Semne și semnale
Toată presa laudă și ridică în slăvi vizita în România a părinților celebrului avocat Joseph Hunter Biden, membru în consiliul de Administraţie al firmei Burisma Holdings, cu interese în Estul Ucrainei. Cu o săptămână înainte și probabil o lună după,media a avut și va avea ce rumega.
Deși înainte de acesta, țara a fost vizitată de secretarul general al NATO, televiziunile deja au uitat de acesta, subiectul s-a consumat iar dacă va mai fi abordat va fi numai pentru a întări ceea ce a spus sau va spune tatăl lui Joseph Biden.
Ni se comentează cu duioșie cum și-a dat Joe haina jos înainte de a lua cuvântul pentru a ne transmite, mesajul domnului Obama care s-a dus până în Varsovia dar nu a mai făcut câteva sute de km să ne transmită direct punctul său. Dacă ar fi venit cu TAROM, aș fi înțeles, asta ar fi însemnat să dea și prin Viena, dar el era cu Air Force One, așa că părerea mea e că putea veni. Datul hainei jos cică ar avea un mesaj divin, ar însemna siguranță și liniște. Așa e românul găsește un semn bun și în găinațul care îi cade în cap.
Modul în care cei doi și-au ales vizitele arată oricui e dispus să vadă, pe cine consideră SUA prioritar, cine este partenerul strategic. Până și modul în care au fost tratați presarii americani față de cei români, faptul că unii au fost dați afară iar alții păstrați mai mult la convorbirile oficiale, sau unii au fost primiți la Cotroceni pe intrarea oficială iar alții pe ușa din dos, spune ceva despre cine suntem noi în ochii americanilor dar și ai noștri. Astea sunt semnele și mesajele pe care trebuie să le vadă românii, nu faptul că mama lui Joseph a avut o rochie elegantă, într-o culoare vie, sau că tatăl aceluiași celebru avocat a mâncat foarte relaxat o înghețată în centrul vechi, deci ”stimați români stați liniștiți, nu e nici un pericol, dacă ar fi fost, domnul vice ar fi mâncat jar, nu înghețată”.
Spuneam că nimeni nu mai comentează acum vizita lui Rasmunssen deși acesta este secretarul general al ditamai aliante Nord-Atlalntice. Sau nu este? Nu cumva mesajul este că nu el dirijează cu adevărat politica NATO, ci altcineva? Iată încă un mesaj pe care televiziunile nu îl transmit în mod direct.
Pe de altă parte, vizita americană în România ca și faptul că deși partener strategic nu avem un ambasador numit, arată că suntem considerați de mâna a treia, care nu are nevoie nici de ambasador, treburile se rezolvă prin telefoane, conducătorii chiar dacă se ceartă între ei, sunt la fel de obedienți și ușor de pus cu botul pe labe. Într-o Europă tot mai antiamericană în care prezența trupelor americane este tot mai puțin dorită, ba chiar eliminată, în care Cehii cer bani pentru a da voie trupelor NATO pe teritoriul lor, România face excepție prin pupincurismul conducătorilor ei și subordonarea intereselor naționale companiilor americane.
Despre ce vorbim?
Dacă e să ne luăm după declarațiile oficiale, vizita tatălui lui Joseph, vicepreședintele Joe Biden, ar fi axată pe câteva aspecte :
– un eventual conflict cu Rusia;
– mersul corupției în România;
– independența energetică a României
Război?
În ceea ce privește eventualitatea începerii unui război cu Rusia sau un eventual atac al României de către Rusia, mesajul a fost clar, această varianta este exclusă. Au spus-o și conducătorii noștri iubiți a spus-o și secretarul general al NATO, și iată o spune și Biden. Păi dacă este așa, dacă România nu se află în pericol de a fi atacată de Rusia nici în următoarele 30 de minute, nici în următorii 30 de ani, iar dacă totuși se va întâmpla, ”we can count on them and we will never walk allone”, de ce atâta tam-tam dar mai ales, de ce e nevoie de baze militare permanente în România? E ceva putred în România. Dacă îmi amintesc bine, acum câteva zile domnul Băsescu ne informa că i s-a spus că NATO nu va veni din primele secunde, (care pot fi zile, săptămâni sau luni, așa cum facerea lumii a durat 7 zile dar zile Dumnezeiești, nu pământești). De asemenea i s-a mai spus, și ne-a mai spus și Friedman, că trebuie să investim în propria armată, să ne apărăm singuri pentru că până la urmă, nu e nimeni dator să moară pentru noi iar noi să privim, cum se întâmplă la inundații când armata scoate apa din casele oamenilor iar aceștia stau la crâșmă. Americanii nu sunt nici pompierii și nici soldații României. Păi dacă acesta e mesajul și va trebuie să ne ocupăm de selecționarea, instruirea, dotarea, înzestrarea propriei armate și dezvoltarea propriei industrii de apărare,( dar nu prin ștergerea datoriilor firmelor de tehnică militară ale protejaților), ce rost mai au bazele militare străine? Instalarea bazelor militare străine nu înseamnă pregătirea armatei naționale ci culcarea pe cealaltă ureche și neglijarea armatei naționale, iar declarațiile cu mărirea fondurilor destinate MApN, se referă nu la armata națională ci la tehnica militară second hand americană pe care o vom achiziționa nu spre fericirea armatei române ci a formelor de armament americane. Din declarații și soluții, eu văd că Biden nu a venit pentru a oferi ceva pentru că dacă nu e nici un pericol, nu a avut ce oferi, ci să ceară, și anume să ceară pământ pentru bazele americane care vor fi aici nu pentru a apăra România, care va trebui să se apere singură și contracte pentru firmele americane, pentru o mai buna apărare a intereselor din Ucraina și pentru a fi un cui în coasta Rusiei. Până una alta, interesele americane în Ucraina sunt foarte alambicate și lipsite de fair-play.
Acest mare între împäraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. Acest Constanţiu, după ce a fost primit de Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Învăţând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al creştinilor, l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, pe care le făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu. Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor şi mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei sale. Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor. A trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.
Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie şi cu prea încuviinţate întâmpinări, a fost aşezat în biserica sfinţilor apostoli. Şi a împărăţit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August.
Acesta a trăit în zilele împăratului Numerian din Liban; pe tatăl său îl chema Veruchie şi pe maică-sa Romilia. Şi s-a nevoit el de a învăţat meşteşugul doctoricesc şi a fost prins la Azarvon, care este al doilea ţinut al Cilicilor, fiind ascuns într-un măsliniş şi a fost adus înaintea guvernatorului Teodor. Acesta, neputându-l pleca să aducă jertfă la idoli, a poruncit să-i fie pătrunse gleznele şi băgând ştreang prin găuri să fie spânzurat cu capul în jos; dar slugilor părându-li-se că împlinesc porunca, luându-li-se mintea de către puterea dumnezeiască, au sfredelit un trunchi de lemn, ca şi cum ar fi fost sfântul, şi l-au spânzurat. Pentru aceasta însă ei au fost bătuţi, ca şi cum şi-ar fi bătut joc de guvernator. Iar două din aceste slugi, Alexandru şi Asterie, văzând acea preaslăvită minune, au crezut în Hristos, dar pentru aceasta li s-au tăiat capetele.
Vremuritulburi 