Straini care s-au stabilit in Romania si si-au gasit linistea in sanul Bisericii Ortodoxe, gasind-ul pe Dumnezu dupa indelungi rataciri!

Părintele Stephen Holley nu a vrut, în tinereţe, să audă de credinţă sau de Dumnezeu. Nu era ateu, dar nici nu şi-a plănuit vreodată să intre într-o biserică. Singurul motiv pentru care s-a apropiat de una a fost ca să o invite la o primă întâlnire pe soţia sa, Mary Patty, şi apoi nu s-a mai lăsat scos. Mai apoi, după ce a intrat în pre­oţia de confesiune baptistă, a plănuit să petreacă vreo 10-20 de ani ca preot, apoi să predea. La un moment dat a fost dat afară din biserică, pentru că s-a certat cu conducătorul bisericii.

„Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale“, rosteşte părintele şi apoi râsul îi răsună din piept, apăsat ca o pereche de clopote care vor să alunge ploaia. Stephen Holley este un munte de om, blând, cu chipul cald şi cu o voce atât de groa­să şi de răsunătoare încât, în momentul în care slujeşte, cuvintele par că nu vin dinspre altar, ci se co­boră în trepte de pe buzele icoanelor care împodobesc tavanul bisericii.

„Mi-am jurat că mă voi întoarce“

Preotul american de 65 de ani a venit pentru prima dată în România în urmă cu trei ani, în 2010, timp de şase săptămâni, ca misionar, când a vizitat atât Iaşul cât şi Clujul. A rămas impresionat, povesteşte el, de situaţia copiilor, de rata foarte mare a avorturilor şi de bunătatea oamenilor. „Când a venit momentul ca să plec, după şase săptămâni din Iaşi, am fost atât de îndrăgostit de România şi de oamenii din Iaşi încât am început să plâng ca un copil şi a trebuit, la propriu, să mă ţină ca să nu cad, pentru că eram secătuit emoţional de faptul că am conştientizat că a trebuit să plec. Aşa că mi-am jurat că mă voi întoarce, chiar şi în vacanţă, şi o voi aduce cu mine pe Mary Patty, pentru că voiam să văd frumuseţea oamenilor şi a acestei ţări“, povesteşte pă­rintele.

Aşa că s-a întors o dată, s-a întors de două ori, şi a treia oară a venit în 2012, când a adus-o şi pe soţia sa. După ce au stat trei zile, s-au şi hotărât să se mute aici. Şi-au vândut locuinţa din California, au cumpărat un teren în zona Bucium, cu ajutorul preotului Radu Brânză, parohul Bisericii Sf. Haralambie (lângă Spitalul de Infec­ţioase), unde slujeşte şi părintele Ste­phen Holley, iar acolo mai au puţin şi-şi termină de construit o nouă casă, care ar trebui să fie gata în iulie. Momentan au primit o viză de şedere de cinci ani în România. „Patty mi-a spus, văzând locul unde ne vom construi casa, că dacă aici ne vrea Dom­nul, aici vom locui. Noi am stat câţi­va ani în Pennsylvania şi apoi ne-am mutat 24 de ani în California. La un moment dat i-am spus soţiei mele să ne mutăm din nou în Pennsylvania. «Nu ne mutăm, că nu-mi las nepo­ţii!». Însă acum, când am întrebat-o de nepoţi (cei 4 copii ai fiului lor – n.r.), mi-a spus că dacă poate să-i fie dor de ei de la 150 de mile depărtare, poate să-i fie dor şi de la 8.000 de mile.“ Mary Patty se deplasează cu grijă, cu sprijinul unei cârje, stă mereu în dreapta lui Stephen Holley şi zâmbeşte timid de fiecare dată când preotul face referire la ea. Şi-au construit întreaga viaţă împreună, po­vesteşte părintele, în jurul lor şi a lui Dumnezeu. Dragostea lor pentru copii, unul dintre motivele care i-a împins să vină în România izvorăşte şi din faptul că ei şi l-au pierdut pe-al lor. Băiatul lor, în vârstă de 28 de ani, avea probleme cu inima, beneficiase de un transplant, însă corpul său a respins inima şi a murit. În apartamentul lor din cartierul Alexandru, poza lui e la loc de cinste, în bibliotecă, sub albumul de nuntă al celor doi soţi.

Continuă lectura →