Raspunsul Sfântului Siluan Athonitul cand i s-a oferit o tigara

sfantulsiluan

În anul 1905 părintele Siluan (sfântul Siluan, n.n.) a petrecut câteva luni în Rusia, vizitând mai multe mănăstiri. În una din călătoriile sale cu trenul, a stat în fața unui negustor care, la un moment dat, cu un gest foarte prietenesc, și-a deschis tabachera de argint oferindu-i părintelui Siluan o țigară. Părintele Siluan a mulțumit dar a refuzat să ia. Negustorul îl întrebă atunci: „Părinte, refuzi să iei fiindcă crezi că fumatul e un păcat? Dar fumatul e, uneori, de ajutor în clipe grele. Fumatul te relaxează și-ți oferă o pauză de câteva minute. Fumatul te ajută uneori să-ți termini treaba mai ușor, e un pretext pentru o convorbire și, în general…” Și așa mai departe, tot încercând să-l convingă pe părintele Siluan să ia o țigară.

În cele din urmă, părintele Siluan se hotărî să-i răspundă: „Înainte să-ți aprinzi țigara, roagă-te și spune o dată «Tatăl nostru»”. Auzind acest îndemn, negustorul răspunse: „Să rostesc o rugăciune înainte de a aprinde o țigară… mi se pare, cumva, că nu e potrivit”. La care Siluan replică imediat: „Cel mai bine e să nu faci nimic din cele ce nu pot fi precedate de o rugăciune”.

(traducere după St. Silouan the Athonite, Archim. Sophrony. Monastery of St. John the Baptist, Essex, England, 1991, p. 70)

Sursa: doxologia.ro.

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Părintele Cleopa. Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă cinste, câtă putere şi câtă milă are?

icoana-maicii-domnului-potirul-nesecat

Ştiţi voi cine-i Maica Domnului?

Este mama noastră, că are milă şi de săraci şi de văduve şi de creştini. Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul! Uşa Luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume; Uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat; Poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel (cap. 44, 2). Scară către cer, pod către cer; porumbiţa care a încetat pierderea sau potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Cădelniţă dumnezeiască, că a primit focul dumnezeirii, şi Biserică a Preasfântului Duh. Cine este Maica Domnului? Este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt.

Ştiţi voi cine-i Maica Domnului?

Când auzi un blestemat de sectar că nu crede în Maica Domnului, fugi, că acesta este fiu al iadului. Vor vedea în ziua judecăţii ceea ce spune la Psalmul 44: De faţă a stătut împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi preaînfrumuseţată (vers. 11). Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului, câtă milă are de cei care au crezut în ea şi au lăudat-o, şi câtă urgie are să vină peste cei care n-au crezut în ea! Ce vor face sectele care nu cred în Maica Domnului şi popoarele care n-o cinstesc? Când ea stă de-a dreapta măririi, stă de-a dreapta Sfintei Treimi! Şi câte miliarde de suflete care au credinţă şi nădejde în Maica Domnului vor trece uşor vămile văzduhului şi din moarte la viaţă, pentru că au cinstit-o pe Maica Domnului. Deci, vă rog să nu lipsească din casă Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul şi alte rugăciuni către Maica Domnului! Şi la icoana ei să ardă candela permanent. Când vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în braţe, tu ştii ce vezi acolo? Cerul şi pământul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului şi al pământului; şi Maica Domnului reprezintă pământul, adică toate popoarele de pe faţa pământului, că ea este din neamul nostru. Este din seminţie împărătească şi arhierească.

Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor şi ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine ţine Fecioara Maria în braţe? Voi ştiţi pe cine ţine? Pe Cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele văzute şi nevăzute. Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă cinste, câtă putere şi câtă milă are? Este mama noastră, că are milă şi de săraci şi de văduve şi de creştini. …

Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfânt, devenind cămară. Dacă un om credincios înţelege tainele mari dumnezeieşti, cu atât mai mult Maica Domnului. Ea şi-a dat seama că este cămara lui Dumnezeu-Cuvântul. Şi gândiţi-vă, când ÎI purta în braţe pe Hristos şi-L alăpta, să sugă laptele de la ea: „Pe cine m-am învrednicit eu să nasc şi să port în braţe?” De aceea ea s-a numit „roabă” (Luca 1, 38).

Iată cât har avea Maica Domnului! Şi fecioria, că era de neam împărătesc, al lui David, şi arhieresc, al lui Aaron; şi nu făcea nimic dacă nu era smerită. Când a văzut ce misiune are ea pe pământ, i-a spus îngerului: Iată roaba Domnului.Fie mie după cuvântul tău! S-a numit „roabă”. Dar a proorocit, când s-a dus ea la Ierusalim: Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!(Luca 1, 48). Ea îşi dădea seama. A devenit maică după trup a lui Dumnezeu-Cuvântul. „Toate popoarele şi îngerii şi heruvimii, toate mă vor slăvi de-acum. Aşa a voit Dumnezeu să mă aleagă din toate feciorelnic de pe faţa pământului”.

(Părintele Cleopa, Ne vorbește părintele Cleopa, nr. 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 23-25)

Sursa: doxologia.ro.

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Miluieste Doamne, poporul tau!

In aceste momente grele pentru tara noastra, cand totul pare pierdut si fara intoarcere, cand tara este praduita de atatia banditii, fie de afara sau interni, cand tara datorita defrisarilor facute fara nici un control si doar in interesul firmelor starine a ajuns sa fie sub ape, am considerat oportun sa fac un indemn la rugaciune catre Bunul Dumnezeu, considerand ca doar El ne mai poate face sa constientizam, ca daca nu ne trezim odata, din frumoasa noastra patrie nu va mai ramane nimic.

Mantuieste Doamne poporul Tau
Si binecuvinteaza mostenirea Ta
Biruinta binecredinciosilor crestini
Asupra celui potrivnic daruieste
Si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau!

 

Rugăciune către Sfântul Înger păzitor – Grabnic ajutătoare

In aceste vremuri grele, mi s-a parut potrivit sa pun acesta rugaciune catre Sfântul Înger păzitor. El ne este mereu aproape.

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Se doreste disparitia mamelor, adica sa nu mai fie mame, sa fie doar femei

Trebuie văzut ce vrea Dumnezeu cu tine, nu numai ce vrei tu cu tine. Tu încerci, dacă vezi că nu prea merge, lasă aşa, că Dumnezeu ştie cum, ştie de ce, ştie în ce moment, nu putem forţa lucrurile. Ştie de ce nu te măriţi, ştie de ce te măriţi.

mama-bebelus-brate

Ceea ce vă spun eu acum ştiţi mai bine, căci adesea o spuneţi cu durere. Pentru noi, preoţii duhovnici, este ca o experienţă ce putem s-o împărtăşim altora şi putem să luăm măsuri spre bine. Căci vedeau în istorie că au pierit imperiile lumii? Când au murit mamele, când au dispărut mamele? Imperiile au dispărut odată cu declinul populaţiei, când n-au mai fost mame. Ce se urmăreşte acum? Se urmăreşte dispariţia mamelor, să nu mai fie mame, adică să fie doar femei, dar să nu mai nască. Şi cum să nu mai nască? Acum trebuie să începem enumerarea metodelor contraceptive.

Populaţia actuală a lumii, chiar dacă s-ar înmulţi de 5 ori, pământul ar suporta această populaţie. Pământul suportă 30 de miliarde de oameni cu resursele lui alimentare şi nu numai. Dar acum suntem speriaţi de unii ce zic că trebuie să ajungem doar 2 miliarde. Din 6 miliarde, 2, în doar ceva timp. Cum? Cum făcea şi faraon, îi izbea de stâncă şi gata! Soluţia atunci era la moaşe, acum soluţia este de la Occident, care furnizează la preţ ieftin şi chiar gratuit tot felul de mijloace contraceptive. Pare greu, dar nu imposibil pentru cei care v-aţi hotărât să vă căsătoriţi, că trebuie să vă încadraţi în nişte reguli. Iar aceste reguli vi le stabiliţi singuri, desigur, după principiile creştine. Apoi aceste reguli trebuie respectate de ambii soţi, în comuniune.

În antichitate se spunea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Hristos a venit şi a zis: „Eu sunt măsura tuturor lucrurilor.” Deci măsura noastră este Hristos. Vrem să-L recunoaştem pe Hristos ca măsură a tuturor lucrurilor? Eu nu vorbesc acum de aspectele mistice, de înalte trăiri, eu vorbesc de normalitatea vieţii. Şi o să spuneţi că normalitatea vieţii înseamnă sfinţenie. Da, ţi se cere să fii sfânt. Ţi se cere să fii student, sau orice altceva, ţi se cere să te căsătoreşti, să faci copii, să-i educi, să mergi la biserică, să munceşti, să te mai şi relaxezi din când în când. Şi imediat vine întrebarea: „Dar cum? Cum, că eu n-am unde să stau, uitaţi ce s-a mai ivit acum, ce-am păţit …” N-ai unde să stai pentru că eşti prea pretenţios. Deci trebuie văzut ce vrea Dumnezeu cu tine, nu numai ce vrei tu cu tine. Tu încerci, dacă vezi că nu prea merge, lasă aşa, că Dumnezeu ştie cum, ştie de ce, ştie în ce moment, nu putem forţa lucrurile. Ştie de ce nu te măriţi, ştie de ce te măriţi.

Deci, toată lumea îşi doreşte o căsnicie fericită, dar fără să pornească de la bază, de la educaţia de bază a fiecăruia.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 125-126)

Sursa: doxologie.ro

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Acatistul Sfantului Ilie Tezviteanu – 20 iulie

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Nenorocirile si bolile venite din blesteme

Multe boli cărora medicii nu le găsesc pricina pot fi din blestem. Cum să găsească medicii blestemul?

Multe boli cărora medicii nu le găsesc pricina pot fi din blestem. Cum să găsească medicii blestemul?

Odată mi-au adus la Colibă un paralizat. Un bărbat zdravăn nu putea sta jos. Trupul îi era înţepenit ca un lemn. Unul îl ducea în spate, iar altul îl ţinea de picioare. I-am pus două lemne de care s-a sprijinit, sărmanul. Cei care îl însoţeau mi-au spus: „De la vârsta de 15 ani este în starea aceasta şi au trecut 18 ani de atunci”. „Dar cum să păţească aceasta fără nici o pricină?”, am întrebat. „Nu se poate. Ceva se întâmplă aici”. Am căutat pe ici – pe colo şi am aflat că îl blestemase cineva. Ce se întâmplase? Odată, pe când mergea cu autobuzul la şcoală, stătea întins pe un scaun. La o staţie s-au urcat un preot în vârstă şi un bătrân şi stăteau în picioare lângă el. Atunci cineva i-a spus: „Scoală-te, ca să stea vârstnicii!”. Acela însă s-a întins şi mai mult pe scaun, fără să dea importanţă la cele zise. Atunci bătrânul care stătea în picioare i-a spus: „Întins să rămâi şi niciodată să nu poţi şedea!” Şi blestemul a prins. Vezi, tânărul a fost obraznic. Ca şi cum ar fi spus: „De ce să mă scol, dacă am plătit locul?” Da, dar şi celălalt a plătit şi este în vârstă, respectabil şi stă şi în picioare, iar tu eşti un copil mic de 15 ani şi stai jos. „Aceasta este pricina i-am spusCaută să te pocăieşti, dacă vrei să te faci bine. Este nevoie de pocăinţă”. Sărmanul, de îndată ce şi-a dat seama şi şi-a recunoscut greşeala s-a făcut bine.

Câte întâmplări asemănătoare nu se petrec din pricina blestemului şi a supărării peste măsură!

Când se distrug familii întregi sau mor multe persoane într-o familie să ştiţi că se întâmplă aceasta fie din nedreptate, fie din vrăji, fie din blestem. Un tată avea un copil ce nu mai stătea acasă. Odată tatăl său i-a spus foarte supărat: „Să vii odată pentru totdeauna!”. În acea noapte, când băiatul venea acasă, exact în faţa casei sale l-a lovit o maşină şi a murit. Prietenii lui l-au ridicat şi l-au dus în casă. A venit după aceea şi tatăl lui la Coliba mea şi plângea „Copilul a murit în faţa uşii casei mele”, spunea. Mai târziu, când l-am întrebat mai stăruitor, mi-a mărturisit: „I-am spus un cuvânt”. „Ce i-ai spus?” l-am întrebat. „M-am înverşunat că umbla noaptea şi i-am spus: «Să vii odată pentru totdeauna!». Nu cumva a fost din aceasta?” „Ei, din ce altceva? i-am spus. Caută să te pocăieşti şi să te spovedeşti!”. Vedeţi, i-a spus numai aceste cuvinte: „De data aceasta să vii odată pentru totdeauna”, şi l-au adus pe copil mort. După aceea să vezi durere şi plâns la tatăl său!

(Cuviosul Paisie AghioritulCuvinte duhovniceşti, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 103-105)

Sursa: doxologia.ro.

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Sa fugim de tentatiile care ne spurca Sufletul!

Să luăm aminte la sfinţi că ei nu s-au învoit cu gândurile sau cu alte momeli ale vrăjmaşului, mai cu seamă, privirea şi atingerea. La cei tineri, acestea sunt foc care mistuie, întru o clipită, osteneala de ani de zile.

Piotr, inima mea dulce, ai ajuns la o vârstă la care poţi singur să înţelegi cât de deşarte sunt bucuriile acestei lumi. La cei treizeci şi ceva de ani ce îi ai, tu însuţi ai văzut că bucuriile lumeşti sunt îndoite cu multă amăreală şi că Domnul ne smereşte şi ne ceartă de îndată ce nădăjduim la o fericire înrădăcinată în ce ne oferă lumea şi, chiar de ştii aceasta, îmi spui că te temi şi că eziţi. Că de multe ori ai rătăcit calea, chiar şi pe cea ştiută. O, copilul meu drag, Piotr, dar cine nu se teme? Cine nu se clatină? Cine nu se îndoieşte? Oare cine dintre muritori este fără de slăbiciuni? Sfinţii cei mari aveau slăbiciuni dar, să ţinem minte că acestea nu lucrau moartea întru ei, fiind îngăduite de Domnul pentru a nu se înălţa, pentru a se smeri. Căci înălţarea minţii întotdeauna a fost văzută ca cea mai periculoasă şi prăpăstioasă pentru orice creştin şi mai cu seamă pentru fiece monah. Oare Sfântul Apostol Pavel nu spune despre sine însuşi că i s-a lăsat „un ghimpe în trup”, „un înger al satanei”, ca să îl „bată peste obraz”? Şi că s-a rugat Domnului de trei ori să-l depărteze de la el, dar Domnul i-a răspuns: „îţi este de ajuns harul Meu!”. Noi cu ce ne putem lăuda atunci, dacă trâmbiţa Apostolilor, dumnezeiescul Pavel, era încercat şi el, spre smerire, de ispite? Ci cuvine-se nouă, copile, a ţine capul plecat şi a plânge… A plânge…

Să luăm aminte la sfinţi că ei nu s-au învoit cu gândurile sau cu alte momeli ale vrăjmaşului, mai cu seamă, privirea şi atingerea. La cei tineri, acestea sunt foc care mistuie, întru o clipită, osteneala de ani de zile, şi risipesc în pulberea vântului roadele agonisite cu lacrimi, iar răsplătirile dulci ale harului dumnezeiesc le acoperă de noroi. Să fugim de acestea copilul meu drag, să fugim, ţine minte…

Deci, eu ţi-as spune aşa: nu te îngrijora de nehotărârile tale, ci luptă cu ele. Dacă eşti slab în ceva, fă-te tare. De te temi de ceva, nu te mai teme. Harul dumnezeiesc te va întări, şi toate îţi vor părea uşoare. Dacă vei fi în ascultare faţă de duhovnic, nu te vei rătăci, şi nici diavolul nu va câştiga drepturi asupra ta!

(Părintele SelafiilBunelul meu din vecinicie – Scrisori din Siberia, Editura Cuvântul ortodox, București, 2013, pp. 52-53)

Sursa: http://www.doxologia.ro/

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Spovedania trebuie facuta din toata inima – O poveste cu invataminte

Osânda este un rău atât de mare şi de îngrozitor, încât numai şi această poveste ar trebui să te sperie şi să te oprească de la orice păcat.

sf.-nicodim-aghioritul
Sfântul Nicodim Aghioritul
 

Un tânăr se îndrăgostise foarte tare de o prostituată. Dar, certându-l părinţii, rudele şi duhovnicul, a hotărât să rupă legăturile acestui păcat printr-o spovedanie generală. Şi-a amintit toate păcatele, neuitând nici unul, şi le-a trecut pe o hârtie. Cercetându-le însă cu deamănuntul, nu şi-a simţit inima zdrobită, cum se cuvine să simtă toţi cei ce se pregătesc de mărturisire. Era atât de puţină părere de rău în inima lui încât, ducându-se să se mărturisească şi pe drum trecând pe lângă casa femeii uşoare, a simţit din nou imboldul puternic de a intra. Fără a sta mult pe gânduri a hotărât că nu era nici o primejdie să mai intre o dată la ea şi să mai adauge încă un păcat la atâtea altele, zicându-şi în sine că oricum avea să-l mărturisească şi pe acesta dimpreună cu toate celelalte. Ce a urmat? În timp ce se convingea pe sine să cadă din nou în păcatul desfrâului, în casa prostituatei a intrat un alt iubit de-al ei care, gelos, s-a mâniat văzându-l acolo şi l-a lovit o singură dată, dar atât de tare că l-a omorât. Luându-i oamenii trupul ca să-l îngroape, au găsit asupra lui hârtia unde-şi scrise toate păcatele pe care se pregătea să le mărturisească duhovnicului. O, necruţătoare moarte! Nădejdi înşelătoare! Gânduri de rătăcire! Nefericit tânăr!

Acum, frate, dacă te simţi şi tu asemenea acelui tânăr de trei ori vrednic de plâns, adică dacă ai cutezanţa de a-L răni pe Dumnezeu păcătuind în nădejdea iertării, vino-ţi în fire, te rog, să nu ajungi şi tu ca el, pierdut şi osândit. Osânda este un rău atât de mare şi de îngrozitor, încât numai şi această poveste ar trebui să te sperie şi să te oprească de la orice păcat.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Despre metanie – pocăință, Editura Panaghia, p. 50-51)

Sursa: doxologia.ro.

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Sfaturi Duhovnicesti de la Parintele Pustnic Gherasim din Sfântul Munte Athos

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie