In fiecare an, pe 21 mai, ii sarbatorim pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, cei „Intocmai cu Apostolii”. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut sub numele de Sfantul Constantin cel Mare, a fost imparat roman, proclamat Augustus de catre trupele sale in data de 25 iulie 306. Datorita Sfantului Constantin cel Mare, persecutiile impotriva crestinilor au incetat. Daruieste libertatea de credinta tuturor oamenilor si promoveaza crestinismul. A fost primul imparat roman pe care apropiatii lui l-au surprins rugandu-se si postind.
In fiecare an, pe 21 mai, ii sarbatorim pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, cei „Intocmai cu Apostolii”. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut sub numele de Sfantul Constantin cel Mare, a fost imparat roman, proclamat Augustus de catre trupele sale in data de 25 iulie 306. Datorita Sfantului Constantin cel Mare, persecutiile impotriva crestinilor au incetat. Daruieste libertatea de credinta tuturor oamenilor si promoveaza crestinismul. A fost primul imparat roman pe care apropiatii lui l-au surprins rugandu-se si postind.
Din relatarea vietii sale, aflam ca Imparatul Constantin se roaga lui Dumnezeu sa-l intareasca in lupta impotriva lui Maxentiu si primeste in vis urmatorul raspuns de la Mantuitorul: Sfanta Cruce iti va fi semn de izbanda – „prin acest semn vei invinge”. Dupa aceasta descoperire, Sfantul Constantin porunceste ca pe steaguri, coifuri si scuturi sa fie prezent semnul sfintei cruci si astfel iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Imparatul Constantin cel Mare a generalizat in 321 duminica drept zi de odihna in imperiu, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, zi in care si soldatii asistau la slujba.
Constantin cel Mare a interzis rastignirea ca modalitate de executie si abandonarea copiilor mici. Reuseste sa puna in legislatie morala crestina.
Sfantul Constantin cel Mare a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, impotriva ereziei lui Arie. La acest sinod s-a proclamat invatatura ortodoxa despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut” (Simbolul credintei). E bine sa precizam ca la acest sinod, imparatul nu a facut abuz de puterea sa politica, ci a participat smerit, ca un simplu catehumen, fara a se amesteca prea mult in dialogul teologic.
Sfantul Constantin cel Mare a trecut la cele vesnice pe 22 mai 337 si a fost inmormantat in Biserica „Sfintii Apostoli” din Constantinopol, ctitoria sa.
Sfanta Elena, mama lui Cosntantin, a fost o crestina evlavioasa, reusind sa ridice numeroase lacasuri de cult, dintre care mentionam: Biserica Invierii Domnului zidita langa Sfantul Mormant, biserica din Ghetsimani, precum si alte 18 lacasuri de cult. Mentionam ca ajunge la Ierusalim si aici descopera Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Domnul. Sfanta Imparateasa Elena a trecut la cele vesnice la Roma, in anul 327. A fost ingropata la Roma, in mausoleul de langa biserica Sfintilor Marcelin si Petru de la Via Labicana. Sarcofagul care contine ramasitele sale se afla acum depus in muzeul din Vatican.
Particele din moastele Sfintilor Imparati Constantin si Elena se gasesc si la Catedrala Patriarhala din Bucuresti.Sfantul Constantin si mama sa, Elena, ne descopera ca nu putem conduce oameni daca noi nu ne lasam condusi de Dumnezeu. Slujind lui Dumnezeu, slujim oamenilor! – Iulian Predescu
Alte subiecte interesante despre frumusetea ortodoxiei, puteti gasi la categoria: Ortodoxie
Acest mare între împäraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. Acest Constanţiu, după ce a fost primit de Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Învăţând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al creştinilor, l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, pe care le făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu. Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor şi mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei sale. Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor. A trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.
Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie şi cu prea încuviinţate întâmpinări, a fost aşezat în biserica sfinţilor apostoli. Şi a împărăţit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August.
Vremuritulburi 