Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o Rezoluţie privind drepturile minorităţilor în Europa, în care se arată că autonomia teritorială poate contribui la protejarea drepturilor minorităţilor, aceasta fiind doar una dintre modalităţile prin care se pot asigura aceste drepturi.

Rezoluţia, adoptată marţi, stipulează faptul că protecţia drepturilor minorităţilor naţionale trebuie să rămână “o prioritate pe agenda politică” şi subliniază că beneficiile acestei protecţii nu se limitează la minorităţi, ci “vor aduce stabilitate, dezvoltare economică şi prosperitate pentru toţi”.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) recomandă statelor membre să ia în considerare “diferitele forme de protejare a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale în baza celor mai bune practici”. Una dintre aceste forme poate fi autonomia teritorială, se mai arată în text. “În acest sens, Adunarea reaminteşte Rezoluţia 1334/2003 privind experienţele pozitive ale regiunilor autonome ca sursă de inspiraţie pentru rezolvarea conflictelor în Europa, care stipulează că stabilirea unei entităţi autonome poate fi privită ca parte a procesului de democratizare”, scrie în text.
Totodată, Adunarea salută adoptarea Rezoluţiei 361/2013 de către Congresul autorităţilor locale şi regionale al Consiliului Europei privind regiunile şi teritoriile cu un statut special în Europa. Rezoluţia recunoaşte faptul că statutul special acordat unor regiuni “a adus stabilitate şi prosperitate acestor regiuni şi statelor” respective.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei consideră “că autoguvernarea teritorială poate contribui în mod eficace la protejarea drepturilor minorităţilor de o manieră colectivă şi evitând asimilarea”. De asemenea, Adunarea consideră că “un element esenţial’ al protejării drepturilor minorităţilor naţionale” îl constituie “respectul dreptului la identitate comună, care include cultura, religia, limba şi tradiţiile”. Minorităţile au dreptul să-şi menţină şi să-şi dezvolte propriile lor instituţii şi “ar trebui să primească o protecţie colectivă, aşa cum este stipulată în Recomandarea 1735 din 2006″.
APCE recomandă ţărilor membre ale Consiliului Europei să se ghideze după cele mai bune practici în domeniu, dând ca exemplu autonomia Tirolului de Sud, situaţia minorităţii suedeze din Finlanda şi alte state unde sunt garantate drepturi colective.
Cititi va rog si:
https://vremuritulburi.wordpress.com/category/sfantul-arsenie-boca/
https://vremuritulburi.wordpress.com/category/distrugerea-romaniei/

Acest mare apostol al Domnului, fiind pus la număr cu cei şaptezeci de apostoli şi ucenici, şi slujind marelui Pavel la propovăduire şi purtând duinnezeieştile Iui epistole către cei cărora erau trimise, a învăţat pe mulţi dintre păgâni a se închina şi a cinsti Sfânta Treime. După aceea, luminându-i-se mintea prin dumnezeiască strălucire a Mângâietorului, pornind de la Răsărit ca o stea luminoasă, a luminat toată lumea cu dumnezeieştile învăţături, făcând în toate zilele multe şi mari minuni. Şi multe cetăţi şi popoare venind la credinţa în Hristos, şi despărţind cu botezul pe cei credincioşi din cei necredincioşi, a suferit din această pricină multe prigoniri şi scârbe, căci mergea cu bărbăţie şi cu osârdie spre cele cu osteneală nevoinţe ale luptei, neînfricoşîndu-se de mânia dregătorilor. Drept aceea, precum el a slăvit pe Dumnezeu în mădularele lui, aşa şi el a fost mărit de Dumnezeu. Deci adormind somnul cel dulce, cu moaştele sale, face minuni în toate zilele, curăţind tot felul de boli şi gonind duhurile necurate.


Acest cinstit şi sfânt cap fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului, ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt, în vas de argint. Şi fiind vestit acest lucru de un preot şi fiind adus din Comane, a fost primit de strălucita cetate a cetăţilor, împreună cu credinciosul împărat şi credinciosul popor, cu toată bucuria. Şi cu credinţă închinându-se cinstitului şi sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt.

Acest cuvios a trăit în zilele bătrânului Iustin, şi a fost născut în Antiohia Siriei, din tatăl Ioan, care era din Edesa, şi din maica Marta, fiind crescut în aceeaşi cetate a Antiohiei. Iar cele de aci înainte toate lucrurile minunate se spune că unele s-au întâmplat, iar altele au fost făcute de el, mai presus de om.
Acestea şi nespusa mulţime a minunilor, le arată mai pe larg istoria lui; atâta numai este vrednic să însemnăm, că lăsând lumea din tânără vârstă, s-a dăruit pe sine mânăstirii, la care a fost pogorât din munte, în care locuise şase ani mai înainte; iar de acolo suindu-se pe stâlp, a stat acolo ani optsprezece. Apoi mergând la Muntele minunat a petrecut zece ani, la un loc înalt de pietre seci. Şi suindu-se pe stâlpul cel mic a petrecut patruzeci şi cinci de ani, de i s-a făcut toată vremea vieţii lui ani optzeci şi cinci. Şi dintru aceştia şaptezeci şi nouă i-a săvârşit cu lupta şi răbdarea cea mai presus de firea omenească, şi adormind a fost mutat spre mărirea şi aşezarea îngerilor.