1. Minciuna are picioare scurte, chiar dacă este incontestabil că avem de-a face cu o viroză contagioasă cum sunt virozele, care provoacă și decese cum provoacă de obicei mai toate virozele. Însă povestea unui supervirus ucigaș care amenință planeta a început să scârțâie din toate încheieturile, iar autoritățile se încurcă în numărul de morți, pe care îi testează post mortem – dacă îi mai testează – în estimări apocaliptice care nu se confirmă și trebuie revizuite mereu din ce în mai în jos, în propria incompetență care a generat întreaga isterie și cel mai probabil, dacă e să ne luăm după episoadele Wuhan, Lombadia sau alte locuri, focarele de infecție. De pildă, președintele Federației Solidaritatea Sanitară din România a afirmat recent că în zona Clujului există un spital de boli infecțioase care preia bolnavi din cinci județe, dar care are în continuare locuri, în timp ce alte trei spitale stau în continuare goale. Același lucru se întâmplă cam peste tot în lume, în Germania, în New York, în Londra șamd.  China a „recunoscut” că de fapt au murit mai mulți oameni de Covid19 decât au admis în primă instanță, astfel că numărul deceselor a crescut dintr-odată la 4632 de persoane. Dar chiar și în aceste condiții, trebuie avut în vedere că 86% dintre infecțiile din China nu au fost documentate, iar un studiu științific publicat de Universtiatea din California în urmă cu cinci ani estima că  aproximativ 4.000 de persoane mor zilnic în China din cauza poluării (care la rândul ei agravează infecțiile respirtorii), adică aproape cât au murit în total  în decursul epidemiei de coronavirus.

Altfel, potrivit datelor obținute în țările care au făcut cele mai extinse studii și testări în privința fenomenului Covid-19, Islanda, Germania, Coreea de Sud, mortalitatea provocată de această infecție se situează undeva între 0,1% și 0,4%, adică este de 20 de ori mai mică decât în estimările Organizației Mondiale a Sănătății.

2. Apărătorii libertății sunt puțini, din ce în ce mai puțini, dar nu e cazul să disperăm. Epidemia de isterie și frică animalică nu a făcut altceva decât să ne arate cum stăm de fapt. Pe de altă parte, pe lângă tot felul de demisii morale regretabile dar previzibile, am avut parte și de surprize plăcute, din partea unor oameni care și-au mărturisit deschis și poate chiar cu unele costuri credința în Hristos și în libertate.

3. Umanismul ateu și libera cugetare nu sunt decât etichete la îndemână pentru a masca alergia, disprețul și în cele din urmă prigoana creștinilor.

4. Cine ar s-ar fi gândit că apărătorii libertății și integrității noastre vor fi oamenii de știință germani?!

5. ONG-urile și societatea civilă, cel puțin pe plan local, sunt un paravan pentru o agendă care nu are nimic de-a face cu libertățile și drepturile omului, ci mai degrabă cu încălcarea lor abuzivă. În toată cavalcada de suspendări și încălcări ale drepturilor și constituțiilor nu s-a auzit măcar o voce din partea celor care își arogă privilegiul de a reprezenta societatea civilă. Miriadele de organizații care luptă pentru libertatea de exprimare au tăcut cu înțeles când au dispărut siteuri, când au fost suspendate conturi și filme inconfortabile de pe youtube sau alte platforme digitale. Ba mai mult, pe plan internațional, deși au existat și proteste, în unele cazuri asociațiile pentru drepturi civile s-au făcut prigonitoare ale vocilor dizidente, cum a fost cazul omului de știință german Wolfgang Wodard, suspendat din boardul Transparency International.

6. Intelectualii, în mare, nu au fost, nu sunt și nu vor fi niciodată favorabili libertății. În tot timpul carantinei numărul scriitorilor, dramaturgilor, poeților, eseiștilor, filosofilor care au protestat față de arestul la domiciliu se poate număra pe degete la nivelul întregului glob.

7. Scientismul cel mai vulgar (de pildă, comunicatele Organizației Mondiale a Sănătății) reprezintă religia omului modern.

8. Curajul contează și fiecare exemplu personal de virtute este poate la fe de contagios pe cât este și frica. De la primii doi oameni de știință germani care au denunțat frica isterică și reacția ieșită din fire a autorităților, numărul lor s-a înmulțit cu fiecare zi care trecea astfel încât astăzi povestea oficială este contestată de sute de savanți. Chiar și pe rețelele sociale, în pofida hoardelor de activiști roșii „stopcovid19”, gata să marteleze pe oricine nu aplaudă „staiîncasă”, numărul celor care se îndoiesc, pun întrebări și refuză să se plece a crescut vertiginos. Deși nu reprezintă nici pe departe o majoritate, pare limpede că balanța se înclină în favoarea lor, cu tot arsenalul represiv și cenzura puse în slujba narațiunii oficiale.

9. Presa și-a dat întreaga aramă totalitară pe față, fiind un difuzor de comunicate oficiale, nechestionând niciun moment linia autorităților, vânând oamenii care încercau să-și ducă viața în continuare liniștiți, instigând în permanență la măsuri și mai dure și mai dictatoriale, refuzând cu încăpățânare să prezinte alte puncte de vedere. Diversitatea de opinii între televiziuni este doar o fațadă, în spatele căreia operează aceleași presupoziții, idei și reclame.

10. Ierarhia BOR a mai ratat un moment important după episodul Referendumului, cel al vaccinelor, al Sinodului de la Creta, al interzicerii citirii moliftelor Sf. Vasile, al absenței slujbei Sinodiconului Ortodoxiei, al cenzurării cărților duhovnicești șamd.

11. Media mainstream a fost forțată, într-un final, să țină cont de jurnalismul independent, acela cu adevărat independent – nu cel finanțat de bănci și corporații pentru a părea veritabil și autentic. Din acest motiv, știrile și interviurile publicate cu diverși dizidenți de la linia Organizației Mondiale a Sănătății au început să apară în toate publicațiile scorțoase la aproximativ o lună după ce apăruseră pe siteuri independente. Tezele care păreau radicale acum două săptâmini au devenit între timp o parte din înțelepciunea comună. Când citești într-o publicație românească la care scriu toți activiștii progresiști un interviu cu un medic legist german care subliniază apăsat rolul comorbidităților în decesele de Covid știi că nu mai e mult până să se fisureze complet edificiul exagerărilor.

12. Toți aceia, cu excepții minore dar poate notabile, care au fost #rezist și care au „luptat pentru drepturi și libertate” au cerut acum în genunchi anularea libertăților și drepturilor, au aplaudat intervenția brutală a poliției și bineînțeles au fost la fel de rapizi și feroce în a sări la gâtul oricărei persoane care nu le împărtășea întru totul vederile.

13. Nu e de ajuns că trebuie să fii chestionat de poliție la fiecare colț de stradă și intersecție, dar mai trebuie să vezi și să asculți peste tot vedete și alte chipuri asemănătoare care te îndeamnă bovin spre o acțiune pe care dacă nu o execuți riști amenda și pușcăria. Altădată se întreceau în a denunța încălcări ale drepturilor omului și abuzuri în țări de care nu auziseră și unde nu călcaseră vreodată și unde probabil nu se întâmpla nimic de felul acela, iar astăzi când o întreagă planetă este arestată la domiciliu ei nu fac altceva decât să recite aceeași placă din discografia oficială.

14. Sofismul „vieți contra economie” continuă să fie vânturat de inimile roz și candide. Asta deși oprirea economiei și carantina au costul lor în vieți omenești care poate fi comparat, dacă nu chiar depășește numărul morților din cauza coronavirusului. Sănătatatea psihică și fizică a oamenilor are de suferit din cauza statului în casă și a măsurilor impuse de autorități. În Canada, de pildă, 31 de bătrâni au murit într-un azil de bătrâni după ce îngrijitoarele au dat bir cu fugiții de frica virusului. Oamenii se sinucid din cauză că își pierd locurile de muncă. Cei care au alte boli decât coronavirus riscă și au toate șansele să moară din cauză că au fost scoși din spitale, că li se întârzie tratamentele etc. Numărul și starea lor nu sunt mediatizate deoarece acum suntem „în linia întâi”, „alături de eroii noștri” „în războiul contra coronavirusului”.

15. Întoarcerea la normalitate, (nu la normalitatea aceea cu vaccin obligatoriu, certificate digitale și alte găselnițe din trusa OMS) nu se va putea realiza, dacă se va putea realiza, până când oamenii nu se vor orienta după alt azimut decât cel al consumerismului și al patimilor satisfăcute cât mai rapid și mai deplin. Frica animalică de moarte este tot o patimă și după cum ne asigură părintele Romanides este modalitatea prin care diavolul controlează lumea. „Cum ar fi arătat viețile noastre dacă am fi crezut pe deplin și cu toată forța că moartea a fost cucerită, dacă am fi fost complet eliberați de frica morții, dacă am trăi cu speranța lipsită de orice îndoială a Învierii? Atunci viețile noastre ar semăna din ce în ce mai mult cu viața lui Hristos!” (Peter Leithart).

Hristos a Înviat!

Contra Mundum

Urmariti deasemnea va rog si celelalte subiecte de la catgoria COVID 19