Ȋn teorie, conform definiţiei din dicţionarul de neologisme, ambasadorul este un „reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lângă un alt stat”.
Ȋn practică, singura misiune a multora dintre ambasadorii aflaţi în ţara noastră e doar aceea de a verifica dacă naţiunea română și-a tăiat unghiuţele și are bretonul regulamentar. Ambasadori care se implică activ și comentează chestiuni ce ţin de politica internă a ţării, ne trag de perciuni și ne dau cu rigla peste degete. Ca și când ne-am afla într-o relaţie de vasalitate.
„Guvernul Olandei urmărește cu interes îmbunătăţirea drepturilor sexuale în România”
Fostul ambasador al Olandei, Matthijs van Bonzel, a fost trimis la postul din Bucureşti în decembrie 2011. Mandatul său a debutat pe fondul unui climat tensionat, datorat opoziţiei Olandei faţă de aderarea României la spaţiul Schengen. Astfel, ambasadorul Olandei a fost primit de preşedintele Traian Băsescu abia pe 8 mai 2012. Curând, Matthijs van Bonzel avea să devină unul dintre cei mai activi ambasadori, implicându-se atât în combaterea corupţiei, dar și în introducerea educaţiei sexuale în școlile din România.
La 10 decembrie 2013, Ambasada Olandei organiza, alături de mai multe ONG-uri, atelierul „Drepturile sexuale și reproductive, drepturi ale tuturor”. Cu acest prilej, Matthijs van Bonzel a acordat un amplu interviu pentru hotnews.ro, în care elogia „modelul olandez de educaţie sexuală în școlile publice”: „Olanda oferă o abordare cuprinzătoare de prevenţie pentru persoane și pentru școli. (…) Serviciile sunt favorabile tinerilor: sunt confidenţiale, disponibile 24/7 și la preţuri accesibile. Deși cele mai multe școli au oferit deja educaţie sexuală, începând de anul acesta toate școlile au obligaţia să facă acest lucru. (…) Guvernul Olandei urmărește cu interes implementarea în România a recomandărilor ONU cu privire la îmbunătăţirea drepturilor sexuale și reproductive.
Până în prezent, guvernului olandez nu i-a fost solicitată asistenţa însă, dacă guvernul român ar cere sprijin prin expertiză sau schimb de bune practici, noi cu siguranţă am fi dispuși să le acordăm.”
Vremuritulburi 