului populatiei, acesta fiind unul dintre punctele esentiale a agendei Noii Ordini Mondiale.

Si inca ceva referitor la articolul de ma sus, numai armele rusesti sunt vinovate de crime si atentate, cele fabricate in SUA , Israel sau tarile vestice nu, ele sunt folosite doar pentru lupta impotriva teroristilor din intreaga lume. Penibil!

Pentru a intelege mai bine ce se intampa in acea zona, cititi va rog si:

Armata de o sută de mii de jihadiști din Irak a fost creata sa atace Rusia?

Peste 100.000 de crestini alungati din Nordul Irak-ului de catre Jihadisti

Peste 100.000 de crestini alungati din Nordul Irak-ului de catre Jihadisti

vt Irak, Jihadisti , ,

Jihadiștii au preluat joi controlul asupra mai multor orașe din nordul Irakului provocând plecarea din regiune a circa 100.000 de creștini. Militanții islamiști au îndepărtat crucile de pe biserici, a declarat joi patriarhul caldeean Louis Sako, evocând un „dezastru umanitar”, transmite AFP. 

_76793203_022856256-1

„După ce luptătorii IS au atacat miercuri seara majoritatea satelor din câmpiile Ninive, 100.000 de creștini au fost strămutați, fugind doar cu hainele de pe ei, unii pe jos, pentru a ajunge în regiunea Kurdistan. Este un dezastru umanitar. Bisericile sunt ocupate, crucile au fost îndepărtate. În plus, 1.500 de manuscrise au fost arse. Atât guvernul cât și autoritățile kurde sunt în imposibilitatea de a ne apăra poporul. Trebuie să lucreze împreuna, cu sprijin internațional și echipament militar modern. Astăzi, lansăm un apel cu multă durere și tristețe către Consiliul de Securitate al ONU, Uniunea Europeană și organizațiile umanitare, pentru a ajuta aceste persoane în pericol de moarte ”, a declarat Louis Sako, informeaza jurnalul24.ro.

Jihadiștii au cucerit joi Qaraqosh, cel mai mare oraș creștin din Irak  – cu 50.000 de locuitori – și alte zone din provincia Ninive, cu capitala la Mosul.

„Acum știu că orașele Qaraqosh, Tal Kayf, Bartella și Karamlesh au fost golite de locuitori și se află acum sub controlul insurgenților”, a declarat pentru AFP arhiepiscopul caldeean din Kirkuk și Sulaymaniyah Joseph Thomas.

La rândul său grupul militant a anunțat joi că, de la lansarea ofensivei împotriva luptătorilor kurzi din nordul țării în decursul weekendului, a ocupat 15 orașe irakiene, cel mai mare baraj din țară și o bază militară, scrie Reuters. 

Într-o declarație postată pe Twitter, grupul a mai afirmat că va continua ofensiva care a alarmat guvernul de la Bagdad și puterile regionale. 
Oficialii kurzi susțin că dețin în continuare controlul asupra barajului Mosul. 

Cititi va rog si: Armata de o sută de mii de jihadiști din Irak a fost creata sa atace Rusia?

Călugărul martir Dionisie Şova, spânzurat de unguri la Făgeţel, în faţa mănăstirii sale

vt Istorie, Ortodoxie ,

Călugărul martir Dionisie Şova, spânzurat de unguri la Făgeţel, în faţa mănăstirii sale (30 Decembrie 1901 – 5 august 1951). Lista martirilor români din judeţele Covasna şi Harghita

Manastirea Ortodoxa Fagetel - Martir Dionisie Sova

Viața călugărului martir Dionisie Şova

Zona Arcului intracarpatic cuprinsă în actuala Episcopie Ortodoxa a Covasnei si Harghitei […] îşi prezintă în trecutul ei istoric, un specific aparte în ideea martirajului şi suferinţei pentru Hristos. Dăinuirea românească, a însemnat, în acest spaţiu, şi dăinuirea creştin-ortodoxă, realitate pusă în evidenţă de zeci de martiri şi mărturisitori, consemnaţi în documentele vremii. Ceea ce s-a întâmplat, după perioada Dictatului de la Viena, care prin excelenţă a fost o etapă a suferinţei şi martirajului românesc, a însemnat din nefericire, o continuare la alte dimensiuni a terorii instituită o dată cu anul 1940. Biserica cu slujitorii ei, mânăstirile au fost repere de menţinere a spiritualităţii ortodoxe şi în acelaşi timp, elementele în care s-a lovit cel mai tare şi cel mai profund.

În aceste împrejurări, de numeroase încercări de deznaţionalizare a românilor, de obligare a cedării a credinţei se înscrie într-un alt moment istoric, nu al dictatului, dar, tot a unui regim opresiv – comunismul – martiriul ieromonahului Dionisie Şova de la Mânăstirea Făgeţel. Prin modelul său de viaţa duhovniceasă, prin curajul său de mărturisitor părintele Dionisie Şova se înscrie în galeria martirilor, morţi pentru apărarea credinţei în Hristos.

Contextul morţii sale martirice, este unul deosebit de complex, plin de sinuozităţi şi trebuie urmărit în împrejurările care au dus la instalarea comunismului, sistem implementat în linii mari, în această zonă, de aceeaşi prigonitori din timpul regimului Dictatului de la Viena. Documentele găsite în mânăstire dovedesc faptul că, părintele Dionisie Şova s-a născut în comuna Poduri, judeţul Bacău, la data de 30 decembrie 1901.1

Cu ordinul Episcopiei Romanului nr. 7315 din 30 decembrie 1931 a fost hirotonosit duhovnic, de către Episcopul Vicar Ilarion Băcăuanul la mânăstirea Bogdana-Bacău. Ordinul episcopal semnat de Episcopul Ilarion al Eparhiei Romanului, din acele vremuri îl recomanda pe ieromonahul Dionisie Sova ca „demn de asemenea chemare, prin bunele sale purtări morale”.2

De la mânăstirea Bogdana, în acelaşi an, îl aflăm pe părintele Dionisie plecat la schitul Făgeţel. Aici, vine însoţit de alţi trei călugări şi încheagă o viaţă monahală. Cronica mânăstirii arată faptul că, biserica acestei mânăstiri a fost zidită în anul 1903 şi timp de mai mult de un sfert de veac, a slujit ca şi capelă particulară, deci, fără o autentică viaţa mânăstirească.

Situată lângă şoseaua naţională (DN 12A) ce leagă Transilvania de Moldova prin pasul Ghimeş-Palanca, în partea de vest a satului Făgeţel, localitate străbătută de bătrânul râu Trotuş, capela de la Făgeţel, devine în scurt timp un reper de spiritualitate ortodoxă în această zonă. Cel care îi conturează acest profil este ieromonahul Dionisie Şova, care cumpără biserica împreună cu 2 ha pământ, reuşind să pună bazele unei vieţi monahale.3

Cu eforturi întinse de-a lungul mai multor ani, se fac lucrări de reparaţie a bisericii, se construiesc chilii şi alte anexe gospodăreşti, constituindu-se un frumos schit monahal, care alături de vechea mânăstire Sf. Ilie din Topliţa, va întregi tabloul vieţii bisericeşti atât de temeinic conturată în anii interbelici, prin grija Mitropolitul Nicolae Bălan şi a Patriarhului Miron Cristea.

Sfinţirea bisericii mânăstirii cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” a fost săvârşită în ziua de 9 noiembrie 1936 de către Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan împreună cu un sobor de preoţi.

La nici patru ani de la sfinţirea mânăstirii, se declara Dictatul de la Viena, care a adus cu sine atâtea nenorociri românilor ardeleni. Anii dictatului nu scutesc nici această mânăstire de vremuri grele de încercare. Deşi, nu a căzut pradă furiei armatelor horthyste, aşa cum, s-a întâmplat cu aproape 20 de biserici din perimetrul judeţelor Covasna şi Harghita, mânăstirea a devenit din 1940, sediul garnizoanei ungureşti.4

În aceste condiţii, în care o viaţă monahală era imposibil de continuat, ieromonahul Dionisie Şova, se întoarce la mânăstirea Bogdana, cu gândul revenirii la ctitoria sa, de suflet, atunci când împrejurările istorice, vor face posibilă reîntoarcerea. Cu el, au luat calea exilului majoritatea preoţilor ortodocşi din cele două judeţe, din care, puţini s-au mai reîntors la sfârşitul războiului, date fiind condiţiile care au urmat, şi care au făcut aproape imposibilă o reluare a vieţii bisericeşti, în această zonă.

Convertiri forţate la confesiunile maghiare, biserici şi case parohiale distruse, intimidările de tot felul, şicanele, obstrucţionările şi o teroare resimţită adânc de toţi cei care doreau întoarcerea după 1944, au fost cauzele ce au avut ca rezultat abandonarea în mare parte a acestui spaţiu spiritual românesc, iar pentru cei rămaşi îndurarea multor încercări.5

Sfârşitul dictatului de la Viena, sfârşitul războiului, nu aduc însa pacea şi liniştea necesară şi firul brusc întrerupt în 1940 pare, aşa cum s-a dovedit greu de reînnodat, chiar şi pentru anii ce au urmat. Moartea martirică a părintelui Dionisie Şova se leagă tocmai de acest context al „dictatului după dictat”, adică al tragediei continuate în această zonă a sud-estului Transilvaniei, marcată de sentimentul nesiguranţei, de spaimă, de intimidare, şi, în plus de un nou sistem – comunismul – tot atât de ostil ca şi cel al Dictatului – manifestării sentimentului de credinţă ortodoxă. Toate eforturile noilor autorităţi comuniste, în fapt – majoritatea acestora fiind etnici maghiari convertiţi peste noapte la noua ideologie – s-au îndreptat în direcţia împiedicării şi reluării unei vieţi româneşti fireşti, şi în fapt a celei legate de Biserica Ortodoxă. Un fapt în plus, ce trebuie subliniat, fiind acela reprezentat de statutul de minoritate numerică al populaţiei româneşti din această parte de ţară.

O evoluţie firească a lucrurilor ar fi făcut ca părintele Dionisie să se reîntoarcă în anul 1944 la mânăstirea Făgeţel, dar, ca mulţi alţi preoţi ce au părăsit altarele în 1940, părintele a fost nevoit să rămână departe de ctitoria sa. De altfel, de abia începând cu anul 1945, şi apoi 1946, s-a remarcat o anumită acalmie, de scurtă durată însă, deoarece a fost timpul când s-a prefigurat înfiinţarea Regiunii Mureş Autonome Maghiare (1952 –1968).

În aceste condiţii, de abia în anul 1946 părintele Dionisie Şova se reîntoarce la mânăstire, întoarcere integrată poate şi în cererile repetate ale I.P.S. Nicolae Bălan, care adresa slujitorilor acestei zone, să revina la altarele lăsate în 1940, chiar cu riscul înfruntării multor pericole.6 A fost un fapt de curaj, să lase viaţa liniştită de la mânăstirea Bogdana şi să se reîntoarcă singur să reia viaţa la mânăstirea Făgeţel.

Perioada 1944 – 1946 caracterizată printr-un elan al bucurie şi speranţei la vechea reorganizare de dinainte de 1940, a fost nu doar extrem de scurtă pentru o reluare a vieţii bisericeşti, a reconstituirii comunităţilor ortodoxe, cât mai ales, plină de primejdii cauzate de ostilitatea noii administraţii faţă de români şi biserica lor ortodoxă.

Până la moartea sa tragică, părintele Dionisie, repune mânăstirea în cursul ei firesc, redând-o slujbelor şi vieţii monahale, aceasta în ciuda climatului de intoleranţă întreţinut de unii localnici de etnie maghiară. Moartea ieromonahului Dionisie Şova trebuie integrată în contextul evenimentelor produse după eliberarea Ardealului, şi prezenţa elitei maghiare locale în sistemul comunist. Aşa-zisul „sistem democratic” a însemnat instaurarea unei prigoane exercitate împotriva românilor, mai ales a preoţilor şi călugărilor, etichetaţi pentru orice manifestare, fie ea şi liturgică, ca „fascistă”, „hitleristă”, „antidemocrat㔺.a.7

Întoarcerea şi prezenţa părintelui Dionisie Şova, la mânăstirea Făgeţel nu putea fi decât un ghimpe în ochii noilor autorităţi comuniste, fiind supus unei complexe monitorizări, care au culminat cu înscenarea morţii sale. În condiţii încă neelucidate, în ziua de 5 august 1951, părintele Dionisie Şova a fost găsit spânzurat de un brad în faţa mânăstirii, în urma lui, găsindu-se un testament la unul din localnici. Ulterior s-a descoperit că testamentul era fals. Iată, acest aşa-zis testament întocmit de pr. Dionisie Şova,

„Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,
Subsemnatul, ieromonahul Dionisie Şova de la sf. Schit Făgeţel nu mai puteam duce teroarea adusă. (…) pr.(eoţii) rom(ano).cat (olici). au iscodit de tot felul de cuvinte de ură mincinoasă la acest sfânt schit şi îmi pierd viaţa …rog un călugăr serios pentru a conduce acest lăcaş în bună stare biserica şi casele. Aici rămâne răspunzător Bucur T. Simion şi Bucur Ilie până la sosirea unui alt părinte de a lua pe umeri acest schit. Rog bunătatea Înalt Prea Sfinţiei Voastre de a nu uita de acest suflet pierdut rog a binevoi şi-mi faceţi dezlegare
Al Inalt Preasfinţiei Vostre supus serv Dionisi, Sărut mâinile şi mă iertaţi”.8

Prezentul testament, nu este întocmit într-o limba română cursivă, dovedind carenţe gramaticale şi în plus, un stil care nu reprezintă o manieră ortodoxă de adresare faţă de ierarhul său, ex: „supus serv”. Conform tradiţiei creştine, orice curmare a vieţii, reprezintă un păcat capital pentru care nu există iertare sau „dezlegare” cum se exprimă în acest testament. În plus, un gest săvârşit de un om ce şi-a dedicat viaţa lui Hristos, pare imposibil de înţeles. Certificatul medico-legal întocmit la câteva zile după moartea părintelui, prezintă drept cauză „psihoza maniaco-depresivă” prin care trecea părintele Dionsie. Evident, lucru cu greu înţeles, deoarece părintele Dionisie se dovedise nu numai un bun gospodar, administrator al schitului cât şi un duhovnic, şi un iubitor al slujbelor bisericeşti, iar o asemnea boală l-ar fi împiedicat chiar în a primi darul călugăriei. Mai mult, în acelaşi testament, desemnează un preot care să-i facă slujba înmormântării, pr. Viorel Ghibuţiu, slujitor greco-catolic în comuna Frumoasa, de care aparţinea mânăstirea. De altfel, lipsa preoţilor ortodocşi în zonă era poate, un motiv de a apela un preot greco-catolic. Poate, chiar „evidenţa” acestui fapt tragic, testamentul lăsat chiar pe masa din chilie, sinuciderea în fața mânăstirii.

În urma dezgropării săvârşite după 1990, sicriul a fost găsit intact, în el aflându-se osemintele şi reverenda părintelui. După rânduiala înmormântării călugărilor, trupul părintelui Şova a fost ţinut în biserică şi apoi aşezat într-un mormânt nou.9

Ţinând seama de împrejurările vremii, de contextul politic prefigurat, părintele Dionisie poate fi considerat o victimă şi un martir.

Ioan Lăcătușu -semnalat de FericitiCeiPrigoniti

Extras din Dăinure românească în Covasna și Harghita, Editura România pur și simplu, București, 2007, pp. 257-262 – CARTEA AICI

Sursa: marturisitorii.ro

Cititi va rog si: Ion Toba, eroul care a ajutat la salvarea Manastirii Putna și a Mormântului lui Ștefan Cel Mare și Sfănt

 

7 August Sfintii zilei de astazi. Sfânta Cuvioasa Teodora de la Sihla.

vt Sfintii zilei

În aceasta luna, în ziua a saptea, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie persul împreuna si cu doi ucenici ai sai.

Acest sfânt a trait pe vremea împaratului Constantin si era pers de neam. Fiind învatat credinta lui Hristos de un oarecare Agar, a parasit pagânatatea; si se duse la cetatea Nisibi, ce se afla la hotarele romanilor si ale persilor. Si intrând în mânastire, a primit sfântul Botez si a îmbracat cinul calugaresc, aratând tot felul de sârguinta si nevointa. Dar fiindca din bântuirea vicleanului diavol a fost zavistuit de catre calugarii din mânastire, a fugit de acolo si s-a dus la Mânastirea Sfintilor Mucenici Serghie si Vach în cetatea numita a lui Teodosie. Acolo a urmat vietii si petrecerii arhimandritului Urvil, care l-a hirotonit diacon. Si vrând arhimandritul Urvil sa-l hirotoneasca si preot, Sfântul Dometie s-a dus de acolo, si suindu-se într-un munte, a suferit zaduful si frigul si patimile. Apoi intrând într-o pestera facuta cu mestesug si ramânând acolo putina vreme, primea pe cei ce veneau la el, si prin multele minuni facute în numele lui Hristos întorcea pe necredinciosii elini de la ratacirea idoleasca la credinta în Hristos. Ajungând împarat Iulian Apostatul, a poruncit sa fie ucis sfântul cu pietre. Iar cei ce mersesera cu porunca, aflându-l cu doi ucenici ai lui, cântând lauda de la al treilea Ceas, au îngropat si pe fericitul Dometie si pe cei doi ucenici, acoperindu-i cu pietre.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Or din Tebaida (Egipt), care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosilor zece mii de pustnici Tibei (din Tebaida), care cu pace s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Potamia, facatoarea de minuni, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Narcis, patriarhul Ierusalimului, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Asterie Singliticul, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sozont cel din Nicomidia, care în foc fiind bagat si sanatos iesind, cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Iperehie care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Teodosie, doctorul cel nou, care a vietuit la anul 862 si care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Dometie, facatorul de minuni, care a sihastrit în hotarele Manastirii Filoteului si cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nicanor, facatorul de minuni, care a stralucit în muntele lui Calistrat si care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta ziua facem si pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre TEODORA DE LA SIHLA, care a sihastrit multi ani, la sfârsitul secolului al XVII-lea, într-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.

Preacuvioasa Teodora de la SihlaStihuri:

În aceasta zi Sfânta Teodora s-a mutat
La cerescul împarat;
Astazi, Teodora Cuvioasa
Si-a mutat la ceruri casa.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamântul binecuvântat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, în satul Vânatori-Neamt, din binecredinciosi parinti si iubitori de Dumnezeu. Fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduita, a fost casatorita de catre parinti împotriva vointei ei, cu un tânar evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei mereu arzând de dorinta unei vieti cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu, la aceasta îndemnând-o si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, a îmbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti-Focsani, iar sotul ei s-a calugarit în Schitul Poiana Marului, sub numele de Eleodor. Asa a binevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amândoi pe calea sfinteniei si a mântuirii.

Si se nevoiau maicile cu mare râvna pentru Hristos, însa, Cuvioasa Teodora, întarita de harul Duhului Sfânt, întrecea pe toate celelalte surori în rugaciune, în smerenie si în sfânta nevointa duhovniceasca.

Navalind turcii în partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. Cuvioasa Teodora s-a retras în munti, împreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, unde se nevoiau singure în asceza si bucurie de Dumnezeu, rabdând multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de încercari. Dupa adormirea maicii sale duhovnicesti, Cuvioasa Teodora având o descoperire dumnezeiasca, a parasit muntii Buzaului, întorcându-se în partile Neamtului, în padurile neumblate din jurul Schitului Sihastria, de unde, cu binecuvântarea duhovnicului ei Pavel, s-a retras în pustie, în partile Schitului Sihla.

Asa a ajuns fericita Teodora vietuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adapost, nu departe de schit si de pestera care îi poarta numele pâna astazi. Si s-a nevoit acolo Cuvioasa barbateste vreme de multi ani, în post si rugaciuni toata noaptea, în lacrimi si mii de metanii, uitata de lume, îndurând multe ispite si naluciri de la diavoli, foame, lipsa, gânduri si mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o marturisea, o îmbarbata, o împartasea cu Sfintele Taine si îi ducea cele de trebuinta.

Dupa un timp a raposat duhovnicul Pavel iar Cuvioasa Teodora a ramas cu totul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. I se rupsesera si hainele, iar în loc de hrana mânca macris, fructe de padure si alune. În aceasta scoala a linistii si a rugaciunii a dobândit Cuvioasa darul rugaciunii de foc, care se lucreaza în inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavoli nu o mai puteau birui, caci dobândise darul facerii de minuni si era ca un diamant stralucitor în muntii Sihlei, uitata de oameni, dar umbrita de darul Duhului Sfânt. Din timp în timp, pasarile cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, farâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stânci din apropiere, asa cum se vede pâna astazi.

Ajungând sfânta Teodora aproape de sfârsitul vietii ei pamântesti, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sai rânduiasca un preot ca s-o învredniceasca de Preasfintele Taine înainte de obstescul sfârsit. Cu rânduiala de sus, a observat egumenul Sihastriei cum duceau pasarile farâmituri în pustie si a trimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mâna lui Dumnezeu, fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cum se ruga, înconjurata de vapaie de foc ceresc. Atunci, înfricosându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haina sa se acopere si le-a poruncit sa aduca un duhovnic, care sa o împartaseasca cu Cinstitul si Preasfântul Trup si Sânge al Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Dimineata, fratii au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine si dupa ce Fericita Teodora si-a facut cuvenita spovedanie, a primit Dumnezeiestile Taine si, multumind Parintelui Ceresc pentru toate, si-a încredintat sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântata în pestera în care a vietuit. Si a ramas trupul Sfintei Teodora tainuit acolo pâna dupa 1830, când Domnitorul moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei în racla de pret si le-a depus în biserica schitului spre cinstire. Dupa ce Domnitorul a zidit biserica la mosia sa din satul Miclauseni (Iasi), a stramutat sfintele moaste în aceasta ctitorie.

În anul 1852 sfintele sale moaste au fost duse la mânastirea Pecersca din Kiev si asezate în racla de mult pret, pe care scrie: „Sfânta Teodora din Carpati”.

Viata Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla si faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, o asaza în ceata sfintilor din cer ca pe o aleasa nevoitoare, pe care a rodit-o Biserica si neamul nostru. Cu ale carei rugaciuni, Doamne Iisus Hristoase, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi toti, tara si poporul cel binecredincios. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august07.htm

Tradatorul Ponta a plans la Haraghita infrangerea revolutiei sovine maghiare de catre romani, rusi si austrieci

vt Ponta, UDMR, Ungaria , , , ,

Victor Ponta si liderii UDMR au plans infrangerea revolutiei sovine maghiare de catre romani, rusi si austrieci

ponta UDMR monumetPremierul Victor Ponta a declarat ieri la manifestările din Pasul Nyerges, judeţul Harghita, că atât el, cât şi preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, care i-a făcut invitaţia de a participa la acest eveniment, “sigur” vor fi criticaţi amândoi pentru acest lucru. Ceremoniile au comemorat o bătălie în care o unitate secuiască a fost zdrobită de alianţa contra-revoluţionară habsburgo-ţaristă, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

dsdsdsPremierul României a fost primit ca un oficial străin în “Ţinutul Secuiesc” duminică după-amiază, la manifestările comemorative prilejuite de împlinirea a 165 de ani de la bătălia din Pasul Nyerges, în care aproximativ 200 de secui au fost ucişi de trupele ruseşti şi austriece, el venind împreună cu preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, şi fiind întâmpinat de primarul comunei Cozmeni, Bodo David, şi de preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Harghita, Borboly Csaba.

Ceremonia a fost deschisă de intonarea imnului de stat al Ungariei, de către o fanfară. Când a venit rândul imnului României, organizatorii au preferat să pună o înregistrare cu “Deşteatptă-te române”, fie că muzicienii de etnie maghiară nu ştiau cântecul, fie că au refuzat să îl intoneze.

Premierul Ponta a salutat audienţa în limba română, dar şi în limba maghiară, spunând ”bună ziua” şi mulţumind pentru invitaţia căreia i-a dat curs, precizând că ştie că va fi criticat.

“Vreau să îi mulţumesc preşedintelui UDMR, domnul Hunor Kelemen, care mi-a făcut invitaţia de a fi azi alături de dumneavoastră. Sigur că vom fi criticaţi amândoi pentru asta, dar e mai bine să fii criticat că faci ceva decât că nu faci”, a spus premierul, citat de Mediafax.

pontaA urmat apoi un elogiu la adresa revoluţionarilor secui din partea premierului României. “Am aflat despre acest loc ca fiind un Termopile al secuilor şi cred că merită tot respectul, pentru că acei oameni şi-au dat viaţa pentru nişte idealuri comune pentru toate naţiunile şi pentru toate ţările, pentru libertate, pentru dreptul de a-şi decide soarta”, a menţionat acesta, flancat de husari maghiri cu drapele ale Ungariei şi steaguri secuieşti separatiste.

Victor Ponta a uitat însă să menţioneze că după ce în 1848 au pornit la drum împreună contra autorităţilor imperiale, românii ardeleni s-au revoltat contra revoluţionarilor maghiari, ajungând să lupte alături de habsburgi împotriva acestora. Atrocităţile antiromâneşti, punerea greoaie în practică a legii privitoare la desfiinţarea iobăgiei în Transilvania, refuzul guvernului revoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus practic la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea ţărănimii la luptă pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit conducătorul oştii ţărăneşti antirevoluţionare. În fruntea acestei oşti şi în colaborare cu autorităţile militare imperiale austriece a organizat apărarea în Munţii Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluţionare maghiare, superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele de “Crai al munţilor”. Revoluţia şovină maghiară a fost însă înfrântă definitiv cu ajutorul intervenţiei militare a Imperiului Ţarist.

news_325“Domnule prim-ministru, vă mulţumesc că aţi accepat invitaţia mea, invitaţia noastră şi aţi venit la Pasul Nyerges, un loc simbolic pentru secui şi pentru maghiari, pentru lupta noastră pentru libertate din 1848-1849. Este prima dată când vine un prim-ministru al României în acest loc, trebuie să avem curaj de foarte multe ori şi să fim deschişi la dialog. Mă bucur că aţi venit să ne cunoaşteţi aici, în Harghita, Covasna, că ieri şi astăzi aţi fost în Covasna, să ne cunoaşteţi aşa cum suntem noi, fiindcă dacă ne cunoaşteţi aşa cum suntem noi, ne veţi înţelege mai bine. Şi dacă ne veţi înţelege mai bine, sunt convins că şi dezideratele noastre, pe de o parte dezideratele comunităţii maghiare, pe de altă parte dezideratele României vor fi duse la îndeplinire mult mai uşor”, a declarat la rândul lui Kelemen Hunor.

dsc02935Ceremonia s-a încheiat cu o depunere de coroane de flori iar din partea premierului Victor Ponta a fost depus un aranjament din garoafe rosii, cu tricolorul României.

Cu doar câteva zile în urmă, liderul PSD şi-a anunţat candidatura la Craiova pentru funcţia de preşedinte al ţării, afirmând că este mândru că este români şi ortodox.

La manifestarea de duminică au mai participat preşedintele CJ Covasna, Tamas Sandor, senatorul UDMR Tanczos Barna, consulul general al Ungariei la Miercurea Ciuc, Pal Zsigmond Barna, şi consului Csige Sandor Zoltan de la Consulatul general al Ungariei în Harghita, precum şi Tuzson Bencze, deputat FIDESZ în Parlamentul de la Budapesta, urmaşul maiorului Tuzson Janos, care i-a condus pe secui în bătălia din Pasul Nyerges.

În luptele din 1848-1849, după bătălia pierdută la Sighişoara, generalul Gal Sandor a încercat adunarea şi reorganizarea trupelor rămase. El a lăsat apărarea Pasului Nyerges în grija celor 200 de secui conduşi de Tuzson Janos. La 1 august 1849, aceştia au respins de mai multe ori atacurile trupelor ţariste şi austriece, fiind în final învinşi şi ucişi. Pe locul bătăliei se află cimitirul eroilor, în apropierea lui fiind ridicat un monument.

În timpul ocupării temporare a Transilvaniei de către revoluţionarii maghiari au avut loc asasinate şi masacre coordonate împotriva românilor. În plus, mai multe sate au fost distruse prin incediere (între câteva zeci şi până la 300, după unele surse). Sursa: FrontPress.ro

ds

Cititi va rog si: