O minune de la Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Femeia s-a bucurat foarte mult, pentru că a considerat acel pământ ca o binecuvântare de la mormântul Părintelui Paisie. L-a adunat și l-a pus într-o cutiuță ce o avea cu ea. A doua zi, dimineața, când s-a trezit, a văzut că din acel pământ răsărise un crin. Cine îl semănase? Cine îl udase?

Imagini. Trăirea credinței ortodoxe, într-un pelerinaj spre vârful Ceahlaul, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului

Aproximativ o mie de pelerini de toate vârstele și din toată țara au parcurs joi, în ziua Schimbării la Față a Domnului, dificilul traseu spre mănăstirea din vârful Ceahlăului. Locașul de cult, situat la altitudinea de 1800 metri, și-a serbat hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului și de Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Și în acest an, așezarea monahală de pe Ceahlău a devenit, preț de câteva ore, un  Tabor al credinței și al nevoinței duhovnicești.

Mai multe poze pe doxologia.ro

Credinta poporului roman, jertfa si respectul fata de sfinti si de cele sfinte nu vor putea sa ni le ia nimeni, niciodata. Cat mai este vie credinta pe aceste meleaguri, nu cred ca acest popor va pieri, in ciuda tuturor atacurilor sustinute din interior sau de afara!

Doamne ajuta si respect tuturor traitorilor romani ai credintei ortodoxe!

Urmariti va rog si:

Aproximativ 95.000 de pelerini s-au rugat, de vineri până duminică, la mormântul părintelui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop

Personalitati care au imbratisat religia ortodoxa

Nume ca Tom Hanks, James Belushi, Bob Marley sau David Gahan sunt arhicunoscute de iubitorii de film sau fanii muzicii. Puţini ştiu însă că idolii lor, staruri la Hollywood sau solişti ai unor trupe celebre, sunt ortodocşi.

 

Site-ul Urbology a alcătuit o listă a celebrităţilor care fie s-au născut în familii ortodoxe, fie au îmbrăţişat această religie ulterior, în urma căsătoriei.

1. TOM HANKS

Născut şi botezat în religia catolică, câştigătorul premiului Oscar a decis să treacă la ortodoxie după ce a cunoscut-o pe cea de-a doua soţie a sa, actriţa Rita Wilson, de origine bulgaro-grecească şi crescută în religia ortodoxă. „M-am căsătorit în aceeaşi biserică în care soţia mea a fost botezată. Copiii mei au fost botezaţi în cristelniţa în care a fost botezată şi soţia”, a declarat Hanks.

2. JENNIFER ANISTON

Tatăl actriţei este actorul John Anthony Aniston, născut Giannis Anastasakis la data de 24 iulie 1933, pe insula Creta. Acesta a avut o influenţă importantă asupra educaţiei religioase a fiicei sale, care este membră a Bisericii Ortodoxe din Grecia.

3. DAVID GAHAN

Solistul trupei Depeche Mode a trecut la ortodoxie după ce a cunoscut-o pe grecoaica Jennifer Sklias.

4. JAMES BELUSHI

Actorul de comedie a crescut într-o familie de albanezi, tatăl său fiind un imigrant din Qytezë, iar mama sa fiica unor imigranţi albanezi. Este membru al Bisericii Ortodoxe din Albania şi chiar a primit cetăţenia albaneză. Fratele său, actorul John (Adam) Belushi, a murit la vârsta de 33 de ani.

5. EMIR KUSTURICA

Născut într-o familie cu rădăcini musulmane, cunoscutul regizor a trecut la ortodoxism în 2005, de Sf. Gheorghe, când a fost botezat în Biserica Ortodoxă sârbă şi a luat numele de Nemanja Kusturica. ,,Tatăl meu a fost ateu şi s-a descris mereu ca fiind sârb. Poate am fost musulmani de 250 de ani, dar înainte am fost ortodocşi, iar în adâncul inimii noastre am fost mereu sârbi. Religia nu poate schimba acest fapt. Am devenit musulmani doar pentru a supravieţui invaziei turce”, a declarat cineastul.

6. JONATHAN JACKSON

Tânărul actor a crescut într-o familie de adventişti, dar în 2012 a trecut la ortodoxie cu familia sa. Jackson spune că interesul pentru ortodoxie i-a fost stârnit de o vizită în România şi la Roma, iar în 2012, când a câştigat un premiu la gala Daytime Emmy Award, a mulţumit Sfintei Treimi şi călugărilor de la Muntele Athos. ,,Aceşti oameni şi-au dedicat întreaga viaţă rugăciunii; şi nu se roagă doar pentru ei, se roagă pentru toţi ceilalţi. Atunci un gând mi-a trecut prin minte: cu toată distrugerea, haosul şi nebunia din lumea aceasta, dacă rugăciunile lor nu ar fi rostite, cum ar arăta lumea? Am simţit că trebuie să le mulţumesc pentru că simt că rugăciunile lor chiar înseamnă mult”, a explicat ulterior actorul.

7. F.MURRAY ABRAHAM

Actorul care l-a întruchipat pe Salieri în filmul „Amadeus”, regizat de Milos Forman, s-a născut şi a crescut într-o familie ortodoxă, bunicul său fiind cântăreţ în Biserica Ortodoxă din Siria.

8. BOB MARLEY

Cel mai cunoscut interpret de muzică reggae și reprezentant al mișcării Rastafari, Bob Marley a fost botezat de către Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, Abuna Yesehaq, în Kingston, Jamaica, la data de 4 noiembrie 1980.

9. CHRISTIAN BALE

Potrivit mai multor surse, actorul american care a jucat în „Batman” ar fi trecut la ortodoxie în urmă cu mai bine de 10 ani, după ce a întâlnit-o pe actuala soţie, sârboaica Sandra Blazic.

10. MAX CAVALERA

Fondatorul trupelor Sepultura, Nailbomb, Soulfly şi Cavalera Conspiracy a fost botezat la vârsta de 9 ani la Vatican. În 2009, într-un interviu, a mărturisit credinţa în Dumnezeu, deşi nu este un catolic devotat. Potrivit spuselor sale, Biserica Ortodoxă este ,,mai reală”. De altfel, soţia lui este ortodoxă, la fel şi copiii, de aceea şi el a trecut la ortodoxie. – activenews.ro

Urmariti va rog si:

Drumul actorului Jonathan Jackson(Serialul „General Hospital”) de la erezie la ortodoxie

Vineri 31 Iulie incepe Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului începe anul acesta vineri, 31 iulie 2015. Deoarece ziua de 1 august cade sâmbătă, iar ziua de dinainte este zi de vineri, adică zi de post, după rânduiala liturgică a Bisericii noastre, se mută ziua de început a Postului Sfintei Mării de pe 1 august pe 31 iulie.

Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată, probabil, prin sec. V, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaște o dezvoltare mai mare și când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanță. La început, însă, nici timpul din an, nici durata și nici felul postirii nu erau la fel peste tot; unii, în părțile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alții mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); în răsărit posteau în luna august și de aceea postul era numit și Postul lui August, alții în septembrie (apusenii, cum fac până azi), iar alții nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data și durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ținut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august), așa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părți. Anul acesta Postul începe la 31 iulie şi ţine până la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Se lasă sec în seara zilei de 30 iulie, deoarece atunci când data de 31 iulie cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungește și în ziua sărbătorii înseși, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, pește și vin.

Postul Sântă-Măriei este mai ușor decât al Patruzecimii, dar mai aspru decât al Nașterii Domnului și al Sfinților Apostoli.

Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) și învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare (ed. cit., p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul IX, când se consumă mâncare uscată; marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica se dezleagă la untdelemn și vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la Față), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, pește și vin, dar în Pravila mare (glava 385) se dă dezlegare la vin și untdelemn nu numai pentru sâmbete și duminici, ci și pentru marți și joi. În timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstirești, zilnic (alternativ), cele două Paraclise ale Maicii Domnului (n.n. Paraclisul Preasfintei Născătoare de DumnezeuAl doilea paraclis către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu) din Ceaslov. (Informații preluate din Liturgica Generală, pr. Prof. Ene Braniște) – doxologia.ro

29 Iulie Sfântul Mucenic Calinic

Sfântul Mucenic Calinic este pomenit în calendarul creștin ortodox la data de 29 iulie. Acesta s-a născut în Cilicia (Asia Mică), într-o familie creștină.

Sfântul Mucenic Calinic din Gangra

Sfântul Calinic ajungând la vârsta bărbatului desăvârșit a văzut pe mulți care apostaziau de la credința creștină și se închinau idolilor. Pentru această cădere, Sfântul Calinic suferea mult și a ales să meargă prin orașe și sate și să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu.

A ajuns astfel și în orașul Ancira (azi Ankara), din Galatia. Aici, a fost prins și dus înaintea guvernatorului. În fața acestuia, Calinic a recunoscut că este creștin și că a venit să propovăduiască învățătura creștină. În fața unei astfel de mărturisiri, guvernatorul l-a supus unor chinuri cumplite.

După aceasta, chinuitorul a poruncit ca mucenicul să fie încălțat cu încălțăminte de fier, în care erau piroane ascuțite, și să fie dus în cetatea Gangra și acolo să fie ars în foc, fiindcă în acea cetate Sfântul Calinic întorsese mulți oameni la Hristos și voia ca aceia să-i vadă sfârșitul lui și să se teamă.

Deci sfântul, având în picioare încălțămintea cu piroane de fier, umbla ca și cum nu simțea durerea din rănirea picioarelor și cânta din psalmii lui David. Pe drum soldații care primiseră ordin să stea în spatele lui și să-l alerge au însetat foarte tare și l-au rugat să ceară de la Dumnezeul lui, Dumnezeul cel adevărat, să le dea apă.

Deoarece temperaturile erau foarte ridicate și nu exista nici o sursă de apă, Sfântul Calinic s-a rugat lui Dumnezeu și a izvorât apă dintr-o piatră, încât și-au potolit setea soldații care îl biciuiau.

Ajunși în Gangra, Sfântul Calinic a fost băgat în foc. Și-a făcut semnul crucii și rugându-se s-a culcat și și-a dat sufletul său lui Dumnezeu. După ce focul s-a stins creștinii din oraș au luat trupul mucenicului, nevătămat deloc de foc, și l-au îngropat. – activenews.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Sfaturi de la Parintele Arsenie Papacioc: „Semeni cu Dumnezeu atunci cand incepi sa ierti”

11694141_831861843566153_5846432996091627681_n

Citat-Arsenie-Papacioc.fw_

Citat-Arsenie-Papacioc

images

Nici-inteligenta-nici-educatia-nu-au-nicio-valoare-daca-nu-sunt-in-slujba-dragostei-si-a-iubirii-Parintele-Arsenie-Papacioc-1914-2011

parintele-arsenie-papacioc

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti de la parintele Arsenie Papacioc, puteti afla citind subiectele de la categoria: Parintele Arsenie Papacioc

Semnificatia numelor celor 7 Arhangheli care stau inaintea lui Dumnezeu

„A venit unul dintre cele şapte duhuri care stau înaintea lui Dumnezeu”. Aceştia poartă numele Dumnezeului Celui viu: Mihail, Gavriil, Rafail, Varahil, Gudiil, Salateil şi Uriil.

Adevăratul lui nume l-a spus Sfântul Dionisie Areopagitul, „pasărea cerului”. Iar Gavriil, „Gav” înseamnă, bărbat, „ri” înseamnă tare, şi „il”, Dumnezeu. Adevăratul nume al lui Gavriil se tâlcueşte „bărbat tare, bărbat Dumnezeu”. Toţi au nume dumnezeieşti: Rafail, înseamnă „povăţuitor dumnezeiesc”; Varahil, „îndreptător dumnezeiesc”; Gudiil este îngerul pocăinţei lui Dumnezeu, al purtării de grijă; au miliarde de îngeri sub comanda lor. Salateil, „slujitorul cel mai înalt dumnezeiesc”, care duce rugăciunile tuturor oamenilor la Dumnezeu; iar Uriil se tâlcueşte „foc şi lumină dumnezeiască”.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 62) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti de la parintele Cleopa puteti afla citind subiectele de la categoria: Printele Ilie Cleopa 

Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale

Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale, fă şi din mine, azi şi în toată vremea, o făptură a luminii, şi ajută‑mă să nu ascund niciodată această lumină pe care Tu mi‑o dăruieşti, să nu o acopăr niciodată, ci să o arăt şi celorlalţi. Dar nu după cum eu vreau şi gândesc, ci după cum Tu vrei, şi cum gândeşti pentru mine.

Cum putem în lumea de astăzi să ne mărturisim credinţa, să o transmitem ca pe o stare de lumină, de har, de înviere, ca pe o stare de iubire pe care am primit‑o în apa botezului? De câte ori nu dăm greş în încercarea de a transmite mai departe credinţa, şi de câte ori nu dăm dovadă de slăbiciune, noi, creştinii! De îndată ce vedem că fratele nostru a căzut sau s‑a rănit, ne dăm bătuţi, ni se pare că toate strădaniile noastre sunt deşarte, că nimic nu are rost. Dar întotdeauna nădejdea în Dumnezeu face să învie morţii; ne vindecă rănile şi mai ales, în adâncul sufletului nostru, încrederea, curajul şi nădejdea în Domnul fac din noi făpturi ale Învierii.

Nu trebuie să ne descurajăm. Ca purtători de Hristos, ca frați ai lui Hristos Dumnezeu‑Omul avem nevoie astăzi de acest curaj, de această stare de spirit. Domnul spune: „Nimeni, aprinzând făclia, n‑o ascunde sub un vas, sau n‑o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina” (Luca 8, 16). Însă noi nu avem curajul vieţii în Hristos, al luminii, al harului pe care l‑am primit; nu îndrăznim să le dăruim, să le arătăm, să le facem văzute de ceilalţi, ci mereu le ascundem: nu trebuie ca soţul nostru, sau colegii, să ştie că suntem credincioşi, copiii nu îndrăznesc să spună la şcoală că sunt credincioşi, de teamă ca ceilalţi să nu râdă de ei. Tot aşa în diferitele situaţii în societate, în loc să luminăm pe ceilalţi, noi îi afundăm în întuneric, pentru că ascundem lumina pe care am primit‑o. Ne este ruşine de ceea ce suntem. Pentru că nu avem curajul mărturisirii, lumea de astăzi nu sporește duhovnicește. Şi adesea astăzi, mai ales în societăţile occidentale, ne e teamă că numărul creştinilor va scădea în aşa fel încât vor deveni invizibili. Domnul ne spune: Dacă aveţi lumina, nu o ascundeţi, ci arătaţi‑o, daţi‑o la iveală, nu vă fie ruşine de această lumină. Să ne întrebăm dacă o avem cu adevărat, sau numai zicem că o avem.

Domnul ne întreabă: Poţi să‑ţi dai astăzi viaţa pentru Mine? Poţi să te lepezi de tine? Zice Domnul: „cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie!” (Marcu 8, 35). A se lepăda de sine înseamnă să ne lepădăm în fiecare zi, în fiecare clipă, de voia noastră proprie, să murim nouă înşine şi să facem să lucreze în noi voia lui Dumnezeu, care adesea se arată prin fratele meu, prin cel care este alături de mine, care are nevoie de mine, pentru ca lumina lui Hristos să fie întru noi.

Fiecare dintre noi este un dar al lui Dumnezeu, și pentru fiecare în parte Hristos Se jertfește. Acest lucru este extraordinar, dar niciodată nu ne privim pe noi‑înșine zicând: ce dar al lui Dumnezeu sunt eu! Putem, fireşte, să fim foarte critici cu noi înșine, și nemulțumiti până la disperare, dar putem şi să spunem ce mult iubim darul pe care Dumnezeu ni l‑a făcut, adică viața noastră și pe noi înșine. Poate trebuie să ne privim din când în când şi să ne întrebăm: oare este în mine semnul acestei iubiri pentru mine însumi, și care‑ar fi el? Oare mă iubesc pentru că sunt chipul lui Dumnezeu? Vreau oare să cresc în asemănarea cu Dumnezeu? Şi când avem un copil, bucuria este nemăsurată, necrezut de mare. Nu putem pune în cuvinte bucuria unui părinte duhovnicesc care îşi vede fiul înaintând în viaţa sa duhovnicească, ieşind dintr‑o luptă înfricoşată cu sine însuşi, şi ieşind biruitor; această bucurie este de nedescris. Şi ce dar, pentru un părinte după trup, de a avea un fiu şi încă a‑l însoţi pe parcursul vieţii, şi a vedea că a ieşit biruitor nu numai în lupta acestei vieţi, ci şi din lupta sa lăuntrică, biruind duhovniceşte, şi că s‑a împlinit! Ce bucurie amestecată cu lacrimi! Căci aşa este cu fiii, atât cei duhovniceşti, cât şi cei după trup. Fiii sunt daţi familiilor lor pentru a fi crescuţi în iubire şi în slava lui Dumnezeu, căci nu spunem destul de des acest lucru, dar într‑o familie, copilul trebuie să simtă şi slava lui Dumnezeu.

Ce este slava lui Dumnezeu? Slava lui Dumnezeu este iubirea care străluceşte pe chipurile noastre, în bucurie. O bucurie de nespus, o fericire care nu se poate exprima, dar pe care o trăim. Este slava lui Dumnezeu în om. Este slava Învierii, această sămânţă pe care o purtăm întru noi de la botez, şi care uneori cu timpul se pierde. Şi pentru ce se pierde? Putem face ceva să nu se întâmple așa? Uneori suntem mai înflăcăraţi în credinţa noastră, iar alteori mai puţin, uneori suntem mai atenţi la ceea ce se petrece în lume, la felul în care am reuşit, în care ne‑am aşezat în lumea aceasta, care este atât de trecătoare! Totul trece dintr‑odată… Totul se duce şi ce va rămâne în urma noastră?

În Hristos înțelegem lumea de la Moarte și Înviere, adică de la sfârșit la început, înțelegem sensul Nașterii prin Moartea și învierea lui Hristos. Prin Întruparea şi Învierea Sa Hristos a răsturnat toate, şi a preschimbat timpul. De acum timpul este un timp al Învierii, iar nu al morţii, pentru că timpul care trece nu trece spre moarte, ci trece apropiindu‑ne de Hristos, adică de viață. Astfel, nu înţelegem viaţa după naştere, ci după moarte, căci plecăm de la sfârşit pentru a vedea despre ce este vorba la început, pentru a înțelege sensul vieții pe pământ. Iar acest înţeles nu este moartea, ci viaţa. Pentru ce oare Domnul ne‑ar fi zidit pentru moarte? Oare în aceasta S‑ar bucura El? Niciodată! Ci pentru viaţă ne‑a zidit. Deci suntem făpturi ale vieţii. Nu avem nevoie de mare lucru pentru a trăi, ci de foarte puţine. Un copil, când este dat de Dumnezeu, ce are el? Ce bunuri posedă? Nimic. Se lasă în mâinile părinţilor săi, cu totul, cu o încredere fără seamăn. Iată ce putem simţi lăsându‑ne în mâinile lui Dumnezeu.

Făcându‑ne făpturi de lumină de la botezul nostru, putem de acum să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu şi să spunem această rugăciune: „Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale, fă şi din mine, azi şi în toată vremea, o făptură a luminii, şi ajută‑mă să nu ascund niciodată această lumină pe care Tu mi‑o dăruieşti, să nu o acopăr niciodată, ci să o arăt şi celorlalţi. Dar nu după cum eu vreau şi gândesc, ci după cum Tu vrei, şi cum gândeşti pentru mine”. – doxologia.ro

Alta rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului

Doamne, nu ştiu ce să-Ţi cer. Tu singur, ştii de ce am eu nevoie. Tu mă iubeşti mai mult decât mă iubesc eu însumi. Dă-mi mie, robului Tău, să vad ceea ce nu pot să cer pentru mine însumi. Nu îndraznesc să cer nici crucea, nici mângâierea. Eu doar stau înaintea Ta. Inima mea îti este deschisă. Tu ştii mai bine ce-mi este de folos. Amin – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Care sunt pacatele de care se veselesc dracii cel mai mult

Vor veni vremi, când meșteșugirea mea va pieri, căci, în acea vreme, oamenii vor fi mai răi decât mine, încât și copiii cei mici vor fi cu vicleșugul mai mari decât cei bătrâni.

9_4

Și a zis Andrei către dânsul: „Cum știi tu, de vreme ce demonul nu poate ști nimic mai dinainte?” și a zis demonul: „Tatăl nostru, satana, a cunoscut ca, în iad șezând, vrăjește de toate și de acolo ne spune nouă toate, că neamul nostru nu știe nimic”. Zis-a Andrei: „De care păcate se veselește neamul vostru mai mult?” A zis demonul: „De slujirea idolilor și de fățărnicie, de răutatea față de aproapele. Când cineva începe a urî pe altul, și de păcatul sodomiei, de beție, de iubirea de argint, de acestea ne veselim mai mult”. Iar Andrei a zis: „Dar Când cineva se leapădă de lucrurile voastre, pe care le-a făcut mai înainte, cum îl suferiți?” Și demonul a zis: „Știi mai bine decât mine, cat este de cumplit, dar nădăjduim a-l întoarce pe el la noi și-l răbdăm, luând mângâiere dintr-aceea ca multi, lepădându-se de noi și venind la Dumnezeu, apoi, iarăși, s-au întors la noi și s-au făcut de ai noștri”. Iar Când demonul și-a dat răspunsul de lucrurile sale, atunci Sfântul a suflat asupra lui și îndată s-a stins.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 137-138) – doxologia.ro

Urmariti va rog in link-ul urmator cum ii insala dracii pe tineri si pe oameni in general:

Cum il percep satanistii pe idolul lor. Cum insala diavolul pe om.

Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viaţa cea simplă, firească, şi înaintează spre lux, cu atât creşte şi neliniştea din ei

Din fericirea lumească iese stresul lumesc

Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viaţa cea simplă, firească, şi înaintează spre lux, cu atât creşte şi neliniştea din ei. Şi cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihnă. De aceea umblă neliniştiţi, chiar şi împrejurul Lunii, precum cureaua maşinii împrejurul roţii nebune – în vechile uzine, „roata nebună” era roata care nu producea nimic, ci o foloseau numai pentru a trece cureaua unei roţi atunci când voiau s-o scoată din funcţiune – pentru că în toată planeta noastră nu încape multa lor nelinişte.

Prin urmare, cum este cu putinţă ca aceşti oameni să ajute suflete, când ei înşişi sunt plini de nelinişte? Cum este cu putinţă ca omul să mângâie cu adevărat, dacă nu crede în Dumnezeu şi în viaţa cea adevărată, cea de după moarte, cea veşnică? Când omul prinde sensul cel mai adânc al vieţii celei adevărate, i se îndepărtează toată neliniştea şi-i vine mângâierea dumnezeiască, şi astfel se vindecă. Dacă ar fi mers cineva la spitalul sau cabinetul de boli psihice şi le-ar fi citit bolnavilor pe Avva Isaac, s-ar fi făcut bine toţi cei ce ar fi crezut în Dumnezeu, pentru că ar fi cunoscut sensul cel mai adânc al vieţii. Oamenii încearcă să se liniştească cu calmante sau cu teorii yoga şi nu vor adevărata linişte, care vine atunci când se smereşte omul şi care aduce mângâierea dumnezeiască înlăuntrul lor. Şi turiştii care vin din ţări străine şi umblă pe drumuri, prin soare, căldură, praf, prin atâta zăpuşeală, gândeşte-te cât suferă! Ce silă, ce apăsare sufletească au, de ajung să socoată destindere această chinuială exterioară! Cât sunt de izgoniţi de ei înşişi, de ajung să socoată această chinuială drept odihnă!

Când vedem un om cu o nelinişte mare, cu mâhnire şi supărare, deşi le are pe toate, atunci să ştim că îi lipseşte Dumnezeu. în cele din urmă, oamenii sunt chinuiţi şi de bogăţie, pentru că bunurile lumeşti nu-i împlinesc sufleteşte; suferă de un chin îndoit. Cunosc oameni bogaţi care au de toate şi nu au nici copii, dar tot se chinuiesc. Se plictisesc de somn, se plictisesc de plimbări, sunt chinuiţi de toate. „în regulă”, îi zic unuia, „dacă ai timp liber, fă-ţi cele duhovniceşti! Citeşte un Ceas , citeşte puţin din Evanghelie!”. „Nu pot!”, îmi spune. „Fă un bine, du-te la un spital şi mângâie vreun bolnav!”. „Cum să merg până acolo?”, răspunde. „Şi de ce să fac aceasta?”. „Du-te şi ajută vreun sărac din vecini!”. „Nu, nu mă mulţumeşte nici aceasta”, spune.

Să aibă timp liber, să aibă o grămadă de case, să aibă toate bunătăţile şi să se chinuiască! Ştiţi câţi astfel de oameni există? Se chinuiesc până ce li se strâmbă mintea. înfricoşător! Şi dacă nici nu lucrează, ci îşi trag veniturile numai din averile lor, atunci sunt cei mai chinuiţi oameni. Dacă ar avea cel puţin un serviciu, ar fi mai bine.

Sursa: marturieathonita.ro/din-fericirea-lumeasca-iese-stresul-lumesc – doxologia.ro

Omul lacom trăiește într-o veșnică neliniște

Dintr-odată şi nesperat, prin mila nemărginită a Domnului, a căzut din cer ploaie bogată. În timp ce toți se bucurau și sărbătoreau, un anume om bogat mergea prin oraş trist, cu capul plecat şi galben la față ca un mort. Nişte oameni l-au întrebat atunci care era pricina tristeţii sale, iar el nu a putut să se ascundă.

Ce spui, omule fără frică de Dumnezeu? Suferi pentru că n-au murit cu toţii, ca să strângi tu aurul de pe urma lor? Ce fel de om eşti tu, care nu suferi pentru că ai avea puţin, ci pentru că ai mult şi vrei să dobândeşti şi mai mult, răpind avutul semenilor tăi?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, pp. 228-229) – doxologia.ro

Urmariti va rog si:

Cum să trăim pentru a fi cu adevărat fericiți

Iar alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie