De o viață, minciuna despre moartea lui Eminescu a fost promovată cu agresivitate în societatea românească, pretinzându-se că a fost nebun și bolnav de sifilis.
Din fericire, munca curajoasă a unor istorici și jurnaliști au scos în evidență pentru marele public mizerabila conspirație căreia i-a căzut victimă Eminescu. El, geniul poetic al românilor și cel mai important jurnalist al vremii sale, a fost scos din viața publică, internat într-un ospiciu și otrăvit lent pentru a satisface interesele Imperiului Austro-Ungar, care se temea de influența pe care Mihai Eminescu o avea în Transilvania…
Ceea ce nu au luat în seamă mulți dintre cercetători este faptul că pe dosarul de anchetă al lui Eminescu din 1983 scrie: „Interdicție Mihai Eminescu”, acest lucru spunând aproape totul despre intențiile celor care l-au acuzat.
Ce conține acest dosar? Vă invit să descoperiți în emisiunea Adevăruri Tulburătoare, unde l-am avut invitat pe jurnalistul Miron Manega, o emisiune din care veți afla multe alte lucruri inedite despre Eminescu și conspirația care l-a ucis.
Vizionare cu folos! – Daniel Roxin
Multe alte lucruri interesante despre marele roman Mihai Eminescu si activitatea sa, puteti gasi la categoria: Mihai Eminescu
Nicolae Georgescu si Theodor Codreanu doi eminescologi de elita. Urmariti cartile lor….
Cat de minunat il caracteriza pe Mihai Eminescu, filosoful Petre Tutea: ” suma lirica de voievozi romani”! Da, din pacate, marele Eminescu a fost ucis de catre medicul evreu, de origine poloneza, Francisc Iszak, pe motiv ca s-a opus incercarilor comunitatii evreiesti, de la acea vreme, de a bloca recunoasterea independentei Romaniei. Initiativa celor care i-au studiat viata, incercand sa afle si sa transmita, in acelasi timp, adevarul despre lichidarea sa, este cu adevarat laudabila! Cu atat mai mult cu cat, insusi Eminescu indemna: „daca vrei viitorul sa-l cunosti, atunci te intoarce spre trecut”. E drept, ca in manualele scolare de pe vremea mea scria ca decesul marelui poet national a survenit intr-un azil, bolnav fiind de sifilis. Pare-se, incercarea de-a-l minimaliza si-a-l arunca intr-un con de umbra, ca pe ceva lipsit de importanta si stralucire, nu a continuat in eternitate. Scrierile sale politice inca sunt ocultate de catre cei care ne stapanesc si ne dicteaza cum sa gandim, deoarece daca ar mai fi in viata astazi cu siguranta, maiestria sa intr-ale publicisticii ar condamna pe cei care ataca Biserica Ortodoxa si familia crestina, ar demasca pe toti tradatorii de neam ce-si spun patrioti, ar condamna pacatul homosexualitatii, i-ar deplange pe tinerii rupti de istoria tarii, dar ancorati in „valorile” Vestului decadent, ar gasi un neam fara memoria inaintasilor, fara incredere in fortele proprii de-a-si crea un destin pe masura radacinilor lui.
Ma intreb ce ar scrie Eminescu azi, vazand cireada de „politicieni”, de tineri debusolati, cu inclinatii spre violenta, drog si sex – ma refer la o mare parte, nu la toti, nu sariti pe mine asa ! – sau la depopularea tarii cu sens explicit pentru a pune mana pe bogatiile noastre. Si pe vremea mea am invatat ca Eminescu a murit intr-un azil, bolnav de sifilis. Pai daca un profesor spune asa, asa trebuie sa fie, insa ma intreb: tu, ca dascal, poti dormi linistit cu minciuna pe perna ? Am aflat o fata noua, magnifica, a unui om care a iubit tara asta, a luptat pentru ea, cu pana si cerneala si a platit cu viata pentru dorinta lui de dreptate.