În fiecare an, la data de 15 decembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pomenirea Sfântului Elefterie. Numele lui înseamnă „libertate” (gr. eleftheria). Acest sfânt a trăit în Roma, în anii domniei împăratului Adrian, între anii 117-138. Mama sa, văduva Antia a fost învățată să creadă în Hristos de către Sfântul Apostol Pavel.
Antia l-a dus pe Sfântul Elefterie, pe când era încă un copil, la Anichit, episcopul Romei. Acesta l-a trimis să învețe Sfânta Cart, iar la cinsprezece ani a fost hirotonit diacon, la optsprezece ani, preot, iar când era de douăzeci de ani a fost hirotonit episcop în Iliric.
„A poruncit să-l culce pe un pat de aramă și să-i dea foc, l-au pus, apoi, pe un grătar de fier înroșit în foc și iarăși l-au băgat într-o căldare plină cu untură și cu smoală în clocot; și cu puterea și cu darul lui Hristos a fost păzit de toate nevătămat. Apoi (…) l-au aruncat pe Sfântul Elefterie într-un cuptor de aramă ars în foc, de unde, ieșind iarăși neatins, a poruncit tiranul să-l arunce în temniță. A fost legat apoi de un car tras de cai sălbatici și, fiind slobozit de îngeri, a fost dus într-un munte înalt; acolo trăia cu fiarele sălbatice, care se îmblânzeau la cuvintele lui.”
Pe munte, Sf. Elefterie a botezat pe slujitorii trimiși să-l prindă și pe mulți alții, care, văzând sfințenia sa, au crezut în Hristos, Dumnezeul pe care sfântul îl mărturisea. În jur de 500 de oameni au îmbrățișat creștinismul, datorită sfântului.
„L-au prins apoi și l-au dus iarăși în fața împăratului, care l-a dat să-l mănânce fiarele”. Sfântul, însă, a scăpat iarăși neatins. Atunci, împăratul Adrian a poruncit unor slujitori să îl străpungă pe tânărul sfânt Elefterie și, astfel, și-a dat sufletul în mâna Creatorului.
Maica sa, Antia, a îmbrățișat pe Sfântul Elefterie, după moartea sa și, căzând peste el, i s-a retezat și ei capul cu sabia.
O parte din moaștele Sfântului Elefterie se găsește, spre închinare, la Biserica Sfântul Elefterie Nou, din București (Eroilor). – activenews.ro
Vremuritulburi 
De multe ori trec pe langa aceasta minunata biserica si uneori ma opresc aici.
Este biserica in care Sf Parinte Arsenie Boca a pictat pe Maica Domnul cu Pruncul Hristos in zeghe.
Un Sfant demn de viata vesnica,demn sa fie langa Hristos Domnul.
Inainte sa postez acest comentariu ma gandeam la noi,la cei care insira cuvinte pe acest blog: unii sunt plini de venin si lipsiti de har duhovnicesc,altii sunt echilibrati insa nu suficient de taiosi cu pacatul,altii nu au legatura cu Dumnezeu.Eu nu ma numar printre ei ptr ca sunt prea pacatos.
TOTI suntem insa fiii Lui si scopul nostru e sa ne ridicam deasupra conditiei noastre de pacatosi si sa urcam scara manturii.Cu toate treptele grele ce le urcam.
Avem exemple ale Vointei,nu stiu cati dintre voi va cercetati constiinta la finalul zilei si va judecati aspru si drept.
Oamenii deveniti Sfinti au ceea ce niciunul din noi nu are:Scop,Vointa,Har,Putere,Iubire,Sacrificiu,Milostenie,Credinta,Speranta,Smerenie,Lepadare de sine,Toleranta,Dragoste de Dumnezeu totala…si continuati voi cu virtutile.
Ei bine,frati si surori intru Hristos drumul pana la Dumnezeu e pavat cu hartoape,gropi adanci,denivelari si chiar cu poteci nevazute.
Depinde insa de fiecare in parte sa gaseasca drumul spre Hristos Domnul direct sau spre sfintii Lui,cei care au lucrat Cuvantul Sau in fapta.