Distrugere Romaniei de dupa 1989

Cum tac toti din clasa politica cand vine vorba de exploatarea gazului romanesc din Marea Neagra!

vt Distrugerea Romaniei ,

Nostimă țară, România: e în stare să despice un amărît de fir de păr în patru cu anii, în timp ce pe la spate se duce de rîpă toată industria națională a lînii. Exemplu: se face un an jumătate, curînd, de cînd se tot dezbate cu foc și patimă pragul la abuzul în serviciu, în schimb legea offshoreului mai avea puțin și trecea prin parlament fără să știe nimeni ce prevede, deși e vorba de zeci de miliarde de euro.

omv-petrom-marea-neagra

Un vizionar, i-am spune: în februarie 2015, deputatul Tudor Ciuhodaru declama în parlament cam așa:

“Remember? François Hollande: “Cât timp voi fi eu preşedinte, nu va exista nicio exploatare a gazelor de şist în Franţa”. Păi nu urla şi Ponta în campanie că nu gaze de şist, nu Roşia Montană, nu aia, nu aia şi acum se pupă cu cei ce vor exploatările? Dacă vor zice Europa şi America: de mâine faceţi asta, asta şi asta, se va face fără să se ţină cont de nişte măscărici ca pontaci, nişte slugi ce se bagă-n seamă că sunt socialiste. Poate sunt, dar doar pentru propria gaşcă, în rest sunt doar nişte bandiţi care se pupă şi cu Scaraoţchi numai ca să le fie bine lor şi infractorilor care îi susţin”.

Exact asta s-a întîmplat. După ani de zile în care partidele, cu PNL în frunte au țipat contra aprobării exploatărilor petroliere americane în zone delicate, inclusiv litoralul – cel puțin nu înaintea unor temeinice dezbateri publice – a venit momentul cînd toți se încolonează cuminți și, mai ales, tăcuți, la vot. Cu PNL în frunte. Și cu Ciuhodaru trecut la pesediști.

Unii își mai amintesc, poate, că moțiunea de cenzură PNL-PSD care l-a debarcat pe premierul MRU, în 2012, numită ”Opriți guvernul șantajabil”, avea la loc de cinste chestiunea licențelor pentru gaze date pe șest americanilor.

”Guvernul a cedat şantajului unor grupuri de interese, privatizând companii de stat şi acordând licenţe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, fără transparenţă şi cu încălcarea legii. În 20 martie a.c. Guvernul a aprobat trei hotărâri de Guvern prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană “Chevron” pentru explorare, dezvoltare-exploatare a gazelor de şist din Dobrogea(…) Am atras atenţia noi, Uniunea Social-Liberală, societatea civilă asupra faptului că, în legislaţia privitoare la protecţia informaţiilor clasificate, se interzice expres secretizarea în bloc a contractelor sau acordurilor.
Compania americană “Chevron” a primit dreptul de a explora şi exploata gaze de şist pe trei perimetre, toate aflându-se în judeţul Constanţa, în suprafaţă totală de aproximativ 300 000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. “Chevron” mai deţine licenţe de explorare şi exploatare în zona Bârladului.
De ce au fost aprobate acordurile ce permit “Chevron” exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condiţiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?
În cazul reactoarelor de la Cernavodă s-a cerut acceptul locuitorilor oraşului şi a existat permanent un program finanţat de statul român pentru cetăţenii din Cernavodă. Ce consultări au avut loc cu locuitorii din Bârlad ori cu cei de pe litoral? De altfel, protestele locuitorilor din aceste zone, la care s-au alăturat şi reprezentanţi ai administraţiei locale, ne dau răspunsul la această întrebare(…) Această moţiune doreşte să sancţioneze în primul rând, în acest caz, lipsa totală de transparenţă a acestui proiect” se arăta în textul moțiunii.

Și guvernul a căzut.
În anii scurși de atunci pozițiile dure anti-exploatări au continuat.

”PDL cere PSD şi PNL să înceteze să mai vândă resursele ţării pe doi bani, aşa cum a făcut Năstase în guvernarea sa, fie că e vorba de aur, gaze de şist, lemn, ape minerale sau alte resurse. Ponta vinde resursele şi companiile româneşti pe doi lei pentru a mai plăti încă un an electoral pensiile şi salariile, în speranţa că le va primi voturile anul următor. Ce facem după alegeri? Ce lăsăm generaţiilor viitoare? Unde sunt locurile de muncă promise, având în vedere că şomajul creşte lună de lună?” declara deputata democrată Andreea Vass, în noiembrie 2013, în parlament.

În martie 2015, în parlament, PNL venea cu aceeași placă:
”Având în vedere scandalurile pe teme de mediu în care România a fost implicată în ultimii ani, PNL îşi asumă în mod real şi deschis obligaţia de a supune spre consultare publică efectivă toate deciziile cu impact asupra mediului şi de a continua şi consolida parteneriatul cu reprezentanţii societăţii civile. Asemenea decizii, cum sunt cele referitoare la explorarea şi exploatarea gazelor de şist sau exploatarea cu cianuri a zăcământului de la Roşia Montană, vor trebui luate exclusiv pe baza rezultatelor unor cercetări de specialitate riguroase, care să identifice riscurile de mediu, cu consultarea organizaţiilor profesionale şi a societăţii civile. Deciziile cu impact asupra mediului nu trebuie să aibă culoare politică. Asemenea decizii trebuie bazate pe acordul întregii societăţi, pornind de la principiul că dreptul la un mediu curat pe termen lung este superior posibilelor avantaje economice pe termen scurt sau mediu” afirma deputatul liberal Ştefan Thuma.

Toate aceste declarații aveau, însă, ceva în comun: erau la mare distanță de fapte, pentru că în acele vremuri abia de se derulau prospecțiunile. Altfel spus, ai noștri politicieni erau duri și intransigenți în absența pericolului concret; acțiuni ”preventive” și nimic mai mult.

Acum, marele public află, dintr-odată, că mai e un pas pînă la demararea în forță a exploatărilor și că există o lege care trebuie votată cu maximă urgență.
Probabil dacă nu ar fi existat o anume opoziție pe subiect în interiorul PSD, am fi aflat de lege mult după ce ar fi fost votată.

Nervozitatea americanilor a devoalat marele subiect.
Urmarea?
Mai toată clasa politică merge în vîrful picioarelor.

De pe locul 30 pe ordinea de zi, legea offshore ajunge peste noapte pe locul doi.
Primul ministru tace mîlc pe singurul subiect pe care se presupune că l-ar putea aborda convenabil, în calitate de absolventă de petrol și gaze.
Mai-marii PSD abia de aruncă presei cîte o declarație fugară.
La fel și ai ALDE.
Opoziția e și mai ”tăioasă”: după ședința de conducere a PNL, de ieri, liderul Ludovic Orban declară public:

”Am aflat cu stupoare că președintele Comisiei de industrie, în loc să accelereze legea privind exploatările offshore, după o solicitare de amânare cu șaizeci de zile a finalizării raportului în Comisia de industrie, a venit cu un nou artificiu procedural adresându-se Biroului Permanent cu solicitarea ca să se efectueze o analiză și un raport pe lângă Comisia de industrie, de către Comisia de administrație și de către Comisia de buget-finanțe. Această atitudine este o atitudine rău-voitoare care are ca obiectiv tegiversarea adoptării legii privind exploatările offshore. Se știe foarte bine că în ceea ce privește zăcămintele de la Marea Neagră, urmează în această vară să se ia o decizie privitoare la începerea exploatării acestor resurse de la Marea Neagră, care sunt extrem de importante pentru România dar, în același timp sunt extrem de importante pentru Europa ca o sursă alternativă de gaz care ar putea să reducă dependența energetică a Europei de Rusia. In aceste condiții, somăm majoritatea parlamentară să nu mai tragă de timp și să ne permită adoptarea cât mai rapidă a legii privind exploatările offshore”.

Ce dezbateri publice, ce explicare către cetățeni a consecințelor exploatării gazelor din Marea Neagră, ce referendumuri locale, ce redevențe, ce taxe, ce griji față de natură, de soarta litoralului?

Să treacă legea urgent prin parlament, că Europa are nevoie de gazele noastre!

Din informațiile care ne-au parvenit, în ședința de Birou de ieri a PNL nici nu a fost vorba, propriu-zis, de o dezbatere pe temă, totul era stabilit dinainte.
Cît despre USR, mucles pe subiect, se face că nu vede problema gazelor din cauza scandalului Roșia Montana.

Cam mai mereu, politicienilor români le scad și curajul și transparența pe măsură ce se apropie marile decizii; în momentele-cheie, se dau loviți în aripă ori o cîrmesc ca la Ploiești, de-a dreptul și fără jenă, în numele intereselor naționale (era să scriem ale ambasadelor). (Bogdan Tiberiu IACOB) – inpolitics.ro

Urmariti va rog si:

Iar foarte detaliat despre halul in care am ajuns, aflati citind rubrica: Distrugerea Romaniei

Ce ar fi urmat daca NU EXISTA LOVITURA DE STAT din 1989 vs Ce a urmat DUPA LOVITURA DE STAT din 1989

vt Distrugerea Romaniei

Putini sunt, insa, cei care isi mai imagineaza cum ar fi aratat Romania daca fostul conducator ar fi trait si ar fi implinit astazi cei 99 de ani

In cei 27 de ani de democratie, Romania s-a schimbat, dar nu suficient iar tot ce a construit regimul Ceausescu a fost distrus, fara a se construi ceva in loc. Pe buzele nostalgicilor ramane, insa, o intrebare: CUM AR FI ARATAT ROMANIA DACA CEAUSESCU NU ERA EXECUTAT IN DECEMBRIE ’89?

Image result for romania inainte de 89 si dupa 89

Romania ar fi realizat Canalul Siret-Baragan

Proiectul pentru realizarea canalului Siret-Baragan a fost aprobat in 1988, de Consiliul de Ministri, dar a fost oprit in lipsa fondurilor dupa construirea a doar sase kilometri dintr-un total de 190 kilometri prevazuti.

Am fi avut cei 3.200 de kilometri de autostrada

Conform unui studiu realizat in 1966, regimul comunist avea in plan constructia a circa 3.200 kilometri de autostrada. Pana in 1989 s-au construit insa doar autostrada Bucuresti-Pitesti si un tronson de pe „Autostrada Litoral”, cum o denumise Ceausescu, scrie A1.

Raportul IPTANA, unde sunt cuprinse informatii pretioase despre viziunea lui Ceausescu asupra autostrazilor care s-au proiectat in timpul sau, arata ca pentru Autostrada Bucuresti-Pitesti, „elementele geometrice au fost proiectate pentru viteza de baza de 140 km/h”, desi saraca Dacia1310, aparuta abia in 1983, nici nu putea sa ajunga la o asemenea viteza.

Studiul nu a fost urmat pana la capat desi, pe baza lui, au fost incepute, dupa anii ’90, lucrarile la Autostrada Bucuresti – Cernavoda. De asemenea, IPTANA previziona si realizarea Autostrazii Ardeal, actuala Autostrada Transilvania.

Planul a fost pus la cale intre 1985 si 1987 si era de o amploare greu de imaginat si acum, in zilele noastre. Numai bugetul estimat se ridica pe atunci la circa 100 de milioane de lei, o suma imensa pe atunci, aproximativ 8,5 milioane de dolari la cursul acelor vremuri.

Pe locul unde se afla fosta puscarie Vacaresti urma sa se construiasca un imens complex sportiv. in primul rand era vorba de lacul olimpic pentru probele de canotaj si caiac canoe.

Apoi, in imediata apropiere fusese proiectat Palatul Sportiv, imens, cu 18.000 de locuri si cu tribune mobile, un model unic la acea vreme, daca tinem cont de alaturarea cu baza de cantoaj. Aici ar fi urmat sa se dispute intrecerile de baschet, handbal si volei. Tot acolo urmau sa fie construite sapte terenuri de tenis, unul de atletism, un bazin de inot si mai multe hoteluri.

Satul olimpic langa Lacul Morii, portul Bucuresti la Glina

Tot in acest proiect intrase si construirea Complexului de tineret al Capitalei, in zona unde se afla azi supermarketul Orhideea.

Acolo trebuia sa fie ridicat un hotel cu 15 etaje, mai multe terenuri de antrenament, spatii culturale si de alimentatie. Satul olimpic era prevazut a fi construit in zona Lacului Morii, iar la Glina urma sa fie amenajat portul Bucuresti, punct terminus al Canalului Dunare – Marea Neagra.

Sistemul de irigatii acoperea peste trei milioane de hectare de teren arabil. Dunarea era principala sursa de apa pentru irigatii, cursul ei fiind brazdat cu statii de pompare. Se estima ca Romania avea cel mai mare si mai modern sistem de irigatii din intreaga Europa.

Iasi, port la Marea Neagra.

Unele harti mai vechi, aratau in dreptul Municipiului Iasi o simbolica ancora, semn ca orasul beneficiaza de port. Practic, acesta urma sa devina oras-port cu legatura spre Marea Neagra. – romaniaonline.info

Romania – Noul tinut Promis

Ca sa nu mai reiau, mai multe despre ce s-a ales de aceasta tara, gasiti in articolul:

Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989

Iar foarte detaliat despre halul in care am ajuns, aflati citind rubrica: Distrugerea Romaniei

Lista cu o parte dintre autorii loviturii de stat şi ai preluarii puterii, începând cu ziua de 22 decembrie 1989

vt Distrugerea Romaniei, Evrei

1. Iulian Vlad. Evreu. General. Şef al Departamentului Securităţii Statului, din timpul regimului Ceauşescu, până pe 31 decembrie 1989.

2. Silviu Brucan (Brukner). Evreu bolşevic care prin presa vremii de dupa 23 august 1944 întreţinea cultul dictatorial al Anei Pauker şi a trimis în puşcării şi la Canal elitele românilor. Ataşat atât bolşevicilor evrei aduşi în România pe tancurile Armatei Roşii, cât şi urmaşilor acestora, fapt ce reiese cu uşurinţa din activitatea sa de coordonator în procesul de preluare a puterii politice, în luna decembrie 1989, de către aceştia şi în cadrul Guvernului Petre Roman. „Mie mi s-a părut, mărturiseşteMihail Şora, ministrul învăţământului, 1989-1990, că întotdeauna, Brucan a avut mai multe orientări, în funcţie de interes. Când am ajuns eu ministru, Brucan era, oficial, doar un fel de consilier.

3.Victor Stănculescu. (Absolvent al liceului evreiesc?). General în regimul Ceauşescu. Numit de Ceauşescu la conducerea Ministerului Apărării în locul ministrului Milea, care încetase din viaţa, în condiţii încă neelucidate. Până la 27 decembrie, 1989, prim-adjunct al ministrului apărării naţionale. Ministru al economiei naţionale, 1989-1990. Ministrul Apărării, în 1990-1991.

4.Teodor Brateş. „-La Televiziune a apărut Teodor Brateş, ginerele călăului Nicolschi din perioda dictaturii urmaşilor lui Cain, alături de Petre Popescu şi George Marinescu, transmiţănd o stare de groază în toată ţara. Potrivit acestora, în Bucureşti nu erau decât terorişti şi securişti, care atacau şi ucideau, arabi plătiţi ca să ucidă, erau otrăvite apele, aruncate în aer uzinele termice şi barajul de la Dâmbul Morii, etc.”(Ieronim Hristea, De la steaua lu David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara Noastră, Bucureşti 2004). Numai neadevaruri, dar care erau de natură să provoace un razboi civil. Şi alţii, de la Televiziune, pe care îi ştim cu toţii.

5. Cazimir Ionescu. Evreu. Pe 22 decembrie la Televiziunea Româna: „O coloana blindată motorizată se îndreaptă spre Piteşti, pentru a ocupa punctul atomic, rafinăria, rezervele de cianură, barajul de la Curtea de Argeş. Odată cu căderea acestor puncte, oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta lumii.”

❗❗In pragul haosului, panicii şi a războilului civil.❗❗
6. Cico Dumitrescu, contraamiral. Evreu. Tot pe 22 decembrie, tot de la televiziune, panica pe români, cu acţiunile terorişilor.
7.Ion Iliescu. Bunicul după tată a fost Vasili Ivanovici (botezat Ilici), evreu rus, bolşevic, puşcăriaş, fugit din Rusia, urmărit de poliţia ţaristă. Şi-a schimmbat numele în Iliescu, probabil pe la 1900. Alexandru Iliescu (tatăl lui Ion Iliescu), băiatul cel mare al lui Vasili, s-a căsătorit în anul 1929 cu Maricica, o ţigancă bulgăroaică, din neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea prost româneşte şi care este adevărata mamă a lui Ilici.➡Ilici s-a născut la Olteniţa, la 3 martie 1930, an în care Alexandru Iliescu a fugit în Rusia, unde a stat până în 1935-1936.
●Maricica, mama adevărată a lui Ilici, moare n 1932, fiind înmormântată la Olteniţa (atenţie la diversiunea cu Maria Ivănuş din Bucureşti, care nu era mama lui Ilici).⚠Însuşi Ion Cioabă a recunoscut, într-un interviu dat cu puţin timp înainte de a muri, că el şi preşedintele Iliescu erau veri⚠
●Ilici Iliescu, la recepţiile lui Ceauşescu, nu se ducea cu soţia sa , Nina Bercovici, ci cu Mariţa, mama vitregă. (Ieronim Hristea, De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 2004, p. 454. Ieronim Hristea a preluat frazele de mai înainte din cartea lui Vladimir Alexe, Ion Iliescu-biografie secretă).
●Nu punem în discuţie dragostea unor tineri, indiferent de originea lor etnică, ci evidenţiem originea bolşevică a lui Ion Iliescu. Dar pentru că bolşevicii la care ne referim sunt evrei, se impune şi precizarea apartenenţei lor etnice. Asa cum există pe lumea aceasta români, francezi, englezi, germani, italieni, ruşi, etc. şi atunci cand sunt corecţi şi când au săvârşit fapte reprobabile, tot aşa există şi evrei. Numai că oculta evreiască acţionează cu ameninţări atunci când se precizează cuvântul evrei pentru cei care au săvârşit fapte reprobabile.
●Revenind la Ion Iliescu, se poate constata că se trage dintr-o familie de evrei din Rusia şi că din cei cinci bărbaţi, patru au trăit mai mulţi sau mai puţini ani în Rusia, respectiv în URSS.
●Ion Iliescu şi-a făcut studiile universitare la Moscova, unde ajunge cu sprijinul Anei Pauker.
Unul din fratii lui după tată, a fost ataşatul militar al României la Moscova.
●Tatăl lui Ion Iliescu, Alexandru Iliescu, kominternist, a participat la Congresul Partidului Comunist din România, din 1931, din localitatea Goricova, de lângă Moscova. Rezoluţia acestui congres cerea dezmembrarea Romaniei. La acest congres tatăl său devine membru al Comitetului Central. Ion Iliescu nu şi-a dezamăgit tatăl, contribuind, în 1990, la blocarea Reîntregirii României.
●Eftimie Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, unchiul lui Ion Iliescu, ofiţer de securitae, a participat la crimele împotriva poporului roman, ca adjunct al lui Alexandru Drăghici, ministrul de interne.
⚠Soţia lui Ion Iliescu este evreică. Alături de cei patru bărbaţi, a fost al cincelea element de siguranţa, pentru cei care au investit din punct de vedere politic în Ion Iliescu.
⚠Ion Iliescu a avut strânse legături cu familia Valter Roman.
●A fost numit, la 26 decembrie 1989, preşedinte al Frontului Salvării Naţionale, la 13 februarie 1990 preşedinte al CPUN. Din 20 mai 1990, preşedinte al Republicii.
8. Petre Roman. Evreu. Tatăl său, Valter Roman, adus pe tancurile sovietice, pentru implantarea bolşevismului în România. Petre Roman a fost numit prim-ministru, 26 decembrie 1989-28 iunie 1990, apoi, după alegeri, tot prim- ministru, 20 mai 1990-26 septembrie 1991. Petre Roman se plânge că Parlamentul nu i-a fost favorabil la toate legile depuse în legătură cu agricultura. Constată că în urma acestui fapt agricultura arată jalnic, neproductivă-prin parcelarea pământului, prin abandonarea, nelucrarea terenurilor agricole, care au ajuns în paragină, de izbelişte, prin desfiinţarea unor unităţi viabile, aşa, asociaţiile agricole -Cooperativele agricole de producţie, fostele Gospodării agricole colective. Vicleană ocolire.
●România a fost jefuită şi de finanţele sale, a fost lovită şi pe plan industrial, negandu-i-se orice capacitate performantă industrială, ceea ce s-a vazut că nu e adevarat. Cumplexele industriale, din clipa vânzării lor, au funcţionat la parametri concurenţionali internaţionali. Modernizarea a fost si este un proces continuu. Industria petrolului, cu toate fabricile aferente, complexele energetice nucleare, cu toată capacitatea industriei românesti de a fabrica în ţară utilajele mecesare, producerea de apa grea, industria de elicoptere, construirea de nave maritime şi altele si altele.
●În legatură cu alcătuirea Guvernului provizoriu, Petre Roman scrie: „…eu n-am propus decât două persoane, pe Gelu Voican şi pe Mihai Drăgănescu, numiţi amândoi viceprim-miniştri, aşadar colaboratorii mei cei mai apropiaţi… Cât despre Mihai Drăgănescu, el era prieten cu tatăl meu”… (Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Paideia, 2000, p. 112).
9. Gelu Voican Voiculescu. Evreu. Viceprim-minstru, din 26 decembrie 1989, iar din 31 decembrie are şi funcţia de Comandant al Departamentului Securităţii Statului.
10. Mihai Drăgănescu. Evreu. Viceprim-ministru, din 26 decembrie 1989.
11. Mugur Isărescu. Evreu. După Revoluţia din decembrie 1989, a fost titularizat la Ministerul Afacerilor Externe. Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii. Din septembrie 1990, Guvernatorul Băncii Naţionale a României.
12. Ioan Aurel Stoica. Evreu. Ministru al industriei construcţiilor de maşini,
13. Nicolae Militaru. Evreu. General. Ministrul Apărarii, 1989-1990.
14. Sergiu Celac. Evreu. De reţinut informaţia: „în arhive se descoperise că tatăl lui Celac, angajat la Consiliul de Stat al Planificării în anii 50, furnizase informaţii strategice consilierilor sovietici. Sergiu Celac era… translatorul lui Ceauşescu” ( Emil Berdeli, Microfoanele din dormitor au dezvăluit şi situaţii jenente pentru şeful DIE, în Gardianul, 15 aprilie, 2004). Ministru de interne, 26 decembrie 1989-28 iunie 1990. Ambasador la Londra, 1990-1996.
15. Mihai Chiţac. Evreu. General-locotenent. Ministru de interne, 1989-1990.
16. Moldoveanu Ioan Jean. Evreu. General-locotenent. Adjunct al ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Poliţiei, 1989-1990.
17. Dan Marţian. Evreu. Studii superioare la Moscova. Lector la Ştefan Gheorghiu. Apropiat al lui Ion Iliescu.❗În 1990, preşedintele Camerei Deputaţilor.❗
18. Alexandru Bârlădeanu. Evreu. Impus de Moscova, la Bucureşti, în 1947, ca secretar general al guvernului de atunci. În 1990, preşedintele Senatului.

19. Adrian Severin. Evreu. Ministru de stat pentru reformă şi relaţiile cu Parlamentul, 1990-1991, Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru privatizarea şi Dezvoltarea întreprinderilor Mici şi Mijlocii, 1991-1992.
20. Corneliu Bogdan. Evreu. Angajat de Ana Pauker la MAE ca director. Din 26 decembrie 1989, ministru secretar de stat la Ministerul Afacerilor externe.
21. Teodor Stolojan. Tatăl său, la studii în URSS, a venit însurat cu o cetăţeană sovietică.Ministru de finanţe, 1990-1991. Prim-ministru, 1991-1992.22. Eugen Dijmarescu. Evreu. Ministru al economiei şi finanţelor, 1991.
23. Mihai Şora. Prieten din tinereţe cu Miron Constantinescu, cu Benno Hechter, fratele lui Mihai Sebastian s.a. La studii în Franţa, unde, în 1938 devine membru al partidului comunist francez, partid membru al Kominternului. Angajat, în 1948, de către Ana Pauker, la Minisaterul de Externe.
24. Victor Babiuc. Evreu. Expert la Comisia Constituţională, 1990. Ministru de justiţie, 1990. Ministru de interne 1991-1992.Dacă vreunul din cei nominalizaţi ca evrei, nu este evreu, în locul lui se pot aduce zece nume de evrei din înaltele structuri guvermamentale şi din alte instituţii. Si chiar de sub directa sa conducere. Sau condus de către aceştia şi de către alţii.25. Sergiu Nicolaescu. Dar acesta este român, cu o creaţie cinematografica de excepţie, de autentic patriotism. Exista o explicaţie. Sergiu Nicolaescu este nepotul generalului Cambrea, comandantul Diviziei Tudor Vladimirescu, formată şi instruită în URSS de Ana Pauker. Beneficiarul regimului Ana Pauker-Silviu Brucan? Sergiu Nicolaescu. În anul 1947 era în prag de absolvire a Şcolii de Ofiţeri de Marina! Acum are loc un moment periculos pentru destinul tânărului Sergiu Nicolaescu. Tatăl sau e arestat, ajunge la Canal. Intreaga securitate română căzuse în mâna evreilor. In urma arestării tatălui său, este sfătuit să se interneze în spital şi neprezentandu-se la examene, a ramas fără Şcoala de Ofiţeri de Marină. Securiştii evrei nu-l abandonază, dar nici Sergiu Nicolaescu nu-i va părăsi niciodată. Termină o facultate tehnica şi ajunge inginer. A lucrat nu oriunde, ci în întreprinderile Ministerului Apărarii, în Departamentul Special, în 1954 fiind director la una din acestea. Nu a fost invitat să fie si ofiţer de securitate, nici nu a solicitat aşa ceva, dar trăia în chiar mediile inteligenţei şi puterii politice evreieşti. Cu aceştia ajunge să acţioneze în Decembrie 1989 la înlăturarea şi împuşcarea lui Nicolae Ceauşescu şi la consolidarea regimului iudaic post decembrist. KGB-iştii, precum cei de după 23 august.Jocul la două capete, KGB-MOSAD, sau, mai cuprinzător spus, KGB-evreimea internațională,au gândit bine ritualul pentru uciderea lui Nicolaie Ceaușescu. – fb.com

Mai multe detalii despre unele dintre aceste persoane, cat si despre altele care au nenorocit aceasta tara si modul in care au facut-o, pueteti afla urmarind articolele de mai jos:

80 de tone de aur pentru ca România să fie acceptată în NATO!!!

vt Distrugerea Romaniei, Rosia Montana , , ,

Vă prezentăm un document de interes național în care se dovedește, din nou, monstruozitatea manipulării la care a fost și este supus poporul român, sub dominația perfidă a binomului mediatico-politic post decembrist.

S-a plătit un tribut de 80 tone aur pentru ca România să fie acceptată în NATO?

Acest document incendiar ne arată fără echivoc și cu lux de amănunte faptul că, toate partidele politice (fără excepții!), sunt angrenate într-un război total împotriva Neamului Românesc!

Acestă conspirație își are geneza în spatele evenimentelor din decembrie ’89 atunci când, pentru justificarea noului regim iudeo-fesenist (Silviu Brukner, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu V. Voiculescu și guvernatorul coloniei române, Mugur Isărescu and Co. Transnațional), au fost asasinați mișelește peste 1200 de revoluționari – răpind destinele României și distrugând milioane de vieți de atunci!

Manipulare la care am fost supuși nu ar fi fost posibilă fără sprijinul și complicitatea așa zisei „prese libere” – fără controlul și confiscarea radicală a informației de către mass media internaționale din România.

Faptul că informațiile de interes național nu mai ajung la populație, fiind blocate tocmai de cei care ne jefuiesc, nu face decât să confirme teza pe care am susținut-o împotriva tuturor presiunilor și pentru care ne-am luptat în fiecare zi de la înființarea publicației: cei care își pun întrebări și emit anumite dubii în privința variantelor „oficiale” să-și continue liniștiți drumul în căutarea adevărului, lăsându-i pe teoreticienii „teoriei conspiraționiste” să producă mai departe concepte, false informații, gândire și memorie conformă, pentru abonații de drept comun ai penitenciarului capitalist în care, din păcate, am fost ademeniți întru jecmănirea patrimoniului național și distrugerea ROMÂNIEI!

Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârșirea unor fapte penale care vizau siguranța națională…

Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea, face dezvăluiri incendiare cu referire la dosarul „Roșia Montană” pe care îl instrumenta ca procuror militar în secția parchetelor militare.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluția lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe ușa din față, pe unde am şi intrat”. A instrumentat și dosarul Roșia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

Informațiile din dosarul „Rosia Montană”, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea vi le prezentăm mai jos:

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.

Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC.

În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources.

Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.

Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană.
Ce am constatat, domnule?

           Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş

Gâf Deac

Gâf Deac

Frank Timiș

Frank Timiș

Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră.
Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România.

Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.

Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands – şi Regia Cuprului şi Aurului Deva.

gabriel-resources

La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…

Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.

C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă  reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.

La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!

Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare… Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare. Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză. Mai mult, odată cu dreptul de explorare,  această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.

rosia_montana galerii

Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.

Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.

După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:

„Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!” – ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.

cufar-aur-768x448

Deja, din acel moment am intrat în nişte  îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?
Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.

Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru.

Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine!

E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

Cam aşa ceva…

Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea:

„Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “.
Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?

80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.

pepite

                      Au mărit perimetrul minei de câteva ori

Pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km², până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final perimetrul este de 42,3 km².

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Suspiciune de fraudă bursieră.
Frauda bursieră – delict federal.
Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată.

rosia-montana-aspect selenar

La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente.

În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat.

Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american.

Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia.

A fost tradus fără precizarea „proiect” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.

Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO

Nu dai aurul, nu intri în NATO. Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea… Găsisem o fraudă uriaşă.

NAZI-NATO

Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent.

M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală.

Domnul Joiţa Tănase îmi spune:

„Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”.

Zic: „Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”.

„Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”, – mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.

N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.

Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru…

„Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”.

Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!

Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!

Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.

„Acoperire” la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului.

Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni

În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…

Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru.

Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial: interese străine de România.

Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a ’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.

                                                                                           Procuror militar col. (r) Gheorghe Oancea

Realitatea cruntă…La câțiva ani după lovitura de stat din ’89, noua conducere a coloniei române a inițiat proiectul “oficial” de destructurare națională prim aderare forțată la organizația criminală internațională a elitei globaliste (NATO). Prețul supunerii avea să ne coste, mult… 80 de tone de aur!

Nu doar că noi, prin conducătorii trădători, am fost de acord cu cedarea istoriei când am intrat în NATO, adoptând varianta scrisă de ei (Legile holocaustului, condiție sine qva non pentru aderare), nu doar că am fost siliți să ne reorganizăm armata conform directivelor lor, ba mai mult, am fost de acord să plătim în aur pentru „privilegiul” de a fi sclavi!

Acest „privilegiu” nu a fost ieftin, iar aurul a fost dat pe bani de nimic…

Într-o țară în care presa este liberă și conștiința națională vie, informațiile acestea ar face ocolul României ca un fulger, generând o revoltă populară JUSTĂ, urmând proteste masive care nu s-ar potoli până nu s-ar da sentințe pentru Înaltă Trădare!

Presa nu mai este liberă demult, dar în România trebuie să existe conștiință națională! Ea va face diferența. Doar aceasta ne mai poate salva!

Internetul este o unealtă care permite oricui să difuzeze informație. Spre deosebire de vremea cenzurii soviete când literatura dizidentă circula sub formă de samizdat, azi internetul ne face treaba mult mai ușoară.

Documentul procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea este de o gravitate strigătoare la cer. Avem datoria să îl facem cunoscut.

Răspândiți materialul, trimiteți-l la prieteni, chiar și la cei care nu sunt interesați de politică, faptul că ni s-au sustras 80 de tone de aur ca să intrăm în NATO stârnește curiozitatea oricui.  – Mihai ȘERBAN și Sterie CIUMETTI

Urmariti va rog si:

RMGC a scos deja din țară 142.000 de tone de minereu aurifer

In articolele de mai jos puteti insa citi in detaliu despre Mugur Isarescu, acest anti-roman:

In articolul de mai jos aveti si o descriere foarte scuccinta a modului in care Romania a fost pusa pe butuci dupa 1989, care cuprinde si contributia aceluias domn din fruntea BNR.

Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989

Pentru imagine completa a ceea ce se urmareste de cei care vor sa instaureze Noua Ordine Mondiala, urmariti va rog si postarile urmatoare:

În ultimii 27 de ani, România a fost jefuită de 3,3 ori mai mult decât ne-au jefuit 3 imperii în 530 de ani de istorie

vt Distrugerea Romaniei

Zilele trecute, am primit, la adresa mea de e-mail, un foarte interesant studiu semnat de domnul Profesor Eugen Stănescu, director la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. Domnul Profesor Stănescu s-a încumetat să pună cap la cap informaţii adunate din documentele păstrate în muzeele de specialitate ale ţării şi să încerce să evalueze dimensiunile jafului la care a fost supus poporul român, în ultimele cinci secole, începând cu anul 1415, anul în care Muntenia a început să plătească tribut Imperiului Otoman..

Iată cifrele la care a ajuns domnul Profesor Stănescu:
-În perioada 1415-1877, deci, în 460 de ani, Imperiul Otoman a scos din Muntenia, Moldova şi Transilvania echivalentul a 341 tone de aur.
-În perioada 1678-1918, deci, în 240 de ani, imperiul Habsburgic a scos din Oltenia, Banat, Transilvania şi Bucovina, echivalentul a 876 tone de aur.
-În perioada 1711-1877, deci, în 166 de ani, Imperiul Rus a scos din Principatele Române, echivalentul a 46 tone de aur.
În total, cele trei imperii, în perioada 1415-1877, deci, în 460 de ani, au scos din teritoriile locuite de români o avuţie echivalentă cu 1.263 zone de aur.

Domnul Profesor Stănescu ne spune, însă, că jefuirea românilor s-a intensificat după obţinerea independenţei, în 1877, şi după Marea Unire, din 1918, astfel că în perioada care a urmat, până în anul 1945, la cele 1.263 tone de aur s-au mai adăugat alte 12.564 tone de aur, reprezentând daune de război şi profiturile scoase din ţară de corporaţiile străine care, în perioada interbelică, ajunseseră să controleze peste 80% din capitalul românesc.

Domnul Profesor Stănescu a făcut un efort extraordinar să convertească în aur diversele plăţi făcute de români către imperiile cotropitoare de-a-lungul veacurilor, sub formă de bani, sau în natură etc., astfel că cifrele în aur le putem, acum, converti în banii actuali, în lei sau în euro, luând în considerare preţul actual al aurului. În Raportul Anual al Băncii Naţionale a României, 2016, ultimul dat publicităţii, se precizează că rezervele de aur ale României la data de 31 decembrie 2016 erau de 104 tone, cu o valoare de 3,5 miliarde de euro. Preţul luat în considerare de BNR este de 35 euro pe gramul de aur, respectiv 35 milioane de euro pe tona de aur.

Dacă aplicăm preţul de 35 milioane de euro pe tona de aur la cantitatea de 13.827 tone estimată de Domnul Profesor Stănescu, ajungem la concluzia că, între anii 1415 şi 1945, poporul român a fost jefuit de o avuţie egală cu 484 miliarde de euro, în banii de astăzi.

Conform datelor publicate în Anuarele Statistice ale României, valoarea imobilizărilor corporale, deci a capitalului fix al României, la sfârşitul anului 1989, era egală cu 480 miliarde euro, în banii de astăzi. Asta înseamnă că, între anii 1945 şi 1989, poporul român reuşise să acumuleze un capital egal cu avuţia de care fusese deposedat de străini în cele cinci secole anterioare.

Tot conform datelor publicate în Anuarele Statistice ale României, în perioada 1990-2016, PIB-ul realizat în România, exprimat în preţurile anului 2016, a fost egal cu suma de 3.200 miliarde de euro, din care 1.100 miliarde de euro au fost încasate de poporul român, sub formă de salarii, pensii, ajutoare sociale şi de statul român, ca venituri bugetare rămase după plata salariilor bugetarilor, a pensiilor şi a ajutoarelor sociale. Restul, de 2.100 miliarde de euro au intrat, sub formă de profituri, în buzunarele şi conturile celor care au devenit proprietari ai capitalului românesc, după anul 1989.

Din cele 2.100 miliarde de euro trebuie să scădem 200 de miliarde care reprezintă veniturile mixte realizate de cei 2 milioane de mici întreprinzători români care se chinuie să supravieţuiască în climatul total ostil impus de marile corporaţii autohtone şi transnaţionale. Mai rămân 1.900 miliarde de euro care reprezintă profiturile încasate de marile corporaţii străine şi autohtone, cele create prin megahoţiile numite privatizări şi retrocedări.

Conform datelor publicate de către Ministerul Finanţelor Publice referitoare la execuţia bugetară, îu ultimii 27 de ani, numai 20% din cele 1.900 miliarde de euro profituri au fost declarate şi impozitate, ceea ce înseamnă că, în această perioadă, valoarea profiturilor nedeclarate şi neimpozitate se ridică la peste 1.500 miliarde de euro.

Conform comunicatului nr 102/2015 al Institutului Naţional de Statistică al României, 88% din capitalul utilizat în România este controlat de corporaţiile străine, restul, de 12%, fiind controlat de cele autohtone.

Dacă aplicăm cele 88 de procente la cele 1.500 miliarde de euro profituri nedeclarate şi neimpozitate, aflăm că partea care a revenit străinilor, corporaţiilor transnaţionale, este de 1.320 miliarde de euro. La acestea trebuie să adăugăm suma de 296 miliarde de euro, care reprezintă profiturile nete, după impozitare, încasate de aceleaşi corporaţii transnaţionale, pentru profiturile declarate, şi să scădem cele 6 miliarde de euro, cât au investit aceste corporaţii în România, în perioada 1990-2016.

Ajungem, astfel, la cifra de 1.610 miliarde de euro, care reprezintă valoarea avuţiei scoase din România de Imperiul Transnaţional, în ultimii 27 de ani. Aplicăm preţul de 35 milioane de euro pentru tona de aur şi aflăm, astfel, că avuţia pe care a scos-o din România Imperiul Transnaţional, în ultimii 27 de ani este de 46.000 tone aur, pe care o putem compara cu cantităţile de aur scoase din România de către străini, până în anul 1945.

Deci, în ultimii 27 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 3,3 ori mai mare decât au scos toate imperiile, în 530 de ani, între anii 1415 şi 1945.
În ultimii 27 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 135 ori mai mare decât a scos Imperiul Otoman în 460 de ani.
În ultimii 27 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 53 ori mai mare decât a scos Imperiul Habsburgic în 240 de ani.
În ultimii 27 de ani, Imperiul Transnaţional a scos din România o avuţie de 1.000 ori mai mare decât a scos Imperiul Rus în cele 10 invazii făcute în teritoriile româneşti pe parcursul a 166 de ani.

În acest an, 2017, PIB-ul României va fi, foarte probabil, de circa 180 miliarde de euro, din care cel puţin jumătate, adică 90 miliarde de euro, vor intra în buzunarele şi conturile corporaţiilor transnaţionale, vor fi scoase din ţară. O sumă care echivalează cu 9.000 kilometri de autostradă, sau 2.600 tone de aur.
Imperiul Transnaţional a ajuns să scoată din România echivalentul a 2.600 tone de aur, într-un singur an, de 2 ori mai mult decât au scos din teritoriile româneşti Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic şi Imperiul Rus, ÎMPREUNĂ, în 460 de ani.

Acesta este rezultatul ÎNSTRĂINĂRII capitalului românesc.

Acesta este rezultatul erorii strategice făcute de guvernanţii României în vara anului 1990, când au respins Varianta Cojocaru şi au adoptat Varianta Brucan, Legea 15/1990, prin care au deposedat poporul român de capitalul acumulat până în anul 1989, au trecut acest capital în proprietatea privată a statului, l-au falimentat, prin inflaţia declanşată de BNR, şi l-au trecut, apoi, cvasigratuit, în proprietatea străinilor, a transnaţionalilor, prin megahoţiile numite privatizări şi retrocedări, luându-şi şi ei partea din pradă, cele 10-12 procente din capital, cu care s-au autoîmproprietărit.

Ajunşi proprietari asupra capitalului, transnaţionalii au capturat şi statul român, prin corupţie, pe care îl folosesc pentru crearea sistemului juridic şi financiar, prin care îşi însuşesc mai mult de jumătate din avuţia pe care o crează poporul român, prin munca sa, prost plătită.

Din păcate, poporul nu cunoaşte nici dimensiunea jafului la care este supus nici complicatul mecanism prin care este jefuit. Adevărul este bine ascuns de către presa coruptă şi controlată de către proprietarii capitalului.

Jaful poate fi oprit însă prin ROMÂNIZAREA şi DEMOCRATIZAREA capitalului, obiective care pot fi atinse prin adoptarea Constituţiei Cetăţenilor, adoptare care poate fi realizată printr-o amplă mişcare de eliberare.naţională. – Constantin COJOCARU – cunoastelumea.ro

Daca va intrebati cum am ajuns in aceasta situatie, urmariti va rog si articolul de mai jos:

Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989

cat si celelalte subiecte de la categoria Distrugerea Romaniei

Ciopartirea Padurilor Romaniei – Poze de la cititori

vt Distrugerea Romaniei ,
Multumesc cititorului Mihai Teo pentru pozele de mai jos:
Zona este Crevedia Mare spre Malu Spart,Giurgiu la aprox 40km de Bucuresti.
Se observa ca soseaua este murdarita de masinile care au trecut de pe o parta pe alta a padurii.
Exploatarea este pe ambele parti. Cand am trecut era un utilaj care tragea lemnul taiat din adancul padurii iar cand m-am intors nu am mai vazut pe nimeni. – Mihai Teo

20160819_132840

20160819_132947

20160819_132955

20160819_132847

Cum spuneam si in articolele anterioare, haosul domneste peste Romania. La ritmul in care se taie la noi in tara, 3 hectare pe ora, in cativa ani cred ca putem spune adio paduri, o sa fim o tara cheala, cu munti, dealuri si campii pline de boscheti, cam ca in vestul salbatic.

Nici nu mai e nevoie sa ne dea nici o bomba rusii, intr-un eventual conflict, deja tara o sa arate ca dupa razboi.

Dumnezeu cu mila!

Urmariti va rog si:

DISTRUGEREA ROMANIEI CONTINUA! Mare defrisare pusa la cale de firma IKEA! Vezi harta pădurilor din județul tău pe care le-a cumpărat firma sudeză…

Pentru a intelege cum a ajuns Romania in aceasta situatie, urmariti va rog si articolul:

Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989

Alte subiecte interesante despre distrugerea sistematica a Romaniei, puteti citi la categoria: Distrugerea Romaniei

Din pacate, toate aceste incercari disperate a catorva dintre noi, de a trezi continta acestui popor, par sa fie in zadar. Romanii sunt atat de dezbinati si preocupati doar de proprile persoane, incat e aproape imposibil sa se mai creeze acea emulatie extraordinara pe care am avut-o in multe momente din istorie si in care ne-am salavat tara si valorile ei. Iar mafia e asa de intinsa si atat de bine infipta in acest sistem puterd, sprijinit cu disperare de toata mass-media romanesca vanduta in totalitate strainilor, incat chiar nu vad cum am mai putea sa ne unim.

Chiar si noi cei putini care vedem dezastrul spre care ne indreptam, suntem dezbinati. Daca o ideologie este vazuta diferit, nu mai conteaza ca pe 99% ne punem de acord, ne certam si ne deam in cap, incercand sa dovedim cu o rautate extraordinara ca noi avem dreptate. E trist, foarte trist! Incet, dar sigur, Doina marelui Mihai Eminescu pare sa apuna pentru totdeauna! Numai Bunul Dumnezeu ne mai poate salva!

Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989

vt Distrugerea Romaniei

Multe dintre punctele de mai jos le-am mai atins dar in articole separate, acum sunt grupate intr-un articol lung dar foarte elocvent. Cititi cu mare rabdare si atentie, poate va veti trezi in al 12-lea ceas, altfel Natiunea Romana va disparea pe vecie.

Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de ţară. După asasinarea Ceauseştilor România a intrat în stare de ocupaţie nedeclarată şi plăteşte tribut. 

Cum altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul B.N.R. au dat o treime, etc. In Romania nu se mai produce nimic.

Între cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu. adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion Iliescu.

În ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu reprezentanţi marcanţi ai partidelor de guvernământ.

Isărescu era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu, Bercovici-Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold Corporation, la fel ca şi mulţi reprezentanţi ai guvernului de atunci.După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă, (fiindcâ are o mână atrofiata) bătea elevii în calitate de şef UTM, amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cirdasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., au decis vinzarea pe şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii privind prospecţiunile geologice şi zăcămintele de aur ale României,aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai preţioase, nu doar aur şi argint.Actualmente, întreaga documentaţie privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele jidoveşti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din România .

Mugur Isarescu a trimis aurul României din B.N.R. în bănci străine, pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut neaprobat în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe generaţii. 
În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la Moscova.

Din ordinul lui Ceauşescu, în minele de aur, atunci când se dădea de un filon, se sigila capătul filonului de aur şi se punea sigiliul Băncii Naţionale a României. Exploatarea filoanelor era interzisă. Periodic erau trimise echipe care verificau dacă sigiliile puse erau la locul lor şi se treceau în inventar şi filoanele nou descoperite. În minele de aur din România sunt zeci de mii de filoane de aur sigilate în vremea lui Ceauşescu. Înainte de 1990, periodic erau delegate echipe de securişti care inventariau sigiliile filoanelor de aur din mine.

Anual numai din aluviuni, erau înregistrate la Banca Naţionala peste zece tone de aur. Aurul colectat din aluviuni în 1989 nu a mai fost înregistrat de noul guvernator al B.N.R., Mugur Isărescu, fiind scos lingou cu lingou din ţara de către persoane aflate sub directa supraveghere a lui Stănculescu şi Chiţac. Din pricina că un lingou a dispărut, a avut loc crima din Precupeţii Vechi.

Cu specificatia ca asta nu-l disculpa de crimele impotriva atator oameni nevinovati

După ce Ceauşescu a anunţat, în martie 1989, achitarea datoriilor externe şi în aprilie acelaşi an a sters toate datoriile C.A.P.-urilor şi I.A.S.-urilor. În fiecare săptămână soseau, pe aeroportul Otopeni, lingourile din aur cu care România garantase împrumuturile externe.

Mai mult, statului român revenindu-i foarte puţin din zăcământ, înseamnă să dam aurul pe gratis. Mai ales cu contribuţia lui Isărescu, cel care spune ca România şi B.N.R. nu au nevoie de rezerve de aur. Întrebaţi-vă de ce nu fac referiri la dezvoltarea durabilă?

Când a venit pentru cesionarea zăcămintelor de la Roşia Montanp, Gold Co, a spăguit în mod special pe reprezentanţii puterii, mai ales membrii P.D., care au acţiuni la firma, mai multe decât statul român. Cum explicaţi faptul că, în 2004, Berceanu a zis că exploatarea de la Roşia Montană trebule să continuie. Băsescu în vizita la Roşia Montană, chiar înainte de alegeri a zis acelaşi lucru.

Director pe bani mulţi şi cu acţiuni la Gold Corporation a fost numit un membru marcant al P.D., plecat de la Ministerul Mediului, Gabriel Dumitraşcu. Cum au facut averi colosale cei cu funcţii? Un mic exemplu. Era pe vremea când prim-ministru era Stolojan. Băsescu, ministru la transporturi, l-a trimis pe frate-său pe o navă, pentru reparaţii în Japonia, (de parcă noi n-am fi avut şantiere navale), cu 3.000.000 dolari. Ajuns acolo, Mirciulică a trimis un fax lui frate-sau, la minister, cum că ar fi necesari încă 3.000.000 dolari pentru reparaţii, fără notă justificativă sau deviz de lucrări. Frate-său, Trăienică, a dat aviz favorabil, fără nicio notă justificativă şi a trimis-o lui Stolo. Acesta, fără a solicita lămuriri ori notă justificativă, a semnat favorabil şi a trimis-o lui Isărescu, cel care a aprobat trimiterea în contul lui Mirciulica a încă 3.000.000 dolari. Poate aşa întelegeţi de ce „Dragă Stolo” şi Isărescu sunt aşa de mediatizaţi ca tehnocraţi. La corpul de control al guvernului lucra pe atunci Ionel Blănculescu şivă poate confirma.
În dec 1989, în C.C. era un metru cub de dolari care au fost depozitaţi într-o cameră si paziti de Pluto şi Furdea Dumitru. În camera au fost iniţial depuse şi trei mape din piele continând conturile secrete ale Romaniei în străinătate. La câteva ore după depunerea acestora, a venit Petre Roman şi a cerut cele trei mape şi i-a spus lui Furdea să zică, daca va fi întrebat, că nu ştie nimic despre mape.
Crin Antonescu la nunta cu Vlădean, a primit cadou de nuntă de la Dinu Patriciu acţiuni la Roşia Montană în valoare de 100.000 euro. Şi Daciana Sârbu, europarlamentar ca şi Vlădean, susţin deschiderea exploatărilor la Roşia Montană.
Credeţi cumva că refuzul lui Isarescu de a mai înregistra la B.N.R. aurul din exploatări a fost întâmplător? Asta a dus la închiderea minelor de aur. Tot Isărescu a dispus vânzarea rezervelor de argint ale României. Rezervele de aur ale Romaniei sunt pentru generaţii, iar cei care au devastat România, în schimbul unor comisioane personale substanţiale, au avut şi au dreptul de semnătura şi stampilă.
Nu Ceauşescu a subminat economia naţionala ci cei ce au luat frâiele păterii, au păstrat dreptul de semnătură şi ştampilă ca să-şi umfle buzunarele şi conturile din străinătate. 

Ceauşescu nu a avut conturi personale în străinătate, dar cei care au păstrat după 1990 funcţiile la stat, sunt multimiliardari, pentru ca şi-au însuşit drepturile de proprietate ale românilor şi au înstrăinat tot ce se poate, determinând pe tineri şi pe cei apţi de muncă să părăsească ţara, ca ei să jefuiască liniştiţi. 
Noi nu mai producem aproape nimic, iar din cei  20 miliarde euro împrumutaţi nu se fac nici un fel de investiţii pentru a avea producţie, dar vindem tot. Ei ştiu doar să vândă ce nu le aparţine.Dacă după război sovieticii, ca armată de ocupaţie au impus numirea în funcţiile de conducere în majoritate evrei, care au dispus arestarea şi uciderea a aproape 2.000.000 de romani, dupa uciderea Ceauşeştilor, s-au cocoţat în funcţii tot evrei. Ei şi masoneria coordonează exterminarea romanilor.

Nu-i de ajuns că Israelul ne-a cerut şi ne obligă să-i plătim peste 60.000.000.000 dolari în contul falsului holocaust. Tocmai ei, care au făcut holocaust cu românii după 1944.  Evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului.Dacă Ion Iliescu, în 2001, a acceptat falsa recunoaştere a holocaustului, iar Băsescu a dispus plata a o treime din suma promisă Israelului, acesta din urma, prin Mihai Razvan Ungureanu au refuzat recuperarea tezaurului de la Moscova. În acest timp, evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului. Ce mai contează după ce Băsescu a îndatorat România pentru generaţii, iar U.S.L. a facut împrumuturi suplimentare şi ne-a îndatorat şi mai mult. Străinii ştiu cât de corupţi sunt cei ce ne conduc, îi susţin în ticăloşiile lor şi se folosesc de ei

Zăcămintele de aur sunt ale românilor! N-au ce cauta străinii
Puteti cere Naţionalizarea. Verificati daca nu credeti! Formulati cit mai multe plingeri penale la Parchet, D.I.I.C.O.T. şi D.N.A.!

Continuă lectura →