29 Ianuarie Sfintii zilei de astazi. Pomenirea aducerii moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul)

vt Sfintii zilei

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea aducerii moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul).

Ignatie TeoforulSfântul mucenic Ignatie, urmaşul apostolilor, a fost al doilea episcop al Antiohiei; şi împreună cu Policarp, episcopul Smirnei, au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu. Sfântul Ignatie a fost adus înaintea împăratului Traian, a răbdat tot felul de chinuri şi de încercări şi a biruit. Apoi a fost trimis la Roma să lupte cu fiarele, care l-au sfâşiat şi l-au mâncat. Câţiva creştini au adunat cinstitele şi sfinţitele rămăşite căzute din gura leilor şi le-au adus de la Roma la Antiohia, dându-le fraţilor, ca un dar dorit. Aceştia au aşezat cu toată cinstea aceste sfinte moaşte în pământ. Biserica prăznuieşte cu bucurie sărbătoarea Aducerii moaştelor sfântului Ignatie Teoforul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor şapte mucenici, care s-au săvârşit în Samosata: Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob şi Parigorie.

Acestor sfinţi mucenici, fiind ostaşi ai lui Hristos şi înfruntând rătăcirea idolească, li s-au zdrobit braţele şi coapsele cu toiege groase. După aceea li s-au sfâşiat trupurile şi li s-au pus lanţuri grele de grumaji şi au fost băgaţi în temniţă. În urmă au fost scoşi de acolo şi spânzuraţi, pironindu-li-se capetele cu piroane de fier. În felul acesta şi-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul şi Mochie citeţul.

Pe vremea împăratului Numerian în anii 284, s-a pornit prigoană asupra creştinilor. Atunci s-a dat de ştire dregătorului cetăţii Emesa, să prindă pe sfântul părintele nostru Silvan, episcopul acestei cetăţi. Şi îndată a fost prins împreună cu Luca diaconul şi cu Mochie citeţul. Legaţi, au stat înaintea dregătorului, care cercetându-i cu amănuntul şi auzind că mărturisesc pe Hristos drept Dumnezeu adevărat, şi că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu multă urgie şi mânie şi i-a supus la multe şi felurite chinuri, iar la urmă a hotărât să-i dea să se lupte cu fiarele. Deci, scoţând pe sfinţi în adunarea poporului şi lăsând slobode multe feluri de fiare, sfinţii s-au rugat lui Dumnezeu să-şi sfârşească viaţa acolo. Dumnezeu îndată a luat sufletele slugilor Sale. Atunci fiarele cele sălbatice, sfiindu-se de moaştele sfinţilor, s-au dat în lături, neatingându-se nicidecum de trupurile lor. După ce s-a înnoptat, trupurile sfinţilor au fost luate şi îngropate cu cinste, aducându-se mulţumiri lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sarvil şi Vevea sora lui, care au pătimit în Edesa.

Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Traian. Sfântul Sarvil era slujitor al demonilor celor înşelători şi jertfitor al necuratelor lor jertfe. Şi făcându-se odată un praznic al demonilor, iar Sarvil fiind, după obicei, mai mare fruntaş peste necuratele jertfe, a fost înfruntat şi dojenit de episcopul Varsemeu, ca unul ce se făcuse pricină a pierzării multora. Atunci Sarvil a fost atins de harul lui Dumnezeu şi înduplecându-se la cuvintele episcopului a venit la credinţa în Hristos, împreună cu sora lui Vevea, şi au fost botezaţi de episcopul Varsemen. Pentru aceasta, Sarvil a fost adus ighemonului Lisias şi a fost supus la felurite chinuri. În cele din urmă a primit cununa muceniciei astfel: a fost pus la teasc şi strâns cu vârteje, a fost fierăstruit şi i s-a tăiat capul. Tot aşa a pătimit şi sora lui, din porunca ighemonului.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Varsemeu, episcopul Edesei.

Acest sfânt mucenic, aşa cum s-a arătat mai sus, făcându-se pricinuitorul mântuirii lui Sarvil, pe care l-a botezat, a fost pârât ighemonului Lisias care l-a bătut rău, pentru că a mărturisit credinţa în Hristos. Dar venind scrisori împărăteşti ca să se înceteze cu prigoana creştinilor a fost scos din închisoare şi venind la biserica lui, a mulţumit lui Dumnezeu, şi apoi s-a săvârşit în pace.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Afraat.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Achepsima.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Dimitrie Hiotul, care a pătimit la anul 1802.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie29.htm

Deveselu, o gluma proasta! Sistemul american de aparare antiracheta fara nici o putere in fata tehnologiei militare rusesti

vt Rusia, USA , , , ,

Sistemul de apărare antirachetă al SUA nu poate face față rachetelor strategice rusești, a declarat duminică seara vicepremierul Dmitri Rogozin, responsabil de industria militară în guvernul de la Moscova, potrivit agenției de presă oficiale TASS.

imageResize

Foto. (c) TANJA VALIC / TANJUG ARHIVA

‘Nici acum și nici chiar în perspectivă, sistemul de apărare antirachetă al SUA nu va putea să stopeze sau să pună la îndoială potențialul strategic al Rusiei’, a declarat Rogozin, într-o emisiune televizată de pe canalul ‘Rossia 1’, refuzând totuși să facă vreo precizare cu privire la caracteristicile rachetelor strategice rusești.

‘Cu încă trei ani în urmă se făceau multe ironii cu privire la starea complexului nostru militar-industrial și toată lumea considera că putem să confecționăm, în cel mai bun caz, doar cratițe. Situația s-a schimbat acum. SUA sunt deja în mod real preocupate de planurile noastre de reînzestrare a armatei’, a afirmat Rogozin. ‘Acestea nu sunt doar niște proiecte, ci volume concrete, a căror calitate tehnică crește de la an la an’, a adăugat el.

Numai în 2014, Rusia a fabricat 170 de avioane militare, 289 de elicoptere, 87 de nave, vase și echipamente maritime, cinci submarine, dintre care două destinate exportului în Vietnam, a precizat vicepremierul rus.

‘Am lansat în spațiu în 2014 circa 80 de aparate cosmice, am efectuat 52 de lansări de pe teritoriul Rusiei și de pe Baikonur. Și ….zeci de rachete balistice intercontinentale. Fără a lua în considerare producția de puști automate, mitraliere, muniție — tot ce este necesar pentru forțele armate’, a afirmat el, indicând că dezvoltarea industriei militare a înregistrat în anul trecut un salt real față de cea din 2010.

Rogozin a mai spus că sancțiunile occidentale ar fi fost gândite pentru a reduce dramatic nivelul de trai în Rusia și a provoca revolta populației față de actualele autorități de la Kremlin. – agerpress.ro

Domnule Iohannis se aude? Mai cereti sanctiuni asupra Rusiei, ca poate ne sanctioneaza astia de tot, de o sa ramana doar un imens crater din tara noastra.

Sa ne aducem aminte si ce declara un fost agent CIA:

Un ex-agent CIA propune asasinarea lui Vladimir Putin

Urmariti mai jos si care sunt intentile SUA cu privire la razboiul din Ucraina:

Important jurnalist german: CIA MEDIA face presiuni pentru un RĂZBOI MONDIAL

Iar in ceea ce priveste sanctiunile, pana acum s-a dovedit ca Europa e cea care are si va avea mai mult de suferit:

28 Ianuarie Sfintii zilei de astazi. Viata Sfantului Efrem Sirul

vt Sfantul Efrem Sirul, Sfintii zilei ,

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea preacuviosului nostru părinte Efrem Sirul.

Efrem SirulAcest astru strălucitor al Bisericii a răsărit în Orient în îndepărtata cetate Nisibe (Mesopotamia) prin anul 306. Încă din fragedă tinereţe fu alungat din casa părintească de către tatăl său – preot păgân – din cauză că iubea Religia Creştină. Fu primit de Sfântul Episcop Iacob (prăznuit în 13 ianuarie) care îl învăţă să iubească virtuţile şi să se dedice neîncetat meditării asupra cuvântului lui Dumnezeu. Învăţătura Sfintei Scripturi aprinse în el o flacără care îl făcu să dispreţuiască bunurile şi grijile acestei lumi pentru a-şi înalta sufletul către bucuria bunurilor cereşti. Credinţa şi încrederea sa în Dumnezeu, de neclintit precum muntele Sionului, îl făcură să adopte un mod de viaţă nemaipomenit. Avea o curăţenie a trupului şi a sufletului care depăşea limitele naturii umane şi care îl făcea să ţină sub stăpânire toate mişcările sufletului său, nelăsând nici un gând urât să se iţească în mintea sa. La sfârşitul vieţii sale recunoştea că nu a vorbit niciodată de rău pe nimeni şi nici nu a lăsat să scape din gura lui o singură vorbă fără noimă.

Lepădându-se de toate, precum Apostolii, luptându-se ziua cu foamea şi noaptea cu somnul, învăluindu-şi faptele precum şi vorbele în sfânta smerenie a lui Hristos, primi de la Dumnezeu harul căinţei şi al lacrimilor neîncetate, într-o asemenea măsură încât el ocupă în Corul Sfinţilor locul ales de „dascăl al căinţei”. Printr-o minune ce se face cunoscută doar celor care se jertfesc cu totul Domnului, ochii săi fuseseră transformaţi în două izvoare nesecate de lacrimi. Ani întregi, zi şi noapte, aceste ape luminoase, purificatoare şi purtătoare de sfinţenie, acest al doilea botez al lacrimilor, nu încetară să curgă din ochii săi, transfigurându-i faţa într-o sclipire limpede, în care se oglindea prezenţa lui Dumnezeu. Plângea fără încetare pentru păcatele sale sau ale oamenilor, şi uneori, când se lăsa purtat de contemplarea minunăţiilor pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi, plânsul său se preschimba în lacrimi de bucurie. Ca un cerc misterios, în care nu ne putem da seama unde e începutul nici sfârşitul, gemetele năşteau în el lacrimile ; lacrimile, năşteau rugăciunea ; rugăciunea năştea propovăduirea, care era întreruptă de noi tânguiri. Citind încântătoarele sale discursuri despre căinţă sau descrierile atât de realiste ale Judecăţii de Apoi, chiar şi inimile cele mai împietrite nu pot să nu se înmoaie. Pentru multe generaţii şi până în ziua de azi, lecturile din Sfântul Efrem au făcut să curgă multe lacrimi, deschizând păcătoşilor calea pocăinţei şi a creştinării.

La ceva timp după Botezul său, pe la vârsta de 20 de ani, Efrem se retrase în pustiu, fugind de agitaţia oraşului pentru a sta de vorbă în linişte cu Dumnezeu şi pentru a trăi în preajma Îngerilor. Trecea dintr-un loc în altul, neînrobit de nimic, îndreptându-se într-acolo unde îl conducea Duhul Sfânt, spre ajutorul lui şi al fraţilor săi. Astfel ajunse în cetatea Edesa în pelerinaj, fiind în căutarea unui om sfânt cu care să ducă o viaţă de călugărie. Întâlnind în calea sa pe o femeie desfrânată, el se prefăcu atunci că îi acceptă propunerile şi, spunându-i să îl urmeze, o conduse spre piaţa publică, în loc să caute un loc retras potrivit păcătuirii. Prostituata îi atrase atenţia : „De ce mă aduci aici ? Nu te ruşinezi să te vadă lumea ?” Sfântul îi răspunse : „Nefericito, te temi de ochii oamenilor : de ce nu te temi de privirea lui Dumnezeu care vede totul şi care va judeca în ultima zi faptele noastre şi gândurile noastre cele mai ascunse?”. Cuprinsă de teamă, femeia se căi şi se lasă condusă într-un loc care să fie de ajutor mântuirii ei. După câţiva ani petrecuţi în Edesa Sfântul Efrem se întoarse să trăiască în pustiu. Cum auzise laudele aduse virtuţilor Sfântului Vasile, Dumnezeu îi arătă într-o revelaţie că Episcopul Cezareei se asemăna cu o coloană de foc care unea pământul cu cerul. Fără să mai zăbovească, Efrem plecă spre Capadocia. Ajunse în Cezarea în ziua Bobotezei şi intră în biserică în momentul în care era oficiată Sfânta Liturghie. Deşi nu înţelegea greceşte, fu cuprins de admiraţie văzându-l pe marele Episcop propovăduind, căci vedea un porumbel alb pe umărul acestuia, care îi şoptea la ureche cuvinte dumnezeieşti. Acelaşi porumbel îi vesti Sfântului Vasile prezenţa în mulţime a umilului ascet sirian. Trimise după el, vorbiră câteva minute în Altar şi, ca răspuns la cererea lui, primi de la Dumnezeu ca Efrem să vorbească dintr-odată în greceşte ca şi cum ar fi cunoscut această limbă dintotdeauna. Apoi îl ordonă Diacon, şi îl lăsă să plece în patria lui.

În acele timpuri începu un lung şir de războaie între Romani şi Perşi (între 338 şi 387), în tot regatul persecuţii fără îndurare fură organizate împotriva creştinilor, consideraţi drept aliaţi ai romanilor. Aflând în pustiu de suferinţele fraţilor săi, Sfântul Efrem se întoarce atunci la Nisibe pentru a le veni în ajutor prin faptele şi cuvintele sale. Încă din copilărie îi fu revelată chemarea lui Dumnezeu, printr-o viziune cu o viţă de vie roditoare crescând de la gura sa şi umplând întreg pământul. Toate pasările cerului veneau să se aşeze şi să se îndestuleze din fructele sale şi cu cât ciuguleau mai mult cu atât via se umplea de struguri. Harul Duhului Sfânt îl umplea cu o asemenea abundenţă încât atunci când se adresa poporului limba sa nu mai prididea să profereze gândurile cereşti pe care i le inspira Dumnezeu, şi părea ca prins de bâlbâială. De aceea adresa lui Dumnezeu această rugăciune surprinzătoare : „Reţine, Doamne, valurile harului tău!”.

Când nu se ocupa cu învăţatul altora pentru a întări credinţa împotriva păgânilor şi ereticilor, se punea cu umilinţă în serviciul tuturor, ca un adevărat diacon, asemeni lui Hristos care s-a făcut „slujitorul” nostru.

Astfel, smerindu-se, refuza mereu înălţarea la Preoţie. Virtuţile sale, rugăciunea sa, roadele contemplărilor şi meditărilor sale, tot harul pe care i-l dădea Dumnezeu, nu îl păstra pentru el însuşi, ci împodobea cu el Biserica, Mireasa lui Hristos, ca o coroană de aur bătută cu pietre scumpe. La asediul oraşului Nisibe în 338, oraşul fu eliberat datorita rugăciunii sale şi a Sfântului Iacob. Dar după mai multe războaie, căzu în final în mâna crudului suveran al Perşilor, în 363. Refuzând să trăiască sub dominaţie păgână, Sfântul Efrem şi mulţi alţi creştini plecară atunci spre Edesa. Îşi petrecu acolo ultimii zece ani din viaţă, şi – pentru a continua opera începută în şcoala de exegeză fondată la Nisibe de Sfântul Iacob – propovăduia la Şcoala din Edesa, care fu numită „Şcoala Perşilor”. Atunci a redactat cea mai mare parte a admirabilelor sale lucrări, în care cunoaşterea pe care o avea într-ale celor ale lui Dumnezeu şi ale Sfintelor Dogme îmbrăcă podoaba de splendoare a unei limbi poetice inegalabile. Se spune că ar fi compus în grai sirian peste trei milioane de versuri : comentarii ale aproape tuturor cărţilor Sfintei Scripturi, tratate împotriva ereziilor, Imnuri închinate Raiului, Fecioriei , Credinţei, marilor Minuni ale Mântuitorului şi ale Sărbătorilor Anului. Mare parte din aceste imnuri a servit la compunerea Cărţilor Liturgice ale Bisericii de limbă siriană, de unde numele care i s-a dat de „Liră a Sfântului Duh” şi „Doctor al universului”. Alte tratate, foarte numeroase, ne-au fost transmise în greceşte. Ele vorbesc cu precădere de căinţă, asceză şi virtuţile călugăriei.

După ce a organizat ajutoarele în cetate în vremea foametei din 372, Sfântul Efrem îşi încredinţă sufletul lui Dumnezeu, în 373, înconjurat de un mare număr de călugări şi asceţi ieşiţi din mănăstirile lor, din pustiul lor, din peştera lor, pentru a lua parte la ultimele clipe ale sale. Le lasă un testament emoţionant, plin de smerenie şi de căinţă, în care cere stăruitor tuturor celor care îl iubesc să nu îl cinstească prin ceremonii funerare măreţe, ci să îi depună trupul în groapa străinilor, dăruindu-i, drept flori şi miresme, ajutorul rugăciunilor lor.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Paladie.

Fericitul Paladie şi-a făcut o căsuţă mică într-un munte şi s-a închis într-însa. Şi-a împodobit viaţa cu privegherea, cu rugăciunea necurmată şi cu postirea. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Astfel, un neguţător care avea mult aur la el, a fost ucis de un ucigaş şi aruncat mort lângă chilia sfântului. Când s-a făcut ziuă şi s-a vădit fapta, toţi dădeau vina uciderii pe cuviosul Paladie. Iar el, înconjurat fiind de multă mulţime de oameni, a făcut rugăciune şi a înviat mortul. Acest mort sculându-se a arătat pe ucigaş. Şi alte minuni a făcut cuviosul, dar mai ales s-au minunat credincioşii de virtuţile lui. Mutându-se în pace către Domnul a lăsat Bisericii scrieri folositoare.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Iacov Sihastrul.

Acest cuvios, lepădându-se de toate cele lumeşti, a locuit ca un sihastru cincisprezece ani într-o peşteră, aproape de o cetăţuie numită Porfirion. Nişte desfrânaţi au adus odată la acest cuvios o femeie desfrânată, care sălta cu neruşinare şi-l îndemna spre păcătuire. Sfântul însă, aducându-i aminte de muncile focului ce vor să fie, a adus-o la pocăinţă şi la credinţa în Hristos. Dar fiindcă nimeni nu scapă de cursele vicleanului, s-a întâmplat ca şi acest cuvios să cadă în mare ispită. Căci lăsându-se biruit de pofta trupului a căzut atât de jos încât a ajuns şi la păcatul uciderii. Şi venindu-şi în fire şi gândindu-se la adâncul prăpastiei în care se găsea, s-a deznădăjduit de mântuire şi a plecat în lume. Pe drum însă l-a întâmpinat un monah cuvios şi plecându-se sfătuirilor acestuia, s-a vârât într-un mormânt, unde a îndurat vieţuire foarte aspră. Şi făcându-se secetă în acel loc, Dumnezeu a adus la cunoştinţa episcopului cetăţii că, de nu va face rugăciune Iacov cel din mormânt, nu va conteni seceta. Atunci episcopul cu tot poporul, ducându-se la el, l-au înduplecat, după multe rugăminţi, să se roage, şi fericitul făcând rugăciune, multă ploaie a curs şi pământul s-a săturat de apă. De aici cuviosul luând nădejdi bune, având ca semn al îngăduinţei lui Dumnezeu ploaia multă care căzuse la rugăciunile lui, a dus viaţă şi mai aspră. Şi aşa, în vieţuire bună săvârşindu-se, şi-a dat lui Dumnezeu duhul, multe minuni făcând după moarte.

Tot în această zi, pomenirea celor două sfinte muceniţe, maica şi fiica, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Haris, căreia tăindu-i-se picioarele, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Isaac Sirul, episcop de Ninive.

Isaac SirulSfântul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trăit în secolul al şaselea. El şi fratele său au intrat în mănăstirea ascetului Matei lângă Ninive şi au primit tunsoarea monahală. Învăţătura sa, virtuţile şi modul de viaţă ascetic au atras atenţia fraţilor şi aceştia i-au propus să conducă treburile mănăstirii. Sfântul Isaac nu voia o asemenea povară asupra lui, preferând să trăiască în singurătate, de aceea a părăsit mănăstirea pentru a vieţui în pustiu.

Fratele său a insistat de mai multe ori pe lângă el să se întoarcă la mănăstire dar nu a acceptat. Cu toate acestea, când renumele sfinţeniei vieţii sale s-a răspândit, a fost făcut Episcop de Ninive. Văzând cruzimea şi neascultarea locuitorilor cetăţii, sfântul a simţit că era peste puterile lui să le fie conducător şi cu atât mai mult plângea de dorul singurătăţii. Odată, doi creştini au venit la el, cerându-i să le judece o pricină. Unul confirma că datora bani celuilalt, dar cerea să i se mai dea puţin răgaz. Cel care îl împrumutase îl ameninţa că îl va duce la judecată pentru a-l forţa să plătească. Sfântul Isaac, cu un citat din Evanghelie, îi ceru să fie milos şi să îi mai lase datornicului ceva timp până să plătească. Omul îi spuse : „Mai lasă-mă cu Evanghelia ta!”. Sfântul Isaac îi răspunse : „Dacă nu te supui poruncilor Domnului din Evanghelie, ce mai vrei de la mine?” După numai cinci luni ca Episcop, Sfântul Isaac s-a retras din funcţie şi a plecat în munţi să trăiască împreună cu pustnicii. Mai târziu, s-a dus la mănăstirea din Rabban Shabur, unde a trăit până la moarte, ajungând la un înalt nivel de desăvârşire spirituală.

De la începutul secolului al optulea şi până la începutul secolului al optsprezecelea, în Europa nu s-a ştiut nimic despre Sfântul Isaac Sirul, cu excepţia numelui său şi a lucrărilor sale.

Abia în 1719 o biografie a sfântului a fost publicată la Roma, alcătuită de un autor arab anonim. În 1896, mai multe informaţii despre Sfântul Isaac au fost date la iveală. Învăţatul soteriolog francez, abatele Chabot, a publicat mai multe lucrări din secolul al optulea despre istoria Siriei scrise de Iezudena, episcop de Barsa, unde a fost găsită istoria Sfântului Isaac Sirul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie28.htm

Made in Occident. Manifestanţi împotriva orei de educaţie sexuală, atacaţi de simpatizanţi pro-homosexuali şi anarhişti

vt Germania, Homosexualitate, Lesbiene , ,

Aproape 150 de locuitori din Hamburg, Germania care protestau împotriva „sexualizării precoce” a copiilor din şcoli, au avut nevoie de protecţia poliţiei după ce au fost atacaţi de un grup mult mai numeros de contramanifestanţi, informează Rt.com.

Având placarde cu „Grădiniţa nu este un club de swingers” sau „Staţi departe de copiii noştri„, manifestanţii au fost încercuiţi de un grup numeros de simpatizanţi pro-homosexualitate, precum şi de anarhişti.

Inevitabil aceştia au intrat în conflict cu forţele de ordine ce-i păzeau pe demonstranţii împotriva orelor de educaţie sexuală.

Educaţia sexuală se predă în Germania de Vest încă din 1970 şi este obligatorie în şcoli. În 2013, un scandal a izbucnit într-o grădiniţă din Berlin după ce s-a descoperit că folosea un manual intitulat: De unde vii?, detaliind relaţia dintre două personaje: Lars şi Lisa.

Pe lângă imagini explicite cu organele sexuale, manualul cuprinde şi fraze precum: „Pe când e atât de bine încât nu poate să devină mai bine, Lisa şi Lars au orgasm” sau „vaginul şi penisul se simt bine, calde şi înfierbântate”. – stiripentruviata.ro

Acestea sunt noile valori occientale, care se vor impuse intregii lumi. Lupi in piele de oaie ce sunteti! Numai orbii nu vad aceste lucruri!

Nu e de ajuns ca ne jefuiesc piratii de toate bogatiile, mai vor sa ne implenteze si cele mai mari uraciuni ale acestei lumi. 

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de aceste spurcaciuni!

Urmariti va rog cu atentie in postarile de mai jos, cat de degradat a ajuns occidentul:

Erou sau criminal? Filmul „American Sniper” ridică multiple controverse despre războiul din Irak

vt Manipulare, USA, Vitamina B17 , ,

Filmul „American Sniper”, bazat pe memoriile soldatului marin, Chris Kyle a luat sase nominalizari la Oscar și in SUA a spulberat toate recordurile de box-office.

Kyle a servit ca militar în Irak și a fost creditat ca fiind unul dintre cei mai buni lunetisti ai Americii. După ce a părăsit armata, a fost împușcat mortal de un coleg veteran in încercarea de a-l ajuta. Marina Portnaya de la RT face o analiza la controversa din jurul filmului.

E foarte interesanta insa parerea unui comentator american, care este psiholog si a avut posibilitatea de a lucra cu mai multi veterani americani:

„Din păcate, soldații sunt doar niste victime, fiind manipulati si controlati mental, ajungand sa creada ca ei isi apara tara împotriva unui inamic ostil, în ciuda realitatii vizibile dintr-o perspectivă extinsă,  în care mafia globala manipuleaza intentionat pentru a creea razboaie, de pe urma carora au foarte mult de castigat. În mintea lor soldații pot fi curajosi, punandu-se in pericol pentru o cauză nobilă, dar cauza nobila este într-adevăr o iluzie. „Eroismul” fără înțelepciune și gândire critică duce la crime împotriva umanității. Cei mai mari eroi sunt cei care expun înșelăciunile și refuză să facă parte din mașina de război, punându-si carierele și vietile în pericol in sutinerea adevărului. Am vorbit cu veterani americani care inițial au crezut ca luptau pentru apărarea Americii, dar mai târziu au descoperit că a fost un fals. Nu vezi la Hollywood sa se faca filme cu poveștile lor.” – veteranstoday.com

27 Ianuarie Sfintii zilei de astazi. Pomenirea aducerii moaştelor celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.

vt Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfintii zilei ,

În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea aducerii moaştelor celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.

Sf. Ioan Gura de AurAcest dumnezeiesc părinte al nostru, de trei ori fericit, Ioan Gură de Aur, a fost mare luminător şi învăţător al lumii. El nu trecea cu vederea nedreptatea şi nu căuta la faţa oamenilor. Astfel chiar pe împărăteasa Eudoxia a înfruntat-o pentru fărădelegile şi nedreptăţile ce le făcea, printre altele şi pentru chipul tiranic cu care luase via unei văduve, numită Calitropia. De aceea a fost izgonit de două ori din scaun, şi iarăşi a fost chemat la păstoriţii săi. Dar a treia şi cea din urmă oară, a fost trimis la Cucus. De aici l-au dus la Aravissos şi apoi la Pitius, oraşe nu numai lipsite de cele trebuincioase, dar şi totdeauna prădate de isauri, vecinii lor. Deci, aflându-se acest mare părinte şi înger în trup acolo în Pitius, a fost chemat de Domnul şi Stăpânul tuturor şi s-a mutat la veşnicele locaşuri, în anul 407. Iar sfintele lui moaşte au fost îngropate în Comane, împreună cu moaştele sfinţilor mucenici Vasilisc şi Luchian. Curând după îngroparea sfântului părinte Ioan Gură de Aur, Arcadie împăratul a părăsit viaţa pământească împreună cu soţia sa Eudoxia, urmându-le la împărăţie fiul lor Teodosie. Mai târziu a ajuns patriarh al Constantinopolului, cu alegerea tuturor, Proclu, ucenicul şi slujitorul sfântului Ioan. În al patrulea an al patriarhatului şi după treizeci şi trei de ani de la adormirea sfântului Ioan Gură de Aur, Proclu a înduplecat pe împăratul Teodosie să trimită să aducă moaştele sfântului. Dar sfântul nevrând să se lase înduplecat, şi stând nemişcat, împăratul a trimis o epistolă de rugăminte, care avea acest cuprins:

Învăţătorului a toată lumea şi părintelui duhovnicesc, Sfântului Ioan Gură de Aur, patriarhul, scrie acestea Teodosie împăratul: „Noi, cinstite părinte, socotind că trupul tău este mort ca al altora, am vrut fără multă chibzuială să-l ridicăm şi să-l aducem iarăşi la noi. Din cauza aceasta dorinţa noastră, pe bună dreptate, nu ni s-a împlinit. Dar tu, cinstite părinte, ca cel care ai învăţat pe toţi pocăinţa, iartă-ne greşeala şi te dăruieşte nouă ca unor fii iubiţi de părintele lor, şi veseleşte cu venirea ta pe cei ce te doresc”.

Deci, când au dus scrisoarea aceasta şi au pus-o pe racla sfântului, sfântul îndată s-a lăsat uşor. Purtătorii raclei au ridicat racla şi au purtat-o fără osteneală. Când au ajuns de cealaltă parte de Constantinopol, a trecut împăratul, cu tot senatul şi patriarhul cu tot clerul, şi au pus racla ce era cu trupul sfântului într-o corabie împărătească. Dar iscându-se furtuna pe mare, celelalte corabii s-au împrăştiat în toate părţile, numai corabia cu trupul sfântului s-a abătut la via văduvei aceleia, pe care o năpăstuise Eudoxia, precum s-a spus mai înainte. Iar dacă s-a dat văduvei îndărăt via, îndată valurile mării s-au liniştit. Moaştele sfântului au fost duse mai întâi la biserica apostolului Toma, numită a lui Amantie; după aceea la biserica sfintei Irina şi aici au fost puse în sintronul său şi strigară toţi:

„Primeşte-ţi scaunul tău, sfinte”. După aceea fiind aşezată racla într-o caretă împărătească, a fost dusă la biserica cea mare a Sfinţilor Apostoli, unde fiind aşezată pe tronul cel sfinţit, s-a auzit glas grăind: „Pace tuturor”. După aceasta racla cu sfintele moaşte a fost îngropată în pământ, în altar, unde se află şi acum, iar când se săvârşea sfânta Liturghie, se făceau minuni mari. Aşa ştie Dumnezeu să mărească pe aceia, care îl slăvesc prin vieţuirea lor.

Cu privire la izgonirea sfântului Ioan Gură de Aur arătăm aici chiar cuvintele sale, pe care le-a grăit către episcopul Chiriac, care era şi el izgonit. „Vino să-ţi potolesc rana mâhnirii şi să-ţi risipesc negura cugetului. Ce te mâhneşte şi te întristează? Că iarna este grea şi că furtuna ce cuprinde Biserica este amară? Ştiu şi eu aceasta şi nimeni afară de Dumnezeu nu o poate înlătura. Dar, dacă voieşti, îţi voi zugravi icoana stării de acum. De multe ori vedem că marea se cutremură şi se umflă tocmai din fundul adâncului. Vedem şi pe corăbieri care neputând birui furtuna, stau încremeniţi punându-şi mâinile pe genunchi. Nu văd nici cerul, nici marea, nici pământul, ci zac jos în aşternuturi, plâng şi se tânguiesc. Aşa se întâmplă pe marea cea văzută. Dar acum furtuna care s-a dezlănţuit asupra Bisericii lui Dumnezeu este mai rea şi valurile sunt mai multe.

Ci, roagă-te Domnului nostru Iisus Hristos, Care nu biruieşte furtuna cu meşteşugul, ci potoleşte viforul numai cu ameninţarea. Iar daca te-ai şi rugat de multe ori şi n-ai fost ascultat, nu te lenevi. Căci astfel este voinţa iubitorului de oameni Dumnezeu, Care se îngrijeşte mai dinainte de mântuirea noastră. Au doară nu putea să izbăvească pe cei trei tineri, ca să nu fie aruncaţi în cuptor? Ci, când au fost robiţi şi duşi în ţara barbarilor, îndepărtaţi de îngrijirea părintească, de nimeni cunoscuţi şi în cuptor aruncaţi, atunci adevăratul Dumnezeu pe neaşteptate a făcut minune, a risipit focul din cuptorul haldeilor şi cuptorul s-a prefăcut în locaş de închinare. Iar tinerii au chemat toată făptura şi pe îngeri şi puterile, şi adunându-se toţi împreună ziceau: „Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul”. Vezi, frate, cum răbdarea drepţilor a primenit focul acela în rouă? Cum a înduplecat pe tiranul împărat să trimită cărţi în toată lumea şi să zică: „Mare este Dumnezeul lui Sedrah, Misah şi Avdenago!” Şi vezi câtă groaza a pus. Căci a scris: „De va grăi cineva cuvânt rău asupra lor, să-i fie casa de jaf şi să i se ia averile”.

Deci nu te mâhni, frate Chiriac. Eu, când mă izgoneau din Constantinopol, nu mă îngrijeam de mine, ci ziceam în inima mea: De-i este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă, că „al Domnului este pământul şi plinirea Lui”. De va vrea să mă ferăstruiască, ferăstruiască-mă, că am pildă pe Isaia. De va vrea să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de proorocul Iona. De-i este voia să mă bage în groapă, am pilda pe Daniil care a fost aruncat în groapa leilor. De va vrea să mă ucidă cu pietre, am pe Ştefan, întâiul mucenic, care a pătimit uciderea cu pietre. De va vrea să-mi ia capul, am pe Ioan Botezătorul. De va vrea să-mi ia averea, de va găsi ca am, să mi-o ia; căci „gol am ieşit din pântecele maicii mele şi gol mă voi şi duce”.

Pe mine mă învaţă şi apostolul când zice: „Dumnezeu nu caută la faţa omului”. Şi încă: „De aş fi plăcut oamenilor, n-aş fi sluga lui Hristos”. Mă înarmează şi David când zice: „Grăit-am întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat”. „Multe au meşteşugit asupra mea cei ce m-au urât, ci toate le-au făcut din pizmă”. Ştiu bine că te întristezi, frate Chiriac, pentru că cei ce ne-au izgonit merg cu cinste prin târg şi mulţi îi petrec cu alai. Dar nu-ţi aduci aminte de bogatul şi de Lazăr? Care din ei era amărât în această lume, şi care petrecea din plin? Ce i-a stricat lui Lazăr sărăcia? Au nu l-a dus în sânul lui Avraam, ca pe un viteaz şi biruitor? Şi ce i-a folosit bogăţia bogatului cel îmbrăcat în porfiră şi în vison? Nimic. Căci unde îi sunt purtătorii de toiege? Unde-i sunt lăncierii? Unde-i sunt caii cu trăsurile de aur? Unde îi sunt prietenii care se hrăneau la masa lui? Unde este masa cea împărătească? Au nu-l duceau legat, ca pe un tâlhar, la mormânt, purtându-şi sufletul gol din lumea aceasta şi strigând cu glas sec: „Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă, să-mi răcească limba, că amar mă prăjesc în văpaia aceasta? Bogatule ticălos, de ce chemi tată pe Avraam, căruia nu i-ai urmat viaţa? Acela pe tot omul a ospătat în casa lui, iar tu n-ai purtat grijă de nici un sărac. Nu este de plâns şi de jelit, că acela care avea atâta bogăţie, nu s-a învrednicit de o picătură de apă? Pentru că nu a dat nici fărâmiturile de la masa săracului, nu primeşte acum nici o picătură de apă. În iarna vieţii acesteia el n-a semănat milostenie; a venit vara şi n-a secerat. Rânduiala Stăpânului este aceasta: El a pus faţă în faţă chinurile nelegiuiţilor şi odihna drepţilor, ca să se vadă unii pe alţii şi să se cunoască; fiecare mucenic îşi va cunoaşte atunci pe tiranul care l-a chinuit. Şi că ceea ce spun nu sunt numai cuvintele mele, ascultă ce grăieşte înţelepciunea: „Atunci cu multă îndrăzneală va sta dreptul în faţa celor ce l-au necăjit. Ca un călător ce umblă pe zăduf şi este ars de sete şi nimereşte la o fântână bună, sau ca un flămând care ar sta la o masă plină de toate mâncările, dar este oprit de cineva mai puternic să se atingă de bucatele de pe masă. Mare mâhnire şi chin este pe cel însetat că nu poate să-şi stingă setea şi pe cel flămând că este împiedicat să se îndulcească din bucate. Tot aşa şi la ziua Judecăţii: păcătoşii vor vedea pe sfinţi bucurându-se. Că şi pe Adam vrând Dumnezeu să-l amărască, l-a făcut să lucreze pământul în preajma raiului, ca privind locul cel dorit, de unde ieşise, să aibă pururea durere în suflet. Şi dacă, frate Chiriac, nu ne vom mai întâlni aici, în viaţa aceasta, ca să vorbim unul cu altul, dincolo în viaţa cealaltă nu va fi nimeni care să ne împiedice întâlnirea. Atunci vom vedea şi pe izgonitorii noştri, tot aşa precum Lazăr vedea pe cel bogat şi mucenicii văd pe chinuitorii lor.

Ioan Gura de AurDeci dar nu te mâhni, iubite frate, ci adu-ţi aminte de proorocul Isaia care zice: „De batjocorirea lor nu te teme şi de ocara lor nu te lăsa biruit, că după cum lâna este mâncată de molii, aşa vor fi şi ei mâncaţi”. Gândeşte-te la Domnul Hristos, cum în scutece fiind, a fost izgonit şi în pământul egiptenilor lepădat, Cel ce ţine lumea cu mâna Sa. Şi pentru ce? ca să se facă chip şi pildă nouă, să nu ne mâhnim întru năpaste. Şi-ţi mai adu aminte de patima Mântuitorului, şi de câte ocări a suferit pentru noi Stăpânul a toate. Că unii dintre iudei Îl numeau samaritean şi băutor de vin; alţii îndrăcit şi prooroc mincinos, zicând:

„Iată om mâncător şi băutor de vin”, şi că „scoate demoni cu domnul demonilor”. Şi ca să mai spun şi altele: cum L-au dus atunci să-L arunce în râpă? O, minune mare! Şi-L scuipau în obraz şi-i dădeau palme? Dar că L-au adăpat cu fiere şi I-au bătut capul cu trestie, şi cu hlamida împărătească îmbrăcându-L, cu cununa de spini L-au încununat; şi-i cădeau înainte batjocorindu-L şi tot felul de batjocoriri făcându-I?

Dar când L-au dus acei băutori de sânge, şi L-au tras gol la patimă? Cum L-au lăsat toţi ucenicii Lui? Că unul s-a lepădat de Dânsul, iar altul L-a vândut şi ceilalţi au fugit; şi sta singur, gol, în mijlocul poporului aceluia, de vreme ce praznicul Paştilor îi adunase pe toţi. Şi L-au răstignit ca pe un om rău, în mijlocul făcătorilor de rele şi ar fi zăcut neîngropat. Ca nici nu L-au pogorât de pe cruce, până nu L-au cerut unii, ca să-L îngroape. Şi cum au scornit minciună asupra Lui, cum că ucenicii Săi L-au furat şi că n-a înviat. Şi adu-ţi aminte încă de Apostoli, că de peste tot erau urmăriţi şi că se ascundeau prin cetăţi: Pavel s-a ascuns la o femeie vânzătoare de mătăsuri şi Petru la un curelar, că nu îndrăzneau să intre la cei bogaţi; dar mai târziu, toate le-au mers uşor. Aşa că nici tu frate, nu-ţi face inimă rea.

Auzit-am de bârfitorul acela Arsachie, pe care împărăteasa l-a pus patriarh în scaunul meu, că a necăjit pe fraţii şi fecioarele care n-au vrut să se împărtăşească cu el, şi că mulţi dintr-înşii au murit prin temniţe, pentru dragostea mea. Acest lup în chip de oaie, care are numai haina de episcop, este într-adevăr un adulter. Că precum femeia căreia îi trăieşte bărbatul, dacă merge după altul se numeşte adulteră, tot aşa şi acesta este un adulter nu trupeşte ci sufleteşte, pentru că, fiind eu viu, mi-a răpit scaunul.

Frate Chiriac, îţi scriu aceasta din Cucus, unde m-au izgonit din porunca împărătesei. Multe necazuri am întâmpinat pe cale, dar nu le-am luat în seamă. Că, pe când am ajuns în ţara capadocienilor şi în Tavrochilichia ne-au întâmpinat cete, cete, de sfinţi părinţi şi mulţime de monahii fecioare, care întristate şi plângând cu jale mare, căci mă vedeau dus în surghiun, ziceau întru sine: „Mai de folos ar fi fost să se ascundă soarele decât să tacă gura lui Ioan”. Aceste cuvinte m-au tulburat mult şi m-au întristat şi mai mult, când îi vedeam pe toţi plângând pentru mine. Iar toate celelalte câte mi s-au întâmplat nu le-am luat în seamă. Foarte bine ne-a primit episcopul cetăţii acesteia, şi multă dragoste ne-a arătat că dacă ar fi fost cu putinţă şi n-am fi păzit hotărârea, ne-ar fi dat chiar şi scaunul său. Te rog, dar, şi te poftesc din toată inima, goneşte plânsul amărăciunii tale. Adu-ţi aminte de mine, în rugăciunile tale şi mângâie-mă cu răspunsul tău”.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Marciana împărăteasa, cea socotită între Sfinţii Apostoli.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Claudin, care în pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Petru Egipteanul, care, ajungând la adânci bătrâneţi, în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Dimitrie, care a mărturisit în Constantinopol, în anul 1784, şi care de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie27.htm

Prinsi! Soldati americani filmati si intervievati in orasul ucrainean Mariupol!

vt Ucraina ,

Site-urile de socializare şi forumurile de profil s-au umplut de teorii ale conspiraţiei după ce trei soldaţi, despre care se spune că ar fi membri ai Forţelor Speciale are Armatei SUA, au fost filmaţi în oraşul ucrainean Mariupol, potrivit activenews.ro

Un reportaj efectuat de un post local din oraş imediat după bombardamentul efectuat de separatiştii proruşi este cel care a dat startul speculaţiilor.

Echipa de jurnalişti filmează mai multe locuri lovite de rachetele GRAD ale separatiştilor, iar într-una dintre locaţii se află şi trei militari înarmaţi.

În momentul în care reportera vrea să-l întrebe ceva pe unul dintre soldaţi, acesta strigă „Out of my way! Out of my way, please!” (Pleacă din faţa mea!) într-o engleză aproape perfectă. (minutul 2:30)

Cei trei soldaţi se îndreaptă apoi spre o dubă albă care pare că îi aşteaptă.

A fost suficienţi pentru mulţi internauţi să proclame că este dovada certă a implicării forţelor străine, in special a americanilor, în războiul din Ucraina.

Totuşi, sunt câteva lucruri care dau de gândit. În primul rând, jurnaliştii ucraineni trec foarte uşor peste acest episod, nepărând surprinşi de reacţia soldatului. Ba chiar cameramanul este mai interesant să filmeze resturi rămase după explozii decât pe soldaţii care par să părăsească scena.

Apoi, reacţia militarului se aude extrem de clar, neaşteptat chiar, chiar dacă acesta era filmat în fugă. Momentul în cauză poate fi urmărit de la min. 2:34 al clipului video de mai jos. – nasul.tv

Tot adevarul despre ce se intampla in Ucraina, il puteti afla la categoria: Ucraina

Marioneta Klaus Iohannis continua pe aceasi linie cu Basescu si Ponta, acuzand Rusia fara sa-l intrebe nimeni nimic!

vt Klaus Iohannis, Manipulare, Ucraina , , ,

Preşedintele Klaus Iohannis a condamnat, luni, printr-un mesaj, ”atacurile criminale” asupra populaţiei civile din Mariupol, Ucraina, precizând că responsabilitatea aparţine nu doar separatiştilor ucraineni, ci şi Federaţiei Ruse, astfel că trebuie luată în considerare intensificarea sancţiunilor.

Iohannis-NU-îşi-aminteşte-CÂT-au-COSTAT-MEDITAŢIILE-şi-cum-a-luat-BANII-de-la-ELEVI-800x400

”Mă alătur reprezentanţilor Uniunii Europene şi ai Statelor Unite ale Americii în a considera atacurile asupra populaţiei civile din Mariupol, Ucraina, drept criminale”, a transmis preşedintele Iohannis, într-un mesaj remis de Administraţia Prezidenţială.

Potrivit şefului statului, ”responsabilitatea aparţine nu doar separatiştilor ucraineni, ci şi Federaţiei Ruse care participă la înarmarea rebelilor şi nu îşi foloseşte influenţa pentru a detensiona conflictul”.

Klaus Iohannis afirmă că ”România condamnă încălcarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei şi va continua să contribuie la materializarea aspiraţiilor sale europene şi euroatlantice”.

”În acest context, se justifică menţinerea sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse, iar în lipsa participării sale credibile la găsirea unei soluţii politice care să evite pierderi de vieţi omeneşti, trebuie luată în considerare intensificarea lor”, se mai precizează în comunicatul Preşedinţiei. – nasul.tv

Domnule Klaus Iohannis, sunteti de toata jena, omarioneta vanduta intereselor occidentale, nu a ajuns faptul ca Basescu si Ponta in trecut au facut tot felul de declaratii care mai de care mai stupide la adresa Rusiei, punand Romania si pe romani intr-un mare pericol?

Domnule Presedinte, dumneavoastra ganditi inainte sa deschideti gura? Indiferent ce ar face Rusia, noi suntem doar un tantar pe langa ei, care poate fi strivit fara probleme in doar cateva secunde. Nu v-a interbat nimeni nimic, deci logic era sa va vedeti de treaba dumneavoastra. Noi trebuie sa fim neutri, nu e treaba noastra,ce se intampla in Ucraina.

Dar, de cand v-ati intors din SUA, ati dat-o cotita, faceti totul impotriva intereselor nationale. Dupa sustinerea legii BIg Brother, alocarea a 3 miliarde anual catre NATO si sutinerea proiectului de la Rosia Montana, mai faceti acum si declaratii total iresponsabile la adresa Rusiei!

Dumneavastra domnule Iohannis, credeti ca NATO o sa sara in ajutorul nostru, daca Doamne fereste, se intampla ceva? Nici vorba, o sa fim doar carne de tun. Rusii nu o sa loveasca prima data Washingtonul, ci pe noi, colonia lor, cu „scutul pacii”.

Iar in ceea ce priveste situatia din Ucraina, e numai vina americanilor,care au pompat miliarde in maidanul de anul trecut. Presa sustine ca rusii ii ajuta pe rusii din estul Ucrainei, dumneavoastra daca erau romani, ce ati fi facut? Si sa nu uitam ca Ucraina este ajutata pe partea cealalta de americani. Detalii aici: Tobele razboiului bat tot mai tare si mai repede intre SUA si Rusia

Despre marioneta Klaus Iohannis, am anticipat foarte bine ce-i poate capul, intr-un articol mai vechi:

Cine se afla in spatele lui Klaus Iohannis?

Nenorociti ce sunteti! Faceti numai jocul piratilor occidentali, s-au fraierit iara romanii.

Tot adevarul despre situatia din Ucraina il puteti afla din articolele de mai jos:

26 Ianuarie Sfintii zilei de astazi

vt Sfintii zilei

În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea cuviosului nostru părinte Xenofont, a soţiei sale Maria şi a fiilor lor Arcadie şi Ioan.

Cuviosul XenofontCuviosul Xenofont era din Constantinopol, om bogat pe dinafară, iar pe dinăuntru plin de cucernicie. Deci, şi-a trimis pe cei doi fii ai săi la Beirut în Fenicia, pentru deprinderea de bune obiceiuri şi pentru învăţătura de carte. Dar aflând că s-a nimicit corabia în care călătoreau fiii săi, a purces cu soţia să-i caute. Şi i-a găsit la Ierusalim, îmbrăcaţi în haine monahiceşti. Atunci s-a călugărit şi el cu soţia lui; şi atât au sporit în fapte bune încât s-au învrednicit a face şi minuni. Fiind plăcuţi până la sfârşit lui Dumnezeu, s-au mutat în locaşurile cereşti.

Tot în această zi, pomenirea cutremurului celui mare.

Acest cutremur s-a întâmplat la sfârşitul împărăţiei lui Teodosie cel Mic, fiul lui Arcadie şi al Eudoxiei, într-o zi de duminică, la două ceasuri din zi. Şi au căzut zidurile cetăţii şi multe case s-au surpat, mai ales de la intrarea Troadisienilor până la Poarta de Aramă cea cu patru uşi. Cutremurul a ţinut trei luni. Iar împăratul, făcând litanie cu tot soborul, zicea cu lacrimi: „Izbăveşte-ne, Doamne, de urgia Ta cea dreaptă, şi şterge păcatele noastre, prin pocăinţă, căci ai clătinat pământul şi l-ai cutremurat, pentru păcatele noastre, că să Te preaslăvim pe Tine, Bunule şi de oameni Iubitorule, Dumnezeul nostru”.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Simeon, numit cel bătrân.

Acesta, iubind din copilărie viaţa paşnică, s-a sălăşluit într-o crăpătură mică de stâncă, unde se hrănea numai cu buruieni. Deci, având dorinţă dumnezeiască, s-a dus la muntele Sinai. Şi intrând în peştera în care s-a ascuns odinioară Moise, a căzut cu faţa în jos şi a zăbovit aşa, şapte zile, în rugăciune, cu lacrimi, fără hrană, până a auzit glas dumnezeiesc poruncindu-i să se scoale şi să mănânce trei mere ce erau puse înaintea lui. Deci, sculându-se şi aflând merele, le-a mâncat cu osârdie. Apoi, coborându-se din munte şi zidind două mănăstiri, viaţa lui cea plină de osteneli a luat sfârşit, mai înainte săvârşind minuni mărite, spre slava lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Anania preotul, Petru temnicerul şi alţi şapte ostaşi care au fost cu dânşii.

Aceştia au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Maxim, ocârmuitorul Feniciei. La acesta fiind adus preotul Anania, a mărturisit pe Hristos şi a batjocorit pe idoli. Pentru aceasta a fost bătut cu toiege şi ars pe spate cu frigări înroşite, apoi a fost uns cu oţet şi cu saramură, pe părţile arse. Prin rugăciunea lui, el a zguduit templul idolilor şi idolii căzând, s-au zdrobit. Fiind închis, s-a împărtăşit de hrană dumnezeiască şi a adus la credinţa în Hristos pe păzitorul închisorii împreună cu şapte ostaşi paznici. Toţi aceştia, din porunca dregătorului, au fost chinuiţi cu tot felul de chinuri, iar mai târziu au fost înecaţi în mare, izbăvindu-se astfel de chinurile cele cumplite.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Amona, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gavriil, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea a doi mucenici din Frigia, care s-au săvârşit, fiind bătuţi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie26.htm

​Satanizarea Americii. Statuia satanică care urmeaza a fi amplasata in Oklahoma, SUA, langa Monumentul celor 10 porunci, este aproape gata!

vt Satanism, USA , ,

Fotografie de Jonathan Smith

Acum două săptămâni mă aflam în pădurile rurale ale Floridei în fața unui bust din bronz al idolului păgân Baphomet. Câteva zile mai târziu urma să fie atașat de restul corpului copitat de trei metri și plasat pe un tron, flancat pe fiecare latură de câte un copil metalic. Creatorii statuii speră că va fi trimisă la Oklahoma, unde va fi plasată lângă Monumentul Celor Zece Porunci pe gazonul din față a capitoliului.

Imagini din arhiva lui Mark Porter

Venisem în pădure cu Lucien Greaves, purtătorul de cuvânt al Templului S​atanic, grupul care a venit cu ideea creării monumentului. Ultima oară m-am văzut cu el într-un mic studio din Brooklyn în luna aprilie, pe când statuia era sculptată în lut de Mark Porte​r, un artist specializat în sculptură clasică. Acum, șapte luni mai târziu, e aproape gata.

Fotografii de Jonathan Smith

Înainte de călătoria asta, credeam că sculpturile în bronz sunt create cu ajutorul unei macarale gigantice care scufundă toată lucrarea într-o piscină cu bronz topit, așa cum scufundăm noi o bucățică de pâine prăjită în brânză fondue. Dar nu e deloc așa. Lucrarea e tăiată în multe bucăți și toate sunt trase în bronz separat după care sunt reunite. Când am ajuns la fața locului, diverse părți ale sculpturii zăceau răspândite pe terenul de lucru. Bustul era pe o masă din lemn într-un hambar în aer liber, iar torsoul era pe o masă mai mică. Copitele și brațele erau pe jos. În ziua următoare, Porter și doi alți bărbați vor începe procesul complicat de reunire al pieselor disparate pentru a crea o sculptură fluidă care să servească drept dovadă că toate religiile sunt reprezentate în mod egal sub legea Statelor Unite.

Deși nu e încă terminat, imaginile de mai jos ar trebui să vă facă o idee despre stilul artiștilor:

Imagini din arhiva lui Mark Porter

Oklahoma nu e singurul stat cu un monument religios pe proprietatea guvernului. De fapt, există chiarun ​site care le-a îndosariat pe toate. Deci de ce a ales Templul Satanic tocmai Oklahoma?

„Au declarat că această locație va fi un parc cu monumente, mi-a spus Greaves. N-au formulat exact în cuvintele astea, dar aceasta a fost retorica legală pe care au folosit-o pentru a justifica prezența monumentului celor zece porunci. Așa că ne-au pregătit numai bine terenul.”

Lucian Greaves. Fotografie de Jonathan Smith

Reprezentantul de Stat Mike Ritze a pregătit terenul pentru asta în 2012, când a plătit pentru Monumentul Celor Zece Porunci și pentru instalarea lui cu bani din buzunarul propriu. Pentru că a plătit monumentul din banii personali, acesta a fost catalogat drept donație și s-a permis plasarea lui pe proprietatea guvernului.

Templul a fost ignorat de membrii guvernului din Oklahoma, așa că în data de 30 iulie, a hotărât să depună o cerere bazată pe Actul de Libertate al Informației prin care au obținut documentele necesare pentru instalarea statuii lui Baphomet. „Sunt convins că nu am primit toate documentele pe care ar fi trebuit să le primim”, mi-a spus Greaves. „Mi s-a părut neplauzibil faptul că documentele lor au constat în scrisori din partea cetățenilor care se opuneau construirii monumentului fără vreo declarație oficială din partea reprezentanților guvernului.” Templul avea dovezi că cel puțin un document a fost reținut, spune Greaves, sub forma unei scrisori înregistrate pe care Templul Satanic a trimis-o Comisei de Conservare a Capitalului. „Am fost informați că au primit-o, dar totuși n-a fost inclusă în dosarul de comunicare cu privire la monumentul Templului Satanic.”După un apel, Comisia de Conservare a Capitalului a produs o copie a scrisorii.

Statuia înainte să fie trasă în bronz. Fotografie din arhiva Mark Porter.

Bineînțeles, toată discuția asta despre instalarea statuii în Oklahoma are legătură cu faptul că Monumentul Celor Zece Porunci va fi reconstruit după ce un tip beat care a auzit voci în cap s-a pișat pe lespede după ca​re a intrat cu mașina în ea în luna octombrie a anului trecut. Dacă monumentul nu va fi reconstruit, Templul nu va mai încerca să plaseze statuia lui Baphomet pe gazonul guvernamental.

Greaves a spus că existența statuii celor zece porunci e esențială pentru scopul organizației lui la acest proiect. „Baphomet e jumătate om, jumătate animal, are picioarele încrucișate, o pentagramă pe frunte, una inversată pe ceafă, iar caduceul din poală reprezintă echilibru și reconciliere”, a spus el. „Mesajul statuii lui Baphomet e o reconciliere a contrariilor, nu un război între cele două religii, ci o împrietenire a lor. Tocmai de aceea nu poate exista decât alături de Monumentul Celor Zece Porunci. Asta face parte din mesaj. Nu vrem să încurajăm exprimarea unei singure voci în piața publică.”

Copiii lui Baphomet așteaptă să fie placați cu bronz. Fotografie de Jonathan Smith

Din fericire pentru Templu, se pare că Cele Zece Porunci vor fi reconstruite. Reprezentantul Mike Ritze, al cărui mail se încheie cu „Să aveți o zi frumoasă cu Domnul în suflet!” a declarat pentru VICE că deja a strâns banii pentru a reconstrui monumentul Poruncilor și plănuiește să-l reinstaleze. Când a fost întrebat cum a strâns banii, a răspuns simplu: „Din surse private”.

Când i-am dat această veste lui Greaves prin e-mail, mi-a răspuns:

„Înseamnă că totul e pregătit pentru lupta care va urma. Nu e luptă măruntă care exploatează o fisură în sistemul legal. Bătălia e despre cum concepem drepturile noastre ca cetățeni americani, cum interpretăm și respectăm valorile constituționale ale pluralității și libertății individuale. Acest caz ar putea urmări profunde și durabile pentru generațiile viitoare. Monumentul lui Baphomet va fi apoi recunoscut ca icoană centrală pentru populațiile de sataniști, seculariști și promotori ai libertății individuale care refuză să se încline în fața autorității arbitrare de edicte arhaice și nu acceptă să fie marginalizați de teocrați. Abia așteptăm să stabilim împreună cu autoritățile din Oklahoma data pentru instalarea statuii care va trona în onoarea celor acuzați pe nedrept, a minorităților, pentru a le omagia amintirea și a ne celebra progresul ca nație pluralistă fondată pe legi seculariste.”

Deși Baphomet e cel mai promovat dintre proiectele Templului, membrii organizației lucrează constant la alte proiecte pentru comunitate, cum ar fi expoziți​a Satanică de sărbători, care va fi instalată lângă Capitol în Florida, aproape de scena nașterii lui Iisus. Apoi au mai scos cartea de colo​rat satanică, care va fi distribuită alături de Bibliile donate de grupul creștin World Changers din Florida, studenților din districtul Orange County. Iar în luna iulie, Templul a folosit hotărârea Curții Supreme pentru a obține scutirea femeilor​ de informarea despre avort pentru femeile care vor să facă avort, dar nu vor să li se toarne pe gât niște bazaconii neștiințifice înainte de asta.

De la stânga la dreapta: Înaltul Preot al Templului, Brian Werner, Lucien Greaves și Mark Porter. Fotografie de Jonathan Smith

Din cauza acestor proiecte, Templul Satanic a fost acuzat că ar fi disperat după atenție și încearcă să provoace. „Bineînțeles!” spune Greaves. „Vrem să aducem aceste probleme în atenția presei. Nu vrem să păstrăm secrete acțiunile noastre, sunt acțiuni care vor schimba perspectiva următoarelor generații despre libertate.” – vice.com

Aceasta este America, o tara satanizata:

Urmariti va rog si: