Ecumensim pe față în Mitropolia Ardealului

In perioada 11-14 mai a avut loc colocviul teologic „Sfinții și cultul sfinților în Răsărit și Apus”, organizat de Mitropolia Ardealului, în colaborare cu Institutul „Ex fide lux” și Academia Evanghelică „Transilvania”. Au participat ierarhi, profesori de teologie și cercetători reprezentând Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică și Biserica Evanghelică. În cadrul acestui eveniment științific au fost prezentate puncte comune, dar și diferențe și specificități confesionale privitoare la tema abordată, sfinți și sfințenie, din perspectiva teologiei și spiritualității ortodoxe, catolice și protestante.

Colocviu teologic internațional în Mitropolia Ardealului

Deschiderea oficială a colocviului teologic a avut loc vineri, 11 mai, la Academia Evanghelică „Transilvania” din Sibiu. Au vorbit pr. prof. Jürgen Henkel, editor co-fondator și coordonator al Bibliotecii Teologice Germano-Române; Înalt­prea­sfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului; Roger Pârvu, coordonator de program la Academia Evanghelică „Transilvania”, și pr. prof. Hermann Schoenauer, președinte „Ex fide lux” – Institutul germano-român pentru teologie, ştiință, cultură și dialog. Cuvinte de salut au rostit Monseniorul Miguel Maury Buendía, Nunţiul Apostolic în România, și Episcopul-vicar Daniel Zikeli, reprezentantul Bisericii Evanghelice C.A. din Bucureşti.

Prima sesiune de prelegeri a fost deschisă de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu, care a susținut comunicarea intitulată „Sfinții în teologia, spiritualitatea și cultul Bisericii Răsăritene”. Înaltpreasfinția Sa a prezentat câteva considerații teologice privind posibilitatea participării omului la sfințenia lui Dumnezeu, a vorbit despre „sfânt” și „sfin­țenie” în cultul și spiritualitatea Bisericii Ortodoxe și a evidențiat rolul și importanța cultului sfinților în viața Bisericii și a credincioșilor. „Sfinții pe care Biserica Ortodoxă îi cinstește în teologia, spiritualitatea și viața ei liturgică – printr-un cult special, relativ, deosebit de cel absolut acordat lui Dumnezeu – au fost oameni asemenea nouă, cu aceleași neputințe și slăbiciuni, dar care, prin voința lor, s-au devotat slujirii și viețuirii în Hristos și cu Hristos, încât, cu ajutorul harului divin, au atins treptele posibile ale desăvârșirii și au ajuns să devină «eroii credinței», «prietenii» și «casnicii» lui Dumnezeu, mijlocitorii noștri prin rugăciunile lor și modele vrednice de urmat pe calea mântuirii”, a spus Mitropolitul Ardealului.

În prima zi au mai susținut referate cardinalul dr. Gerhard Ludwig Müller, de la Vatican-Roma („Sfinții – martori ai unității Bisericii”) și pr. prof. dr. Peter Gemeinhardt, de la Universitatea Göttingen („Sfin­ții ca modele de credință – perspec­tivă evanghelică”).

Te Deum şi sesiuni de comunicări la Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Academia Teologică „Mitropolit Antonie Plămădeală” a Mănăstirii Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, din județul Brașov, a găzduit a doua zi de comunicări științifice. În deschiderea lucrărilor, Înalt­preasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a săvârșit slujba de Te Deum în Paraclisul „Sfinții Martiri Brâncoveni” al așeză­mântului monahal, în prezența Preasfințitului Părinte Ilarion Făgărășeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, și a participanților la simpozion. În continuare, în aula academiei a avut loc sesiunea „Sfinți și martiri în trecut și astăzi”, deschisă de Arhiepiscopul Teodosie cu referatul „Sfinții din Dobrogea – mărturisitori ai credinței și martiri ai Antichității”. Pr. prof. dr. Hermann Pitters (Departamentul de Teologie Protestantă al Universității din ­Sibiu) a prezentat, în cadrul referatului „«Martirologiul» românesc (2007) ca expresie a ecume­nicității martirilor din România”, colaborarea repre­zen­tanților cultelor din țara noastră la elaborarea volumului „Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist”, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române în 2007 și retipărit la aceeaşi editură în 2017. Berthold Pelster, reprezentant al fundaţiei papale „Kirche in Not” („Biserici în nevoie”) de la München, a vorbit despre „Martirii prigoanei creştinilor – Sfinţii de astăzi. O privire actuală”. Episcopul-vicar Daniel Zikeli a prezentat referatul intitulat „Sfinţii şi venerarea lor în teologia lui Martin Luther şi în simbolurile de credinţă luterane”. Procesul de canonizare a sfinţilor a fost prezentat comparativ: din perspectiva Bisericii Ortodoxe, cu principii teologice şi proceduri canonice (pr. conf. univ. dr. Irimie Marga – Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu), şi din perspectiva Bisericii Romano-Catolice (pr. prof. dr. Maximilian Pal – Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman). Comunicările ştiinţifice s-au încheiat sâmbătă cu actualizarea pr. prof. dr. Elmar Nass, de la Institutul de Grad Universitar „Wilhelm Löhe (Furth)”, cu titlul „Etică hagiologică – pentru o creştinătate tot mai îmbietoare – o perspectivă catolică şi ecumenică”.

Vizite de cunoaștere a bisericilor şi istoriei Transilvaniei

Colocviul a continuat duminică, 13 mai, cu vizite documentare sub titlul „Bisericile şi istoria Transilvaniei”. Primul popas a fost la biserica evanghelică din Sebeş. Participanţii au vizitat apoi Alba Iulia, oraşul Marii Uniri de la 1918, începând cu Sala Unirii. A urmat vizitarea Catedralei romano-catolice, prezentată de Arhiepiscopul György Jakubinyi. Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul ortodox al Alba Iuliei, a prezentat istoricul şi importanţa Catedralei Reîntregirii.

Colocviul teologic „Sfinţii şi cultul sfinţilor în Răsărit şi Apus” se încheie astăzi cu prezentarea Episcopiei Bisericii Evanghelice C.A. de către Episcopul Reinhard Guib.

În urma acestui eveniment academic de înaltă ţinută, participanţii au pus în lumină atât convergenţele, cât şi divergenţele existente între teologia şi spiritualitatea ortodoxă, catolică şi protestantă. Aceasta a fost prima conferinţă teologică internaţională a Institutului germano-român „Ex fide lux” pentru teologie, ştiinţă, cultură şi dialog, înfiinţat în 2016 la iniţiativa unui grup de teologi români şi germani.

Toate prelegerile susţinute la academiile de la Sibiu şi Sâmbăta de Sus au fost publicate într-un volum apărut în condiţii grafice de excepţie, în ediţie bilingvă româno-germană. Cartea se înscrie în bibliografia obligatorie a teologilor care doresc să studieze comparativ noţiunile de „sfânt” şi „sfinţenie” în creştinism, din punct de vedere biblic, dogmatic, canonic, istoric sau etic. Organizarea acestui colocviu în Transilvania, unde convieţuiesc toate cele trei Biserici tratate, a adus reprezentanţilor celor trei confesiuni veniţi din diferite ţări europene, o nouă perspectivă a înţelegerii partenerului de dialog teologic.

Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte al Guvernului României, al Ministerului Bavarez de Stat pentru Familie, Muncă și Afaceri Sociale (München), al Asociației „Universitätsverein Furth e. V.” a Institutului de Grad Universitar „Wilhelm Löhe (Furth)” și al Companiei Hans Müller HMP Medizintechnik GmbH (Nürnberg). – ziarullumina.ro

Urmariti va rog si:

Ecumenismul este satanic

Duhovnici Romani despre Ecumenism

Alte lucruri care va ajuta sa intelegti ce inseamna ecumenismul si cat de periculos este, puteti afla la categoria: Ecumenism 

Reclame

Viata si Profetiile Sfantului Otroc Veaceslav

Related image Image result for otroc veaceslav

Viaţa

Veaceslav (Slava, Slavocica) Kraşeninnikov s-a născut pe data de 22 martie 1982. Mama lui, Valentina Afanasevna Kraşeninnikova, provine dintr-o familie în care a primit o educaţie creştină ‘ deosebită. Bunicul ei, protoiereu, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.

Spunea că el a fost trimis în această familie pentru că în neamul mamei au fost mulţi oameni care au împlinit voia lui Dumnezeu.

Avea ochii mari, albaştri, iar cei care-l priveau aveau sentimentul că văd prin ei. Avea doar şapte luni când a vindecat-o pe bunica lui.

La un moment dat bunica a început să se comporte ciudat, să strige la mama lui. Copilul fiind în braţele bunicii a privit-o stăruitor, dar pentru că aceasta continua a lovit-o cu palma peste obraz. în clipa aceea, femeia a simţit uşurare şi a încetat să mai strige.

 A fost botezat după vârsta de trei ani. (Probabil din cauza faptului că tatăl era ofiţer, iar în perioada comunistă era prigoană asupra cadrelor militare; pe ascuns se botezau, se cununau.)

 Era foarte vesel, plin de viaţă, însă era mereu liniştit. Iubea foarte mult natura, păsările; era înconjurat de porumbei. Ii părea rău pentru fiecare floare ruptă, pentru fiecare firicel de iarbă (mergea pe cărare pentru a nu călca iarba) şi spunea că Dumnezeu le-a creat şi trebuie protejate.

In relaţiile cu oamenii era foarte blând, plin de afecţiune. Faţă de persoanele în vârstă se comporta cu multă blândeţe, cu dragoste. Mulţumea tuturor pentru tot, se închina în faţa tuturor. Avea un caracter foarte puternic. în diverse situaţii copilăreşti s-a dovedit a fi foarte curajos. Era foarte comunicativ şi iubit de copii. Avea foarte mulţi prieteni; aceştia aveau un sentiment de respect şi aşteptau cu răbdare momentul în care va veni singur la joacă, fără să îl strige.

Nu îi dădea mamei nici un motiv pentru pedeapsă. Era deosebit de ascultător, mereu punctual. Niciodată nu a cerut nimic, nici haine, nici mâncare; mânca doar ce i se dădea. Era asemenea unui stareţ cu înţelepciune dobândită din experienţă. Putea să se apropie de orice om şi să îi vorbească despre lucruri serioase (unui general i-a vorbit despre armată, unui negru a început să-i explice ce fel de boală este SIDA).Ii spune mamei că mereu îi vorbeşte aceeaşi voce feminină care îi spune totul (vocea este vie, şi comparativ cu aceasta, vocile oamenilor sunt ca şi moarte).

Mama merge cu el la preotul paroh, care îi spune despre copil că are darul înainte-vederii. Deşi pentru oamenii obişnuiţi este un mister, el îşi amintea întâmplări legate de el însuşi, care au avut loc înainte de a se naşte. (Există posibilitatea ca, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sufletul lui să fi fost răpit la cer în perioada celor nouă luni de viaţă intrauterină.)

Spunea că a venit să avertizeze oamenii referitor la vremurile îngrozitoare care vor urma şi să-i ajute.

„Toate darurile pe care le am şi puterea, toate sunt pentru voi, iar pentru mine nu am nimic.”

A prezis că în Lavra Troiţa Serghieva va fi găsită o carte cu proorociri despre vremurile din urmă, în care se va menţiona şi despre el. Nu a fost înscris la grădiniţă, pentru că mereu vorbea despre Dumnezeu, ce este plăcut Lui, cum a fost creat Pământul, iar toate acestea nu erau acceptate în perioada comunistă. A citit aproape în întregime Enciclopedia Bibliei, de asemenea avea un Dicţionar Enciclopedic.

A mers la şcoală cu mare drag; la început i s-a părut interesant, dar mai apoi spunea că, în principiu, cunoaşterea pământească este greşită. Deşi regulamentul şcolii era foarte strict, nu avea o tunsoare de băieţi, voia să aibă părul ca şi Mântuitorul Iisus Hristos .După ce i-a spus învăţătoarei că are în burtică o fetiţă mică, ceea ce i s-a şi confirmat, au început să vină cu întrebări atât profesorii, cât şi elevii; vestea despre el s-a răspândit şi astfel a ajuns să fie căutat de foarte mulţi oameni.

Cei care nu înţelegeau darul pe care-l avea, îl numeau extrasens (om cu puteri paranormale). Iubea mult preoţii, însă cel mai mult iubea călugării. Spunea că îi iubeşte pe toţi, dar că pe Dumnezeu îl iubeşte mai mult. In fiecare Duminică o ducea pe mama lui la biserică să se împărtăşească. Cele mai frecvente cuvinte ale sale erau: „Slavă lui Dumnezeu!”, „După cum este voia lui Dumnezeu.”.

Se purta cu foarte mult respect faţă de tot ceea ce este sfânt. Spunea că un sfânt este mai de preţ decât toată ştiinţa pământului şi decât foarte mulţi preoţi luaţi la un loc.

Carne mânca foarte rar, doar la insistenţele tatălui, foarte puţină carne de pui. Ţinea post şi iubea rugăciunea; se putea ruga ore întregi lui Dumnezeu.

In ziua în care se spovedea şi se împărtăşea nu primea pe nimeni. Îi ruga pe oameni să meargă la biserică, să se întoarcă la Dumnezeu, să se spovedească cât mai des, să se împărtăşească, să se roage cât mai mult acasă, să postească cu înţelepciune, şi zicea: „Dacă nu vă veţi împărtăşi acum şi nu vă veţi spovedi, o mare mulţime de oameni va înnebuni, iar fără împărtăşanie nimeni nu va supravieţui.”.

Se bucura foarte mult când oamenii ascultau. Datorită lui s-au convertit la Ortodoxie mulţi dintre cei care erau de alte religii. Ştia orice gând al oricărui om, chiar şi de la distanţă; ştia ce gândeşte preşedintele american, preşedintele Rusiei, unde şi câte bombe atomice sunt, ce cantitate de armament; pentru el nu existau secrete.

Ştia care produse sunt de calitate şi care nu. Pentru el nu era o problemă să găsească un lucru, să vindece un om, să spună totul despre om (trecutul şi viitorul lui, să-i spună ce trebuie să facă pentru a evita o anumită problemă).

Oamenii îl căutau acasă şi pentru că au început să vină şi ziua şi noaptea, mama a început să se mâhnească, chiar să cârtească, însă el i-a spus să mai rabde puţin. Ştia păcatele omului. Putea spune fiecăruia ce îl doare, vedea începutul bolii. Se străduia să ajute orice om aflat în suferinţă.

Vindeca oamenii într-un mod inexplicabil, doar stând de vorbă cu ei şi privindu-i; aveau senzaţia că din locul dureros ies nişte fire invizibile de aţă. Pentru tot ce făcea, nu lua nici un ban.

A fost dus de mama lui la un centru unde erau verificate abilităţile de extrasens ale copiilor, dar s-a constatat că nu avea puteri paranormale, ci darul înainte-vederii. Un duh viclean a ispitit-o pe mama lui spunându-i: „Copilul vostru nu este de la Dumnezeu.”.

Era ameninţat şi înjurat de duhurile rele; ca să treacă de partea lor, l-au ispitit cu bogăţiile pământeşti. Spunea că înjurătura este felul de a vorbi al duhurilor rele, iar oamenii nu trebuie să se certe. Duşmanii săi erau masonii şi vrăjitorii; spunea că masonii îl vor numi vrăjitor.

Spunea: Credinţa ortodoxă este singura adevărată. Doar în Spovedanie şi împărtăşanie este salvarea omului.

Continuă lectura